Într-un discurs de 90 de minute la Universitatea Sorbona, Emmanuel Macron a jucat din nou rolul rebelului anti-american și al suveranistului european din grupul de globaliști de la Davos.
Puțini îl (mai) cred. Președintele Franței a atins un record negativ de popularitate printre compatrioți, în timp ce grupul său RENEW riscă să ajungă pe locul 4 în Parlamentul European după alegerile din 9 iunie. O adevărată catastrofă.
Macron a subliniat o serie de adevăruri aproape axiomatice în încercarea de a capta electoratul dispus să voteze pentru o Uniune federalizată, cu puteri discreționare în raport cu statele membre și mult mai independentă față de SUA, China și Rusia.
La fel de subtil ca globaliștii Geoană sau Hellvig, șeful de la Palatul Elisee a simțit bine valul suveranist din Europa și acum încearcă să-l spargă, redirecționându-l către partidul său. Călcați în picioare de Casa Albă, CIA și Pentagon prin intermediul marionetelor de la Bruxelles, europenii ar trebui acum să ceară și mai multă putere pentru potlogari ca Ursula von der Leyen, în ideea de a ține piept presiunilor venite dinspre Washington.
Președintele francez avertizează că Europa ”poate muri”. Prin moartea Uniunii, el înțelege pierderea puterii Bruxelles-ului (aka puterea Parisului și a Berlinului) asupra statelor membre. Fenomenul s-ar putea întâmpla dacă proiectul suveraniștilor grupați în jurul lui Viktor Orban ar avea succes la alegerile din 9 iunie.
Îgnorând în mod intenționat evidența, Macron spune că Europa ”trebuie să arate că nu va fi niciodată un vasal pentru Statele Unite”. Dar deja este, cher Emmanuel, și încă de foarte mulți ani! Doar că europenii abia recent au conștientizat realitatea și, drept consecință, acum sunt foarte mânioși. Simplii cetățeni contestă vehement slugărnicia politicienilor din capitalele UE în raport cu Casa Albă. Iar asta se va vedea la vot.
Asistăm la o încercare disperată a lui Macron de a deturna atenția de la adevăratele probleme. Globaliștii liberali din UE nu pot și nici măcar nu vor să rupă cordonul ombilical dintre Washington și Bruxelles. Ei încearcă doar să canalizeze sentimentul anti-american (firesc, în lumina evenimentelor) în propriul beneficiu. Mai precis, înspre întărirea atribuțiilor Bruxelles-ului, cu o centralizare excesivă și cu pârghii suplimentare oferite statului – atât în economie (vezi subvențiile SUA și ale Chinei în industriile importante), cât și în raport cu monitorizarea populației (reguli mai stricte de moderare pe rețelele de socializare).
”În fiecare an, economiile noastre se duc pentru a-i finanța pe americani sau, în orice caz, pe non-europeni. Este o aberație. (…) Epoca în care ne bazam producția în China, în care ne delegam apărarea în SUA și în care ne luam energia din Rusia s-a încheiat. Regulile jocului s-au schimbat”, a declarat Macron, în pur stil demagogic.
Președintele francez încearcă destul de transparent să pună Parisul în centrul preocupărilor europene pentru cumpărarea de armament fără aportul Pentagonului, dintr-un fond comun stabilit de Bruxelles. În același timp, mizează pe faptul că industria nucleară a Franței va fi un pilon important în Green Deal-ul următorilor ani.
În rest, așa-zisa autonomie europeană în raport cu SUA, China și Rusia rămâne o gargară ieftină pentru ignoranți, pe fundalul alegerilor din 9 iunie și a perspectivei ca Donald Trump să preai fotoliul de la Casa Albă.
”Oricât de puternică ar fi alianța noastră cu SUA, nu suntem o prioritate pentru americani. Ei au două priorități: ei înșiși – destul de corect – și China”, a mai subliniat Macron la fel de axiomatic, însă fără să arate, în mod practic, cum ar putea europenii să scape de umilitorul statut de slujnică la Casa Albă cu salariul minim pe economie, amenințată de spectrul falimentului.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu