C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Finul lui Iohannis ne spune că Simona Halep e pesedistă, prost educată și că nu are simț civic

În spațiul public românesc apare domnul Marius Vecerdea, finul soților Iohannis și profesorul de tenis al doamnei Carmen Iohannis. Acesta este de ceva timp în război cu Ion Țiriac, care a câștigat președinția Federației Române de Tenis. Vecerdea îi contestă lui Țiriac dosarul de validare a mandatelor și îl acuză de înșelăciune.



Zilele trecute, Simona Halep și Sorana Cîrstea au făcut front comun pentru susținerea lui Ion Țiriac. Mai exact au postat pe conturile de Facebook un mesaj legat de situația de la Federație.
[...]

Acel moment important când Iohannis tace. Repere psy

Recunosc, am fost marcată în ultimii ani de psihologia specială a acestui individ încă președinte al țării, așa m-am gîndit să fac pe scurt o sinteză a limbajului trupului său, și astfel a psihologiei sale, care ridică tot mai multe semne de întrebare.   



Limbajul trupului iohanisian nu minte, ci dezminte, și disimulează precoce tot ceea ce iese pe gură. Când acest individ spune că ceva i se pare CUTREMURĂTOR, nicio urmă de emoție nu se vede la orizont. Căci precum orice individ care a suferit o traumă, trauma îi marchează psihosomatic chipul, fie printr-un rid, o grimasă sau o urîciune de milisecunde care-i traversează pielea, așa și el- ar fi trebuit să ”riposteze”, facial. DAR NU O FACE. Un om care într-adevăr e MARCAT PROFUND de un eveniment, de o faptă sau mai cu seamă de o GUVERNARE (fie și a PSD-ului), acela își mișcă chipul în direcția precisă indicată de vectori emoționali.  Ei bine, la iohanis NU! Cool, ar putea crede  unii, însă simptomele tulburărilor narcisice de personalitate (funcționale sau nu, utilitare sau…casnice) se vor răsfrînge întotdeauna asupra relațiilor și în guvernare, legi, proiecții, viziuni. Ținem cont de principiul platonic : NU poți guverna o țară, dacă nu te-ai guvernat întîi de toate pe tine.
[...]

Petre Caluian: ”Nimeni nu este mai presus de Lege!”

Deoarece in scurta perioadă scursă de la preluarea guvernării de către partidul național liberal s-a observat o creștere a declarațiilor cu caracter alarmist care pot pune in pericol stabilitatea socială, venite dinspre guvernul României prin vocea prim-ministrului Ludovic Orban și a miniștrilor din subordine, despre dezastrul din bugetul statului, a deficitetelor și a uriașelor citez: „găuri” descoperite in ministerele preluate de la guvernul PSD, vă atrag atenția obligației pe care o aveți față de cetățenii României și nu in ultimul rând a votantilor dvs. de a cere public prim-ministrului datele oficiale sau dovezi care să susțină informațiile date publicului despre „greaua moștenire” rămasă de la guvernul partidului social-democrat.



In caz contrar, dacă nu pot fi susținute prin acte oficiale cele declarate, să vă adresați instanțelor cu plângere penală indreptată impotriva celor care, din funcții de inalți demnitari ai statului răspândesc informații și date, cunoscând caracterul fals al acestora, informații care pot pune in pericol prin destabilizarea economică și socială a țării, securitatea națională.
[...]

Augustin Buzura: ”Mândria de a fi slugă”

Cred că în nicio ţară din lume nu se vorbeşte mai mult decât la noi despre lege, legalitate, Constituţie şi tot ce ţine de justiţie, prin aceasta din urmă înţelegându-se doar D.N.A. Experienţa arată că numai ea este mai presus de lege, de Parlament, de Guvern, de oricine şi de orice, doar D.N.A. nu plăteşte pentru greşeli şi nu dă nimănui socoteală.



