C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Analize

Ce fain ar fi să fie un mare BINE peste tot, nu!?

Comunismul începe cu binele colectiv, sau măcar cu tentația lui: ce fain ar fi să nu mai fie…. oameni dezaxați, urâți, ciungi, lipsiți de maniere, proști, bolnavi, săraci, flămânzi, cu probleme, trafic intens, poluare, producție de carne și o mulțime de altele pe care le știm. Unele reale, altele născocite, majoritatea dintre ele născocite parcă, de specialiștii mesei rotunde. Apoi te duci în eugenie, socialism, egalitate socială.


Vrei ca de exemplu, anumite categorii sociale să nu se mai înmulțească. Apoi, treptat începi să omori copii nevinovați bolnavi (vezi cazuri deja reale), începi să eutanasiezi, la început cu acord, apoi abuzezi, și faci ca ”fără acordul” să devină proiect de lege. Inventezi vaccinuri care să taie lanțul…slăbiciunilor. Continui apoi cu reproducere asistată, după care refuzi dreptul la proprietate privată – că nah, oamenii nu știu bine cum să-și administreze proprietățile- începi să pui legi dure pentru firme- și să încalci dreptul la viață și la alegere al celorlalți. Totul de dragul binelui colectiv. Îți place cerul perfect albastru ? Ce frumos ar fi ca cerul să fie NUMAI PERFECT ALBASTRU ! Ăștia-s comuniștii: visători prin definiție, duri și ageri, specialiști în meseria lor, deosebit de ignoranți când vine vorba de oameni…. ALȚI OAMENI!

Visezi la o lume perfectă, cea construită după ”chipul și asemănarea ta” , și începi treptat să pierzi din vedere tot ceea ce se petrece, în timp ce ești prea ocupat să pui în aplicare cu o pornire diabolică, planul. Pentru ca tu să vezi cerul albastru alături de alți oameni, ai fi în stare să mergi până-n pânzele albe: fixiștii psihopați au tendința aceasta…

La început e fain, că zici că e spre BINELE tuturor. Ce mărinimie, câtă generozitate socială! totul e UAU. În realitate, treptat, constați următoarele: cu cât de apropii mai mult de utopia socială, cu atât dreptul personal este mai tare anihilat. Și aici vorbim inclusiv de dreptul personal al unui om de a face ce-l taie capul. Cum ? Păi simplu: eviți diferențele sociale. Când omul se crede cel mai sus la vârful piramidei, uită în vedere că alți oameni s-ar putea să vadă cerul de o altă culoare: albastru prăfuit, gri, alb, alb cu nori, albastru închis, roz cu mov, cu soare, fără soare, și așa mai departe… Tu, ca și comunist, nu poți să vezi asta, pentru că NU AI FOST ÎN LOCUL ALTOR OAMENI. NU AI FOST vreodată MIC ȘI NEÎNSEMNAT și LIBER. Am spus mereu, în special în ultima vreme: comunismul este cea mai mare formă a trufiei… și nu mă întrebați de ce, dați-vă seama singuri. Când mama ”impune” voia copilului, ea este grijulie, dar când își lasă fiul mai mare să greșească , îl iubește necondiționat, îl trimite spre maturizare. Sesizați diferența!?

…Dar începi apoi să vezi că proștii se înmulțesc, și ți-ai dori ca asta să nu mai fie posibil.

Citește mai departe AICI.

Sursa: Trăsături din front

Tolontan s-a specializat în comercializarea de traume pentru traumatizați

Tolontan face cu succes gazetărie liricoidă. E un Fuego al investigațiunii naționale. Contează pe zbuciumul usturat al linguricii, în fond și-n formă.



Repertoriul interpretativ e croit să impresioneze muciferic. Să producă mirare, indignare, implicare, eventual defilare întru condamnare. Autorul s-a brenduit demult ca pefea duios, negustor de dramolete absorbite, previzibil, destul de bine în porii largi ai foarte numeroaselor natureluri tip păpădie din mediul nostru ambiant. În locul lui m-aș gîndi serios să diversific afacerea adăugînd un serviciu de livrare a unui kit complet pentru cititorii sub impresie, marca Suflețel în Șervețel.

Dacă n-aș ști din sursă directă cum lucrează, n-aș bate cîmpii. N-am acordul victimei, care nu vrea să se expună și mai mult, ca să spun ce știu. Dar știu. Știu că e foarte multă ticăloșie, precum și cinism cît cuprinde în dosul aparenței mieros îngrijorate de soarta semenului, a victimelor, a românilor blabla. Omul s-a specializat în comercializarea de traume pentru traumatizați. Dar ce-i al lui e al lui: are certe abilități de amenajare bombon a galantarului cu morți, răniți, mutilați și alte asemenea exponate cu mare potențial și comercial, și autocelebrizant.

Dacă face pui vii profesional, peste vreo două generații ocupaționale putem spera că și tabloidul român va atinge performanțele de abjecție ale tabloidelor britanice, procedural neegalate încă în niciun alt spațiu geografic. Deocamdată, din spațiul investigativ tolontanian au plecat la analize și parcă nu s-au mai întors niște bidoane cu apă chioară diluată de mii de ori, în care s-a dizolvat afacerea HexiPharma paralel cu sinuciderea sinistră a patronului. O dezvăluire abandonată veacurilor deopotrivă cu mamuții care reactivizează de mii de ori peste nivelul normal la numai o sută de metri de demonstrațiile projustiție din fața Palatului Victoria (actualmente antijustiție).

Avem mare noroc cu PFA-ul duios și vigilent Fuegontan. Cine ne-ar mai apăra de toate aste primejdii? Cine, Viorica? Aia care, practic, a furat un copil dintr-o familie săracă? Și ce vă mirați atît? Șeful ei penal, borfașul antieuropen Dragnea, oare de la cine a furat?

Autor: Sorin Faur

Sursa: Sorin Faur Facebook

Cum știi că ești progresist?

Nevastă și copiii sunt ai statului și ești ok cu asta.



Casa în care locuiești este a băncii, tu plătind-o dublu în 20 de ani și ești ok cu asta.

Jumătate din timpul tău de adult îl oferi Corporației și ești ok cu asta.

Cam 40-50% din banii pe care-i muncești merg la stat și ești ok cu asta.

Mașina pe care o conduci în timpul liber este a firmei de leasing, tu plătind-o spre dublu în 4-5 ani și ești ok cu asta.

Ai băgat bani în bitcoin la 10k, acum fiind 3k și ești ok cu asta.

Parlamentării aleși de ține votează cedarea resurselir țării tale, pe aproape nimic, unor corporații private străine și ești ok cu asta.

Propaganda globalistă (pro-lgbt, limitatea drepturilor individuale, multiculturalism, pro-migrație, neomarxism, neoliberalism, bugete mari pentru servicii) ocupă 90% din media și ești ok cu asta.

Huiduiesti Catedrala Mântuirii Neamului, dar mucles despre moschee și ești ok cu asta.

Când jandarmul te lovește zici că e abuz, dar când un om nevinovat stă 42 de luni la pârnaie taci și ești ok cu asta.

Clamezi democrația, dar nu respecți rezultatul alegerilor, eșuând să-ți mobilizezi propriul electorat și ești ok cu asta.

Dacă se tăie salarii și pensii atunci taci, dar dacă se reduc taxele, se cresc veniturile, atunci protestezi și ești ok cu asta.

Ești pro-avort și pro-homosexualitate simultan dar ești ok cu asta.

Și ecologist și consumerist dar ești ok cu asta.

Pro-droguri, pro-homeschooling , anti-educație convențională, dar critici lipsa educației la generația tânără și, desigur, ești ok și cu asta.

Când politicienii încalcă legea strigi „pușcărie”, dar, când procurorii sau judecătorii încalcă legea, ieși în stradă în semn de sprijini și ești ok cu asta.

Când politicianul nu-și declară acumulările, urli „confiscare”, dar când ONG-urile refuză să-și transparentizeze finantările și sponsorizările taci mâlc și ești ok cu asta.

NU se fac spitale și urli că de ce nu sunt bani, urli că se fură, DAR când se cresc pensiile speciale, îți dispar toate intrebările, iar atunci când multinaționalele cară profiturile în offshore-uri, nu ieși în stradă și ești ok cu asta. Statul îți poate injecta în corp oricând, orice, dar tu ești împotrivă legii antifumat sau a impozitării consumului de zahăr și ești ok cu asta.

Prefer regresismul, dacă asta numești TU „progresism”.

Aurelian Popa

Sursa: Justitiarul

Dan Diaconu: ”Trompetele stăpânilor”

Se strâng în pâlcuri mici, de câţiva oameni, şi-ncep să urle. Sunt cam jegoşi, se vede că se situează mai spre periferia societăţii. N-ai vrea să fii în preajma lor prea mult timp. Singurul lucru nou pe care-l afişează sunt bannerele. Şi steagurile. Arsenal proaspăt, cu ştaif. Şi-ar mai fi ceva: urlă tare, au plămâni, strigă a disperare.



Dacă i-ai lua la bani mărunţi ai vedea că trăiesc numai din „urlătoare”. Unu e pensionat pe caz de boală, altul e şomer de când se ştie, altul încasează „venitul minim garantat”. Teoretic le-ai spune asistaţi sociali, dar ei spun că sunt „dă dreapta”, pro corporaţii, pro iniţiativă individuală şi anticomunişti. Sunt convinşi că fac bine, că sunt de partea „adevărului”, că luptă cu „ciuma roşie”, cu alte cuvinte, că ceea ce fac e eroic. Sunt inventaţi de doi vectori: securitatea şi ONG-urile. Securitatea îi aşează în teren aşa cum şahistul împinge pionii „la sacrificiu”, iar ONG-urile îi îndoctrinează în tot felul de seminarii. Fiecare îşi urmăreşte propriul interes: securitatea luptă pentru puterea ei – absurd de mare, iar oengiştii pentru bănuţii de zi cu zi. În fapt ei, urlătorii, sunt parte a lumii oengiste. Fiecare dintre ei e ţuţer pe la vreo asociaţie „de apărare”, „de luptă” sau „de implementare”. Asta le e meseria.

Urletul lor e sincer pentru că are în el o componentă a foamei. Ştiu că trebuie să urle tare şi credibil pentru că asta e pâinea lor. N-o fac, nu mănâncă. „Gura care nu spune o poveste nu primeşte mâncare” se traduce la ei cu „gura care nu urlă credibil nu mănâncă”. Sunt plătiţi direct proporţional cu decibelii pe care-i produc, dar chestia perversă e că banii le vin indirect. Nu le spune nimeni „mergi şi urlă că-ţi dau atâţia bani”. Nu, mecanismul funcţionează mult mai pervers: prima dată urlă, apoi vine un „om de bine” care le spune în romgleză ceva de genul „văd că la voi e rău cu ciuma roşie, aşa că o să vă sprijin lupta”. Şi le decartează ceva, un ban care, chipurile, e pentru sprijinul organizaţiei, a idealului, a tuturor. În realitate aia le e solda, iar ei trebuie să demonstreze că treaba e nasoală, că lupta e nasoală. Iar gradul de nasoleală e direct proporţional cu decibelii produşi.

De urlat nu urli aiurea. De-aia e nevoie de securitate, de omul „dă bine dă la sepepeu”. Ăla trece discret pe lângă „şăful” lor şi-i spune şoptit: „mâine pă strada X la numărul Y, băgaţi împotriva lu’ Dorneanu, că acolo stă el”. Şi jap, apar fix când omul se întoarce obosit de la muncă. E o chestie care se repetă obsedant: „ţinta” trebuie intimidată, fezandată, speriată. Trebuie să audă şi prin somn „furia” lor. De-aici le vin banii şi, cine ştie, dacă vreun target e mai slab de nervi, poate-i scapă vreo palmă astfel încât „victima” să urle din toţi bojocii cum c-a fost martirizată şi astfel să mai crească finanţarea.

„Tehnologia” protestului nu e nouă. În lumea germană de după Primul Război Mondial era o constantă a politicii, inventată de cei care, pe acea vreme, visau o lume marxistă. Aceleaşi forţe sunt şi acum în spatele limbricilor urlători, aceleaşi idealuri se doresc a fi impuse. Chiar dacă urlă împotriva „ciumei roşii”, idealul lor e adevărată lepră roşie a globalismului şi a comunismului „dă dreapta”, în care statul e înlocuit cu corporaţia. Şi-atunci şi şi acum, lupta care se dă nu e pentru un ideal, ci pentru control, pentru împingerea populaţiei în capcana unui cleşte ideologic, manipulat dibaci de isteţii din spatele scenei. Odată câştigat meciul, odată înrobite mulţimile, urletul grupurilor de presiune va fi înlocuit de „braţul legii” şi de miliţianul încruntat de la colţul străzii care va veghea cu fermitate ca tu, robul noii lumi, să nu faci nici măcar un pas greşit, în afara traseului desenat de stăpâni.

