gandeste.org - AN ALTERNATIVE MEDIA SELECTION
O Selecție de Perspective Interesante, Importante și Controversate, în Mare Parte Excluse din Mass-Media Convenționale

Archive for Analize

Pomelnicul rău-făcătorilor!

gadea-900x444Să nu ne întrebăm prea mult ce-au căutat Alina Gorghiu, Dan Mihalache şi Mihai Gâdea la Washington! Răspunsul e simplu: nu s-au deplasat ei pînă în SUA ca să bea cafeaua la „Naţional Prayer Breakfast” („Micul dejun de rugăciune”), organizat în Congresul American sau pentru cîteva fotografii cu un oficial scos din uz, ci pentru o instruire la minut, printre îmbucături. Şi apoi, cel care s-a fotografiat cu ei, Donald Rumsfeld, fost Secretar al Apărării din SUA, s-a dovedit a fi, de fapt, „secretar” al înfloririi războaielor şi a industriei lor de armament, ajuns acum la vîrsta 84 de ani.

E acelaşi Rumsfeld, dat în judecată în Franţa, în 2007, de mai multe organizaţii de apărare a drepturilor omului pentru instigare la tortură în închisorile de la Guantanamo şi Abu Ghraib. Foarte influent şi acum, pentru că, astfel de porumbei ai războaielor, doar doamna cu coasa reuşeşte să îi mai scotă din circulaţie. Potrivit unui studiu al Universităţii Harvard, cele două războaie declanşate de S.U.A. în Irak şi Afganistan pe vremea lui Rumsfeld au costat, „peste 6 bilioane de dolari – un preţ teribil pe infracţiunile imperialismului”.

Refuz să cred că vizita celor trei la Washington sau vizitele demnitarilor noştri la Înaltele Porţi au fost în interesul poporului nostru, acum, cînd totul se vinde şi se cumpără, de la imagine, pînă la fotoliu şi conştiinţă! Pozele făcute de Gorghiu cu războinicul întunericului, nu ţin de foame românilor. La întoarcere de pe tărîmul războinicilor, Alinei Gorghiu i-a răsuflat mintea un proiect de lege, care condamnă bolnavii de cancer la moarte rapidă. Proiectul prevede ca bolnavii, cărora li s-a depistat cancerul în fază terminală, să-şi plătească tratamentul, pentru că nu au fost la medic la timp pentru prevenţie. Cum Gorghiu n-avea cu ce gîndi singură aberantul proiect de lege, să-i trecem în pomelnic pe toţi rău-făcătorii, care ar fi în stare să-i taxeze şi pe cei care îşi dau duhul: Eugen Nicolăescu (ajuns ministru la sănătate şi nu la finanţe, pentru că şi lucrarea lui de doctorat e plagiată în părţile esenţiale), Lucia Varga şi Horia Crişan! Vai de noi! Ce ne aşteaptă! Peneliştii se întrec în acţiuni penale! Să ne rugăm duminică de duminică, la liturghie, pentru sănătatea mintală a celor care au pus mîna pe Putere şi invocă legea pentru a-şi justifica fărădelegile!

Pînă una-alta, noi adormim la ora fixată de cei care stăpînesc România şi nu ratează nicio ocazie, pentru asta, iar cehii şi slovacii, potrivit „Glasul info”, au lansat o iniţiativă prin care vor să se reunească cele două jumătăţi de ţară, Cehia şi Slovacia, despărţite din raţiuni globaliste prin „Divorţul de catifea” din 1993. Anul 2018 ar putea fi anul în care cehii şi slovacii vor reface Cehoslovacia. Un sondaj intern arată că o mare parte din populaţie (70 la sută) consideră că divizarea Cehoslovaciei a fost o greşeală, exprimîndu-şi dorinţa de a trăi din nou în Cehoslovacia unită, se arată într-un comunicat de pe site-ul „Mişcării Cehoslovacia 2018”. Noi de ce n-am împlini şi sărbători, în acelaşi an, Centenarul României Mari?

Ca şi cum n-am fi năpăstuiţi destul, trenul expres, sosit de la Bruxelles pe plaiurile noastre, a descărcat în gara guvernamentală o nouă gaşcă de asupritori care, odată cu adoptarea Noului Cod Fiscal, bagă adînc mîiinile în buzunarele românilor, aproape goale. Verificaţi în teren şi veţi vedea că trîmbiţata reducerea a TVA e o minciună gogonată! Produsele alimentare anunţate a se ieftini au preţuri şi mai mari faţă de decembrie trecut, iar capetele pătrate din Parlament, dublate ca număr, întreţinute din taxe şi impozite aberante stoarse de la popor, ştiu doar să-şi crească aberant salariile, să-şi facă pensii cît Casa Poporului de mari şi de nesimţite. Cu programul sforăitor şi iluzoriu, conectat la priza Bruxelles-ului, Guvernul Cioloş nu slujeşte cetăţeanul român. Săracii Ţării contribuie în continuare, în numele unor legi injuste, la bunăstarea acestor abonaţi la corupţie şi la banii statului. Cînd penalii fac legi, doar poporul e dijmuit de parale. Legea a devenit un fel de pîrleaz: şmecherii Puterii l-au sărit întotdeauna, iar poporul a dat cu capul în el.

Pe de o parte, Noul Cod Fiscal taie, doar teoretic, o cîtime din impozite, iar pe de alta, măreşte taxele pentru obidiţi şi le înmulţeşte numărul. Potrivit aceluiaşi cod de fărădelegi fiscale, bogaţii scapă de impozitul pe lux, iar ţăranii vor plăti taxe şi impozite pe vaci, porci, găini şi albine. Din 2016, micii agricultori vor fi obligaţi să-şi declare suprafeţele cultivate şi numărul de animale din gospodărie, asupra lor urmînd a se aplica biruri noi. Cu timpul, păgînii ăştia vă vor taxa şi auzul şi văzul şi mirosul şi răsuflarea! Sper că ţăranii nu vor înghiţi găluşca, şi vor aduce plugurile şi vitele din ţarină în Capitală, precum ciobanii, oile şi cîinii! Şi la impozitarea clădirilor au intervenit majorări, locuinţele fiind impozitate în funcţie de scopul în care sînt folosite. De anul acesta va fi impozitat şi terenul de sub ele. Pentru locuinţele folosite în scop comercial (sediu de firmă, locul în care îşi desfăşoară activitatea o persoană fizică ce practică o activitate independentă sau este sediul declarat pentru un PFA), impozitul poate ajunge şi la 2000 de lei anual! Cum niciodată nu vom putea face din mămăligă praf de puşcă, aplicarea acestor prevederi aberante nu vor putea fi împiedicate.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Ziarul Natiunea

Freedom House, organizatia de suflet a Monicai Macovei, finantata de marile ambasade, instruieste varfurile Justitiei romane.Toata floarea cea vestita a DNA participa la “training-urile” Freedom House unde se gandesc legi.

12ALaura Kovesi, Livia Stanciu, Oana Haineala, Bogdan Licu, Camelia Bogdan, Daniel Morar, Cristi Danilet sunt numai cateva dintre numele care raspund invitiatiilor lui Guseth. Unii incaseaza bani.

Presa de casa a regimului Traian Basescu a declansat o mare diversiune nationala. Si anume de a eticheta romani patrioti, care se opun oricaror influente, in special celor venite dinspre Vest, ca ar fi “agenti rusi”. Diverse publicatii chiar anunta publicarea in viitorul apropiat a unei liste cu “agenti rusi” din presa si alte zone din societate, asupra carora marile parchete ar urma sa intervina. Nu stim daca exista si cine ar fi “agentii rusi” anuntati in avanpremiera, dar putem semnala ca presa de casa a DNA, care face aceste anunturi, nu spune nimic rau despre imixtiunea unor mari ambasade in justitia si politica romaneasca. Se pare ca marele adevar scapat de presedintele Klaus Iohannis la Iasi: “Mai bine sluga la americani decat la rusi”, defineste perfect strategia politica a institutiilor de forta din Romania.

Americani sau rusi ori Occidentali, problema este ca romanii nu simt nimic bun in viata lor indiferent ce influenta ar exista, indiferent cine pretinde ca ne-ar apara sau dirija destinele. Dimpotriva, se observa ca cei care isi exercita influenta dinspre Vest nu fac decat sa ne dea bobarnace in toate rapoartele (in majoritate lor mincinoase prin omisiune) si sa nu semnaleze nimic anormal in privinta instrainarii catre companii din Vest a resurselor strategice ale Romaniei ori a marilor contracte de achizitii publice prin care platim de 5-10 ori mai mult pentru autostrazi sau alte investitii pe care nici macar nu le avem unor multi-nationale straine. Mai mult, se observa ca politicienii romani care au sustinut fortele dinspre Vest jefuind bugetul Romaniei – care si-au permis sa recunoasca ca s-a intervenit extern pentru anularea votului a 7,4 milioane romani pentru suspendarea lui Traian Basescu – beneficiaza de o protectie absoluta din partea varfurilor Justitiei, dosarele acestora fiind tinute la sertar. Si mai grav, sustinatorii nostri din Vest nu vad nimic rau in distrugerea mediului nostru de afaceri prin dosare penale si acapararea economiei noastre in proportie de trei sferturi de firme straine, care nu sunt niciodata cercetate penal.

DNA a fost deturnat prin epurarile lui Macovei si Basescu

Fosta ministresa a Justitiei, europarlamentara Monica Macovei este un politician abil. Fost procuror comunist, intrata in gratiile lui Traian Basescu, aceasta a creat ANI si DNA. Se si lauda cu asta in toate afisele electorale. Macovei e cea care in 2005 a platit de la MJ 40.000 euro asociatiei Freedom House, in care activeaza mai toti fostii ei consilieri, pentru realizarea unui audit cu ajutorul caruia a revocat din functie 18 sefi din fostul PNA, pe care l-a transformat intr-un DNA condus de oamenii alesi de ea pe spranceana.

De cand Macovei a devenit ministru al Justitiei si pana azi, Fredom House Romania (fondata de afaceristul ungur-american George Soros) a ajuns sa incaseze bani grei atat de la Ministerul Justitiei roman, dar si de la marile ambasade (SUA, UK, Olandei, Frantei etc.) ori de la Departamentul de Stat al SUA si Comisia Europeana, pentru proiecte in care sunt angrenati magistrati romani de la varful marilor instante si parchete. In urma cu putin timp, Cristina Guseth, directoarea Freedom House Romania, era sa devina ministrul Justitiei, daca nu se facea de ras in Parlament. Asa ca in locul Cristinei Guseth (prietena de suflet a Monicai Macovei) a fost numita pe ultima suta de metri Raluca Pruna, fosta asistenta a Monicai Macovei in guvernul de “tehnocrati”, care nu sunt altceva decat angajati trimisi de la Bruxelles, a caror posturi vor fi conservate pana isi vor termina mandatele de ministru. Insasi Raluca Pruna a recunoscut ca abia asteapa sa se implineasca misiunea ei si sa se intoarca la Bruxelles (unde castiga vreo 8.000 euro/luna) pentru ca are un credit de 400.000 de euro la care plateste o rata de 3.000 euro lunar, mai mare decat leafa ei de ministru al Justitiei.

Revenind la Freedom House, observam ca in ultimii ani aceasta organizatie a fost finantata exact de marile ambasade care si-au permis sa se imixtioneze brutal in politica si justitia romana, cu indicatii pe cine sa schimbam si pe cine sa pastram si cu laude necontenite la adresa DNA, careia nu i se retin niciodata vaditele abuzuri (sutele de achitari, anchetele unilaterale, santajul la judecatori, distrugerea premeditata a imaginii politicienilor si oamenilor de afaceri romani, prin plimbarea lor in catuse, prin comunicate care incalca prezumtia de nevinovatie si cu incalcarea jurisprudentei CEDO si directivelor UE).

Printre finantatorii anuntati oficial pe siteul www.freedomhouse.ro se numara:

-Ambasada Frantei in Romania

-Ambasada Marii Britanii și a Irlandei de Nord in Romania

-Ambasada Regatului Olandei in Romania

-Ambasada Statelor Unite ale Americii in Romania

-American Cultural Center

-The Black Sea Trust for Regional Cooperation (BST)

-Agentia pentru Strategii Guvernamentale

-Comisia Europeana

-OLAF

-Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe

-USAID

-U.S. Department of State

Exista magistrati care coordoneaza deja proiecte ale Freedom House, care incaseaza bani de la aceasta asociatie. Lumeajustitiei.ro aprecieaza ca este anormal ca mai toti sefii marilor instante, parchete, CSM sa fie vazuti in mod regulat atat in vizite la marile ambasade, cat si la cursuri/traininguri/conferinte organizate de Freedom House, care incaseaza bani de la Ministerul Justitiei si aceleasi ambasade.

Opinia noastra este ca nu e normal ca Ambasada SUA si alte ambasade sa sustina pe fata DNA, sa critice Romania, iar apoi magistrati din DNA, si nu numai, sa fie toata ziua vazuti la Ambasada SUA alaturi de sefii SRI si SIE, dar si la conferintele Freedom House, organizatie finantata de aceeasi actori politici de peste ocean.

Asta nu inseamna ca suntem contra rusilor sau americanilor, ci ca suntem cu Romania in care traim si a carei Justitie pare asmutita impotriva clasei politice, in mod unilateral, astfel incat jefuitorii din regimul Basescu, care au numit in functii inalti magistrati, nu sunt niciodata tinta unor dosare penale, in pofida dezvaluirilor din intreaga presa.

Un aspect deosebit de grav in opinia noastra: procurorul DNA Marius Bulancea, cel care a instrumentat facatura de dosar care a dus la caderea Procurorului General al Romaniei Tiberiu Nitu (si el un participant la conferintele Freedom House), incaseaza bani de la Freedom House pe diverse colaborari. Asta in conditiile in care DNA a atentat la imaginea si autoritatea Procurorului General mintind printr-un comunicat de presa ca procurorul general nu se numara printre persoanele indreptatite sa aiba coloana de la politie, desi are rang de ministru. Culmea, si sotia lui Bulancea, judecatoarea Diana Bulancea, colaboreaza cu Freedom House, desi este judecator si, in plina ancheta a sotului contra lui Tiberiu Nitu, si-a depus cerere de promovare la ICCJ. In timp ce Bulancea fabrica dosarul care a dus la caderea lui Tiberiu Nitu, politiciana Monica Macovei cerea public demisia lui Nitu. Stranii coincidente!

Printre acestia ii veti admira pe sefa DNA Laura Kovesi, Bogdan Licu (actual sef al PICCJ), Calin Nistor adjunct al sefului DNA, Livia Stanciu sefa ICCJ, Claudiu Dumitrescu seful Sectiei II a DNA, Horatius Baias fost sef al ascultarilor din DNA, membri ai CSM etc. Multi dintre ei sunt cei care lustruiesc si clantele de la Ambasada SUA. E normal? Cum comentati?

Sursa: Luju.ro

Logica previzibilă a setei de atotputernicie

two  chess horseExistă o diferenţă fundamentală între beţia puterii, care este o consecinţă, şi setea de putere, care este o premisă. Beţia puterii loveşte oameni în general normali, pe care aerul rarefiat al tăriilor îi tulbură pe dinăuntru peste capacitatea lor de autocontrol; setea de putere, dimpotrivă, se manifestă ca o tumoră morală ce răbufneşte într-un interior predispus, producând tulburările în afară, cu scopul de a deschide, cu orice preţ, căi spre tării.
Fac o distincţie şi între setea de putere şi setea de atotputernicie. Prima aş zice că se referă la oameni, care-şi construiesc singuri mijloacele de ascensiune pentru a-şi atinge un scop personal, meschin sau grandios după înzestrare dar la dimensiunea lor individuală; cea de-a doua se referă la instituţii, la structuri, la produse ale unor proiecte complexe ce aspiră la dobândirea puterii absolute (atotputerniciei) peste întreaga lume sau peste părţi importante ale acesteia.

Iată ce scriam pe 17.11.2015 în articolul intitulat “Valoarea ei, valoarea ei. Asta e valoarea Monicăi Macovei”:

Debarcarea lui Victor Ponta a fost doar una dintre borne, pentru cei ce ṣi-au propus să conducă discreṭionar România prin justiṭie. Au atins-o! Acum, următoarea lor bornă este îndepărtarea lui Tiberiu Niṭu, Procurorul General în funcṭie. Acest corp străin trebuie extirpat. Va fi una dintre primele sarcini ale noului ministru al justiṭiei”.

Doar două luni şi jumătate au fost necesare pentru ca anticiparea mea să se confirme. Şi nu sub forma unor aspecte de principiu, urmare a unor enunţuri generale, ci aproape cu detaliile unui reportaj din viitor. Paşi, nume, ţinte.

Nu invoc acest text pentru a mă împăuna cu virtuţi paranormale. Nu obişnuiesc să fiu propriul meu apologet. Ceea ce urmăresc, prin acest exemplu, este să demonstrez că România este în această perioadă literalmente secătuită de setea de atotputernicie a unor forţe cinice, care ne aspiră nu doar puţinele picături de democraţie ce ne-au mai rămas dar şi speranţa că am mai putea reveni la normal în viitorul apropiat.

Nu este premoniţie faptul că am anticipat, în mai multe articole, încă de pe când Victor Ponta era pe cai mândri şi preluase, de la mai marii lumii, discursul encomiastic la adresa “justiţiei independente din România”, că un dosar fabricat în creuzetele acestei “justiţii independente” îi va veni şi lui de hac. Chiar aşa s-a întâmplat.

Nu este premoniţie faptul că am anticipat, îndată după respingerea legilor Big Brother de către CCR, că urgii nebănuite se vor abate asupra acestei instituţii care trebuia să înţeleagă odată că vremurile ei de dominaţie au trecut şi că alţii sunt atotputernicii acum. Scriam la vremea respectivă, în articolul intitulat “Lungul drum al justiţiei către dreptate”, următoarele:

“Mesajul monstrului (binomul SRI – DNA, n.a.) către națiune este următorul: îndrăznești să ridici capul, să mă înfrunți, să îmi pui la îndoială atotputernicia? Te simți curat ca lacrima și cu drepturile protejate? Ei bine, o să vezi că te înșeli amarnic! […] O să-ți iasă prin nas obrăznicia!. […] Cutează Curtea Constituțională a se opune legilor Big Brother? La secundă, fabrica de vinovății descoperă un contract dubios de vânzare de capre prin care judecătorul Toni Greblă este expulzat din sistem. După ce scopul a fost atins, acuzatorii se calmează și scandalul se stinge în uitare”.

Dar dacă cele de mai sus nu sunt premoniţii (şi multe alte exemple, asemenea lor, ar putea fi extrase din articole publicate pe acest blog), atunci unde se încadrează ele?

Ei bine, aş răspunde că se încadrează perfect la deducţii logice. Cât se poate de logice. Pentru că setea de atotputernicie este caracterizată, oriunde, din totdeauna şi a oricui, printr-o logică extrem de previzibilă: identificarea obstacolelor şi eliminarea lor, fără ezitare, indiferent de mijloace.

Elena Bica încurca? Out! CCR încurca? Out! Victor Ponta încurca? Out! Tiberiu Niţu încurca? Out!

Ce vreţi mai simplu? Mai clar? Mai determinist?

Ce-i mai încurcă, acum, pe atotputernici, în ascensiunea lor spre cucerirea triumfală a piscului visat? Acela de a-şi pune România, amuletă, la degetul cel mic?
Aş zice că, în esenţă, doar două obstacole importante: Antena 3 şi poporul PSD. Deocamdată, pe ambele, le-a decapitat.

Acum se lucrează la pasul următor. Să aibă acesta vreo legătură cu vizita lui Mihai Gâdea, la Washington, dimpreună cu Dan Mihalache şi Alina Gorghiu?

Premoniţia… în curând!

Sursa: Contele de Saint Germain

România, colonia oricui ne doreşte

romania-distrugere1Se spune în presă că americanii, în bună înţelegere cu grangurii de la UE ce s-au remarcat în special prin binefacerile migraţiei arabe pe care ne-au adus-o pe cap în ultimul timp, ar fi stabilit între ei viitorul României pentru ani înainte. Anume că, pentru asigurarea stabilităţii unui stat extrem de important în perspectiva unei confruntări cu vecinul de la Răsărit înarmat până în dinţi şi mânat de cele mai belicoase porniri din anii ’40 încoace, regimul ideal va fi acela al continuării unei guvernări tehnocrate – de ale cărei ponoase ne-am cam lămurit deja noi, beneficiarii direcţi –, susţinută de cele două mari partide, PNL şi PSD, indiferent de rezultatele alegerilor care urmează.

Aşa să fie oare? Dovezi peremptorii nu există deocamdată. Dar, ca să ne lămurim, putem face o scurtă trecere în revistă a evoluţiei noastre începând cu ’90 încoace din acest punct de vedere, mai precis din perspectiva închinării noastre la o Poartă sau alta.

Începutul îl face Ion Iliescu prin solicitarea ajutorului armat sovietic în confruntarea cu teroriştii ce „trag din toate poziţiile”. Practic, bolşevicul nostru cu ambiţii de „despot luminat” nu făcea decât să se supună înţelegerii de la Malta, prin care Gorbaciov primise mână liberă de la americani să facă ordine la noi. Că se supunea cu exagerare e altă mâncare de peşte şi ţine de o foarte plauzibilă racolare a sa în anii luminoşi ai studenţiei la Moscova, în armonie deplină cu antecedentele familiale ale „emanatului” revoluţiei. De atunci şi până la debarcarea lui odată cu alegerile prezidenţiale din ’96 nu a existat nicio umbră de îndoială asupra politicii sale promoscovite, semnalul eclatant fiind recunoaşterea independenţei de stat a noii republici moldoveneşti, în loc ca, în acel moment deosebit de favorabil, să fi denunţat pactul Ribbentrop-Molotov care a făcut posibil raptul basarabean din 1940 şi declanşarea demersurilor pentru reunificare, ce părea atunci o simplă formalitate.

Schimbarea radicală de orientare a fost făcută de un alt preşedinte, Emil Constantinescu, care, de dragul unei iluzorii intrări în NATO, a renunţat din nou la Basarabia şi Bucovina de Nord bătând în cuie lipsa oricărei pretenţii teritoriale faţă de vecinii răsăriteni şi a autorizat bombardamentele alianţei militare în Serbia prin traversarea spaţiului nostru aerian. În rest mare lucru nu a făcut, tot ce mişca în ţară şi el însuşi în primul rând fiind sub controlul serviciilor secrete, de care s-a declarat învins până la urmă, renunţând chiar la a doua candidatură. O asemenea probă de laşitate nu mai dăduse nimeni la noi până atunci, dar să trecem, pentru că tot acestea îl învinseseră în prealabil şi pe bolşevicul luminat, de care se săturaseră până şi ele.

A urmat din anul 2000 un nou mandat Iliescu, în timpul căruia însă jocurile au fost făcute nu de el, ci de „arogantul” prim-ministru Adrian Năstase, în mandatul căruia s-au înfăptuit în sfârşit mult visata intrare a României în NATO şi principalele demersuri pentru aceea în UE, ambele prin negocieri în genunchi şi costuri pe care le vom mai simţi încă ani mulţi. Au fost puse la cale alte afaceri oneroase printre care se remarcau Microsoft, EADS-ul şi privatizările Sidex Galaţi şi Petrom, fregatele englezeşti ca şi contractul Bechtel, o altă sugativă de bani contra nimic, doar de dragul partenerului american şi, la toate, un puternic miros de şpagă internaţională, de ne muta nasul din loc.

Nu degeaba a venit la putere Traian Băsescu pe baza luptei cu „sistemul ticăloşit”, deşi singura lui realizare notabilă a fost perfecţionarea în continuare a acestuia. În plus, a tăiat în sfârşit nodul gordian al problemei închinăciunilor alegând pentru totdeauna sucţiunea „licuriciului” celui mai mare, american desigur, şi inventând ad-hoc „axa Bucureşti – Londra – Washington” ca un Hitler în miniatură şi pe alte coordonate istorice, vorba lui G. Liiceanu. Marinarul, mai viteaz decât croitoraşul din poveste, a subordonat cu totul România nu numai licuriciului transatlantic, ci şi celui bruxellez în egală măsură, abia astfel scăpând nevătămat în cel de al doilea referendum de demitere căruia altfel i-ar fi fost victimă sigură.

În fine, iată-l şi pe cuirasatul german Klaus, a cărui ultimă consoană din prenume ar putea fi uşor înlocuită cu una nazală, dacă până a ajunge la Cotroceni nu şi-ar fi îndreptat tunurile de mare calibru spre afaceri de succes precum intermedieri de vânzări pe piaţa ilicită a copiilor şi spre cele privind însuşirea prin fraudă de imobile retrocedate. S-a bucurat şi el din plin de sprijinul occidental, astfel încât astăzi România este înfeudată sută la sută vânturilor mai mult sau mai puţin înmiresmate ce vin dintr-acolo. A şi făcut pe 24 ianuarie la Iaşi o declaraţie de pomină, spunând că decât slugă la ruşi mai bine să fii slugă la americani, pentru a înlătura orice umbră de îndoială cu privire la statutul nostru de colonie. Dar din nou marele responsabil pentru înclinarea definitivă a steagului este SRI, secondat cu succes de SIE, servicii fraterne unul cu celălalt, nu şi cu interesul naţional, compromis pe veşnicie de fâlfâitul izmenlor răpănoase ale unui cunoscut general de carton.

La cârma pur simbolică a celor două servicii stau două umbre în venele cărora nu prea curge pic de sânge românesc, dar asta nu are importanţă, de vreme ce jocurile nu le fac ei nici cât negru sub unghie. Căci iată, totul la noi e pur simbolic, mai puţin steagurile negre ale maghiarilor şi secuilor sau ale statului vecin pe care le arborează ei, nederanjaţi de nimeni, cu prilejul sărbătorilor naţionale ale noastre ori ale lor.

Cacealmaua uriaşă a USL care s-a fâsâit atât de jalnic până la urmă ne-a lăsat cu un parlament de oi rătăcite, astfel încât voinţa poporului suveran, atât de des şi zadarnic invocată de un senator cu prilejul ultimului referendum antibăsist, pare o utopie pentru mulţi ani încolo. Partidele pupă poala diverşilor popi externi prin liderii lor, şi nu degeaba penalul Dragnea s-a dus până în Israel să ia binecuvântare şi lumină, fiindcă tot nu e deranjat de justiţia română ce, după cum se vede, nu a primit încă semnalul imperial în privinţa lui.

„Colonie, colonie, cât de dragă-mi eşti tu mie!” e ultimul şlagăr al întregii noastre clase politice. Să fie primit! Măcar vom şti ce alegem.

Autor: Radu Ulmeanu

Sursa: Cotidianul

Acad. Eugen Mihăescu: Vânătorii de români

646x404-646x357Am aflat că Alexandru Florian, directorul Institutului pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”, a adăugat pe “lista sa neagră” un nume: academicianul Ion Petrovici. Poate a aflat că acesta a locuit în Strada Vasile Conta, în “blocul eminenţelor”, construit de Casa Corpului Didactic în 1940. Florian tot dă târcoale pe acolo încercând să sperie preşedintele Asociaţiei proprietarilor ca să-l determine să dea jos placa în memoria lui Nichifor Crainic şi să prevină poate instalarea uneia în amintirea profesorului Ion Petrovici, născut în 1882, studentul lui Titu Maiorescu şi al lui Nicolae Iorga, ministru al educaţiei şi al culturii trimis de comunişti la puşcărie pentru 15 ani…

Institutul pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel” nu a adus în faţa justiţiei sau a opiniei publice nici una dintre persoanele care au conceput, au semnat sau au pus în practică legile anti-evreieşti din perioada 1940-1942. Unele sunt încă în viaţă! Legile acestea au permis discriminarea sau chiar deportarea evreilor din România în lagăre de exterminare. Institutul pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”, instituţie guvernamentală plătită din bani publici, se încăpăţânează să hăituiască intelectualii judecaţi şi trimişi în puşcării de Tribunalele Poporului în anii ’45-46.

În anul 2007, regimul comunist a fost condamnat în plenul Parlamentului României ca fiind ilegitim şi criminal. Tribunalele Poporului şi sentinţele lor nu sunt şi ele ilegitime şi criminale? Câţi nevinovaţi au fost trimişi în lagărele morţii de comunişti? Câte dosare s-au inventat persoanelor care s-au opus făţiş instaurării regimului comunist în România? Avem încă un institut: Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, care cercetează pe banii noştri tocmai asta. Se pare că nu are la dispoziţie o legislaţie la fel de eficientă pentru a-i putea condamna pe cei găsiţi vinovaţi. Şi se pare că nimeni nu s-a gândit să-i urmărească şi să-i pedepsească pe intelectualii care au sprijinit, au predat în şcoli şi facultăţi o ideologie criminală. Acuzatoarea publică din dosarul ziariştilor judecaţi de Tribunalul Poporului în perioada mai-iunie 1945, Alexandra Sidorovici — soţia lui Silviu Brucan —, spunea despre Nichifor Crainic că “este vinovat pentru că a dus o campanie de otrăvire a sufletelor, mai cu seamă a celor tinere, deoarece ca profesor universitar avea putinţa influenţei asupra tineretului!”. Conform legii din 2007, Radu Florian şi fiul său Alexandru, profesori de socialism ştiinţific la Universitatea din Bucureşti — primul timp de 50 de ani! —, se fac vinovaţi de “otrăvirea sufletelor tinere”. Cum de nu se regăsesc pe lista lui Tismăneanu din raportul pe care Băsescu l-a citit în Parlamentul României?

Dar nu numai memoria academicianului Ion Petrovici tulbură liniştea directorului de la Institutul pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”. Alexandru Florian a pornit o acţiune de desfiinţare a memoriei singurului scriitor român căruia i s-a decernat de către francezi premiul pentru literatură Goncourt, Vintilă Horia, al cărui centenar s-a sărbătorit în decembrie anul trecut. Bazându-se pe un dosar falsificat de Securitate în 1960, Florian a îndrăznit să pretindă retragerea titlului de cetăţean de onoare acordat post-mortem scriitorului cu acest prilej de Primăria oraşului Segarcea. “Vânătorul de legionari” invoca tot o sentinţă a Tribunalului Poporului din 21 februarie 1946 deşi se ştie că persoana condamnată atunci era vărul scriitorului care şi-a ispăşit pedeapsa murind în puşcăriile româneşti. Vintila Horia însă trebuie pedepsit să dispară din memoria românilor şi sentinţa trebuie să fie rostită de un “urmaş” al Alexandrei Sidorovici pentru că a spus: “Eu sunt un anticomunist!” sau “Nu simt nici un fel de nevoie de a-mi justifica non-legionarismul. Ruşine e să fi fost român şi comunist!” sau “Pe mine nu m-au atacat reprezentanţii nu ştiu cărei etnii sau ai nu ştiu cărui regim politic. M-au atacat duşmanii omului!”. Alexandru Florian citează un articol scris de Vintilă Horia în revista “Sfarmă piatră” în care acesta pomeneşte de faptul că, în timpul retragerii armatei din Basarabia, după dictatul impus în 1940, comuniştii evrei au ucis ofiţeri români. Un fapt înscris în istorie. Şi tot istoric este faptul că trupele române au ocupat oraşul Budapesta pe 8 august 1919, atunci când soldaţii români şi-au atârnat opincile în vârful parlamentului maghiar. Oare câţi români ştiu astăzi că, în acel moment, ţara vecină se numea Republica Sovietică Ungaria? În acel moment, românii au reuşit stăvilirea răspândirii bolşevismului în Europa. Oare asta nu vor să uite Alexandru Florian şi toţi ai săi? Pentru asta trebuie ca românii să rămână fără istorie, să nu mai ştie importantul rol pe care l-au îndeplinit timp de secole în acest loc de pe harta lumii? Pentru asta ne sunt scoşi din morminte şi scuipaţi strămoşii?

Celor care se grăbesc să spurce totul aruncând anatema antisemitismului le voi cita, în încheiere, din interviul acordat de filozoful italian Giorgio Agamben revistei franceze “Nouvel Observateur” în septembrie 2015. Autorul italian se referea la caietele filozofului Heidegger spunând: “Este important să lămurim utilizarea şi semnificaţia cuvântului ‘antisemit’. Din motive istorice pe care le cunoaştem cu toţii, acest cuvânt desemnează ceva ce are a face cu persecuţia şi exterminarea evreilor. Nu ar trebui însă folosit acelaşi cuvânt pentru opiniile asupra evreilor — oricât de eronate sau debile —, dar care nu au nici o legătură cu acele fenomene. Or, tocmai asta se întâmplă neîncetat. Şi nu numai în legătură cu Heidegger. Dacă orice cuvânt critic sau negativ despre iudaism, chiar conţinut în note private, este condamnat ca antisemit, aceasta ar scoate iudaismul în afara limbajului”.

Autor: Acad. Eugen Mihaescu

Sursa: Cotidianul

De ce nu are România loc în Schengen?

schengen-romaniaAnul acesta,  ca în fiecare an din 2007 încoace, am primit mult așteptatul raport MCV. Practic, o nouă dovadă a faptului că suntem o colonie, că politică externă nu mai facem demult și că politica internă trebuie să fie făcută între niște limite clare stabile la Bruxelles, pentru că ei știu mai bine ce, când și mai ales cum trebuie făcut. În alte circumstanțe, s-ar putea spune că Raportul MCV este o ingerință în politica unui stat național, dar România a renunțat de bunăvoie la auto guvernare iar tinerii frumoși și liberi nu par să-și dorească să decidă singuri pentru că ei oricum greșesc și de ce să fie dezamăgiți (vezi cazul Iohannis).

Această umilință perpetuă care este Raportul MCV pare veșnică. Nu contează cu adevărat dacă România face progrese, mai ales că aceste progrese sunt greu cuantificabile când vorbim de transparență și anticorupție. Cheia intrării României în Schengen este Portul Constanța. Atât timp cât există șansa ca România să preia comerțul făcut de Olanda prin Portul Rotterdam, România nu poate intra în Schengen, deoarece Olanda va face lobby ca România să pară cea mai coruptă țară.

În acest context, exemplul Turciei este grăitor. Vreo 10 ani s-a chinuit Turcia să le facă pe plac tehnocraților de la Bruxelles pentru a adera la UE. Economia turcă era în scădere și nu se întrezăreau șanse reale ca Turcia să fie primită în Europa. În acel moment, Erdogan a schimbat radical politica externă, a renunțat la ideea de cerși aderarea la UE iar Turcia a avut o revenire spectaculoasă în elita mondială, din care ieșise pentru a se ploconi pe la Bruxelles.

Acum, Germania, de frica milioanelor de imigranți, oferă Turciei șansa de a intra în Schengen. Da, Turcia a câștigat respect și mai ales Turcia a câștigat o poziție privilegiată în raport cu UE prin forță și acțiuni concrete pentru că este evident că Uniunea Europeană nu ajută pe nimeni, decât pe cei care o conduc. Relația cu Uniunea Europeană nu trebuie să fie de vasalitate, ci una de egalitate, nu trebuie să privim părerile unor funcționari de la Bruxelles ca pe Sfânta Scriptură pentru că ei au tendița să ”greșească”, mai ales în favoarea lor.

Cum își impune Uniunea Europeană politica la București

Controlul exercitat de UE cu ajutorul MCV este uriaș. Practic, prin crearea DNA și acordarea de puteri infinite, s-a cam terminat cu democrația. Pentru ca această stare de fapt să continue, Raportul MCV nu face decât să critice Parlamentul și să ridice în slăvi procurorii. Asistăm la o dictatură a procurorilor.

În contextul actual votul îți este anulat până să apuci să votezi. Orice partid ai alege, vei fi condus de procurori, pentru că DNA poate aresta orice parlamentar, indiferent de speță sau dovezi. Suntem puși în situația de a fi conduși de o mână de procurori, cu zero legitimitate, pentru că Bruxelles-ul are nevoie de funcționari în colonie, nu de politicieni.

Se merge tot mai mult pe modelul de politician birocrat, care nu poate ține un discurs, care nu poate face atmosferă și mai ales care nu poate cuagula oameni pentru că liderii carismatici sunt periculoși, iar Uniunea Europeană nu are nevoie de un nou Tsipras. Statele Uniunii Europene trebuie să răspundă întocmai și la timp iar pentru asta avem nevoie de oameni de tipul Cioloș sau Iohannis.

Autor: Alexandru David

Opt mituri anti-unire, DEMONTATE. Adevărul despre ce beneficii ar avea România din unirea cu Basarabia

122075Miturile anti-unire sunt teorii promovate, amator sau profesionist, de cei care își manifestă scepticismul faţă de procesul de reîntregire a ţării. Mimând pragmatismul, ei spun despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” și invocă, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic.

Fără să contrazică adevărul istoric, că Basarabia e parte din terioriul românesc, retorica scepticilor induce nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore: instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Cât adevăr și câtă dezinformare/manipulare se ascunde în toate aceste teorii?

MITUL 1 – „România nu are nevoie de rușii din Basarabia”

Dezvoltată, ideea sună așa: „România n-are nevoie de o regiune cu aproape 40% populație rusofonă, care ar face din problema minorităților o piatră de moară, după ce problema maghiară a fost oarecum depășită”. Cât adevăr ascunde această teorie?
Conform datelor oficiale prezentate de Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, la referendumul din 2014 populaţia acestei ţări era de 3.555.159 locuitori. Nu au fost încă date publicităţii datele referitoare la naţionalităţile de bază însă, conform rezultatelor precedentului referendum (2004), doar 8,4% dintre cetăţenii Republicii Moldova s-au declarat ca fiind de naţionalitate ucraineană, 5,9% – ruși, 4,4% –  găgăuzi, 1,9% – bulgari și 1% – alte naţionalităţi.  78,5% din cetăţenii Republicii Moldova s-au declarat moldoveni, iar 2,2% – români (n.r. – conform unor date preliminare, această cifră a crescut, în 2014, la 23,2%), ceea ce ne arată că procentul etnic românesc este de 80,7%.
Prin comparaţie, la recensământul efectuat în România în 2011, 88,9% dintre cetăţeni s-au declarat români,  6,5% – etnici maghiari, 3,3% – romi, 50.900 de persoane – ucraineni, 36.000 – germani, 27.700 – turci, 23.500 – ruşi (lipoveni) şi 20.300 – tătari.
Populaţia de etnie maghiară înregistrată la recensământul din 2011 în România a fost de 1.227.600 persoane. Ȋn Republica Moldova trăiesc 201.218 cetăţeni de etnie rusă și 282.406 de ucraineni. Ȋnsumaţi, sunt de trei ori mai puţini decât numărul etnicilor maghiari de la noi.

MITUL 2: „Nu toţi cei care se declară moldoveni sunt și români”

Este o teorie promovată de rusofili și de cei care nesocotesc istoria. „Moldovenii sunt români! Noi, rușii, le-am dat numele de moldoveni, dar ei sunt români!”, a declarat recent Vladimir Jirinovski, într-un interviu acordat unei televiziuni ruse.
Jirinovski, liderul Partidului Liberal Democrat din Rusia, este cunoscut ca fiind un naționalist excentric. Declarația sa recentă contrazice „teoria moldovenismului”, promovată de filorușii și rusofonii care au tot încercat, vreme îndelungată, îndoctrinarea populației din Basarabia și alterarea coeziunii culturale, lingvistice și spirituale dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului, scrie timpul.md.
Mitul promovat de rusofili este demontat chiar unul dintre idolii lor, de însuși Jirinovski.
MITUL 3: „România nu se poate lega la cap cu Transnistria”

Altfel spus, „România n-are nevoie de o regiune cu un conflict înghețat în interiorul granițelor sale, adică de Transnistria”.
Este adevărat, în Republica Moldova există un conflict îngheţat, vechi de peste două decenii, însă această stare de fapt nu reprezintă un obstacol de netrecut în calea regăsirii unităţii naţionale româneşti. Regimul separatist de la Tiraspol nu se bucură de niciun fel de recunoaştere internaţională, nici măcar din partea Federaţiei Ruse, stat care îl protejează şi îi asigură existenţa.
Platforma Unionistă ACȚIUNEA 2012, o coaliție de organizații non-guvernamentale și grupuri de inițiativă care susțin unirea Republicii Moldova cu România, militează pentru Unirea celor două state româneşti în graniţele lor actuale, recunoscute internaţional. „Internalizarea conflictului transnistrean între frontierele statului român unificat nu reprezintă un fapt fără precedent. În Uniunea Europeană există exemplul Ciprului, ţară care a fost acceptată în Uniune, deşi găzduieşte încă din 1973 un conflict îngheţat, iar trupe ale unei ţări nemembră UE sunt prezente pe teritoriul acesteia, împotriva voinţei sale. Prin urmare, ca şi în cazul Ciprului, Acţiunea 2012 este de acord că România va trebui să continue negocierile în vederea găsirii unei soluţii paşnice pentru rezolvarea conflictului existent”, se precizează pe site-ul actiunea2012.ro.

Platforma Unionistă ACȚIUNEA 2012 consideră că e nevoie ca România, până la rezolvarea problemei Transnistriei, să stabilească „o linie de demarcaţie atent securizată cu dotări de nivel european la limita de vest a zonei controlate de separatişti. Aici se vor afla atât punctele de trecere a frontierei Uniunii Europene, cât şi birourile serviciilor puse la dispoziţia locuitorilor din localităţile supuse autorităţilor din Tiraspol.”

La rândul său, Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe al României, susţine că în această perioadă „ne găsim în faţa unei ferestre de oportunitate, în care inclusiv mult invocata problemă a Transnistriei poate fi soluţionată mai uşor decât se crede, aceasta putând fi parte a unui acord mai cuprinzător ce vizează Ucraina”.
La summit-ul NATO din septembrie 2014, liderii aliați au decis să acorde sprijin, consiliere și asistență Moldovei. Conform unui comunicat de presă emis recent de Ministerul Apărării de la Chișinău, „circa 800 de militari din Republica Moldova, SUA, Polonia, Georgia şi România participă, în perioada 12-25 iulie a.c., la exerciţiul multinaţional «Efort comun 2015». În manevrele militare sunt implicaţi aproximativ 800 de militari din Moldova, SUA, Polonia, Georgia și România”. Evenimentul are loc la centrul de instruire militară al Brigăzii de infanterie motorizată „Moldova” din municipiul Bălţi.

MITUL 4 – „România n-are nevoie de corupţia din Basarabia”

Ca și când noi am fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţe, al vieţii fără de moarte și al guvernării fără de corupţie, unii dintre români invocă ca argument anti-unionist problemele existente acum în Republica Moldova. „România n-are nevoie de o regiune cu o corupție endemică și o oligarhie mult mai apropiate de modelul din Asia centrală decât de Europa”, susţine teoria.
De fapt, după unificarea celor două state, regulile, legile și justiția din România se vor extinde și peste Prut. Cu alte cuvinte, sistemul nostru imunitar anticorupţie, dezvoltat îndeosebi în ultima vreme, poate învinge microbul existent în Republica Moldova.

Pe de altă parte, problemele ce există astăzi dincolo dincolo de Prut sunt considerate de unii drept o oportunitate. „Instabilitatea din Moldova ar putea fi o ocazie pentru România”, este titlul unui raport dat publicităţii, la 17 iulie a.c., de agenția americană de analiză strategică Stratfor. „De-a lungul anilor, atât Rusia, cât și Uniunea Europeană au încercat să-și extindă sferele de influență în Moldova, prin sprijinirea partidelor politice sau a mișcărilor sociale. Asemenea Ucrainei, Moldova a optat în ultimii ani pentru relații mai strânse cu UE, semnând în 2014 un acord de asociere și de liber schimb cu statele din blocul comunitar”, relatează agenția Startfor.
„Aspiraţiile Republicii Moldova de a se integra în Uniunea Europeană au suferit o lovitură majoră recent, când premierul pro-european Chiril Gaburici a demisionat. Moldova era deja într-o criză economică majoră. Căderea Guvernului Gaburici a condus la oprirea programelor economice ale Băncii Mondiale şi FMI. În plus, UE a anunţat, la 7 iulie a.c., suspendarea finanţării pentru Republica Moldova până la formarea noului guvern. Partidele proeuropene au anunţat intenţia de a forma un nou guvern până la sfârşitul lunii iulie, dar disensiunile profunde persistă”, informează Stratfor, care subliniază că situaţia de acum „este în interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul Ucrainei. Semnificativa prezenţă militară rusă în regiunea separatistă Transnistria şi în zone proruse precum Găgăuzia conferă Rusiei o importantă pârghie de influenţă asupra Chişinăului. Cu toate acestea, criza politică din Republica Moldova – în special dificultăţile financiare din ce în ce mai mari ale ţării – ar putea fi o oportunitate pentru România, de a scoate această ţară din sfera de influenţă a Rusiei”, se subliniază în raportul agenției americane Stratfor.
MITUL 5 – „România n-are nevoie de o regiune săracă”

Dezvoltată, ideea sună așa: „România n-are nevoie de o regiune cu o economie mai mult decât problematică, care ar duce PIB-ul în jos, anulând și puținul recuperat în ultimii ani față de media UE”
Dimpotrivă, susţine dr.ec. Cătălin Ghinăraru, secretar știinţific la Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii și Protecţiei Sociale. „Revenirea Basarabiei la patria mamă este și o poartă deschisă pentru România spre Est, spre pieţele din Est. Acum, România se chinuie să se uite înspre Est. Ori, acesta este un lucru important, să ne uităm către pieţele din Est, pentru că ele sunt viitorul. Basarabia ar putea fi platforma noastră către spaţiul de răsărit, care este o piaţă imensă și un oportunitate de dezvoltare”, declară dr. ec. Cătălin Ghinăraru.

Un studiu realizat recent de „Fundația Universitară a Mării Negre” arată că „singura cale prin care România sau Republica Moldova pot avea creștere economică de peste 5% este viitoarea Unire”. Ȋn caz contrar, nu se prefigurează vreo schimbare în dinamica actuală, pentru niciuna din cele două ţări..

Raportul dat publicităţii la 17 iulie a.c. de agenția americană de analiză strategică Stratfor susţine același lucru: „criza politică din Moldova – și în special dificultățile financiare crescute ale țării – ar putea oferi, de asemenea, o oportunitate pentru România. (…) Chiar dacă, la nivel declarativ, liderii politici români nu susțin reunificarea, Bucureștiul rămâne un susținător cheie al legăturilor mai strânse cu Chișinăul, în contextul Uniunii Europene. (…) Înainte de întâlnirea ce avut loc la 8 iulie a.c. între Klaus Iohannis și Nicolae Timofti, președintele Republicii Moldova, o delegație de la Banca Națională a România a efectuat o vizită mai puțin mediatizată, dar potenţial semnificativă pentru Moldova. Scopul oficial al vizitei a fost lansarea unui proiect de înfrățire sprijinit de UE, ce vizează consolidarea capacității băncii centrale din Republica Moldova în domeniile de reglementare și supraveghere. Proiectul a primit 1,2 milioane de euro de la Uniunea Europeană pentru a oferi asistență tehnică în Moldova și va fi implementat de către Banca Națională a Moldovei și un consorțiu ce cuprinde Banca Națională a României și Banca Centrală din Olanda. Acest proiect vine într-un moment cheie pentru economia Moldovei, aflată sub impactul dispariției, la începutul acestui an, a peste 1 miliard dolari – echivalentul a peste 12,5 % din PIB-ul țării – de la trei din cele mai mari bănci din Moldova, dar și a scandalului de corupție ce a urmat.
Știind că băncile străine nu vor intra, cel mai probabil, în Republica Moldova într-un moment în care 80% din băncile din ţară se află în programe de supraveghere, România e într-o poziție bună pentru a asista această ţară, având în vedere apropierea de Moldova, dar și existenţa unui interes strategic de a scoate Chișinăul de pe orbită Moscovei. În plus, pentru ca sectorul bancar român să împartă expertiza sa cu sectorul din Moldova, Bucureștiul ar putea facilita investițiile românești în Moldova.”

Conform raportului Stratfor, „Bucureștiul e conștient că se confruntă cu obstacole în consolidarea influenței sale la Chișinău. Timp de mulți ani, Rusia a fost cel mai mare partener comercial al Republicii Moldova, dar restricțiile comerciale din motive politice au scăzut exporturile moldovenești în Rusia, iar exporturile către Uniunea Europeană și în special către România au crescut. În 2014, Moldova a exportat 18 % din produsele sale în România, față de 11% în Rusia, iar exporturile de fructe din Moldova în Uniunea Europeană – majoritatea spre România – au crescut cu mai mult de 60% în primele șase luni ale anului 2015. Cu toate acestea, Moscova păstreze o prezență puternică în sectorul financiar din Moldova. Aproximativ 70 % din sectorul bancar al Moldovei este controlat de capitalul rusesc, iar președintele celei mai mari bănci din Moldova, Moldindconbank, trăiește în Rusia și are legături politice acolo. Dar marile bănci, precum Moldindconbank, au ajuns sub un control mai mare și au contribuit la creșterea problemelor politice în Republica Moldova, ca urmare a crizei economice. Prin urmare, creșterea slăbiciunilor financiare ale Republicii Moldova și capacitatea României, dar și dorința ei de a ajuta la atenuarea unora dintre problemele economice ar putea face ca acest subiect să devină unul de mare interes pentru ambele părţi, în viitor.”

MITUL 6 – „Vor fi probleme cu diferenţele existente între economiile din Basarabia și din România”

„Desigur, vor exista probleme tehnice”, mărturisește dr. ec. Cătălin Ghinăraru, secretar știinţific la Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii și Protecţiei Sociale. „Avem două monede, va trebuie făcută o tranziţie la o singură monedă naţională. Dar în 1918 (n.r. – anul Marii Uniri) existau în circulţie 4-5 monede, nu este un proces anevoios.”
Ȋn ceea ce privește armonizarea sistemelor de protecţie socială din cele două state, ea poate fi ceva mai dificilă, pentru că nu se poate realiza imediat. „Sistemele sunt asemănătoare, dar nu sunt identice, în România și în Republica Moldova. Dar, din experienţa noastră românească, recalcularea pensiilor din Moldova, de pildă, se poate face într-un an, doi.”
Pensia medie în Republica Moldova este de 82 USD, în vreme ce în România ea se ridică la 211 USD. Pe o durată de 12 luni, de pildă, aducerea pensiilor la aceleași standarde ar presupune niște costuri suplimentare de circa 1 miliard USD.

MITUL 7 – „Unirea presupune costuri financiare pe care nu le putem suporta”

Statul german a cheltuit pentru reunificare 1.600 miliarde USD (paritate 2000), companiile germane au avut o creștere a cifrei de afaceri de 4.900 miliarde de USD (aceeași paritate). Creșterea de PIB asociată creșterii importanței și vizibilității noii republici federale este estimată de către analiștii CIA la cel puțin 150 miliarde USD anual (paritate 2000), din 1990 până în 2010.

În Republica Coreea există un minister al reunificării, care dezvoltă o metodologie foarte riguroasă de calcul al costului asociat reunificării țării. Estimarea cea mai exactă prevede un cost al reunificării de 2.000 miliarde USD în următorii 30 ani, dar se estimează și un plus de PIB de 500 miliarde USD, anual, ca medie pe următorii 20 ani, ceea ce ar conduce la poziţionarea Coreei în primele 10 economii ale lumii.

„Costurile reunificării se raportează întotdeauna la mărimea PIB-ului, pentru că ele sunt asociate reducerii diferențelor de performanță economică. Modelul cel mai adecvat și mai apropriat probabilei reunificări a celor două state românești este cel german (1990). Dacă unirea s-ar produce mâine, urmând metodologia coreeană sau faptele petrecute în Germania, am avea un cost de aproximativ jumătate de PIB actual (adică 90 miliarde USD) pentru următorii 20 ani, cost care ar reduce decalajul de PIB/locuitor de la 4 la 1 până la 1 la 1,5 (înapoi în 1990)”, relevă un studiu realizat de Fundația Universitară a Mării Negre.

„Din acestă sumă, 20% (18 miliarde USD) ar fi investiții private, deci statul român ar trebui să cheltuie cam 70 miliarde USD, adică 3,5 miliarde USD în medie pe an. Ceea ce reprezintă o treime din cheltuielile actuale cu investițiile. Drept comparație, cheltuielile cu investițiile s-au redus în 2013 față de 2012 cu 16%. Este insuportabil? Costul reunificării pare mare, dar, privit în contextul economiei unei națiuni, el este suportabil”, se precizează în concluziile studiului.
Mai mult, economiștii au stabilit că „efectul nevăzut al reunificării ar consta în  creșterea cu 10% anual al PIB-ului, ca efect al creșterii cifrei de afaceri a companiilor românești (adică, în 8 ani, ne-am dubla PIB-ul actual), dar și în creșterea însemnătății geopolitice a țării, care ar aduce un plus, în medie, de încă 5 până la 10% din PIB anual. Beneficiile reîntregirii sunt net mai mari decât costurile: în cazul României și Republicii Moldova, evoluția în următorii 25 de ani se comprima în doar 15 (un plus de eficiență de 40%).”
Luând în calcul aceste date, reunificarea este practic un proces care s-ar finanța singur.

MITUL 8 – „Unirea Basarabiei cu România se poate face în interiorul Uniunii Europene”

Există, și printre unioniști, voci care împărtășesc această teorie, dar și sceptici care o contrazic. „Cred că viitorul este al unui singur stat în UE, și nu a două state europene, România și Republica Moldova. Dacă vrem să respirăm acolo, și nu să stăm deasupra apei, precum Grecia și Cipru, trebuie să fim acolo împreună, nu separat”, atrage atenţia dr. ec. Cătălin Ghinăraru, secretar știinţific la Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii și Protecţiei Sociale.

„Ȋn spaţiul Uniunii Europene este o concurenţă mare, fiecare stat își apără propriul interes. Dacă am fi două state, niciodată nu ne-am putea armoniza interesele. Așa cum se întâmplă acum între Grecia și Cipru sau între Cehia și Slovenia. Dacă am fi un singur stat, am avea o mai mare putere de negociere acolo, pentru toţi românii. Ceea ce ar fi un lucru important pentru noi, ca naţiune”, subliniază dr. ec. Cătălin Ghinăraru.

La rândul său, Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe al României, consideră că „Unirea nu se face peste noapte, ci se face în pași. «Unirea se poate face în interiorul Uniunii Europene», se spune la București. Nu neglijaţi acest lucru. Acest demers se poate realiza mult mai bine, dacă facem parte din aceeași familie. (…) Ce nu înţeleg politicienii de la Bucureşti şi mai ales cei de la Chişinău este faptul că opunerea externă nu este atât de mare, îndrăznesc să vă spun, inclusiv din partea Federaţiei Ruse, credeţi-mă! Sigur, e greu, trebuie însă să ai oameni de stat pentru asta care să convingă, să ştie să joace, să explice şi să dea garanţiile necesare. Vorbesc de opunere politică de cancelarie, nu vorbesc de opunerea în ce vă priveşte pe voi (n.r. – tinerii basarabeni care susţin reîntregirea ţării), unde va fi opunere cap-coadă. Politicienii se tem de Unire, se tem de ea prea devreme, se tem prea devreme şi de ruşi, de occidentali, dar cu oameni consecvenţi şi încăpăţânaţi, în stradă şi în cancelarii, se poate”, susţine fostul ministru de Externe al României.

Iar dacă se poate, istoria ne obligă să vrem!
AUTOR: ALEXANDRA RIZEA

România furată. Facturi umflate la curent și apă

BecuriReporterii „România furată” vă prezintă tot mai multe dovezi că facturile de utilități au fost umflate artificial. Adică nu pentru o calitate mai bună a serviciilor și nici pentru curent și apă în vârf de munte, ci pentru a finanța scheme complicate de pe urma cărora beneficiau patronii și patronii politici. Două uriașe dosare de corupție: Apa Nova și Enel. Cu acuzații care vă vor umple de nervi: facturi majorate și de 17 ori.

După căderea comunismului, în 1990, fostul Departament al Energiei Electrice și Termice din Ministerul Energiei este reorganizat în Regia Autonomă de Electricitate – Renel.

Colosul administra toate activitățile din domeniul energiei electrice: producţie, transport şi cablurile care ajungeau în casele românilor.

În 1994, Guvernul Văcăroiu înfiinţează „Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic”. Executivul scumpeşte curentul cu 12% doar pentru întreprinderi şi firme. Banii ar fi trebuit să fie cheltuiţi pentru modernizări şi protecţia mediului.

RENEL supravieţuieşte opt ani. Înregistreză pierderi şi datorii uriaşe la bugetul de stat.

În 1998, Guvernul Radu Vasile începe reorganizarea sectorul energetic. Înfiinţează Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru a ţine sub control preţurile şi a superviza privatizările din domeniul energetic. Adoptă şi programul de restructurare şi redresare financiară a RENEL.

În fapt, RENEL se desfiinţa şi se crea un holding, Conel, cu patru filiale: Hidroelectrica, Termoelectrica, Nuclearelectrica şi Electrica. Aceasta din urmă trebuia să se ocupe exclusiv cu distribuţia și furnizarea energiei electrice.

La 31 mai 2000, când se desfiinţează, CONEL acumulase datorii de aproape 300 de milioane de dolari. 274,1 mai exact. Peste 100 de milioane (108,6) erau credite acordate de Ministerul Finanțelor.

Proaspăt instalat, Guvernul Năstase decide o nouă reorganizare. Apare Compania Naţională de Electricitate S.A, în care nu intră și Electrica S.A.

Din 2002 începe privatizarea sectorului energetic

Doru Voicu, fost director privatizare Electrica S.A.: „Noi ne confruntam la vremea respectivă cu blocajul financiar din economie, care se reflecta și în activitatea tuturor companiilor desprinse din Conel și foarte mult în Electrica. Electrica era compania care colecta și acolo se închideau toate acele compensări.”

Societatea de distribuţie şi furnizare a energiei electrice este împărţită în anul 2002 în opt filiale: Transilvania Nord şi Transilvania Sud, cu sediile la Cluj, respectiv Brașov, Electrica Banat, cu sediul la Timişoara, filiala Oltenia, cu sediul la Craiova, Electrica Muntenia Nord şi Muntenia Sud cu sedii la Ploieşti, respectiv Bucureşti, filiala Dobrogea, cu sediu la Constanţa, şi Electrica Moldova, cu sediul în Bacău.

La scurt timp de la reorganizare, tot în 2002, Guvernul hotărăşte vânzarea pe bucăţi a societăţii.

Doru Voicu, fost director privatizare Electrica S.A.: „La vremea respectivă s-a optat pentru privatizarea strategică, aşa numita privatizare strategică, întrucât piaţa de capital nu oferea un confort suficient al unui succes neapărat în zona respectivă.”

Privatizarea distribuţiei de electricitate a presupus, pentru început, preluarea de către ENEL a două sucursale Electrica. Trei ani au durat formalităţile, iar în 2005 italienii plăteau 112 milioane de euro pentru 51% din acţiunile Electrica Banat şi Electrica Dobrogea.

În 2006, Enel preia pachetul majoritar de acţiuni al Electrica Muntenia Sud, vârful de lance al companiei de stat. Costul înţelegerii: 820 de milioane de lei.

Italienii plătesc 395 milioane de euro. Restul, 425 de milioane, urmau să fie investiţi. În 2012, Curtea de Conturi constată că ENEL nu şi-a respectat angajamentele în privinţa investiţiilor de modernizare a sucursalei Muntenia.

Doru Voicu, fost director privatizare Electrica: „Exista în România un mecanism prin care teoretic ar fi trebuit ca aceste investiţii să se întâmple şi anume… În afara contractului în sine de privatizare mai exista şi supravegherea din partea autorităţii de reglementare.”

Penele de curent, mai lungi după privatizare

La sfârşitul anilor 2000, Bucureştiul şi împrejurimile se confruntă cu sute de pene de curent. Situaţia ajunge inclusiv subiect de glume în serialele de comedie din acea perioadă.

La începutul lui 2010, la presiunea a 3.000 de locuitori din cartierele bucureştene Andronache şi Creangă, Senatul înfiinţează o comisie de anchetă. Audierile durează câteva luni, șefii Enel sunt chemaţi să dea explicaţii. În luna mai este definitivat raportul, care cuprinde 17 pagini.

Raportul în urma anchetei de la Senat: „(…) înainte de privatizare, durata de intervenţie era de 24 de ore. Conform contractului de abonat, după privatizare durata de intervenţie poate ajunge şi până la 72 de ore. Sunt cazuri în care se intervine la două-trei luni de la sesizare.”

Enel îşi ia o serie de angajamente, printre care înlocuirea a 500 de transformatoare, a 100 de kilometri de cabluri şi modernizarea tuturor reţelelor de joasă tensiune.

Enel promite să îmbunătăţească şi calitatea serviciului cu publicul.

Enel Muntenia Sud, în atenţia procurorilor anticorupţie

Iulie 2014. Procurorii anticorupţie reţin trei persoane într-un dosar care vizează Enel Muntenia Sud. Compania ar fi suprataxat abonaţii. La momentul reţinerii, persoanele ocupă poziţii cheie în piaţa de energie:

Sorin Dumbrăveanu, acuzat de luare de mită, este vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Reglementare în Domeniul Energiei.

Florin Gugu, cercetat pentru dare de mită, este director reglemetare tarifare în cadrul ENEL.

Gheorghe Ciubotaru, reţinut pentru complicitate la luare de mită, este unic asociat al societăţii Electro-Alfa International, specializată în fabricarea aparatelor de distribuţie şi control a electricităţii.

Românii ar fi fost suprataxaţi la factură. Enel Muntenia Sud percepea de două ori plata „certificatelor verzi”

Potrivit DNA, Enel distribuţie Muntenia ar fi aplicat dubla taxare pentru aşa-numitele „certificate verzi”.

În 2008, statul hotăra să-i ajute financiar pe producătorii de curent din surse regenerabile. Ajutorul urma să fie recuperat de la populaţie cu ajutorul furnizorilor de energie. ANRE stabilea cât plătea populaţia pentru fiecare megawatt. În tariful general de la energia electrică erau incluse şi certificatele verzi.

În 2012, o lege adoptată de Parlament stipula că „(…) valoarea certificatelor verzi se facturează separat de tarifele/preţurile pentru energia electrică”, conform Legii 134/2012, art. 8, alin. 4.

Prin noua lege, valoarea plătită de consumator pentru certificatele verzi trebuia menţionată separat pe factura de energie.

Potrivit DNA, direcţia de reglemetare din ANRE ar fi descoperit că ENEL ar fi omis să scadă din facturi valoarea inițială a certificatelor impusă de legea veche şi, astfel, societatea ar fi încasat de două ori de la clienţi compensaţiile pentru energia verde.

Perioada de dublă facturare ar fi fost între 26 iulie şi 31 decembrie 2012.

Facturi cu 6% mai mici, potrivit interceptărilor

DNA susţine că ANRE ar fi intenţionat să impună ENEL o reducere a tarifului de furnizare a energiei electrice pentru populaţie.

Livia Săplăcan, purtător de cuvânt DNA: „Sancţiunea impusă presupunea micşorarea cu 6% a tarifelor percepute de această companie. Fapta de corupţie despre care procurorii susţin că s-ar fi produs a constat în aceea că unul dintre reprezentanţii companiei de reglementare a pretins unui reprezentant al Enel Muntenia un serviciu. În schimb, a decis să-şi exercite influenţa astfel încât să fie aplicată o sancţiune mai blândă companiei Enel Muntenia, în sensul că reducerea tarifelor să nu fie 6%, ci să fie numai 1,3%, cu posibile consecinţe, spun procurorii, la nivelul consumatorului.”

Anchetatorii spun că vicepreşedintele ANRE, Sorin Dumbrăveanu, a facilitat companiei Electro-Alfa Internaţional obţinerea mai multor contracte pentru lucrări de modernizare. Două dintre acestea s-au desfăşurat în judeţul Călăraşi şi au avut o valoare de aproape 100.000 de euro.

Electro Alfa este deținută de omul de afaceri botoşănean Gheorghe Ciubotaru. El apare într-un top din 2011 al celor mai bogaţi români, cu o avere de 13 milioane de euro.

Cu câteva săptămâni înainte de izbucnirea scandalului, în cadrul unei vizite oficiale la sediul Electro-Alfa Internaţional SRL, premierul Ponta i-a urat omului de afaceri Gheorghe Ciubotaru să aibă profit.

Victor Ponta: „Se dea Dumnezeu să faceţi profit şi să-l reinvestiţi pentru că în felul ăsta nu vă mai taxăm de la întâi iulie.”

Gheorghe Ciubotaru: „Poate mi-aş dori un mic sprijin, un mic favor şi cinstit. În sensul în care dacă vom avea blocaje cu reprezentaţii comerciali ai României din ambasadele aflate în zonele noatre de interes să ne permiteţi să vă contactăm că poate deblocăm ceva şi nu pierdem mult timp.”

Dosarul DNA a fost trimis în judecată. În iulie 2015, Tribunalul Bucureşti i-a achitat pe inculpaţi. Procurorii anticorupţie au declarat apel. Următorul termen este 26 octombrie.

În urma scandalului cu privire la dubla-facturare a certificatelor verzi, ANRE a luat decizia să reducă tarifele practicate de Enel Muntenia pentru furnizarea energiei electrice cu numai 1,3 la sută. Asta, deşi procurorii au constatat că, la nivelul ANRE, existau discuţii legate de reducerea cu 6%.

Contactat de Digi24, preşedintele Autorităţii a transmis că politica de comunicare internă şi regulamentul de integritate interzic declaraţiile publice atunci când sunt procese penale pe rol.

Directorul general al Enel România, Toni Vulpe, a refuzat un interviu filmat. În schimb, biroul de presă al companiei a transmis că „potrivit informaţiilor oficiale primite din partea ANRE, sumele colectate de furnizori ca urmare a acestei situaţii de neconcordanţă legislativă au fost deja compensate în totalitate, de către ANRE, prin ajustările realizate prin tarifele stabilite de ANRE pentru 2013 şi 2014.”

În urma scandalului, Grupul ENEL a acţionat în instanţă Autoritatea de Reglementare. Furnizorul cere anularea documentul prin care ANRE a constatat dubla taxare a facturilor.

În prezent, dintr-o factură de 100 de lei la curent, doar un sfert mai reprezintă energia propriu-zisă, restul sunt taxe, accize şi TVA, taxa de cogenerare şi certificate verzi.

Dubla taxare nu este singura problemă pe care procurorii au găsit-o la ENEL. Anchetatorii spun că S.C. ENEL SERVICII COMUNE S.A, o societate satelit a grupului, este folosită pentru a scoate din ţară sumele de bani obţinute prin capitalizarea orelor de lucru. Banii ar fi ajuns în conturile ENEL INVESTMENT HOLDING BV, societate comercială cu sediul în Amsterdam – Olanda, aflată şi ea în Grupul ENEL.

Tot prin acelaşi mecanism, banii s-ar fi întors în România sub formă de invesţii în modernizare, ca parte a anagajamentului din contractul de privatizare. Procurorii trag concluzia că banii reprezintă practic profitul realizat de ENEL MUNTENIA SUD, fără a putea fi calculați ca investiţie proprie a italienilor.

Victor Ponta, premierul României, în şedinţa de Guvern: „Consider inadmisibil ceea ce se întâmplă de ani de zile. Cred că de prin 2007 – 2008 încoace… și anume încărcarea facturilor, nerespectarea condițiilor de privatizare… apreciez efortul făcut de organele de urmărire penală, dar nu e suficient. Să prindem, să sancționăm penal 2-3-4 oameni vinovați și chiar dacă nu e în subordinea Guvernului, ci în subordinea Parlamentului, mai departe noi vom veni cu modificările legislative.”

Bucureşti, 2003. Echivalentul de azi a 89 de bani dădeau bucureştenii pe fiecare metru cub de apă rece. 12 ani mai târziu, preţul este de şase ori mai mare: 5,75 lei.

Tariful este avizat de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), instituţie care supervizează serviciile de distribuţie a apei în toată România.

În realitate, bucureştenii plătesc pentru fiecare metru cub de apă mult mai mult.

ANRSC: 5,75 de lei metrul cub de apă. Pe factură, bucureştenii plătesc peste 7 lei

Lucian Constantin, administrator de bloc: „Real, omul dă 7 lei pe metru. Un metru cub de apă este mai scump decât un litru de benzină. Dincolo de taxa pe valoarea adăugată avem taxe reglementate de către autoritatea publică centrală, autoritatea locală, taxe care se regăsesc în preţul final al metrului cub de apă – cel pe care îl plăteşte de fapt proprietarul, cel care foloseşte apa. Cu costuri de distribuţie. Da, cât să fie distribuţia?”

Lucian Constantin este administratorul mai multor blocuri din Capitală. În 2008, la prima factură de la Apa Nova, metrul cub de apă costa 2,69 lei.

Din februarie 2009, pentru fiecare metru cub de apă se adăugau încă 10 bani. Sumele strânse se duc, oficial, la Apa Nova, care a reabilitat, pe banii ei, staţia de epurare de la Glina şi acum cere recuperarea investiției.

După 3 ani, în 2012, taxa pentru staţia de la Glina a scăzul cu 5 bani.

Lucian Constantin, administrator de bloc: „O altă taxă ar mai fi taxa de reglementare tehnică. Contribuţie pentru apa lui Doamne-Doamne – alţi bănuţi pe care proprietarul de apartament sau titular de contract cu Apa Nova trebuie să o plătească. Avem pe de o parte alimentarea cu apă rece, deci, cea care curge pe robinetul de apă rece la chiuvetă, avem o alimentare cu apă rece pentru prepararea apei calde, adică apa care ajunge caldă pe robinetul de la apa caldă, avem un preţ pentru canalizare – canalizarea apei uzate, care de regulă este cantitate egală cu cantitatea livrată, avem canalizare apă pluvială.”

Această taxă este regăsită pe factura emisă de Apa Nova sub numele de apă pluvială şi este încasată în fiecare lună, indiferent dacă plouă sau nu. Taxa, stabilită prin contract, se calculează în funcţie de suprafaţa casei sau a blocului.

La un bloc din cartierul Tineretului, locatarii au plătit în luna august 7 lei şi 11 bani pentru un metru cub de apă.

Pentru cei 602 metri cubi de apă consumaţi locatarii au plătit 6.370 de lei. Pe lângă tariful apei – 2.790 de lei, locatarii au mai plătit: 1.470 de lei pentru apa rece folosită la prepararea apei calde, 950 de lei – canalizarea pentru apă uzată şi canalizarea de apă rece folosită pentru prepararea apei calde, 12,36 de lei taxa pentru apa de ploaie şi 1.234 de lei TVA-ul.

Potrivit ANRSC, preţul la apa potabilă este influenţat de configuraţia geografică a sistemului, cantitatea de apă potabilă livrată către consumatori, specificitatea surselor de apă şi tehnologiile speciale de tratare a apei. Astfel, în Bucureşti un metru cub de apă costă 5,75 de lei, în timp ce în Târgu Jiu preţul scade până la 3 lei.

Apa Nova, singurul furnizor de apă în Capitală

Înainte de 1990, furnizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare către Bucureşti era prestată de către Întreprinderea Canal – Apă Bucureşti (ICAB).

În anul 1990, ICAB a fost reorganizată şi transformată în Regia Generală de Apă Bucureşti (RGAB), persoană juridică distinctă aflată sub controlul municipalităţii. În perioada 1990 – 2000 de sistemul de apă şi de canalizare s-a ocupat RGAB.

În 2000, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a decis concesionarea acestui serviciu, pentru o perioadă de 25 de ani, către Apa Nova SA.

La acel moment, Costin Berevoianu era directorul Regiei de Apă a Municipiului Bucureşti. RGAB a fost desfiinţată, la scurt timp după încheierea contracului dintre Municipalitate şi Apa Nova.

De atunci şi până în prezent, Apa Nova este singurul furnizor de apă potabilă în Capitală. Societate cu capital franţuzesc, a fost înregistrată pe teritoriul României în 1999 şi este membră a Grupului VEOLIA Franţa. În ultimii 12 ani, a majorat preţul metrului cub de apă în 28 de rânduri.

Managerii de la Apa Nova, audiaţi la DNA. Potrivit procurorilor, compania dădea mită pentru a-şi putea majora tarifele

La jumătatea lui septembrie 2015, mai mulţi directori de la Apa Nova au ajuns în faţa procurorilor DNA Ploieşti. Au fost audiaţi, ca martori, în dosarul de trafic de influenţă, în care este vizată compania.

Reporter Digi24: Cum mergeau lucrurile la Apa Nova?

Mihai Savin, director achiziţii Apa Nova: Bine, foarte bine la Apa Nova.

Mihai Savin este director de achiziţii la Apa Nova. Împreună cu alţi trei colegi, Irina Munteanu – director financiar, Mădălin Mihailovici – director de operaţiuni şi Giovana Soare – director adjunct, a fost citat la DNA în calitate de martor, într-un dosar de corupţie.

Procurorii spun că, între 2008 şi 2015, Ovidiu Semenescu – reprezentant neoficial în România al intereselor grupului VEOLIA Franţa, Vlad Moisescu – fost trezorier al PNL, şi Costin Berevoianu – fost şef al Regiei de Apa-Canal a Capitalei, şi-ar fi folosit influenţa pe care o aveau la reprezentanţii unor instituţii publice în beneficiul unor societăţi din Grupul de firme VEOLIA.

În schimbul influenţei, ar fi primit mai multe contracte fictive de la o companie din grupul Veolia. Cele mai importante legături ale celor trei ar fi fost, spun procurorii, în consiliul local al Municipiului Bucureşti.

Livia Săplăcan, purtător de cuvânt DNA: „Traficul de influenţă presupus care se investighează a constat în aceea că deciziile la nivelul consiliilor locale ar fi fost influenţate de aceste persoane în schimbul unor sume de bani pentru ca membrii consiliului local să ia decizii în sensul majorării tarifelor.”

Reporter Digi 24: Ştiaţi ceva de plăţi ilegale, de comisioane?

Giovana Soare, director adjunct Apa Nova: „Nu. Absolut nimic. Apa Nova niciodată, timp de 15 ani, nu a făcut vreo ilegalitate nici cu contractul de concesiune, nici cu adiţionalele la acesta şi nici cu ajustările tarifare.”

Gheorghe Piperea, avocat: „Ce nu ştie lumea este că în decurs de 15 ani, de când există acest contract, sunt mai mult de 15 acte adiţionale. Sunt lucruri acolo care ar fi trebuit să atragă atenţia chiar organismelor din domeniul protecţiei securităţii naţionale pentru că e un text care spune spre exemplu nu doar că Apa Nova are exclusivitate pe exploatarea acestui monopol ci şi că dacă nu plăteşti te poate debranşa imediat, iar acest drept i se acordă în totalitate necondiţionat de către municipalitate şi poate să facă acest lucru fără să aibă nevoie de o hotărâre judecătorească. Pe vremea când acest serviciu era la primărie nu se ajungea la situaţia în care să fii debranşat. Acest contract de concesiune este făcut nu pentru scopul pe care l-au scris în primul articol, adică servicii de mai bună calitate, apă pentru toată lumea, cât mai ieftină apa respectivă. Nu.Există nişte penalităţi acolo – dacă nu îmi permiţi lucrurile astea, nu îmi permiţi să fac profitul acela de 85% – ca la cazino, trebuie să plăteşti nu ştiu ce despăgubiri.”

Referatul DNA mai arată că, în 2008, contractul de concesiune încheiat de SC APANOVA SA şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti privind concesionarea serviciului de apă şi canal la nivelul Capitalei era în pericol să fie reziliat.

Fostul primar al Sectorului 1, Andrei Chiliman, contesta modalitatea de atribuire a contractului de concesiune a apei şi se plângea de calitatea serviciilor.

Pentru a opri presiunea asupra SC APANOVA SA, spun procurorii, omul de afaceri, apropiat companiei, Ovidiu Semenescu ar fi luat legătura cu liberalul Vlad Moisescu.

Acesta, considerat lider informal al PNL Bucureşti, ar fi oprit acţiunile de contestare a concesiunii de către Primăria Sectorului 1 Bucureşti, consilierii locali şi consilierii generali ai PNL.

Anchetatorii spun că, tot în urma înţelegerii cu Ovidiu Semenescu, Vlad Moisescu a facilitat, în anii următori, prin asigurarea votului consilierilor liberali în Consiliul general, emiterea a peste 11 hotarâri de consiliu şi încheierea unor acte adiţionale. Ele vizau majorarea tarifelor, finalizarea staţiei de epurare Glina finanţată din fonduri europene, treceri de imobile în proprietatea SC APANOVA SA, reabilitarea şi modernizarea fântânilor arteziene din Bucureşti.

Contractul cu Apa Nova ar putea fi reziliat

Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei: „O reţea de apă e un monopol natural. Nu am cum să am mai multe reţele de apă în concurenţă una cu alta. Nu are sens economic, pentru noi ca societate. Dacă am avea mai multe ar însemna că aruncăm bani pe fereastă. Ne batem joc de bani. Dacă e una singură, e un monopol şi atunci trebuie reglementat”.

Reporter Digi24: Şi a fost reglementat bine?

Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei: „E o întrebare foarte legitimă. Nu ştiu să vă spun. Semnalele care au apărut în presă ridică semne de întrebare privind calitatea reglementării.”

Dosarul penal deschis de DNA, care ridică semne de întrebare asupra preţului apei, ar putea duce la anularea contractului.

Gheorge Piperea, avocat: „Dispoziţia de la punctul 50.1 litera h, care spune aşa: dacă se întâmplă o fraudă sau un delict în legătură cu prestarea de serviciu, iar această fraudă sau delict este fapta al unui administrator Apa Nova sau a unui salariat cu funcţie de conducere din Apa Nova, atunci primăria, Municipalitatea, are dreptul să ceară rezilierea contractului. Pentru astfel de situaţii nici nu e nevoie să se gândească la vreo despăgubire. E o reziliere fără despăgubire, pentru că este culpă, e o reziliere din culpa concesionarului, a Apa Nova.”

În urma scandalului, Apa Nova susţine ca „ajustările tarifare au respectat întocmai prevederile Contractului de Concesiune și ale hotarârii de Guvern 1019 din 2000”.

PUNCT DE VEDERE APA NOVA:

1 Ajustările ordinare, adică ajustări se pot aplica doar atunci când inflația crește/scade cu cel puțin 5% au fost verificate, inclusiv veridicitatea datelor incluse în solicitare, şi aprobate de către Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC);

2. ajustările extraordinare, adică tarifele care sunt actualizate pentru a compensa clienții/ Apa Nova București, (ANB) în urma apariției unor evenimente neprevăzute precum modificări ale legislației sau acordarea de fonduri nerambursabile, au fost verificate de către Comisia Internatională de Experţi tinând cont de evenimentul extraordinar invocat, impactul acestuia asupra fluxului de numerar al ANB, corectitudinea calculelor și au fost emise recomandările în cadrul unui Raport de Expertiză adresat ANRSC, ANB, Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB) şi Autorităţii Municipale de Reglementare a Serviciilor Publice (AMRSP), într-un interval de 30 de zile de la primirea solicitării.”

Lucian Constantin, administrator de bloc: „Suntem tributarii unui contract de tip monopol, unui contract de tip adeziune şi dacă vrem să ne curgă apa la robinet, ăsta este sacrificiul pe care trebuie să îl facem.”

Atât piaţa energiei, cât şi piaţa apei potabile rămân monopoluri girate de stat. Piaţa energiei va fi liberalizată, teoretic, în 2017. Despre serviciile de apă potabilă nu se pune deocamdată problema.

Articol relatat de Digi24.