Cei ce cunosc ori au trăit perioada de după război, a instalării şi a practicilor comunismului primitiv, vor spune ca şi mine, că am ajuns să retrăim cam tot ce ne-a fost dat să detestăm atunci, dar cu o şi mai mare greaţă. Bolnavilor de gargară pe marginea legilor, ar fi momentul să le amintim de Articolul 3 din Constituţia Republicii Socialiste România din 1986, în care se stipula, pentru a elimina orice dubiu, că: „În Republica Socialistă România forţa politică conducătoare este Partidul Comunist Român”.
[...]

Ce ar putea să răspundă Klaus Iohannis dacă va fi întrebat – și desigur ar putea fi – despre cele două schelete de elefant căzute din dulapul său?

În unele dintre cercurile de oameni cu care eu am contact, Klaus Iohannis este antipatizat. Și taxat în fel și chip. Din ce în ce mai frecvent, aud o acuzație foarte gravă. Cum că ar fi nazist. Așa că am decis să iau taurul de coarne. Și să atac acest subiect extrem de delicat. Îi avertizez însă pe cititori. Din capul locului, eu unul nu admit teza conform căreia Iohannis e nazist.



Desigur, niciunul dintre cei care îl eticheteză astfel nu sugerează că domnul Klaus Iohannis ar fi nazist în sensul propriu al cuvântului. Adică nazist cu legitimație. Ci, mai degrabă, că este nazist în spirit. În modul în care gândește. Și în comportamentul pe care îl manifestă. Dar nici din această perspectivă eu nu pot să susțin o asemenea teză.
[...]

Ion Cristoiu: “Problema e dacă Ludovic Orban va merge să-i țină locul lui Klaus Iohannis la Treaba mică sau la Treaba mare”

– În direct din Bordelul politic românesc –



Observatorul Antenei 1 mi-a cerut opinia pentru un grupaj intitulat Dezbatere despre dezbatere. Se înțelege că-i vorba despre dezbaterea națională ivită și înflorită din refuzul lui Klaus Iohannis de participa la o confruntare cu Viorica Dăncilă. Titlul mi se pare deosebit de inspirat pentru denunțarea realității numite Bordelul politic românesc. În alte locuri din lume, inclusiv în Caraibe, un astfel de refuz ar duce la pierderea alegerilor de către Klaus Iohannis. Nu de alta, dar Poporul alegător ar sesiza în acest refuz disprețul profund al candidatului
[...]

Gânduri politice de suprafață (II)

În urmă cu ceva mai mulți ani, cînd erau alegeri prezidențiale încă adevărate, sau pe vremea aceea cînd încă noi, românii, ne mai puteam alege călăii dintr-o mai vastă ofertă, (acum ei ne aleg și paraculeg pe noi, cumva), pe atunci era o întreagă frenezie cu alegerile.



Zvîcnea întreg orașul numai la gîndul că ne alegem președintele, oamenii se dichiseau și țin minte că mergeam la vot frumos îmbrăcați. Încă pe atunci mai exista respectul acesta față de o oarecare Agora, dar și o supunere a oamenilor pe care n-am mai văzut-o de mult. În orice caz, era o altă atmosferă: nici de jale, nici de răzvrătire, nici de bucurie mare nici de supărare, ci pur și simplu era o perioadă ceva mai solemnă.
[...]

Dan Diaconu: ”Externalizarea puterii”

Statutul de semi-autonomie avut de Principatele Române a fost multă vreme pentru turci una dintre cele mai eficiente metode de a împăca şi capra şi varza. De multe ori turcii se amestecau în alegerea domnitorului şi reuşeau să înscăuneze un domnitor-telecomandă care devenea chezaşul plăţii birului. Ştiau ei ce ştiau: domnitorul local vorbea pe limba localnicilor, avea aceleaşi apucături ca şi aceştia şi ştia cum să pună problema când era vorba de biruri. În general sistemul le-a funcţionat, dar aveau şi probleme.



Se mai nimerea câte un domnitor vertical care constata că birul e prea mare şi se revolta. Uneori câştiga, alteori o sfârşea tragic. Indiferent de rezultat, în general birurile scădeau. Pentru ca apoi să urce treptat.
[...]