De-aceea vă spun cât se poate de sincer: când îi vedeţi că urlă, fiţi conştienţi că urlă a pustiu, că urletul lor e sărăcia şi robia voastră. În spatele urletului lor isteric e ambiţia stăpânilor lor care vă vor cu totul. Gândiţi-vă bine şi fiţi conştienţi că meciul e unul pentru trupurile şi sufletele voastre. Iar dacă acest meci va fi câştigat, pierderea voastră va fi totală. La fel ca şi câştigul lor.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Un nou dosar penal anti-Kovesi. De plagiat

Este o certitudine. De acum înainte, Laura Codruța Kovesi nu mai are scăpare. Secția pentru procurori va ancheta o nouă cauză penală, care o are drept țintă pe Laura Codruța Kovesi. După ce a îngropat cât a putut de mult circumstanțele în care și-a plagiat propria lucrare de doctorat, acum, lipsit de funcție, nemaifiind la fel de puternic, fostul șef DNA devine vulnerabil.



Un grup de oameni de știință a descoperit că faimoasa lucrare de doctorat a doamnei Kovesi este realizată prin plagierea masivă a nu mai puțin de 11 autori. În plus, Kovesi și-a atribuit pur și simplu, sub proprie semnătură, reglementări juridice. La ce poate conduce o asemenea anchetă penală?

Plagiatul este un furt. Un furt intelectual. Care este pedepsit penal ca orice alt furt. Prin urmare, după ce procedura inițată de oamenii de știință se va finaliza printr-un verdict al Ministerului Învățământului, doamna Kovesi va fi pusă sub o nouă anchetă penală. În mod automat. Cu această ocazie, vor fi cu certitudine analizate nu numai furtul propriu-zis, ci și circumstanțele, care pot fi agravante, legate de prezumtiva infracțiune. În acest sens, sunt extrem de interesante două aspecte. 1). Faptul că, încercând să se apere, doamna Kovesi a făcut un gest pe cât de neobișnuit, pe atât de nesăbuit. A întocmit și a prezentat un dosar, cu ajutorul căruia a încercat să își probeze nevinovăția. Dosarul respectiv însă o incriminează în aceeași măsură ca și lucrarea plagiată în sine. Cu alte cuvinte, dând din mâini și din picioare, fostul șef DNA s-a îngropat și mai mult. 2). Doamna Kovesi a fost ajutată să-și elaboreze lucrarea plagiată de doctorat de alte persoane, apoi a beneficiat de referate, care stabileau în mod fals valoarea științifică a lucrării și, în continuare, a fost ajutată să se apere, așa cum s-a apărat, după ce primul act al scandalului s-a declanșat. Unii dintre cei care i-au aruncat colacul de salvare pot fi complici.

Lui Victor Ponta i-a fost retras titlul de doctor, pentru că s-a stabilit că lucrarea sa a fost plagiată, abia după ce nu s-a mai aflat la putere. Istoria se poate repeta și în cazul doamnei Kovesi, care, între timp, nu se mai află la cârma DNA. Sunt mulți foști demnitari ai statului român, care au doctorate falsificate, dar împotriva cărora nici nu a pornit, nici nu s-a finalizat vreun proces privind anularea titlului. Și cu atât mai puțin nu am auzit de anchete penale soldate cu condamnări penale pentru această infracțiune și nici măcar de inițerea unor asemena anchete. Oare totul va începe, culmea ironiei, chiar cu Laura Codruța Kovesi?

Doctoratele false reprezintă una dintre bolile grave care macină societatea noastră. Extrem de costisitoare sub aspect moral și material. Pe calea doctoratelor false, sute, dacă nu cumva mii de persoane au fost promovate în funcție, deși nu meritau, ocupând astfel locul cuvenit altora. Au primit salarii mai mari, dar să nu uităm că au primit, sub forma unor ajutoare de studii, și alte stimulente financiare, pe parcursul elaborării lucrărilor. Ulterior, pe măsura promovării în funcții –  și în baza acestor doctorate plagiate – acești hoți intelectuali au fost răsplătiți cu generozitate de către statul român. Iar, în final, au beneficiat până la capătul vieții de pensii nemeritate. Au fost create în baza doctoratelor false ierarhii inechitabile, care au creat veritabile și legitime frustrări în diverse domenii de activitate. Iar statul a înregistrat și continuă să înregistreze pagube financiare, nu numai prin rezultele slabe ale unor incompetenți aflați în funcții de conducere, ci și prin stimularea materială a acestora fără un just temei.

Mai mult, acești falși doctori, ajungând în poziții profesionale cheie, au inițiat la rândul lor mecanisme de producere a altor și altor lucrări false de doctorat și, implicit de acordare a unor noi și noi titluri necuvenite. Este un proces, care nu poate fi oprit, decât dacă este lovit la temelie. Îndemn din nou instituțiile abilitate ale statului, prin reprezentanții încă neafectați de acest cancer, să se implice cât încă nu este prea târziu. Și să înceapă chiar cu acele instituții de forță, care au dezvoltat în proximitatea lor false academii, al căror scop a fost tocmai acela de a acorda false diplome. Această boală de care suferă națiunea română trebuie lovită în punctul cel mai periculos. Iar punctul cel mai periculos este reprezentat tocmai de acele instituții create și plătite pentru a asigura ordinea și legalitatea.

De aceea am ferma convingere că un dosar penal pe numele Laurei Codruța Kovesi este nu numai inerent, ci și de bun augur, pentru că el ar putea marca un început.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

Bogdan Duca: ”De ce, conservator fiind, susțin PSD-ul?”

În primul rând pentru că mă tem de alternativă.



Alternativa la PSD este un compozit straniu între un grup de politicieni aserviți intereselor unor puteri străine de România (că sunt guverne sau corporații multinaționale) și un grup social progresist, revoluționar, limitat intelectual, agresiv și extremist, care îi susține.

Această alternativă nu mai are încredere în democrație, este liberticidă și este într-un proces continuu de radicalizare.

Statul paralel a fost devoalat. Chior să fii acum și să nu vezi că o cârdășie între instituții de forță, cu binecuvântările unor ambasade aliate strategic, susținute de o parte de presă prea puțin „acoperită dar și de corporații multinaționale direct interesate de maximizarea profiturilor în detrimentul Românei, preluase controlul asupra țării.

E imposibil să nu vezi acum faptul că DNA a făcut poliție politică, că ”lupta anticorupție” a avut ca scop distrugerea polilor de putere internă (și de la dreapta, și de la stânga) și subordonarea puterii politice unor interese străine de cele ale cetățenilor români.

În al doilea rând pentru că PSD-ul este singurul partid matur politic de la noi. Ar mai fi și UDMR-ul (dar e legat prea strâns de minoritatea maghiară). PNL-ul, din păcate, a căzut sub vraja haștag.

Prin maturitate, înțeleg faptul că e un partid ai cărui lideri înțeleg politicul, înțeleg statul și știu să guverneze.

Nu e niciun secret ci este vizibil cu ochiul liber că cele mai bune guvernări au fost guvernările PSD și că, în ciuda presiunilor extraordinare venite din partea opoziției, PSD a oferit doi ani de bună guvernare în România, reparând multe lucruri stricate înainte.

Nu am niciun motiv obiectiv să fiu atât de nemulțumit de guvernarea PSD încât să nu votez.

Și, repet, frica de alternativă mă obligă oricum să votez PSD-ul.

În al treilea rând pentru că PSD-ul este moderat. Prin însăși viziunea sa asupra statului, PSD este un partid ce nu e revoluționar, ce e interesat de stabilitate, de menținerea în cadrele unui contract social și constituțional.

PSD nu câștigă alegerile pe baza isterizării electoratului. De obicei le pierde pentru că opozanții isterizează electoratul. Iar acest lucru a creat în PSD o atmosferă conservatoare ce nu poate decât să mă bucure.

Un conservator trebuie să fie musai moderat, Isteriile revoluționare,că sunt cu haștag, vestuțe galbene, cămăși brune verzi sau nădragi roșii, sunt anti-conservatoare din oficiu.

Un conservator vrea o Românie bine guvernată, nu o Românie mai bună. Pentru o Românie bine guvernată e nevoie de….bună guvernare. Pentru o Românie mai bună trebuie un popor mai bun, și de aici inginerii sociale și ideologice….

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Duca Facebook

Fostul şef al SPP, generalul Dumitru Iliescu: ”Paraditorii de la București (Episodul 1)”

Reporterii, moderatorii, invitatii si comentatorii diverselor televiziuni, au sarit cu totii la gatul procurorilor paraditori de la DNA Ploiesti, de la Oradea si din alte parti, nu pentru ca nu meritau aceasta atentie, si bine au facut, paraditorii sunt vinovati de distrugerea de vieti omenesti, de intrarea cu bocancii in intimitatea oamenilor, de construirea de dosare cu probe inventate sau masluite, numai pentru a-i aresta pe cei incomozi au aruncat la lada cu gunoi toate principiile constitutionale, toate prevederile legale, toate drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, dar niciunul nu a pus punctul pe i, nu a scos in evidenta persoanele cele mai vinovate in toata aceasta mocirla numita Campul Tactic in Justitie.



Este o certitudine ca procurorii paraditori au savarsit infractiuni foarte grave pentru care trebuie sa raspunda penal, cu privarea de libertate, aplicandu-li-se pedeapsa cea mai mare, dar sunt persoane mult mai vinovate decat procurorii infractori si nimeni nu isi concentreaza atentia asupra acestora. Cine sunt aceste persoane? Ii cunoastem cu totii, dar evitam sa ii evidentiem in dezbaterile la care luam parte. De ce? Probabil de frica, sau probabil din cauza blocajului informational pe care l-au facut la aceste televiziuni.

Asa cum v-am spus intr-o postare anterioara ca dupa insistente, deloc putine, am acordat un interviu doamnei Andreea Cretulescu de la RTv, de fapt primul interviu televizat, pana atunci interventiile mele la diferite posturi de televiziune fiind doar telefonice, incalcand decizia de a nu merge in niciun studiou. De ce am facut-o? Nu am putut sa o refuz! Era un om de televiziune pe care il apreciam foarte mult, asa cum il apreciez si acum. Am realizat interviul. Doamna Cretulescu mi-a spus la final ca este foarte multumita cum a iesit interviul si ca ii va difuza in seara urmatoare. Nici nu avea cum sa nu fie multumita! Prezentasem, in cadrul interviului, foarte multe informatii, majoritatea in premiera, facusem referire la modul in care s-a construit Statul Paralel, cine au fost fondatorii acestuia, cine il conducea in acel moment, am vorbit despre existenta protocoalelor atat de mediatizate in ultima perioada, despre modul in care George Maior, Florian Coldea si alte persoane din SRI, se implicau in Justitie, cum se construiesc dosarele de catre ofiterii acestui serviciu, cum se masluiesc probele, cum adauga elemente atunci cand fac transcriptul, ca cei vizati sa poata fi acuzati desi victimele lor nu savarsisera nicio fapta penala, cum trimit procurorilor aceste dosare, facand inclusiv rechizitoriile, cum participa ca investigatori in anchetele penale, cum participa ilegal la perchezitiile domiciliare si nu numai, perchezitii pe care le si conduc precum si multe altele.

Ce credeti ca s-a intamplat? George Maior a aflat la putin timp despre continutul interviului, l-a anuntat o persoana, ofiter acoperit al SRI, care lucreaza si acum la RTv, chiar i-a trimis si o copie video a acestuia. Cred ca intuiti ce a facut Maior. L-a sunat pe Sebastian Ghita in Serbia si i-a cerut sa blocheze difuzarea interviului, ceea ce s-a si intamplat. In dimineata zilei urmatoare am fost informat despre demersul lui Maior si am apelat-o pe doamna Andreea Cretulescu. Nu stia despre decizia luata de sefii domniei sale si m-a asigurat ca interviul se va da in seara aceea. Ulterior am apelat-o din nou si i-am spus ca nu se va mai difuza. A ramas surprinsa de ceea ce ii relatam, iar dupa ce a primit si domnia sa decizia conducerii televiziunii, m-a sunat si si-a cerut scuze spunandu-mi ca este stupefiata de ceea ce se petrece, si ca activeaza de 28 de ani in televiziune, dar nu si-a imaginat niciodata ca i se va intampla asa ceva. De ce au blocat interviul? Foarte simplu! In el aduceam in atentia opiniei publice toate faptele ilegale, toate actiunile prin care puneau sub ghilotina viata si libertatea oamenilor. Asa au procedat cu toate televiziunile, informatiile despre ei razbind cu greu in emisiunile televizate. Sunt vinovati pentru actiunile lor procurorii paraditori, infractori, si trebuie trasi la raspundere, dar ei reprezinta doar executantii, acarul Paun. Cei care au gandit si realizat sistemul de tip mafiot prin care s-a pus in pericol viata si libertatea a numeroase persoane nevinovate sunt altii. Maior, Coldea, Ciocarlan si Dumbrava sunt fondatorii sistemului. Ideea nu a fost a lor ci a venit din partea partenerului nostru strategic, dar cozile noastre de topor, tradatorii Romaniei mentionati anterior au fost cei care au pus in practica aceasta idee bazandu-se pe sustinerea neconditionata a fostului Presedinte Traian Basescu. De ce avea nevoie partenerul nostru transatlantic de un asemenea sistem? Dorea sa controleze total aceasta zona geostrategica din toate punctele de vedere, dar primau interesele militare si cele economice. Aveau nevoie de o asemenea structura pentru a controla decizia politica si administrativa la toate nivelurile, demers prin care isi asigurau accesul neingradit la toate resursele noastre, la toate obiectivele noastre economice si la o piata lipsita de concurenta interna, prin preluarea afacerilor de la agentii economici romani si pentru a-si asigura o protectie eficienta pentru companiile lor.

Demersurilor partenerului de peste ocean s-au alaturat si ale partenerilor nostri europeni ale caror interese in Romania s-au impletit cu cele americane. Acum poate intelegeti de ce de fiecare data cand se dorea sa se ia masuri pentru a intra in normalitate, ambasadele lor sareau ca arse. Nu vroiau sa fie vaduvite de cel mai important instrument pe care il aveau la dispozitie. Asa cum cunoasteti deja, conducerea acestui sistem odios a fost preluata de actualul Presedinte, care s-a dovedit surd si orb la abuzurile abominabile ale sistemului. Cei care au pus la punct algoritmul construirii dosarelor penale, al acuzarii si condamnarii oamenilor nevinovati si cei care au dat dispozitiile necesare pentru ca aceste lucruri sa se produca, nu au fost altii decat cei ce s-au constituit in cel mai periculos grup infractional organizat, de tip mafiot, grup care i-a avut ca lideri pe Maior si Coldea, dar din care au facut si fac parte inca, locotenentii lor Ciocarlan, Dumbrava si Kovesi. Maior si Coldea stabileau tintele, de multe ori sugerate de cei din exterior, ei solicitau mandatele de interceptare, dispuneau subordonatilor sa construiasca probele, sa intocmeasca rechizitoriile, acestia erau cei care elaborau solicitarile pentru obtinerea aprobarilor pentru perchezitie si dirijau aceste solicitari spre judecatorii pe care ii aveau fidelizati, de multe ori procurorii limitandu-se doar la semnarea acestora. Perchizitiile erau facute impreuna cu angajatii SRI, de cele mai multe ori acestia conducand operatiunile. Dupa efectuarea actelor procedurale mentionate anterior, documentele si obiectele ridicate erau trimise la SRI pentru a le analiza si dispune. Dosarele astfel ticluite erau trimise la DNA si apoi urmarite in instanta, careia i se trimitea si solutia cu condamnarea persoanei vizate. Este normal sa raspunda penal procurorii infractori care au fost executanti, dar mai important este sa fie anchetati si trasi la raspundere cei care le-au dat dispozitii, sefii lor, cei care au condus aceste operatiuni ilegale de o gravitate deosebita. Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie sa preia si anchetarea capilor sistemului, daca vrea sa extirpe cangrena, stiindu-se ca “pestele de la cap se impute”! Nu se va reusi sa se aduca lucrurile in matca lor fireasca, daca nu se iau masurile legale pentru tragerea la raspundere a capilor mafiei din Campul Tactic numit Justitie.

Ce parere aveti domnule Presedinte Klaus Iohannis? Scuzati ca v-am intrebat! Sigur, dumneavoastra nu stiti si nu ati auzit, inca, despre aceste abuzuri si acesti infractori deosebit de periculosi…!!!! Sau ati auzit si va prefaceti ca nu….Cat despre lecturarea si intelegera acestei postari nici nu mai sper, cu siguranta nu reusiti sa le faceti in urmatorii cinci ani…!!!

Va urma!

Autor: Dumitru Iliescu

Sursa: Dumitru Iliescu Facebook

Dan Diaconu: ”Economia şi oamenii”

Există două tipuri de economişti: cei care se uită la economie ca la o maşină şi cei care-o privesc ca pe o fiinţă. Cei din prima categorie citesc indicatorii economici precum citesc kilometrajul de la maşină, în timp ce ceilalţi o fac aşa cum un medic interpretează nişte analize.



Să vă dau un exemplu: datoria publică. Primii vor atrage atenţia şi se vor isteriza că datoria publică e de peste 80 mld.$. Vă daţi seama? Pe vremea lui Ceauşescu aveam o datorie de doar 11 mld. $ şi-a durat un deceniu de foame ca s-o returnăm. Ce-o să facem acum când ea e de opt ori mai mare?

Omul se uită lung şi-i dă dreptate îngrijoratului. Ce-i drept e mare. Însă e absolut eronat. În 1986 PIB-ul României era de aprox. 25 mld$, iar acum e de vreo zece ori mai mare. La valorile de atunci, datoria României era de 50% din PIB, în timp ce acum e de aprox 35% din PIB.

La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte deficitul bugetar. Ne-am înhămat în căruţa europeană şi am promis că nu vom depăşi 3% din PIB. Problema e că cei 3% eu îi aplic unui PIB care nu mă reprezintă încă. Şi-o să vă spun de ce. Un PIB normal pentru o ţară ca România ar fi de vreo trei ori mai mare decât cel actual. Asta dacă am fructifica cum trebuie resursele interne ale ţării şi dacă am reuşi să „punem ţara la treabă”. Dar, din păcate, nu reuşim s-o facem. N-avem decât câteva motoare economice: Bucureşti&Ilfov, Constanţa şi Prahova sunt responsabile pentru 1/3 din PIB-ul naţional. Cei trei campioni sunt urmaţi de Cluj şi Timiş. Şi-apoi urmează o tandră banalitate. Dacă am reuşi să ridicăm întreaga ţară la 40% din cât fac aceste judeţe, PIB-ul ar exploda. Dar asta nu e posibil.

Putem însă să estimăm, fără a ne înşela prea tare, că România poate ajunge fără eforturi prea mari la un PIB de 350 mld $. Ar fi o evoluţie normală pentru noi. Revenind discuţia cu deficitul, ar trebui să ne întrebăm de ce ne-am înhămat la un deficit de 3% din PIB acum, în condiţiile în care noi trebuie să „topim etapele” pentru a ajunge la un PIB cu mai bine de 50% mai mare decât cel actual? Un deficit de 3% acum înseamnă 6 mld$, în timp ce atunci ar însemna vreo 10 mld. $. La fel stau lucrurile şi cu deficitul structural pe care băsescu s-a grăbit să-l semneze, condamnându-ne la subdezvoltare.

Din nefericire pentru noi, majoritatea celor care sunt „la aparate”, văd economia ca pe o maşină: ai învârtit de-o manetă, se-nvârte şi motorul mai tare. Totul sună OK în teorie, dar în practică e un dezastru. Atunci când încerci să ştergi deficitele din topor, constaţi că treburile sunt mult mai interconectate şi loveşti aiurea în sectoare întregi. Iar deficitele, în loc să se corecteze se ascut şi apar şi-n alte părţi. Tot la fel se întâmplă atunci când încerci să strângi bani prin introducerea unei taxe. În prima fază funcţionează, după care constaţi că te costă mai mult să strângi taxa aia decât suma pe care-o colectezi.

Primul lucru pe care ar trebui să-l înţeleagă un economist ar fi acela că economia, în ultimă instanţă, e formată din oameni, nu din maşini. Şi fiind formată din oameni se comportă mai degrabă ca o fiinţă şi mai puţin ca o maşină. De-aceea în economie trebuie să intervii ca un medic, nu ca un inginer. E o lecţie pe care ar trebui s-o ştie orice finanţist. Însă, în mod previzibil, e cea mai ignorată informaţie.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice