C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Analize

“Cuminţenia Pământului” şi banii amicilor politici

Share Button

Guvernul a anunţat că amână restituirea sumelor strânse pentru cumpărarea „Cuminţeniei Pământului“ pentru sfârşitul anului 2017. Astfel, se pune capac acestei penibile operaţiuni de imagine care s-a încheiat cu un eşec răsunător pentru Guvernul tehnocrat. Valoarea totală a sumelor strânse este de 1.163.032 euro.

cumintenia-pamantului1

Practic, această amânare îi vizează doar pe credulii donatori prin SMS şi pe cei care au „cumpărat“ virtual statueta de la „eMag“. Cea mai mare parte a banilor a venit de la câteva mari companii prietene ale Guvernului, iar acestea pot solicita imediat restituirea sumelor depuse! Unii însă nu cred că vor îndrăzni să ceară restituirea banilor! La sfârşitul campaniei, comunicatul Guvernului arăta: „Subscripţia publică a reuşit (?!, n.n.) să adune doar 1.163.032 euro din cele 6 milioane necesare pentru cumpărarea operei lui Constantin Brâncuşi, subscripția încheindu-se pe 30 septembrie. Peste 200.000 de euro s-au strâns pe site-ul campaniei, 748.350 de euro au fost virate prin transfer bancar în conturile Ministerului Culturii şi peste 145.000 de euro prin SMS”. Aşadar, avem trei categorii de donatori: primii sunt cei care au dat SMS – total 145.000 euro, urmați de cei care au cumpărat „virtual“ statueta prin „eMag“ şi prin site-ul „Cuminţenia Pământului“, girat de Andrei Pleşu&Co – total 200.000 euro, iar ultimii, dar nu cei din urmă neapărat, sunt mari companii care, prin transfer bancar, au donat 748.350 euro.

Top trei mari donatori

Sintetizând şi mai mult, observăm că, de fapt, există două categorii de donatori: „cei mici“, de la care s-a strâns suma de 345.000 euro, şi „cei mari“, care au donat 748.350 euro. Cu alte cuvinte, suma donată de populaţie, aşa cum s-a cerut la începutul campaniei, este de doar 345.000 euro, care va fi destul de greu de returnat, pentru că procedura colectării a fost una heirupistă, prin acţiuni în valoare de 50 de lei, cumpărate de la „eMag“ sau SMS de 2 euro! Toate acestea acoperă doar o treime din suma totală adunată de Guvern! Celelalte două treimi, în valoare de 748.350 euro, reprezintă donaţiile unor firme. Cele mai importante sume au fost date de „Bitdefender“ (100.000 euro), „Carrefour“ (1% din vânzările din septembrie) şi „Dedeman“ (127.000 de euro). La o analiză atentă, vom observa că între Guvern şi aceste firme există o relaţie, ceea ce ne face să credem că au cam fost „obligate“ să susţină campania guvernamentală, astfel încât să se creeze impresia că operaţiunea de strângere a fondurilor are succes!

„Bitdefender“, părtaș în proiectul „GovITHub“

„Bitdefender“ este una dintre firmele cele mai importante din IT. Face însă parte dintr-un proiect ciudat al Guvernului, denumit „GovITHub“, al cărui Consiliu este alcătuit din Florin Talpeş (BitDefender), Radu Georgescu (GECAD), Bogdan Iordache (HowToWeb), Andrei Avădanei (DefCamp), Dan Nechita (CPM), Radu Puchiu (CPM), Dragoș Tudorache (ministrul Afacerilor Interne).

În afara acestui Consiliu al „GovITHub“, există şi comunitatea Bursierilor şi Voluntarilor. Numai că, atenţie!, Bursele sunt acordate de Guvern, iar informaţiile oficiale arată că, exact când a început campania electorală şi actualul Guvern se pregăteşte să plece, numărul bursierilor şi al voluntarilor a crescut brusc!

Prim-ministruul Dacian Cioloş anunța pe 4 august 2016 că Executivul va acorda 10 burse în valoare de 2.000 euro pentru şase luni. „Premierul Dacian Cioloș a declarat, la lansarea platformei GovITHub, că Guvernul va oferi 10 burse a câte 2.000 de euro/lună unor specialiști IT care, fără să se lase «fagocitați de sistem», să inoveze sectorul administrației publice.” Cifra bursierilor însă a crescut pe 10 octombrie 2016, când acelaşi Dacian Cioloş a anunţat că numărul bursierilor s-a dublat, ajungând la 20, iar numărul voluntarilor a crescut la 300.

Pe site-ul GovITHub sunt menţionaţi doar 18 bursieri: Ligia Adam, Alex Chirapleș, Alexandru Grosu, Alexandru Jurubiță, Carol Brăileanu, Cezar Neaga, Claudiu Ceia, Cristian Levcovici, Cristina Moga, Dan Bărbulescu, Ionuţ Aioniţoaiei, Ionuţ Popa, Lucian Stuparu, Oana Tălpălaru, Remus Ruşanu, Roxana Carmina Stan, Sorin Vasilescu şi Ştefan Popa.

Cea care atrage atenția este Ligia Adam. „Ligia Adam a făcut parte, timp de mai bine de cinci ani, din echipa globală de marketing și comunicare a Bitdefender“, deci exact în firma condusă de Florin Talpeş, care este membru în Consiliul GovITHub! Deci 12.000 euro din suma de 100.000 euro donată de Bitdefender pentru Brâncuşi se întoarce automat la… Bitdefender! Ce fac cei 300 de voluntari la Guvern este ceva care trezeşte suspiciuni, cea mai gravă fiind aceea că ei ar putea fi reţeaua de postaci care acţionează pe site-urile de presă pentru a preamări Guvernul şi PNL-ul care-l susţine pe Dacian Cioloş! Prezent la Craiova, Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, a promis că în zilele următoare va verifica aceste informaţii, căci i se pare nepotrivit ca acest număr uriaş de „voluntari” să lucreze sub pălăria Guvernului chiar în campania electorală, iar opinia publică să nu ştie ce fac ei efectiv!

„Dedeman“, amendat de Consiliul Concurenţei

Din datele oficiale, retailerul „Dedeman“ a donat cea mai mare sumă pentru „Cuminţenia Pământului“: „127.000 de euro, câte 15 euro pentru fiecare dintre cei 8.500 de angajaţi ai companiei“! Este greu de crezut că în mod benevol salariaţii au consimţit la această decizie. Anunţul a fost făcut în 29 august 2016, când „Dedeman“ era controlată de Consiliul Concurenţei! În urma verificărilor s-a anunţat că „Dedeman“ a fost sancţionată cu peste 4 milioane euro!

În comunicatul „Dedeman“ se spune că „nu a existat nicio înţelegere între compania Dedeman şi ceilalţi distribuitori“. Este de văzut dacă donaţia pentru Brâncuşi a avut sau nu vreun efect asupra deciziei definitive a Consiliului Concurenţei, căci este ciudat ca o societate comercială să doneze 127.000 euro şi apoi să accepte senină o amendă din partea statului de peste 4 milioane euro!

„Carrefour“, datorii la stat de peste 7 milioane euro

Al treilea mare donator pentru „Cuminţenia Pământului“ este retailerul „Carrefour“. Acesta a anunţat pe 2 septembrie 2016 că va dona 1% din vânzările de produse marcă proprie ale acelei luni. Nu se ştie dacă, în urma eşecului campaniei guvernamentale, „Carrefour“ a mai virat efectiv vreo sumă în conturile Guvernului. Se ştie însă că, la începutul anului 2016, ANAF anunţa: „Carrefour România are astfel obligaţii fiscale suplimentare totale stabilite de 34.401.752 lei. La impozitul pe profit s-au stabilit diferenţe suplimentare privind servicii conform contract de prestări servicii încheiat cu firma-mamă, pentru care nu a prezentat documente justificative, conform prevederilor fiscale legale în vigoare. Totodată, societatea a dedus în mod eronat TVA aferentă unor tranzacţii cu societăţi inactive, această taxă fiind dedusă fără a avea la bază documente justificative“.

Aşadar, primii trei mari donatori pentru „Cuminţenia Pământului” sunt „clienţi“ ai Guvernului. Toţi aceştia îşi pot recupera imediat banii donaţi, dar rămân întrebările:

– „Bitdefender“ coordonează reţeaua de 300 de postaci voluntari?
– „Dedeman“ a plătit suma de 4 milioane euro?
– „Carrefour“ şi-a rezolvat datoria de la ANAF de peste 7 milioane euro?
Singurii care trebuie să aştepte până la anul sunt donatorii individuali de bună-credinţă, cei care au cumpărat acţiuni virtuale prin „eMag“ sau au dat SMS-uri de 2 euro. Ei trebuie să depună o cerere la Guvern pentru ca pe 1 decembrie 2017 să primească înapoi sume cuprinse între 10 şi 50 lei!

Autor: Ion Spanu

Sursa: Cotidianul

Share Button

TEHNOCRATIE SAU SUBMINAREA ECONOMIEI?

Share Button

Daca in 2015 productia interna acoperea aproape in totalitate cererea de gaze, in noiembrie 2016 Romgaz inchide sonde de extractie, iar Federatia Rusa tinde sa ne vanda 40% din necesarul intern de gaze. Importurile de gaze au crescut de 7 ori fata de 2015, iar productia nationala a scazut cu 30%. Gazele din import au ajuns mai ieftine din cauza Guvernului. 

romgaz

Acestea sunt o serie de date care ar trebui sa faca obiectul unor cercetari ale procurorilor DIICOT, in conditiile in care economia romaneasca este serios afectata de ceea ce se petrece in sectorul de productie interna de gaze naturale. Din 2015 si pana in prezent, specialistii semnaleaza faptul ca in timp ce importurile de gaze cresc ametitor, productia interna scade dramatic, desi Romania nu ar trebui sa se afle in situatia de a importa gaze, intrucat isi poate acoperi aproape in totalitate necesarul de consum din productia interna. Acest paradox a devenit vizibil in ultimul an de “guvernare tehnocrata”. Ne amintim ca in timp ce in cazul Ioan Niculaie – Interagro DIICOT a deschis dosare penale pentru ca statul a subventionat pretul gazelor pentru a salva industria interne de ingrasaminte chimice, in prezent autoritatile par absente in fata unui fenomen alarmant. Productia de gaze interne este subminata, in timp ce importurile de gaze cresc. Iata un studiu care vorbeste de la sine si care ar trebui sa declanseze reactia cuvenita din partea procurorilor DIICOT, condus de procurorul sef Daniel Horodniceanu – (foto).

Cum incaseaza Statul roman impozit pe venit nerealizat si cum au ajuns gazele din import mai ieftine decat productia autohtona

Pretul gazelor din import a ajuns sa fie mai ieftin decat productia autohtona in timp ce producatorii platesc impozit pe venituri nerealizate, iar Romgaz stopeaza productia din motive de rentabilitate. De ce nu poate fi gazul romanesc competitiv in raport cu cel din import? Motivul este unul simplu, tine de miza unor venituri rapide la bugetul de stat in detrimentul producatorilor si al pietei. Efectele pe termen lung ale acestor decizii ce au condus la diminuarea productiei interne se pot resimti in aceasta iarna, cand am putea ajunge sa importam 40% din consum, dar si atunci cand gazul rusesc se va scumpi, iar productia interna, in absenta investitiilor in mentinerea si inlocuirea productiei curente, nu va face fata cererii.

Daca in 2015 productia interna acoperea aproape in totalitate cererea, in noiembrie 2016 importurile de gaz rusesc urmau sa se situeze la 30% din consumul total la nivel national, potrivit datelor oficiale. In timp ce importurile de gaze au crescut aproape de 7 ori fata de anul trecut, productia nationala a scazut cu 30% potrivit presedintelui ANRE Niculae Havrilet.

Conform prognozelor, proportia de gaz rusesc in consum ar putea creste peste 40% in aceasta iarna.

La inceputul anului 2013, odata cu demararea calendarului de liberalizare a preturilor la gaze naturale, prinOrdonanta Guvernului 7/2013 a fost introdusa obligatia – pentru operatorii economici care desfasoara atat activitati de extractie, cat si de vanzare a gazelor naturale extrase din Romania – de a plati un impozit de 60% asupra veniturilor suplimentare obtinute ca urmare a dereglementarii preturilor din sector.

Adoptata initial cu termen de aplicare pana la data de 31 decembrie 2014 inclusiv, acesta a fost ulterior prelungit succesiv prin Ordonanta de Urgenta 80/2014 pana la data de 31 decembrie 2015 inclusiv si respectiv Ordonanta de Urgenta 57/2015 pana la 31 decembrie 2016 inclusiv, fara o analiza de impact si fara consultari.

Formula de calcul a impozitului a avut initial in vedere exclusiv diferenta intre preturile stabilite prin calendarul de liberalizare pentru consumatorii casnici si non-casnici si un pret de referinta de 45,71 lei/MWh prin raportare la cantitatile aferente segmentului reglementat al pietei de gaze naturale. Aceasta a fost ulterior extinsa si asupra segmentului concurential al pietei de gaze naturale, in cadrul caruia preturile se formeaza liber ca efect al raportului cerere-oferta si nu ca urmarea a aplicarii unui calendar de liberalizare.

Conform OG 7/2013, pentru calculul acestui impozit, pretul mediu ponderat al gazelor naturale din productia interna corespunzator cantitatilor comercializate pe piata concurentiala pentru consumatorii non-casnici nu poate fi mai mic de 72 lei/MWh, in timp ce pretul gazelor naturale din productia interna comercializate pe piata concurentiala pentru consumatorii non-casnici a ajuns, in actualele conditii de piata, dupa cum declara Presedintele ANRE Niculae Havrilet, la valori sub pragul prevazut de lege, astfel incat ne aflam in situatia in care producatorii sunt impozitati pe un venit nerealizat.

Impactul acestei formule de impozitare asupra pretului final trebuie analizat in contextul evolutiilor recente de pe pietele internationale caracterizate de scaderile drastice de pret atat la titei cat si la gaze. Practic, chiar daca pretul segmentului de piata liberalizat (non-casnic) scade la, de exemplu, 60 lei/MWh, producatorul roman este impozitat tot la 72 lei/MWh. Asta in timp ce gazele importate din Rusia nu se supun unei astfel de reglementari, iar furnizorii, pe piata libera, isi pot alege nestingheriti sursa.

Aflati in situatia unei concurente neloiale si cu teama Curtii de Conturi, Romgaz, cel mai mare producator autohton de gaze naturale s-a vazut nevoit sa tina de pret si, in absenta cererii, sa inchida sonde, reducandu-si productia cu pana la 25%, dupa cum au declarat oficiali ai companiei in mai multe randuri. Pentru ce nu produc, companiile romanesti nu mai platesc redevente, lasand astfel descoperite alte gauri la bugetul de stat, in timp ce Ministerul de Finante se credea “acoperit” prin mentinerea in vigoare a impozitarii in forma actuala.

Federatia Rusa va aproviziona 40% din necesarul de gaze al tarii

Odata cu venirea iernii, perspectivele privind cota de importuri se inrautatesc. Potrivit declaratiilor Presedintelui ANRE, cu preturi cu pana la 20 de lei/MWh mai mici fata de gazele produse in Romania,importurile pot atinge 40%.

Dintr-o perspectiva mai larga, impactul negativ este chiar mai mare – in timp ce producatorii autohtoni inchid sonde (si implicit fac concedieri), Federatia Rusa, unicul importator de gaze in Romania, va tine in mana iarna aceasta robinetul pentru 40% din gazele naturale ce aprovizioneaza Romania.

Pe termen lung, in absenta cererii care sa stimuleze mentinerea productiei, producatorii romani vor continua sa inchida sonde si vor renunta la proiecte de investitii, Romania ramanand vulnerabila intr-un scenariu al scumpirii gazelor naturale din import.

Sursa: Lumea Justitiei

Share Button

De la desantul kominterniștilor nu am mai văzut așa ceva

Share Button

Suntem chemați să participăm la o schimbare pe care noi înșine nu știm cum ne-o dorim, dar pe care alții ne-o pregătesc de mai mult timp. Cică ar trebui să înlocuim o clasă politică eratică, păcătoasă, fără vocație pentru o misiune pe termen lung, însă nu cu oameni ridicați din prefacerile societății românești, din zbaterile de zi cu zi, personaje vii cu istorii personale zbuciumate și crez zidit din neajunsurile ultimului sfert de veac.

nicusor-si-cosette-800x532

Ni se pregătește, în schimb, o unitate în misiune care să vină în pas cadențat pentru a configura o Românie după scripte făcute în laboratoare care n-au nimic de-a face cu realitatea trăită sau cu traiectoria pe care ne-au pus – conștient și cu dedicație – elitele generațiilor de acum un secol, un secol și jumătate.

Cu 70 de ani în urmă veneau pe tancurile sovietice niște tovarăși pregătiți îndelung în școlile Komintern-ului pentru a ferici arhaica și retrograda Românie cu binefacerile unei istorii marxiste mergând implacabil spre comunism, presupus suprema formă de organizare a societății umane. Mulți nu vorbeau bine română pe care nici măcar nu o aveau ca limbă maternă. Știau, însă, mai bine pentru noi cum trebuie să arate societatea românească, cine e bun și cine nu, ce ne prinde bine și ce ne targe înapoi.

Nimeni nu i-ar fi băgat în seamă, dar aveau sprijinul unei puteri străine pentru care au fost spărgătorul de gheață pe meleagurile mioritice. Au băgat în pușcăriile țării clasa politică, și ea coruptă, a perioadei interbelice, dar nu suntem siguri că trebuie să le mulțumim pentru asta. Kominterniștii nu au lăsat în urma lor decât sânge, o faimă rea și o imensă spărtură în ce ar fi trebuit să fie cursul firesc al istoriei românilor.

De la alt azimut, cu același elan internaționalist, dar vorbind despre viitorul României, vine acum o altă generație pregătită să ne pună pe o traiectorie despre care nu știm prea multe și pe care nu suntem convinși că ne-am dori-o.

La un semn dat putem bănui de unde, persoane cărora de mult li se promisese că vor prelua ștafeta s-au regrupat în formație de pe unde erau risipiți aiurea în lume. Au lăsat slujbe bine plătite și au venit să candideze în Parlamentul pe care tot ei îl hulesc.

Este noutatea acestor alegeri să găsim pe liste oameni care abia dacă au trăit în România un an din ultimii 10 și dintre care unii vorbesc înfiorător de prost limba română. Ne cer votul și spun că vor schimbarea clasei politice, ca și când ar fi de la sine înțeles că nemulțumirile acumulate până acum față de conducătorii României trebuie să se canalizeze într-un folos către ei.

Poveste ilară antisistem

Ni se spune că vor să înlocuiască un „sistem” care ne-a furat viața. Abia aici este componenta mârșavă pentru că lucrurile stau, de fapt, exact invers. Tocmai pentru că sistemul vrea să controleze totul, nu lasă la întâmplare nici mișcările „antisistem”. Nu cumva să se genereze ceva, o mișcare izvorâtă din zbaterile societății românești, punând pe picior greșit puterile străine și militarii cărora acestora le-au încredințat „pacificarea” unei Români spoliate.

Nemulțumirile noastre, frustrările, chiar ura, trebuie atent canalizate de acest sistem. Vajnicii „luptători antisistem” care au CV-uri croite aproape până la detaliu de stăpânii adevărați ai României ne cer, de la Roșia Montană încoace, și mai abitir după flama de la Colectiv, să venim să dănțuim împreună pe cadavrul vechii clase politice în descompunere.

Internaționaliștii de ieri și de azi

De ce am accepta această invitație? „Nici nu știm cine sunt acești oameni!” Replica lui Donald Trump despre refugiați se aplică din plin aici. Persoane venite parcă de niciunde, copleșiți de un dor năvalnic de România într-atât de simultan încât ne face suspicioși. Unde au fost până acum? De când se cunosc între ei? Cum au ajuns pe liste? De ce au venit ca un mare val? Habar nu avem, dar cică sunt altenativa la clasa politică veche.

Măcinați de spectacolul de terfelire de la DNA, de multe ori neurmat de sancțiunile binemeritate, politicienii vechi bagă capul în pământ. Sunt vremuri de epurare. Ca și în anii ’50, nu neapărat pentru cele rele ale lor părăsesc scena, ci pentru a face loc internaționaliștilor. Kominterniști atunci, neoliberali, adepți ai marxismului cultural sau, pur și simplu, doar inși la ordin acum.

De la desantul Komintern-ului din 1944 nu am mai văzut așa ceva! Impresia de asalt este covârșitoare. Executanți cu dublă comandă – internă și externă – sunt chemați să-și îndeplinească misiunea pentru care au fost pregătiți. Vă asigur, nu este una de eliberare. Creații de eprubetă, își joacă stângaci rolul, prezențe publice încă mai schimonosite decât politicienii vechi despre care spun că vor să-i înlocuiască.

Vedem personaje cu traiectorie profesională aproape trasă la indigo, destine liniare fără o legătură cu ce știm despre omul pe care-l întâlnim pe stradă. Cum pot fi oameni atât de nereprezentativi pe listele Parlamentului, teoretic reprezentarea supremă la nivel instituțional al reprezentativității?!

Pe cine dorim să se întoarcă din străinătate

Să nu fiu înțeles greșit! Am încredere că români plecați în străinătate se întorc și se vor întoarce, și se vor implica în activitatea publică și politică, din real patriotism. Istoria modernă a României este făcută de oameni care au fost la studii în străinătate și a căror loialitate și dedicație nu o putem sublinia suficient. Mă gândesc, însă, la persoane cu povești reale, cu dubii și crezuri, cu experiențe nemijlocite, lovituri ale sorții și împliniri prin muncă. Cu alte cuvinte, la oameni.

Desantul ciborgilor Securității de rit nou nu are, însă, cum să mă entuziasmeze. Mi se pare înlocuitorul de coșmar a orice a fost mai mult sau mai puțin rău până acum. Este schimbarea pe care nu avem de ce să ne-o dorim.

Moartea schimbării

România militarizată, branșată la planuri globaliste, cu mase de manevră duse de nas cu lingușitorii ale sistemului despre „tinerii frumoși și liberi”, îmi apare mai degrabă ca o veritabilă distopie. E ca și cum am reinventa guverne kominterniste.

Schimbarea promisă – care, totuși, pare pe cale să eșueze – este exact opusul primenirii. E mai mult decât anchilozare; este chiar sancționarea unei matrițe care să fabrice în continuu „pui ai sistemului”.

Abia aceasta ar fi o lovitură pentru tot ce România ar putea ridica drept elită politică, culturală și profesională, din prefacerile și trăirile nemijlocite ale societății, printr-o combinație fericită între elecție și emergență. Ce șanse ar mai avea tinerii să se ridice când canalul predeterminat al fabricării de (pseudo)lideri ar funcționa uns de stăpânii interni și externi ai sistemului? Care ar mai fi viața reală a României? Unde ar mai fi ieșirea din încremenire? Unde ar fi loc pentru oameni care să vină susținuți numai de propria lor muncă și de propriul lor destin?

Autor: Adrian Panaite

Sursa: Profit.ro

Share Button

Încă să nu fi ajuns cuţitul la os?

Share Button

Pe internet circulă un material despre, cum poţi lua în stăpânire o ţară? Ce faci cu poporul care o locuieşte?
romania-totul-de-vanzare-1024x819

”Scriitorul sârb Milorad Pavič în romanul lexicon “Dicţionarul khazar”, avertizează asupra celei mai teribile arme de distrugere a unui popor. Este vorba de cea mai primejdioasă realitate cu care s-ar putea confrunta un popor înainte să dispară din istorie: alterarea valorilor!

Prin alterarea valorilor, un popor poate deveni altceva în decursul timpului sau poate devein foarte vulnerabil în perspectiva unei eventuale colonizări culturale din exterior. Valorile sunt forţele care modelează întreaga societate şi dau consistenţă rezistenţei în faţa presiunilor de schimbare venite din exterior. Când valorile din interior dispar prin marginalizare continuă, în vidul creat, pot fi aduse noi valori culturale, diferite etnic, dar şi confesional.

România se va destrăma tocmai din această cauză: alterarea deliberată a valorilor. Iar această destrămare are ca punct de plecare exact profeţia lui Milorad Pavič: “Se ştie că, atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literatura”.

Iată care sunt realităţile care vor determina destrămarea ţării noastre:
1. – (…) în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;

2. – crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;

3. – îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;

3. – distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;

4. – disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor instituţii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie – rezultatul s-a văzut!”.

Alterarea culturală este determinată pe trei căi:

a). slăbirea şi aservirea economică, banul determinând chiar schimbarea etniei, care în schimbul stipendiilor se transformau în supuşi fideli ai patronului. Apoi avem precedentul Greciei, de stat falimentat şi apoi vândut la bucată.

b). crearea stării de confuzie a etniei românilor, cu altă etnie şi aici vezi asocierea dintre “rrom” şi “român”; mediatizarea spectacolelor subculturale a programelor de divertisment cu nuanţe de mahala de etnie rromă (miss piranda, nunţi şi petreceri cu interlopi), includem aici şi muzica ca factor cultural formator (manelele).

c). diminuarea patriotismului care se manifestă prin promovarea obedienţilor politici ca mari valori pe când românii care au ceva de spus în profesia lor sunt marginalizaţi. Totul se aseamănă cu un genocid cultural foarte dibaci făcut.

Alterarea valorilor este primejdioasă cu atât mai mult cu cât se face cu mâna noastră. Cu sprijinul elitelor trădătoare, care pentru un zece arginţi vând tot.”
Dar cea mai devastatoare metodă de distrugere,a fost şi este cea economică, pusă în practică prin legile aberante, antinaţionale, de privatizare şi de restituire a proprietăţilor, legi care au condus la înstrăinarea bunurilor proprietate publică, a rezervelor naturale, minerale, contar prevederilor Constituţiei României, care prevede faptul că bunurile de proprietate publică sunt inalienabile, adică nu se pot înstrăina.

Autor: Ion Corbu

Sursa: Ion Corbu

Share Button

Reforma continuă… în sistemul de sănătate românesc

Share Button

Lev Davidovici Troțki, unul dintre cei mai cruzi tovarăși ai lui Lenin (această latură de caracter a fost cam uitată în istorie, deoarece a intrat în conflict cu Stalin) a inventat un concept: revoluția continuă. Mao Zedong a adaptat acest concept sub forma revoluției culturale. La rândul lor, românii au adaptat acest concept sub forma reformei continue a sistemului de sănătate. Dacă ne ducem la dicționare, observăm cum sunt definite reforma și sistemul:reforma-sanatatii

Reformă = transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri, pentru a obține o ameliorare sau un progres (DEX);

Sistem = ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe, entități, etc.), aflate într-o relație structurală de interdependență și interacțiune reciprocă, formând un tot organizat (DEX).

Evoluția sistemului de sănătate românesc după 1989 poate fi sintetizată DE LA SISTEM ETATIST CENTRALIZAT LA… CE FEL DE SISTEM? Pentru oricine care are minime cunoștințe orice sistem de servicii de sănătate este personificarea sistemului central de valori. Sistemul de valori este determinat de forța de muncă din sănătate. Niciun sistem de sănătate nu poate funcționa fără medici și fără personal calificat. Dintre cele patru mari sisteme de sănătate, românii au declarat că adoptă sistemul german. Au declarat, nu înseamnă că l-au și adoptat. În Germania exista sistem public universal. Sistemul de asigurări german este legat de muncă, angajatorii și angajații plătind părți egale din asigurarea de sănătate. În îngrijirile de sănătate, principalii actori sunt fondurile de asigurări (cunoscute ca fonduri de boală) care sunt bazate pe grupuri ocupaționale. Organizațiile profesionale medicale și sindicatele formează board-urile fondurilor de asigurări. Fondurile de asigurări și asociațiile profesionale medicale au statut de organizații publice care le conferă privilegii de monopol în furnizarea de servicii publice. În acest cadru, statul stabilește reguli procedurale și scopuri ale politicilor sociale, bazându-se pe acești actori sociali pentru administrarea sistemului social de asigurări. Observați acest lucru în România? În entuziasmul lor decidenții au decis să creeze un sistem original în care au introdus elemente din sistemele englezesc (de stat), olandez (conviețuirea public-privat), australian și american. Ce a ieșit? O adevărată harababura în care nimeni nu se descurcă. Un simplu exemplu: cum să te descurci cu legea reformei în sănătate (Legea 95/2006) lansată cu atât tam-tam, când în decurs de 10 ani a suferit peste 1400 de amendamente încât a trebuit să fie republicată ca să nu devină neconstituțională. În fapt sistemul de sănătate din România se confruntă cu mari dificultăți:

  • numărul mic de medici la mia de locuitori
  • distribuția inegală între diferite specialități
  • distribuția inegală între diferite zone geografice
  • constrângeri bugetare
  • dacă revenim la definițiile mai sus amintite, observăm că în toată perioada din 1990 și până în prezent sistemul, suferind numeroase șocuri mai ales legislative, nu s-a reformat ci s-a dezintegrat
  • reformele succesive ale sistemului au fost conjuncturale și în mod inevitabil au condus la un eșec.

Sistemul sanitar românesc reformat este o himeră, un hibrid între diferite sisteme, în care în mod paradoxal au fost preluate părțile ineficiente și neetice.

P.S.: Nu am pomenit nimic despre dorința reformatoare a miniștrilor sănătății care nu știau nimic despre sistemele de sănătate. Dintre cei 29 de miniștri ai sănătății în decurs de 26 de ani doar 8 (6 medici și 2 juriști) nu au avut astfel de valențe și paradoxal în perioada lor sistemul a funcționat cât de cât. Din păcate ca întindere de timp mandatul lor nu a depășit 3 ani de zile. Apogeul necunoașterii cred însă că l-a atins Vlad Voiculescu, idolul ziaristelor. Incompetența ucide.

Autor: Vasile Astarastoae

Sursa: Vasile Astarastoae

Share Button

Alina Gorghiu și clasa de mijloc: o soţietate fără clasă de mijloc, carevasăzică nu o are, dom’le!

Share Button

„În România clasa de mijloc nu există, iar eu îmi construiesc mesajul pentru acea clasă de mijloc” (Alina Gorghiu, Realitatea TV) 

gorghiu-yr9mcazw75

După ce am râs, mi-am dat seama că e exact altfel. În România există o clasă de mijloc- majoritatea celor care stăm pe Fb, pe aici, suntem parte din ea.

Prin clasa de mijloc se înţelege acea pătură urbanizată, burgheză, educată, cu venituri care se învârt în jurul unei medii pe economie, care îşi permit- mai greu sau mai puţin greu- cele necesare pentru un trai decent.

Clasa de mijloc românească este o burghezie funcţionărească- fie că e vorba de funcţionari, profesori, angajaţi la stat, cât şi angajaţi în joburi de „scârţa-scârţa pe hârtie” (vorba lui Caragiale) prin corporaţii şi firme private.

O parte insignifiantă a clasei de mijloc este intelectualitatea, în sensul ei ne-comunist (în comunism oricine făcea o facultate era intelectual), împărţită, ca peste tot în lume, în universitari, artişti, jurnalişti, în „integraţi” şi în „boemi”.

Această clasă de mijloc este foarte mult idealizată. Unii o idealizează atât de tare, încât nu o văd în România. Alţii o rezumă la mediul privat şi îi aplică un discurs ideologic, ţinându-i teoria liberală a chibritului (că…., blablabla „prin noi înşine”, micul întreprinzător, draci laci).

Numai că acest discurs nu prinde la clasa de mijloc. Nici la cea românească, nici la clasa de mijloc a niciunei ţări europene.

Clasa de mijloc nu poate fi ideologizată- iar iluzia liberalilor, că vor putea să transforme clasa de mijloc în propriul său public, este foarte asemănătoare cu iluzia marxiştilor că proletariatul ar putea fi electoratul lor captiv.

Clasa de mijloc are nevoie şi este beneficiarul real al serviciilor sociale- se gândeşte la pensii, se duce la spitale şi îşi foloseşte asigurăril medicale (pentru că are grijă mai mult de sănătate decât cei sărmani, sau cei de la ţară), are meserii relativ instabile şi este mai interesată de o guvernare care să ţină economia stabilă, decât de vreun stat minimal care să lase clasa de mijloc la cheremul patronatului.

Clasa de mijloc este fragilă tocmai pentru că, fiind clasă de mijloc, gustă plăceri aristocratice, dar fără să aibă certitudinile unei rente nobiliare sau garanţia unei mari averi (aceasta fiind caracteristica fundamentală a lifestyle-ului burghez), Clasa de mijloc nu se mai poate mulţumi cu puţin, aşa că spectrul şomajului, pentru ea, este mult mai atroce decât pentru proletariat.

De asta nu e nicio mirare că în clasa de mijloc se oscilează între social-democraţie şi conservatorism, iar liberalismul este foarte puţin prizat.

Deci e tocmai invers, doamnă Alina Gorghiu: clasa de mijloc există, dar discursul dumneavoastră nu este pentru ei.

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Duca Blog

Share Button

Fost premier al României: ”Ca să înțelegeți cine era în legături mai strânse cu firma Schweighofer, dați un click pe internet pe Holzindustrie/Flutur!”

Share Button

Dragi alegatori, stiu ca viata voastra e grea in aceasta săptămână. Sunteti confruntati cu diferite subiecte, inclusiv cu caracter emotional. Spre exemplu, pădurea este unul dintre ele.

lemne

PRU se luptă cu Iohannis pe această temă iar apăratorii scrisorii către Iohannis descoperă că – nu-i asa? – răul a pornit de la guvernarea Năstase. Pentru „papagalii” care rostogolesc această temă, reiau mai multe postări de anul trecut in care explicam cum stau lucrurile. Lectură obligatorie pentru „papagali”:

  1. In contextul dezbaterii noului Cod silvic, au apărut numeroase acuze legate de „defrisări” (in realitate „tăieri ilegale” – vezi definitiile din art 10 al Legii 46/2008) si de activitatea unei companii austriece in ceea ce priveste prelucrarea lemnului. Ca de obicei, atunci când apare un scandal public, cei vizati doresc să arunce „pisica moartă” peste gard, in trecut. M-as fi asteptat ca specialistii in silvicultură să iasă si să explice ce s-a intâmplat in acest domeniu inainte de regimul Băsescu si, apoi, in timpul regimului Băsescu. Nu s-a intâmplat asa. M-as fi asteptat ca cei din conducerea Romsilva să explice unde s-a gresit in acesti ani dar si ce s-a realizat. In aceste conditii, m-am gândit că ar fi util să reamintesc unele aspecte legate de abordarea guvernului pe care l-am condus, in chestiunea pădurilor. O primă observatie. Simplificând, Legea 18 a permis retrocedarea doar a unui singur hectar de pădure. Ulterior, legea 1/2000 a permis retrocedarea a maximum 10 ha. Mult mai generosi, Băsescu, Macovei si Flutur au permis prin Legea 247/2005, restitutio in integrum, eliminând limitele pentru retrocedările de păduri, simplificând foarte mult si sarcina probei. In acest fel, Regia Natională a Pădurilor, care avea aproximativ, 4,6 milioane hectare a rămas doar cu vreo 3,2 milioane, proprietarii celor peste un milion de hectare retrocedate venind la portile firmelor austriece să vândă lemnul tăiat. Nimeni nu a iesit să explice aceste lucruri care au schimbat fundamental situatia pădurilor si interesele imediate ale noilor proprietari. PS Am adăugat o fotografie, din 2008, când, in campania mea pentru postul de deputat de Mizil, am plantat, cu o echipa de 100 de tineri, câte doi puieți de mar si de prun, in gospodariile din colegiu. Sper ca s-au prins si dau deja fructe…

2. In primul an al guvernării, in 2001, guvernul pe care l-am condus a adoptat o hotărâre (HG 1052/2001), despre care nimeni nu-si mai aduce aminte, hotărâre privind aprobarea volumului maxim de masă lemnoasă care se va recolta in 2002. Era vorba de 16 milioane de m3, din care 14,2 milioane din pădurile Romsilva, inclusiv cele 2,5 milioane m3 pentru aprovizionarea populatiei din mediul rural cu lemn de foc. Articolul 4 al HG-ului preciza: ” Intreaga masă lemnoasă in stare brută sau prelucrată sumar, rezultată in urma recoltării volumului maxim de masă lemnoasă ce face obiectul prezentei hotărâri, VA FI VALORIFICATĂ EXCLUSIV PE PIATA INTERNĂ”.

La inceputul anului 2002, m-am intâlnit cu reprezentantii firmelor românesti de mobilă – cred că si Stolojan avea una. Guvernul adoptase si o strategie pentru industria mobilei. Ar trebui solicitată de la Secretariatul general. Erau nemultumiti că nu puteau face investitii in noi echipamente, neavând siguranta, pe termen lung, a materiei prime. Asa a apărut OUG 71 din 13 iunie 2002, transformată in Legea 654 din 7 decembrie 2002. Se stabilea ca volumul maxim de masă lemnoasă să fie de 20 milioane m3 pentru o perioadă de 10 ani, fără a se exploata anual MAI MULT DE 20% din volumul maxim de masă lemnoasă cu destinatie industrială stabilit prin hotărâre de guvern. Austriecii nu-si făcuseră incă fabrici in România!

In acelasi an, la 13 noiembrie 2002, Guvernul a aprobat „Norma metodologică privind organizarea si desfăsurarea licitatiilor pentru dobândirea de către agentii economici care au activitate in domeniul prelucrării lemnului in produse finite a dreptului de a incheia contracte de vânzare-cumpărare pe termen lung a masei lemnoase cu Regia Natională a Pădurilor”. In art.3, alin.2, sunt precizate activitătile in domeniul prelucrării lemnului in produse finite: cele legate de furniruri si de stratificate din lemn, produse pentru industria de constructii, celuloză, scaune, mobilier, instrumente muzicale articole de sport, jucării creioane si chibrituri si „alte produse manufacturiere” (lit a-n). Ar trebui verificat daca se incadrează activitătile firmelor austriece in acesti parametri.

PS Puteti constata, dintr-un grafic recent, dinamica impăduririlor pe terenuri degradate in perioada 1991-2014. Se poate observa felul in care a fost tratată această chestiune de guvernul pe care l-am condus – 2001-2004 -, cu inertia fireasca in perioada 2005-2006.

3. Astăzi vă spun o poveste cu păduri din 1001 de nopti. A fost odată, ca niciodată. In iulie 2004, la solicitarea Regelui Abdullah de a amenaja, in memoria tatălui său, fostul rege Hussein, un nou parc public in capitala regatului, Amman, Curtea Regală a Regatului Hasemit al Iordaniei a solicitat Guvernului român să doneze regatului 20000 de puieti de stejar si mesteacăn, specii apreciate de fostul rege cu ocazia vizitelor sale in România. Ceea ce noi am făcut. Puietii, cu baloti de pământ, inalti de 2,5 metri au fost transportati intr-un interval de o săptămână, zilnic fiind incărcate 10-12 autocamioane de transport international, asigurate de către iordanieni. Zona din parcul public din Amman, amenajată cu puietii din România se numeste „Grădina românească” si este admirată de numerosi turisti, inclusiv de cei din România.

PS Am adăugat un grafic referitor la dinamica perdelelor forestiere de protectie, instalate in perioada 1992-2014, de diferite guverne. Concluziile le puteti trage singuri. Cu atat mai mult, cu cât Codul silvic din 2008 stabilea, in art. 88 un program de impăduriri de 2 milioane de hectare până in 2035!

4. Vreau să vă relatez un episod uitat din domeniul disputelor legate de „defrisări”. A existat, in urmă cu cinci ani, o initiativă legislativă pentru completarea Legii 46/2008 – Codul silvic. Ea era semnată de trei deputati PSD (Ion Dumitru, Ion Mocioalcă, Marian Ghiveciu) si trei deputati PDL (Valeriu Tabără, Constantin Chirilă, Mircia Giurgiu). Ea propunea introducerea unui nou text in Codul silvic, care să prevadă: „Intreaga cantitate de lemn rotund rezultată din exploatarea volumului maxim de masă lemnoasă aprobat conform legislatiei in vigoare va fi valorificată EXCLUSIV PE PIATA INTERNĂ (subl. mea)”. Se mai propunea si o definitie pentru „lemnul rotund”.

Initiativa legislativă a fost avizată favorabil de Consiliul legislativ. Stiti care a fost Punctul de vedere al guvernului, sub semnătura premierului Boc? „Guvernul nu sustine adoptarea acestei initiative legislative”.

PS S-au făcut speculatii privind eventuale legături intre PSD sau guvernul pe care l-am condus cu firma austriacă Holzindustrie. Dacă vreti să intelegeti cine era in legături mai strânse cu această firmă, trebuie doar să dati un click pe internet pe Holzindustrie/Flutur. Veti vedea si cine domina politic zona Rădăutilor, unde s-a instalat initial firma austriacă.

Din păcate, o măsură inteleaptă, cea prevăzută in OUG 71/2002, in favoarea industriei românesti de mobilă, a fost deturnată prin aranjamentele legate de restituirea pădurilor si de numeroase interese locale sau individuale, permitând abuzurile din ultimii 10 ani.

5. Un program important pe care l-am demarat, in timpul mandatului meu de premier, a fost cel pe care l-am numit „Un arbore pentru fiecare cetătean”. Un număr important de puieti forestieri au fost pusi la dispozitie de către Regia pădurilor, in mod gratuit, pentru cetătenii si institutiile interesate, in vederea plantării unor suprafete de teren din afara fondului forestier administrat de către RNP Romsilva – circa 4 milioane de puieti in 2003 si aproximativ 21 milioane puieti in 2004. Romsilva a dezvoltat in acea perioadă peste 2500 de hectare de pepiniere silvice.

PS Am citit, cu interes, zilele acestea, comentariile sotiei lui Mirel Bran despre păduri. Se vede că este o adevărată profesionistă. Păcat că a plecat din functia de purtător de cuvânt de la Cotroceni.

Autor: Adrian Nastase

Sursa: Adrian Nastase Blog

Share Button