Capitalism - A love story
“It’s a crime story. But it’s also a war story about class warfare. And a vampire movie, with the upper 1 percent feeding off the rest of us. And, of course, it’s also a love story. Only it’s about an abusive relationship.
“It’s not about an individual, like Roger Smith, or a corporation, or even an issue, like health care. This is the big enchilada. This is about the thing that dominates all our lives — the economy. I made this movie as if it was going to be the last movie I was allowed to make.” - Michael Moore [...]
Romania si Bulgaria, cele mai mari victime ale Greciei
Criza din Grecia ar putea submina fluxul de investitii in economiile din Europa de Sud Est, adaugand bariere in fata procesului de revenire al uneia dintre cele mai fragile regiuni de pe continent. Iar Romania si Bulgaria sunt cele mai expuse tari din aceasta regiune.
Imprumuturile grecesti in centrul si Estul Europei au fost concentrate in special in Romania si Bulgaria, amandoua luptandu-se sa isi revina de la caderile economice drastice si fiind cele mai expuse state din regiune in conditiile in care bancile grecesti se lupta sa isi consolideze finantele, arata o analiza Reuters. [...]
Criza economica si criza de identitate
Criza economica prin care trece Romania e rezultatul unei crize de identitate nationala. Dupa douazeci de ani de “tranzitie”, romanii nu mai stiu cine sunt. Si nu mai stiu cine sunt pentru ca nu li s-a dat voie sa afle cine sunt. Mai mult, au fost indemnati sa uite ai chiar antrenati sa uite, prin manuale de istorie “demitizate” corespunzator standardelor istoriografice de aiurea. Criza de identitate colectiva a dus la o criza de participare politica: romanii nu se mai duc la vot si nu se mai implica in viata publica. Criza de participare politica duce la o criza de reprezentare: clasa politica nu ne mai reprezinta.
Mai mult, clasa politica nu are nici cea mai vaga idee pe cine ar trebui sa reprezinte. Orice proiect de dezvoltare a unei tari ar trebui sa tina cont de potentialul acelei tari: adica de identitatea ei. Nu poti guverna ceea ce nu cunoati. Si nu poti cunoaste ceea ce esti programat sa ignori sau sa pustiesti. Nu poti cunoaste decat ceea ce iubesti, fie ca e vorba de un om, de un popor sau de o meserie. [...]
Sunteti pregatiti sa platiti, poate fara sa stiti, datoriile Greciei?
Teoretic, pare imposibil ca in mod constient sa achitati factura datoriilor Greciei. Practic insa, din cauza interconexiunilor pietelor financiare, veti vedea ca nu e deloc asa. Poate aveti o asigurare de viata, de pilda. O buna parte dintre companiile de asigurari au investit banii in obligatiuni grecesti, portugheze sau spaniole. Asta nu mai e o posibilitate, ci deja o certitudine. Pana nu demult, obligatiunile de stat erau considerate printre cele mai sigure active in care poti investi.
- Din imprumutul de 8 miliarde de euro lansat de greci in ianuarie, bancile detin 28,5% iar asiguratorii 12,8%.
Multe banci, fonduri mutuale sau companii de asigurari au plasat acolo banii clientilor. Potrivit declaratiilor unui membru al boardului Allianz, compania avea o expunere la finele lui 2009 de 3,2 miliarde de euro in obligatiuni emise de tarile cu probleme. In Spania, 1,8 miliarde de euro, in Grecia, 900 de milioane iar in Irlanda, 500 de milioane de euro. La finele lunii septembrie 2009, Allianz detinea 94 de miliarde de euro in obligatiuni ale diferitelor state, dintre care 13% apartineau Spaniei. [...]
O voce din elita ţării
Motto: “Râsul te râde şi
batjocora te batjocoreşte”
(zicală populară)
Ca şi cum nu ne-ar fi de ajuns câte ne dor, mai suntem şi dispreţuiţi. Şi nu numai noi, cei în viaţă, care ne-am lăsat amăgiţi, dar e discreditat tot neamul nostru şi din toată istoria lui.
Adică şi părinţii, şi bunici, şi străbunicii, pe care nu-i mai avem şi cărora le suntem datori.
