gandeste.org - AN ALTERNATIVE MEDIA SELECTION
O Selecție de Perspective Interesante, Importante și Controversate, în Mare Parte Excluse din Mass-Media Convenționale

Noul Om – Recycle Bin

omul modernÎntr-o trecută Epocă de Aur a socialismului se căuta cu ardoare Omul Nou, cel devotat clasei sale sociale și doctrinei socialiste. Evoluasem de la Epoca Pietrei spre această epocă ce s-a vrut mai strălucitoare, mai umană. Acum, după o revoluție mult mediatizată, avem o nouă epocă pe care putem să o numim cu mândrieEpoca de Plastic.

În această minunată epocă putem face aproape tot ce vrem noi, având libertate absolută (sau nu), dar totul trecut prin intermediul plasticului cel rece și impersonal: bem din plastic, mâncăm din plastic, primim șpaga în pungi de plastic, ne acoperim cu plastic și chiar facem amor prin plastic. Fiind la îndemână acest multiplastic, el poate fi și aruncat ușor la coșul de gunoi al istoriei (Recycle Bin). Așa că, noi nu mai reparăm aproape nimic astăzi. Bărbatul nu mai este meșterul casei; este cel mult bucătarul, menajera, doica sau, câteodată și grădinarul. Dacă s-a stricat telefonul îl aruncăm și luăm altul la ofertă, de la agentul comercial. La fel procedăm cu televizorul, cu mobila, cu îmbrăcămintea sau încălțămintea. În epoca trecută totul se repara. Se defecta o priză, dar intervenea imediat bărbatul. Nu se închidea bine fereastra sau picura un robinet la baie, nu era o mare problemă; tot bărbatul era „mâna îndemânatică” a casei. El „trebăluia” cu șurubelnița și patentul, iar soția cu acul, ața și foarfeca. Se defecta telefonul, dar se și repara; se defecta televizorul, dar se repara și acesta; dacă se rupeau pantofii, se duceau la cismar, iar hainele la croitor. Dacă casa bătrânească cerea o reparație, o făceam cu decență și respect pentru munca celor anteriori nouă. Acum demolăm totul la zero și ridicăm minimonștrii arhitecturali, fără de cap și fără de picioare.
[...]

Prof. univ. dr. Ilie Bădescu: Era necredinței. „Scrisori din continentul Paranoia”

thomasDe 200 de ani omenirea, cel puțin pe versantul ei euro-atlantic, a pășit într-o eră necredincioasă, cum o definește Eagleton, și totuși examinarea profilului fenomenologic al unei asemenea bizare epoci este destul de timidă. Pe fondul acestei timorări a spiritu­lui uman se accentuiază latura agresivă a timpului necredinței și a apostolilor lui. În această dizabilitate a spiritului putem dia­gnostica o slăbiciune nu a „credincioșilor”, câți au mai rămas într-o lume necredincioa­să, ci a „științificilor”.

Când religiosul co­boară, științificul este cel chemat să se con­frunte cu universul gol, vidat de sens și deci de Dumnezeu (cu lumea fără de religie). Științificul ar trebui să dovedească, prin vocația lui, ne spune Max Weber, „curajul să–și ațintească privirea în vid”1. O face el astăzi? Mult prea puțin, fiindcă epoca l-a dezputernicit pe el însuși, ca tipologie uma­nă, l-a preschimbat într-un șchiopătat ahas­ver al spiritului științific. Dacă ar fi să ne asumăm chemarea de-a arunca o privire în vidul lumii fără de sens (căci este fără de Dumnezeu), ce-am putea descoperi? Cum arată, la o atare privire, cât de fragilizată, epoca necredinței și ce efecte psihospiritua­le poate să genereze ea? Terry Eagleton ne sugerează că examinarea fenomenologică a epocii fără de credință ne descoperă un de­ficit al sensului existenței sub forma vidului îndoit.
[...]

Revoluția sexuală continuă cu legalizarea pedofiliei

descărcare (1)Același argument care a făcut ca legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex să devină posibilă și acceptată, în unele state, este folosit acum pentru a legitima relațiile sexuale dintre adulți și copii.

În lumea academică se aud tot mai multe voci care susțin că a fi atras sexual de un copil reprezintă oorientare sexuală înnăscută și nu un comportament sexual învățat. Dacă există o orientare sexuală a oamenilor și ea este înnăscută, ea trebuie acceptată ca normă și nu trebuie stigmatizată – spune lobby-ul LGBT, pentru a legitima un nou termen politic corect: minor atractted persons (persoane atrase de minori), folosit deja în locul cuvântului pedofil.

Unul dintre „sexologii” care încearcă să legitimeze pedofilia prin teoriile sale este James Cantor, doctor în psihologie, cadru universitar și clinician în cadrul programului de sănătate mintală (Law and Mental Health Programme) de la Centrul pentru Adicții și Sănătate Mintală din Toronto (Canada). Cantor afirmă că pedofilii au o anumită „setare a creierului” (brain wiring) și că 1 din 5 bărbați sunt predispuși să fie atrași în primul rând de copii.
[...]

Justitia merge la examenul de corigenta. Este inevitabil

TH_06_Oped_jpg_1509021fLibertatea doamnei Mariana Rarincea a fost ingenunchiata. Injosita. Suprimata. Timp de sase luni. In urma unui denunt calomnios facut de insasi Livia Stanciu, presedinta Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Iar execuția a aparținut unor procurori DNA, dar si unor judecători. Timp de sase luni, acest cetățean, care nu facuse altceva decat sa-si revendice niste bani cuveniți de la doamna Livia Stanciu, a fost lipsit de libertate. Nu spune nimeni ca o justiție puternica si independenta nu poate si gresi. Din cand în cand. Dar, în mod obligatoriu, greseala trebuie reparata. Imediat. Ceea ce nu s-a intamplat in acest caz. De aceea, justitia romana a ramas corigenta. Iar acum merge la examen. Va trece sau nu?

Ar fi fost o simpla eroare a unor procurori care au concluzionat eronat ca, solicitandu-si banii inapoi, un cetatean, in speta Mariana Rarincea, a santajat, si a unor judecatori care au apreciat, de nu mai puţin de cinci ori, ca doamna Mariana Rarincea trebuie tinuta dupa graţii. In arest preventiv. Daca si numai daca cazul ar fi fost unul obisnuit. Numai ca, la celalalt capat al „dreptaţii” s-a aflat nimeni altul decat capul executiv al justitiei. Respectiv, presedinta Inaltei Curţi de Casaţie si Justitie. Aceasta, fiind direct interesata in cauza, a reclamat un santaj. Santajul, vezi Doamne, facut de doamna Mariana Rarincea s-a dovedit a fi inexistent.
[...]

Falsuri grosolane în rechizitoriul cazului “Livia Stanciu vs Mariana Rarinca”

cjhPreşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a solicitat preşedintelui ţării demisia Codruţei Kovesi, şefa DNA, şi a Liviei Stanciu, preşedinta ÎCCJ, din cauza Dosarului „Mariana Rarinca”, în care aceasta a fost arestată preventiv 191 de zile, fiind apoi achitată. Unii poate cred că e un motiv minor. Nici pe departe!

Site-ul www.luju.ro a publicat Rechizitoriul complet al acestui dosar care este deja considerat cea mai mare eroare judecătorească a ultimilor ani. Spunem eroare judecătorească, întrucît în primă instanţă, Mariana Rarinca a fost condamnată la 3 ani de închisoare cu suspendare de către Tribunalul Bucureşti, fiind apoi achitată de Curtea de Apel Bucureşti după ce a stat în arest preventiv 191 de zile!
[...]

Lecţia Islandei: cum să scoţi o ţară din criza economică fără să plăteşti pentru datoriile altora

iceland_protest_dec_2008_-_476Cinci ani de regim neo-liberal au transformat Islanda, o ţară de 320.000 de locuitori fără armată, într-una din cele mai bogate state din lume. În 2003, toate băncile ţării au fost privatizate, într-un efort de a atrage investitori străini. Însă, pe măsură ce investiţiile creşteau, la fel a făcut-o şi datoria naţională, iar în 2008 Islanda a fost nevoită să-şi declare falimentul.

În 2003, datoria Islandei era de 200 de ori mai mare ca Produsul Intern Brut, iar în 2007 de 900 de ori mai mare. Criza economică a fost ultima lovitură pentru această ţară, la sfârşitul anului 2008, Islanda declarându-şi falimentul, notează jurnalista Deena Stryker pentru sacsis.org.

Trei bănci principale din Islanda,  Landbanki, Kapthing şi Glitnir, au sfârşit prin a fi naţionalizate, în timp ce moneda naţională, coroana, a pierdut 85% din valoarea ei în faţa euro. Contrar la ceea ce se aştepta, criza i-a făcut pe islandezi să-şi recâştige suveranitatea, printr-o participare directă la procesul democratic, la elaborarea unei noi Constituţii. Însă totul după suferinţe îndelungate.

Păcălelile politicienilor [...]

GUVERNUL FRANCMASONIC mondial nu e total invaluit in mister. Cine refuza sa faca parte din acest sistem universal nu va avea dreptul sa traiasca.

papusarii1-300x168In 1922, Winston Churchill scria: „De pe vremea lui Spartacus – Weishaupt, Karl Marx, Trotki, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg si Emma Goldman, conspiratia francmasonica mondiala a crescut într-una, cu scopul de a distruge civilizatia si de a reconstrui societatea pe bazele unei trepte de dezvoltare inferioara si pe baza rautatii împletite cu invidie; si s-a împins tot mai mult conceptul imposibil al egalitatii. Aceasta conspiratie a jucat un rol în fiecare miscare subversiva din secolul al XIX-lea; si acum, în fine, aceasta banda de personalitati extraordinare din lumea interlopa a marilor orase din Europa si America au pus mâna în beregata poporului rus si au devenit stapâni absoluti ai acelui enorm imperiu” (The Sunday Illustrated Herald, 8 februarie 1920, dupa GHK, p. 118). Franklin Delano Roosevelt i-a scris colonelului E. Mandell House la 21 noiembrie 1933: „Adevarul este, dupa cum stim amândoi, ca elementul financiar din marile centre a fost stapânul guvernului Statelor Unite de pe vremea lui Andrew Jackson”.

Carrol Quigley, mentorul presedintelui Clinton, scrie: „CFR… prescrie ca granitele nationale sa fie sterse si sa se instaureze o stapânire francmasonica modiala.” Peter Hoagland, Senator în Nebraska, a spus la radio în 1983: „Oamenii care cred în Bibilie n-au dreptul sa-si îndoctrineze copiii dupa credintele lor religioase pentru ca noi, statul, îi pregatim pentru anul 2000, când America va face parte dintr-o societate mondiala globala, si copiii lor nu s-ar integra atunci”. David Rockefeller a spus la o adunare a grupului Bilderberg din iunie 1991, multumind marilor ziare pentru minciuna si duplicitatea lor: „Ne-ar fi fost imposibil sa transformam în realitate planul nostru francmasonic mondial daca in toti acesti ani s-ar fi revarsat lumina publicitatii asupra noastra.
[...]

Agent Green in Retezat: inside job? Incercare de manipulare dejucata

agent-green-gabi-paunDin ce in ce mai multi oameni vor sa inteleaga si sa investigheze sa investigheze ce s-a intamplat cu adevarat in Retezat. Mai multe publicatii locale au inceput sa semnaleze problemele legate de cum a fost spusa povestea si au inceput sa investigheze cine sunt cei doi insotitori ai lui Agent Green si sa gaseasca multiple hibe ale povestii.

Ca si in cazul protestelor din 9 iunie,cand lupul (Nostra Silva aka bursa lemnului fordaq.com) a strigat hotii, ei fiind, mai mult decat Holzindustrie Schweighofer vinovati pentru raderea si vanzarea padurilor. La pregatirea terenului au participat Antena 3, Realitatea TV si ProTv – care s-au coordonat foarte bine in a prezenta imagini apocaliptice din padurile Romaniei, singurul vinovat aratat cu degetul fiind Holzindustrie Schweighofer (care, apropo, nu taie padurile…ci doar le proceseaza).

La doua saptamani de la eveniment, istoria continua, cu un alt actor in rol principal: Agent Green, care ajung sa devina victime in prime-time, la toate posturile de televiziune. Dupa analiza filmelor, lucrurile par sa nu stea deloc asa cum a fost prezentata initial varianta lor. Noile detalii arata clar cine sunt adevarati agresori, care, ca si in epsiodul 9 mai, striga cat ii tin rarunchii, “Agresorii!”, aratand cu degetul catre cei pe terenul carora patrund.


[...]

Iulian Capsali: Spui ce vrem noi sau iți închidem microfonul

facebook-BBMi-a fost, la o zi după ce îl redeschisesem şi aveam deja 1000 de prieteni recâştigaţi într-o zi, închis contul pentru a doua oară. Din nou, fără nicio explicație.

Cenzura Big Brother deja nu mai umblă cu mânuși. E pe faţă.

Interesant, nu-i aşa? Avem parte de o lume liberă care nu vrea să se treacă de aparenţe. Totul trebuie să fie în limita corectitudinii politice integrale. Toţi nebunii au voie la cont pe facebook, dacă intră în tiparele politicii globaliste, inclusiv activiştii ISIS. Este semnul că sunt un pericol pentru anumite interese.
[...]

DESPRE MULTITASKING – SAU DE CE LUMEA MODERNĂ NU-ȚI FACE BINE LA CREIER

Absent-minded businessman using cell phone and dropping necktie in soupÎn epoca emailurilor, SMS-urilor, Facebook-ului și Twitterului, suntem cu toții nevoiți să facem mai multe lucruri la un loc. Dar acest multitasking constant are prețul lui. Profesorul şi doctorul în neuroștiințe Daniel J. Levitin explică modul în care dependenţa noastră de tehnologie ne face mai puţin eficienţi.

Creierele noastre sunt mai ocupate decât înainte. Suntem pur şi simplu asaltaţi de fapte, pseudo-fapte, pălăvrăgeli, zvonuri – toate apărând sub numele de “informaţie”. A încerca să afli ceea ce trebuie să ştii şi ceea ce trebuie să ignore este epuizant. În acelaşi interval de timp, noi facem din ce în ce mai multe lucruri. Acum 30 de ani, agenţiile de turism ne făceau rezervările la avion şi la tren, oamenii din vânzări ne ajutau să găsim ceea ce căutam în magazine, iar secretarele ajutau oamenii ocupaţi cu corespondenţa. Acum facem singuri cele mai multe dintre aceste lucruri. Facem slujbele a 10 oameni diferiţi, încercând în acelaşi timp să ţinem pasul cu vieţile noastre, cu carierele, cu hobby-urile şi cu emisiunile noastre favorite de la TV.

Smartphone-urile noastre seamănă cu cuţitele militare elveţiene – dispozitive care încorporează un dicţionar, un calculator, un browser web, email, Gameboy, agenda, reportofon, acordor de chitară, aplicaţie meteo, GPS, texter, aplicație Twitter, aplicaţie Facebook şi lanternă. Sunt mai puternice şi fac mai multe lucruri decât cel mai avansat computer de la sediul IBM de acum 30 de ani. Şi le folosim în permanenţă, parte a maniei secolului XXI de a burduşi orice facem în fiecare clipă din timpul nostru liber. Scriem mesaje în timp ce traversăm strada, ne actualizăm mailul în vreme ce stăm la coadă – şi, în timp ce luăm masa cu prietenii, ne uităm discret pe ecran să vedem ce fac ceilalți prieteni ai noștri. În bucătărie, în mediul nostru casnic primitor și sigur, ne scriem listele de cumpărături pe smartphone-uri în vreme ce ascultăm podcast-ul acela minunat despre albinăritul urban.
[...]

Despre pădure, cu dragoste

CIOBANESCUL-CARPATIN-3m-e1432195617935Vreau să vă relatez un episod uitat din domeniul disputelor legate de „defrisări”. A existat, in urmă cu cinci ani, o initiativă legislativă pentru completarea Legii 46/2008 – Codul silvic. Ea era semnată de trei deputati PSD (Ion Dumitru, Ion Mocioalcă, Marian Ghiveciu) si trei deputati PDL (Valeriu Tabără, Constantin Chirilă, Mircia Giurgiu).  Ea propunea introducerea unui nou text in Codul silvic, care să prevadă: „Intreaga cantitate de lemn rotund rezultată din exploatarea volumului maxim de masă lemnoasă aprobat conform legislatiei in vigoare va fi valorificată EXCLUSIV PE PIATA INTERNĂ (subl. mea)”. Se mai propunea si o definitie pentru „lemnul rotund”.

Initiativa legislativă a fost avizată favorabil de Consiliul legislativ. Stiti care a fost Punctul de vedere al guvernului, sub semnătura premierului Boc?  „Guvernul nu sustine adoptarea acestei initiative legislative”.

PS: S-au făcut speculatii privind eventuale legături intre PSD sau guvernul pe care l-am condus cu firma austriacă Holzindustrie. Dacă vreti să intelegeti cine era in legături mai strânse cu această firmă, trebuie doar să dati un click pe internet pe Holzindustrie/Flutur. Veti vedea si cine domina politic zona Rădăutilor, unde s-a instalat initial firma austriacă.
[...]

Larry Watts atacat “preventiv” înainte de publicarea celui de-al treilea volum despre România lui 1989. Decriptarea unei dezinformări reproduse în spaţiul academic.

282963119_295x166Istoricul american Larry Watts a stârnit multe cuiburi cu viespi încă de dinainte de a-şi fi publicat primul volum al trilogiei sale dedicate politicii externe şi de securitate a României, în relaţie, în special, cu Pactul de la Varşovia şi Statele Unite. Asociaţia Civic Media a fost onorată să publice în premieră fragmente din această lucrare încă din 2009.

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni“, s-a intitulat, vizionar, prima parte a trilogiei sale, epuizată rapid şi retipărită într-un număr impresionant de ediţii. Apropierea de data publicării celei de-a treia cărţi, care cuprinde şi momentul 1989 intrând şi în perioada 1990-1992, obligă anumiţi vectori versaţi să reia atacurile ad hominem iniţiate de fostul nomenklaturist comunist şi propagandist marxist-leninist Vladimir Tismăneanu, care a recunoscut, dintr-o greşeală, în timp ce critica acerb primul volum al lui Larry Watts, că, de fapt, nici nu-l citise…

Un istoric român a ajuns acum, iată, să atace opera expertului american mai ceva ca un «“prieten” natural» al României, pregătind terenul contestării ultimului volum. Modul în care o face cât şi unul dintre locurile în care a fost publicat – şi despre care am aflat recent – ne face să punctăm, aplicat, incorectitudinea si necinstea vectorului, mai ales când spaţiul în care sunt prezentate criticile-dezinformări se doreşte a fi unul academic. O istorie lungă pe care, însă, suntem nevoiţi să o semnalăm, pentru adevărul istoric despre România:
[...]

Procurori, fiți patrioți! Salvați-vă țara de un infarct colectiv!

descărcare (2)Declarațiile lui Traian Băsescu reprezintă, pe zi ce trece, un pericol tot mai mare pentru sănătatea psihică și chiar fizică a națiunii. Nu doar că acest om minte iresponsabil, cu o seninătate capabilă să schimbe legile morale din capetele celor mai creduli dintre ascultători, dar lichelismul lui poate scoate din minți, la propriu, pe cineva educat în respectul adevărului și bunului simț.

Este ca și cum diriginta le vorbește puberelor din clasa ei despre misterul și semnificația primului sărut iar ușa clasei este spartă de curva satului, care sare să o păruiască pe dirigintă pe motiv că îndeamnă fetele la prostituție.

Opriți curva satului, opriţi-l pe acest fanfaron cu guler alb şi limba crestată să mintă, să mistifice, să răstălmăcească peste puterea de suportare a oamenilor normali.
Spune, în ultimul interviu acordat lui Silviu Mânăstire:

„Victor Ponta, mental, s-a întors la vremea Anei Pauker: adversarii îi distruge cu instituțiile statului”.

Cât de nesimțit, cât de derbedeu trebuie să fii să acuzi pe cineva, ca lupul moralist, de exact păcatele tale majore? El, Traian Băsescu, care nu doar că a folosit instituțiile statului ca să-și distrugă adversarii politici (vezi Adrian Năstase, vezi Dan Voiculescu, vezi mulți, mulți alții) dar le-a și mutilat cu personaje oribile la conducere care să-l asculte orbește, să facă răul și mai profund, tocmai el să lanseze un astfel de reproș? Ce caracter putrefact!
[...]

„Primul pas”, păzit de mai multe echipaje ale Jandarmeriei, de „badiguarzi” şi ofiţeri S.P.P

646x404Paraliteratură din aria grafomaniei, a mecanicii şi electrodinamicii cuantice, literatură de partid, adicătelea, cultură mediocră şi tristă, la Bookfest, cultură cu aroma manipulării, „Primul pas” a fost păzit de mai multe echipaje ale Jandarmeriei, de „badiguarzi” şi ofiţeri S.P.P. Bookfestierea „operelor alese” sub semnătura mult iubitului şi stimatului preşedinte nu comportă comentarii pozitive, cînd nimic nu ai a spune într-o carte la, la, la şi tra, la, la, vîndută la supra preţ, cu 30 de lei – un alt gen de „meditaţii”, care să justificate alt gen de „case”.

Ce face preşedintele Iohannis cu banii din vînzarea cărţilor? Probabil, ceea ce a făcut şi cu banii din meditaţii! Cum e posibil să vînzi maculatură propagandistică, apă de ploaie tulbure, la un preţ umflat? Spre deosebire de ediţia precedentă a „Bucfest”, cînd la fel ca mirosul de mici la grătar, aproape 4.000 de oameni au fost atraşi de euforia infantilă a unei semnături prezidenţiale pe bani, de data aceasta, Editura Curtea Veche, mergînd pe prognosticuri hazardante, a luat o ţeapă pe cinste. Cu chiu, cu vai, la stand pentru „Primul pas” s-au aliniat la autograf aproximativ 300 de admiratori. Ceilalţi scriitori au devenit scunzi şi de nereperat pentru că preşedintele a monopolizat tîrgul de carte cu paşi neinspiraţi, prin insistenta şi ostentativa prezenţă a presei în ringul său. Reamintesc, faimoasa scriitoare de origine germană, Anna Seghers editează în anul 1955 o carte exact cu acelaşi titlu, „Primul Pas”. Vine, aşadar, fireasca întrebare: cui aparţine dreptul de proprietate intelectuală asupra titlului? Cine a fost mai întîi? Oul sau găina? Seghers sau Iohannis? Asta, apropo de moda plagiatului.
[...]

Alina Gorghiu, prinsă cu rața-n gură

gorghiu.0zp6gmuj8wAlina Gorghiu a fost implicată într-o afacere controversată cu energie, fiind asociată într-o societate comercială cu fiul baronului PDL Gheorghe Ştefan (Pinalti), inculpat şi arestat în dosarul Microsoft.

Când toți se așteptau ca Victor Ponta să fie implicat în dosarul lui Dan Șovalegat de reprezentarea Complexului Turceni-Rovinari, teorie alimentată mai ales de membri de vază ai PNL, iată că lucrurile au luat o turnură interesantă. Așa cum spune o vorbă din popor, cine sapă groapa altuia, cade chiar el în ea, și iată că exact asta a pățit co-președinta PNL Alina Gorghiu.

În discursul ținut în fața colegilor din Senat, Dan Șova a declarat că Teodor Atanasiu și Alina Gorghiu ar putea să confirme că nu s-a întâmplat nimic ilegal în tranzacția Turceni-Rovinari – Electrica, deoarece și cei doi liberali au fost direct implicați. Dacă Șova este anchetat pentru această tranzacție deoarece firma sa a reprezentat la momentul respectiv complexul Turceni-Rovinari și a câștigat procesul cu Electrica, pentru o creanță în valoare de 48 de milioane de lei, Atanasiu, care atunci era șeful AVAS, instituție în subordinea căreia se afla Electrica, și Gorghiu, a cărei casă de avocatură a reprezentat în instanță compania Electrica, n-au fost căutați până acum de procurori. Însă discursul lui Șova a readus în atenția presei o parte mai puțin cunoscută a trecutului actualei co-președintă a PNL.
[...]

Copyright ©2015 gandeste.org