gandeste.org - AN ALTERNATIVE MEDIA SELECTION
O Selecție de Perspective Interesante, Importante și Controversate, în Mare Parte Excluse din Mass-Media Convenționale

Ilie Șerbănescu: “Renault se pregătește să părăsească România: dacă ai salarii mici, multinaţionalele te vor alege pentru a depune munci salahoriale. Vivat coloniile!

ilie_serbanescu2Ceea ce părea o profeţie urâtă, aruncată viperos, nu de mult, de preşedintele Băsescu în disputa politico-electorală cu premierul Ponta, dar ceea ce putea fi de fapt o informaţie culeasă de la serviciile secrete – anume că Renault va pleca de la uzinele Dacia din Piteşti – se adevereşte deja. Să-l cităm pe dl Constantin Stroe, cel păstrat de francezi la uzină ca să nu se spună că n-ar fi şi români în conducere: „Nu se pune problema ca Renault să se retragă complet din România. Dar producţia se poate muta puţin câte puţin. Dacă un singur schimb de producţie este transferat de la Mioveni la Tanger, înseamnă disponibilizarea a 3000 de angajaţi de la uzina Dacia şi a 18000 de la furnizorii de componente, iar această avalanşă nu va mai putea fi oprită”.

Să menţionăm că deja în proporţie de 70% producţia modelului Sandero a fost mutată pe platforma din Maroc. Si mutarea va continua. Este în logica organizării producţiei şi comercializării într-o multinaţională. Mulţi oficiali susţin prostia păguboasă că este esenţială menţinerea salariilor mici în România ca atractivitate pentru investitorii străini. Nimic mai fals! În construcţiile auto, nu există o productivitate a muncii în Cehia şi o alta în România decât în măsura diferenţei de înzestrare tehnologică decisă de multinaţionalele din domeniu pentru unităţile lor amplasate în Cehia şi, respectiv, în România.
[...]

Lumea si(n)gură de mâine

the_earth__desert_planet_by_tenboat-d4hkpe4Suedia este prima țară din lume care va elimina complet plățile în numerar. Un titlu de glorie demn de modernitatea noastră exacerbată în argumente de genul “circulația banilor prezintă risc epidemiologic”. Evident că prezintă, din moment ce copiii noștri cresc de ceva vreme în bule de săpun, îndopați cu antibiotice la cel mai mic semn de răceală, hrăniți cu mâncare super-pasteurizată, perfect sterilizată, vidată, împachetată, “sigură” epidemiologic.

Înainte să vă grăbiți să-mi demonstrați ignoranța în materie, vreau să vă spun că anii petrecuți prin laboratoare îi învăță pe unii dintre noi nu numai microbiologie, epidemiologie, imunologie, ci și riscul major, de exemplu, al campaniei agresive de vaccinări pentru orice cauză, sursa unei bogății teribile de antigene virale aflate chiar “la sursă” pentru virusurile recombinante. Dar despre asta cu altă ocazie.

Așadar vom renunța în curând la plățile cu bani și dacă lucrurile merg așa de repede precum se prefigurează, copiii mei vor fi poate ultima generație de europeni care vor ști cum arată o legătură de mărar. Mare scofală, veți spune poate. La o privire mai atentă, o astfel de goană după carduri va duce la extincția unui mod de viață, unul care va muri odată cu ultimii săi exponenți. Departe de mine isteriile legate de numărul fiarei pe mână sau pe frunte. Pur și simplu mă uit puțin mai departe în tumultul unui viitor din ce în ce mai accelerat și uneori devin nostalgic. Cam în fiecare sâmbătă dimineață.
[...]

Viaţa neraţională în societatea ştiinţei şi a tehnologiilor

fqow230Ritmul actual al dezvoltării economice, fără precedent în istorie, a schimbat semnificativ raporturile dintre om şi Creaţie, încât viaţa cotidiană şi viziunea noastră despre lume, la mai bine de 1.500 de ani de timpul când a trăit Sfântul Vasile cel Mare, sunt puternic schimbate de noile coordonate introduse de tehnologii, de confort şi consum. Multiplele efectele negative ale acestui trai neraţional arată, încă o dată, ce poate realiza omul, câtă vreme îşi duce viaţa departe de vocaţia lui.

În multe privinţe, ştiinţa este considerată a fi contributorul decisiv la progresul societăţii, la bunăstarea vieţii. Însă, deodată cu bunăstarea, a venit şi comportamentul consumerist, iar combinaţia acestor două au dat naştere risipei. Economizarea vieţii a făcut ca lumea să fie privită mai degrabă ca depozit de resurse pentru dezvoltarea economică, ca sursă de oportunităţi pentru o viaţă confortabilă, nicidecum ca un dar, prin care să creştem spiritual.

Însă exploatarea excesivă şi risipa accentuată a resurselor determină apariţia unor probleme grave, cum sunt epuizarea resurselor, poluarea, distrugerea ecosistemelor, dispariţia speciilor, accentuând în acelaşi timp, tot mai mult, discrepanţa dintre bogaţi şi săraci.
[...]

Vom munci şi vom lupta, criza o vom termina, tot cu banii altora!

5226_1Criza financiară globală a fost un “dar providenţial” pentru Fondul Monetar Internaţional, care s-a confruntat, nici mai mult nici mai puţin, cu pierderea obiectului său de activitate la mijlocul deceniului trecut.

Este de prisos să amintim că FMI nu a “văzut” criza, însă acest mic detaliu nu a împiedicat organizaţia să se mobilizeze pentru a oferii soluţii. Ultima a venit în raportul “Perspectivele Economiei Globale” din octombrie 2014.

Promovarea austerităţii, ca mijloc de reducere a poverii datoriilor publice, a fost abandonată, iar Fondul se pronunţă acum pentru lansarea unor mari programe de infrastructură. “Investiţiile în infrastructură conduc la creşterea economică atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, mai ales în perioadele cu activitate economică scăzută şi când eficienţa acestora este ridicată”, se arată în raportul FMI.

În ceea ce priveşte sursele de finanţare, instituţia se pronunţă pentru împrumuturi publice, deoarece dobânzile scăzute din prezent indică menţinerea dobânzilor reale sub nivelul celor din perioada premergătoare crizei pentru o perioadă nedefinită.
[...]

Hâhâiala şi rânjeala apocaliptică!

basescu-geoana-antonescuOrice epocă rămâne în istorie nu numai prin faptele ei, ci şi prin cuvintele pe care şefii de stat le emană. Epoca lui Ceauşescu a rămas prin cuvinte ca “popoarili, ţărili, magistralili, culmili” şi alte minuni care au desfigurat limba română. Azi însă faptele se suprapun cu vorbele mai abitir ca oricând. Că trăim într-o lume urâtă, ca în Capriciile spectrale ale lui Goya, o dovedesc şi cele două verbe dominante, definitorii petru epoca pe care o trăim: a hâhâi şi a rânji. Ele sunt opera preşedintelui Băsescu, omul care a introdus în politica românească, implicit în viaţa ţării, hârâiala şi rânjeala. E omul care hâhâie şi rânjeşte cel mai bine.

Hârâiala şi rânjeala sunt cuvinte rare, folosite cu un scrâşnet de măsele, care amintesc totuşi de cele mai întunecate epoci ale istoriei României, de acele epoci barbare care i-au inspirat lui Eminescu piesele istorice, precum Grue Sânger, Dragoş Vodă sau Alexandru Lăpuşneanu. În ele este descrisă trădarea, o caracteristică a istoriei noastre. Scenele sângeroase sunt dominante. Criminalii, când îşi ucid duşmani, râd. E o hâhâială şi o rînjeală continuă în subteranele palatelor, în chilii, în camerele dosnice, oriunde este un gang, o nişă, unde tiranii se ucid între ei. Iată un pasaj definitoriu din Dodecameronul dramatic:
[...]

Democratizarea Serviciilor

cum-ramane-cu-agentii-sub-acoperire-b-opinii-bMai există cineva în România care să nu fi fost sau să nu fie agent secret? Întrebarea s-ar pune mai ales atunci când vine vorba de persoanele publice. În situaţia când acestea au făcut sau fac parte din structurile statului, răspunsul este aproape sută la sută negativ. Statul român, baza corupţiei actuale, este sursa de la care se alimentează, cum bine ştim, dezastrul actual. Comentând la nesfârşit acest adevăr, mai deconspirând câte un agent căruia i se pot găsi tot felul de atenuante, nu se va ajunge nicăieri, doar se vor propaga soluţii tot mai sofisticate de legiferare a actualei formule. Fără dubii, serviciile secrete fac şi desfac politichia românească. Parlamentul, partidele sunt nişte paravane pentru mimarea democraţiei.

Ce este în spatele acestora, respectiv, foştii acoperiţi de dinainte de 1989, ajunşi secretul statului actual, ei sunt o parte semnificativă a problemei. Aceste personaje sunt cele mai nocive pentru societate, cât şi pentru multipla siguranţă a României. Modul în care serviciile secrete româneşti au confiscat viaţa publică directă, infiltrându-se peste tot, arată că acestea funcţionează în stilul bine-cunoscut al fostei Securităţi comuniste. Pe acest fond, reformele politice, administrative sunt de-a dreptul imposibile, de neluat în discuţie.
[...]

Scrisori către Caragiale: Nene Iancule, nu râde! Fie-ți milă de noi…

caragialeIertare, nene Iancule, iertare. O spun în numele meu și al generației mele, generație care și-a luat BAC-ul la vremea ei, atunci când matale deveniseși temă obligatorie de studiu. Noi, cei care te-am citit, te-am iubit (noi te iubim și acum chiar dacă ne-ai dat multe frisoane și nopți nedormite) și te-am admirat. La vremea aceea, când tineri fiind te citeam, credeam cu toții – cei din generația mea -, că timpurile pe care le-ai trăit și zugrăvit atât de realist, au murit. Azi ne dăm seama că ești mai actual ca oricând.

De aceea te iubim, nene Iancule. Te iubim pentru viziunea și geniul matale, dar mai ales pentru verbul mușcător. Cu inteligența matale nativă ai crezut probabil că satirizând cu atâta har năravurile societății în care trăiai, societatea se va îndrepta. Cu respect o spun, ai crezut degeaba, nene Iancule! Și tare mi-e că și tălică – chiar dacă nu ne-ai spus-o vreodată – ai înțeles de fapt acest lucru. Că trăiai într-o societate care n-avea scăpare. Care era iremediabil pierdută. Că anumite tare de caracter se transmit peste generații și ajung în timp să ne marcheze definitiv. Ca un blestem. Adică atât de mult încât ne-au alterat iremediabil matricea noastră spirituală. Altfel de ce ai fi plecat la Berlin, când aveai deja 52 de ani bătuți pe muchie? Tare mi-e, că mucalit cum te știam, de acolo de sus, printre îngeri, azi râzi de noi. Un râs mânzesc, ușor amar și de împrumut, un râs care nu e al matale. Tălică, de fapt ne-ai iubit, chiar așa cum eram noi, ”copii pierduți” ai unei mame mereu înșelate.
[...]

Spiritul corporatist: corporații, ONG-uri, societate civilă și birocrație

spalare_bani“Nu există vocea (aia unică) a Societății civile, la fel cum nu există spiritul Statului (ăla unic)”. Am văzut și eu cum funcționează un ONG, din interior, nu dau nume…

Este o voce a “societății civile” (deci a interesului particular, finanțat pentru a fi interes public, deseori preia teme de interes public, se fac proiecte, majoritatea nesustenabile, deoarece mai mult se spală niște bani ai mafiilor economice și politice), dar de fapt este o altă birocrație (care e tot o societate civilă, însă una împlinită, e la butoane).

Atât societățile civile, cât și birocrațiile, sunt interese particulare care se prezintă ca interes public/general, ambele impun particularul ca general, astfel scopurile lor particulare sunt prezentate ca fiind scopuri ale întregului (poporului, binele țării etc.).
[...]

Mutații postmoderne în manipularea prin cinema

man-of-steelAm fost provocată la un moment dat să vorbesc despre limbajul manipulării în cinema. Când ești îndemnat să răstorni o cutie a Pandorei, este firesc să te uiți întâi în ochii solicitantului, ca să-ți dai seama dacă înțelege, de fapt, ceea ce cere. Cel mai adesea, ochii aceștia sunt naivi și prea neprihăniți, pentru a merita să-și primească, fără o pregătire prealabilă, obiectul cererii. Este ca și cum i-ai povesti unui copil, cu lux de amănunte, despre pericolele junglei, când știi că pașii și ochii acestuia încă urmează drumul cel bun. La vremea potrivită, ochiul și intelectul exersat, dublate de nemaculata intuiție a valorilor (care trebuie cultivată), vor descoperi singure cele mai multe din capcanele încifrate în jungla de imagini îmbietoare din jur.

Manipularea în audiovizual și în special în cinema se bazează pe o serie de reflexe ale psihologiei receptării, bine cunoscute și exploatate de industriile aferente. Născute în momentul conștientizării puterii de impact a cinematografului asupra maselor, strategiile manipulării prin cuvânt și imagine au servit, într-o primă etapă, limbajului de propagandă politică al marilor puteri totalitare (bolșevice și naziste în special), pentru a impune reflexe sociale, moduri de gândire și lideri de opinie, ale căror portrete oficiale, compuse în cabinetele ideologice, se materializau pe masca actorului, pe platoul de filmare și la masa de montaj, după modelul celor realizate de celelalte arte aservite politic. Astăzi, când respectivele sisteme și-au primit în istorie diagnosticele binemeritate, iar societatea și-a fabricat anticorpii împotriva lor, limbajul folosit în materialele lor de propagandă (directă și indirectă) pare grotesc și rizibil, dar în epocă, datorită izolării informaționale, precum și a așteptărilor emoționale a maselor cărora le era adresată, retorica respectivă era, pentru cei mai mulți, dureros de percutantă. Numeroase studii și teze de doctorat s-au făcut pe aceste teme; nucleul lor de gravitație este fenomenologia substitutului religios, al cărui apanaj îl îmbracă obiectul sau ideea adulației publice.
[...]

Multă lume nu știe exact pentru ce trăiește

pointless_life_11Mulți oameni sensibili ai vremurilor noastre se închid în ei înșiși și dacă nu aiurează sau melancolizează, monologhează meditativ pentru o atât de violentă schimbare a vremurilor. O stare fără ieșire domină discuțiile. Orașul a devenit întunecat și neprimitor. Satele sunt considerate foarte mici și fără bucurie. Mediul înconjurător a devenit zgomotos, poluat, tulburat. Oamenii, individualiști, capricioși, nervoși, superficiali, grăbiți.

În zilele noastre întrebarea care este scopul principal al vieții se aude cu indiferență într-o lume care nu se interesează de esență, de adevăr și de valoarea lucrurilor. Din nefericire, multă lume nu știe exact pentru ce trăiește.

Trăim deja de ceva vreme o prăbușire a valorilor vieții. Este vorba despre o criză serioasă, nu atât economică, socială sau culturală, ci în primul rând, duhovnicească. Tot ceea ce s-a cucerit de veacuri, este acum insultat, batjocorit, călcat în picioare. Nici o emoție, nici un sentiment, nici un respect pentru tot ceea ce este sfânt. Grabnică și brutală consacrare a tuturor aici și acum. Nu am venit în seara aceasta să vă dăscălesc, să fac pe învățătorul, sau predicatorul, sau pe pedepsitorul și procurorul. Am venit să depun în fața voastră smerit durerea mea, dragostea mea și cugetul meu sincer. [...]

“Frăţia criminală a lumii politice, a oamenilor trecuţi prin serviciile secrete, şi/sau chiar din interiorul acestora” şi infractori, ziaristi corupţi, magistraţi, poliţişti, vameşi şi perceptori

coruptie-300x201Cum ar trebui să înţelegem faptul că, cel puţin o duzină de politicieni, prezenţi aproape nelipsit din platourile televiziunilor, unde sunt invitaţi ca să ne formeze şi să ne orienteze opiniile, potrivit standardelor de valori ale presei promovate de respectivele posturi de televiziune, şi-au încheiat “misiunile” în spaţiul comunicării publice prin a avea probleme grave cu legea, fiind condamnaţi ori inculpaţi pentru acte de corupţie, săvârşite în exerciţiul funcţiei de autoritate, iar alţii au căutat să se ascundă de răspunderea penală sub paravanul imunităţii parlamentare?

De ce i-au scos partidele “la înaintare”, în ordine aproximativ cronologică, pe “greii” Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Ilie Sârbu, Ecaterina Andronescu, Dan Radu Ruşanu, Relu Fenechiu, Mariana Câmpeanu, Monica Iacob Ritzi, Sorin Roşca Stănescu, Ioan Adam, ca să-i numim doar pe unii dintre cei mai redutabili candidaţi ori membri ai speciei politice a lui “homo fraudensis”?
[...]

Subteranul de lângă noi

saracieMotto: „Tot ce există este într-un fel sămânța lucrului care va fi după el” (Marcus Aurelius)

În istorie, diurnul este o imagine deformată a nocturnului. La lumina zilei, întâmplările sunt aşa cum dorim să le vedem, să le simţim, să le înţelegem. Nocturnul refuză un asemenea compromis pentru liniştea mulţimilor. El se află în preajma noastră din zorii istoriei iar oamenii l-au ocolit alungându-l în superstiţie, l-au circumscris tabuurilor, interdicţiilor, construindu-i o imagine de mundus inversus. Numai că, această lume aparent inversată este tocmai aceea care hrăneşte pe negândite valorile, care se manifestă diurn. Nocturnul respiră cu fiecare dintre noi. Frontiera dintre diurn şi nocturn este fragilă şi flexibilă: oscilăm adesea de o parte şi de alta a barierei, fără curajul unei alegeri. În istorie, această nehotărâre nu oferă nimic din ceea ce o societate se pregăteşte să înţeleagă şi să construiască pentru semenii ei: minimul confort începe din momentul în care faci lumină în tenebre.
[...]

Intervenţionismul, aceeaşi poveste – episodul ISIS

us_poster__if_you_dont_come_to_democracy_by_redclasspride_66Se împlinesc deja câteva săptămâni de la debutul bombardamentelor aeriene împotriva ISIS iar situaţia din teren nu pare să se îndrepte într-o direcţie pozitivă,din contră. Potrivit relatărilor presei, teritoriul controlat de Statul Islamic continuă să se extindă, atenţia îndreptându-se în ultima perioadă spre luptele din Kobani, oraş aflat la graniţa dintre Siria şi Turcia.


Un exemplu extrem vine dinspre tabloidul The Mirror, preluat cu iresponsabilitate şi de presa din România, care anunţă nici mai mult nici mai puţin decât declanşarea celui de-al treilea război mondial dacă islamiştii reuşesc să ocupe Kobani. Cotidianul britanic atribuie afirmaţia unor „experţi în terorism” cărora nu le sunt menţionate numele dar despre care aflăm (deloc surprinzător) că provin din zona serviciilor de informaţii.
[...]

ALIANȚA BARILILOR CU MEGAWAȚI - Jaful din energie şi independenta escrocilor, bani pentru clientela politică- “Iarna nu-i ca vara”

moneyBăieţii deştepţi din energie storc sistemul românesc de profit şi trimit banii în conturile unor companii fantomă din Cipru. Gabriel Ştefan, fiul lui Gheorghe Ştefan, zis Pinalti, s-a remarcat în afaceri încă din 2005. A intrat în acţionariatul socie­tăţii Green Energy, care cumpăra, în 2006, energie ieftină de la Complexul Turceni.

Mai exact, pentru 1 MWh de energie a plătit 95 de lei, în condiţiile în care termocentrala din Oltenia producea aceeaşi cantitate la 124 de lei, arată datele obţinute de Jurnalul Naţional. Mai mult, firma lui “Poponeţ” a primit energie ieftină şi de la Hidroelectrica, aşa încât, în 2007, Green Energy ajungea la o cifră de afaceri de 50 de milioane de euro şi profit de 3 milioane de euro. Din cauza scandalurilor cu “băieţii deştepţi”, Pinalti jr cedează acţiunile sale unui off-shore din Cipru: Renovatio Group.

Ulterior, compania şi-a schimbat numele în Renovatio Trading, păstrându-şi licenţa de furnizare. În 2010, compania a avut o cifră de afaceri de 135,5 milioane de lei şi un profit net de 5,17 milioane, o performanţă foarte bună având în vedere că firma avea fix 11 angajaţi.
[...]

Valorificarea resurselor minerale în folosul României, un subiect tabu al tuturor candidaților la președinție

15112012bulb-nature-and-windmills-326x235Termenul de 10 ani din Legea nr. 555/2004 de privatizare a PETROM care nu admitea modificarea redevențelor infime ale OMV ( 4 % ), a expirat odată cu începerea campaniei prezidențiale. Ați auzit pe vreunul din principalii candidați propunînd mărirea lor?

SNP “Petrom” SA era cea mai mare societate din România şi una dintre cele mai importante societăţi integrate de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est, având un rol vital în economia românească. Petrom asigura peste 1,3 miliarde USD anual la bugetul statului, ceea ce reprezenta 13,7% din Produsul Intern Brut. Petrom deținea 600 de benzinării, două rafinării, combinatul de îngrășăminte Doljchim, 145 de depozite de combustibili, un parc de 1.580 de autocisterne și 1.450 de vagoane-cisternă CFR, câmpuri petroliere mari, nu numai în Romania, ci și în Kazahstan, Iran și India, cu rezerve estimate la 2 miliarde de barili, ceea ce înseamnă, o valoare de până la 60 de miliarde de euro.
[...]

Copyright ©2014 gandeste.org