De aceea am considerat necesar să ne oprim asupra unei „voci” otrăvitoare, fiindcă nu aparţine unui anonim: e vocea persoanei care conduce Institutul Cultural Român, instituţia care ne reprezintă ţara în lume! E vocea domnului Horia Roman Patapievici, care în comunism a studiat fizica şi pe care tatăl său l-a „crescut în belşug”, după cum spune în opera sa „Politice” la pag. 56. Domnul Patapievici îşi exprimă opiniile de filozof-fizician şi gânditor profund într-un număr de scrisori adresate domnului Alexandru Paleologu, în Franţa. Au fost publicate, apoi, în cartea „Politice” în 1996, care a cunoscut 4 ediţii şi care cuprinde şi alte eseuri cu referire la prezentul politic. În paginile amintite avem neplăcuta surpriză să ne regăsim sub o adevărată ploaie de injurii, de dispreţ şi de batjocură de neimaginat. În mod simplist, pentru autor lumea românească de pe 22 decembrie ’89, se împarte în două categorii: „cei care au ieşit în stradă şi mi-au salvat viaţa şi cei care, în concepţia mea, au consimţit la ştergerea mea dintre vii”. În concepţia dumisale, cei care n-au ieşit în stradă îi sunt inamici şi, probabil, l-au încărcat de grele resentimente! [...]
Use Cash And Enjoy Privacy? You’re A Terrorist
A new government commercial currently running on one of Britain’s most popular radio stations is selling one thing – fear – by encouraging Londoners to report their neighbors as terrorists if they use cash, enjoy their privacy, or even close their curtains.
The advertisement, produced in conjunction with national radio outlet TallkSport, promotes the “anti-terrorist hotline” and encourages people to report individuals who don’t talk to their neighbors much, people who like to keep themselves to themselves, people who close their curtains, and people who don’t use credit cards.
“This may mean nothing, but together it could all add up to you having suspicions,” states the voice on the ad, before continuing “We all have a role to play in combating terrorism” (we’re all indentured stasi informants for the government). [...]
Identitate prin comparaţie?
Orice naţie are la nivel cultural, social şi economic calităţi şi defecte care o definesc în egală măsură. În România, încercăm şi bâjbâim într-o autoetichetare ca să ne definim identitatea comparându-ne până la dispariţie cu alţii. La limita minimei rezistenţe, importăm superficialul lipsit de valoare şi apoi bombănim că nu avem şi restul: circulăm cu viteză nemţească, dar nu avem autostrăzile lor, umblăm prin lume ca japonezii, dar nu avem disciplina lor, facem talk-show-uri ca americanii, dar nu suntem la fel de pregătiţi, umplem restaurantele ca italienii, dar urlăm în trei telefoane expuse printre furculiţe. Nu ne interesează cum suntem noi de fapt, pentru că am vrea să fim ca alţii. Şi când nu mai avem argumente şi subiecte de criticat, spunem cum ne comparăm noi cu America Latină. Tocmai m-am întors dintr-o astfel de ţară, şi anume din Columbia. Nu vreau să fac nicio comparaţie, vreau doar să spun cum este acolo. În Bogota, oraş cu opt milioane de locuitori, oamenii se bucură în fiecare dimineaţă de o zi frumoasă, cu toate că zilele sunt la fel tot anul, eşti îmbrăţişat cu căldură şi sinceritate la fiecare întâlnire, cerşetorul îţi zâmbeşte şi dacă-i dai un bănuţ, şi dacă nu, şi se depărtează în paşi ritmaţi de salsa, traficul infernal este un disconfort, nu subiect nesfârşit de discuţii şi înjurături. [...]
Poporul ca masa de manevra
“Democratie virtuala”. Acesta este titlul ultimei mele carti. Rationamentul era simplu; nici cand ne straduim, n-o vedem; deci nu e. Anticipam insa ca - prin ceva eforturi individuale si colective, nu de la sine - se poate instaura si in societatea romaneasca. Optimism exagerat, se vede; cum nu se zareste nici urma de luminita la capatul tunelului, incep sa cred deja ca mii de ani i-or trebui la noi ca sa ajunga, vorba poetului…
Democratia nu vine insa din alte parti; vine de la popor. Dar cine este Maria sa, poporul!? Intreb deloc retoric, caci referirea la popor nu este in mod obligatoriu semn de mare democratie; poate fi chiar… dimpotriva.
Democratia presupune ca toate categoriile de interese existente in societate ar trebui sa se exprime si sa participe la decizie; ideal ar fi ca interesele celor multi sa fie reprezentate de mai multi si interesele celor putini, de mai putini. Realitatea arata invers. Aproape nimeni nu vorbeste pentru femei, majoritatea, cum zic statisticile; asta se intampla in Parlament, in consiliile locale este tacere absoluta. Foarte putini ii apara pe muncitori sau tarani («micii fermieri» este un eufemism); asta in Parlament, guvernul este mut, surd, fara inima si, din pacate, si fara cap… Lista poate continua. Din cand in cand, foarte rar, incearca sa vorbeasca singuri, in strada; atunci sunt acuzati ca incurca circulatia pentru ca, orice s-ar spune, lumea este facuta pentru soferi… [...]
Un spectacol jalnic
Jalnic spectacolul pe care alesii ni l-au oferit (si) ieri in Parlament, pe marginea revocarii lui Geoana din fruntea Senatului. O lupta oarba pentru Putere, disperata, straina intereselor populatiei. Democratia continua sa fie pervertita in fiecare zi de o clasa politica rupta de drama in care se scufunda Romania reala. Romania celor multi, a exploziei somajului, a decredibilizarii accentuate a institutiilor statului, a politizarii excesive a administratiei, a nemultumirilor generalizate. Politicul nu pare dispus sa ofere vreo solutie la problemele grave cu care se confrunta milioanele de romani. Scandalul de ieri din Senat a aratat inca o data, daca mai era nevoie, falimentul total al unei clase politice iresponsabile. Majoritatea parlamentara a declansat ofensiva finala asupra Romaniei. Doreste obsesiv obtinerea Puterii absolute. Accesul la toate parghiile prin care sa transforme aceasta tara bantuita de vantul austeritatii intr-o mosie aflata in totalitate la cheremul liderilor din Modrogan si a haitei de profitori din jurul acestora. [...]
Politicienii penali
Consilieri locali, primari, deputati, senatori, sefi de deconcentrate, politruci, pitipoance, ministri, cumnati si veri ai baietilor destepti cu totii alcatuiesc clasa penala a politicii romanesti. Se ascund in spatele vreunui partid si ameninta printre dinti pe toti cei care ar dori sa le ia la puricat averile.
Ei intra in politica din doua motive: protejarea sau promovarea propriilor afaceri. Constienti ca parghiile institutionale si economice sunt in mana clasei politice, acestia aleg un partid politic in speranta ca afacerile le vor fi protejate de imixtiuni nedorite din partea organelor de control impotriva atacurile altor competitori, dar si ca vor avea, la randul lor, posibilitatea sa atace pe alti competitori. Garda Financiara, D.N.A., corpuri de control, politii de toate felurile, toate astea sunt doar mici buzunarase la portofelul lor vesnic plin cu sute de mii de euro. [...]
Cel mai mare secret
China și India fac mereu prima pagină cu realizările lor economice, dar se trece prea ușor peste altă poveste de creștere globală: Africa. În 2007 și 2008, sudul Africii, regiunea Marilor Lacuri cu Kenya, Tanzania și Uganda, dar și Cornul Africii cel lovit de secetă au avut creșteri ale PIB‑ului similare celor două motoare economice asiatice.
Anul trecut, în plină recesiune globală, continentul a înregistrat un plus de aproape 2%, cam la nivelul creșterii din Orientul Mijlociu, dar depășind performanțele țărilor din alte părți ale globului, cu excepția Indiei și Chinei. Anul acesta și cel viitor, Africa va avea o creștere de 4,8% – cea mai înaltă rată din afara Asiei, mai înaltă chiar decât în mult lăudatele economii din Brazilia, Rusia, Mexic și Europa de Est, dacă ne luăm după ultimele estimări revizuite ale Fondului Monetar Internațional. [...]
Se apropie scadenţa
O mare “realizare” a primului Guvern Boc a fost atingerea parametrilor impuşi de FMI. Dar rămâne întrebarea, au fost atinşi aceşti parametri? Iar răspunsul este negativ.
Nereturnări de TVA şi neplata serviciilor prestate de mediul privat. Estimate la 8 miliarde lei. Statul are de recuperat 4,2 miliarde de lei. Adică, încă un procent la deficit. Ne apropiem de blocajul financiar. Nu se mai fac privatizări. Suntem ca în epoca Guvernului Văcăroiu.
Şomajul a atins 8,3 procente. Grevele au început.
PIB-ul estimat pe 2010 prevede o creştere de 1,3 procente iar deficitul prognozat este de 5,9 din PIB. Să ne aducem aminte că în 2009 au estimat o creştere de 2,5 şi un deficit de 2 procente din PIB. A ieşit o scădere de 7,1 şi un deficit bugetar de 7,2. Un fleac. Ne-au ciuruit. Şi au crescut şi cheltuielile faţă de 2008. [...]
Statul si cetăţeanul contrabandist
Am auzit şi eu că fumez fiecare 13 ţigări dintr-un pachet pentru… stat. E ca şi cum le-aş cumpăra de la ghişeul de lux al vreunei agenţii guvernamentale. Dacă ar fi să fac un calcul, dar nu o fac fiindcă nu-mi plac cifrele, şi aş aduna cu accizele astea celelalte impozite şi taxe – aş rămîne sigur perplex aflînd cîţi bani am băgat numai eu pînă azi în fundu’ statului şi al vajnicilor săi slujbaşi. Iar el, Statul, în mărinimia-i… structurală îmi mai înghesuie cîţiva ani de contribuţii forţate pe gît şi mă obligă, la o adică, să-mi plătesc pînă şi aerul şi petecul de cer de deasupra capului, singurele încă gratuite… Aşa că înţeleg – şi mi-a dat de gîndit – gestul scriitorului şi jurnalistului Alexandru Petria de a lansa, inedita pentru unii, petiţie “Fumez ţigări de contrabandă fiindcă refuz să fiu luat de prost! Statul este ca un traficant de droguri fără scrupule”. Eu nu voi sta la coadă la ţigări de contrabandă moldoveneşti, lîngă tarabele ascunse de ochii gardienilor publici, fiindcă tocmai mă las, dar sunt convins că dincolo de forma petiţiei, Alexandru Petria protestează nu numai împotriva accizării insuportabile a tutunului ci a întregii maşinării a unui stat suficient sieşi, nesătul, incompetent, dedicat clientelei Puterii şi incapabil să reprezinte interesele celor care îl finanţează. Al tălpii ţării, adică! Un stat evident în prag de faliment, cum inspirate rînduri am găsit pe tema asta aici. Un stat aproape eşuat. [...]
Occidentul, pandit de o criza a datoriilor
Cu al sau deficit bugetar de aproape 13% echivalent PIB, Grecia nu este cumva chiar cu totul si cu totul o exceptie, in aceasta perioada, intre tarile Uniunii Europene si in general intre tarile numite ale lumii occidentale.
Grecia este o exceptie doar dintr-un alt punct de vedere: al minciunii asupra deficitului. A existat un fel de complot national al minciunii asupra marimii deficitului inca din preajma intrarii Greciei in zona euro.
Guverne, partide la putere sau in opozitie, cercuri de afaceri, biroul de statistica au convenit sa spuna ca deficitul era mai mic decat era in realitate, avand in vedere ca standardele necesare intrarii in zona euro reclamau deficite bugetare care sa fie sub 3% echivalent PIB.
Apoi, cand practic toate tarile din zona euro n-au mai respectat aceasta limita, si Grecia a declarat oficial depasirea, dar tot nu in parametrii realitatilor. [...]
Basescu se pregateste sa vanda tara
Mediafax citeaza sursele oficiale din guvern: “Va fi prezentat un nou pachet de masuri pentru relansarea economica si crearea de locuri de munca, in care sa fie promovat in principal sistemul de parteneriat public-privat. O masura aflata in analiza si care trebuie discutata in Guvern este constituirea unui fond national de investitii, care sa includa toate actiunile minoritare detinute de stat la diferite companii si care sa fie valorificate pentru proiecte de investitii, intr-un mod care ramane sa fie stabilit”.
Trebuie sa facem o precizare importanta. Guvernul Boc nu exista. Emil Boc nu exista. Emil Boc este un simulacru mediatic, controlat de Traian Basescu. Guvernul portocaliu nu este capabil si nici autorizat sa intreprinda masuri economice care nu au primit acordul presedintelui. Prin deductie logica, concluzionam ca orice actiune intreprinsa de guvernul Boc este, de fapt, o actiune a lui Traian Basescu. [...]
vizitatori unici
Primeste articolele direct in mail. Aboneaza-te acum!
