gandeste.org - AN ALTERNATIVE MEDIA SELECTION
O Selecție de Perspective Interesante, Importante și Controversate, în Mare Parte Excluse din Mass-Media Convenționale


Archive for Analize

Când lupii tac, se aud doar oile

Share Button

lupul_in_piele_de_oaie_01Sistemul… ce înțelegem de cele mai multe ori când spunem că suntem antisistem? Majoritatea persoanelor ar spune că sistemul este format din totalitatea instituțiilor care îngrădesc drepturile oamenilor,  prin legi care duc la asuprirea acestora în favoarea unei clase superioare numite de comun acord elită. Aș putea fi de  acord cu această definiție dar să nu uităm cine susține acest sistem. Tu. Eu. Noi. Dacă ne-am opune, dacă am gândi obiectiv și nu selectiv în funcție manipulare, dacă am lua măsuri când asemenea legi sunt promulgate, dacă am fi toți conștienți de toate astea, elitele n-ar avea nici o putere asupra noastră.

Am spus intotdeuna că nu mă tem de cei care dau ordine mai mult decât de cei care le îndeplinesc. De acele persoane josnice care habar n-au pe ce lume trăiesc.Mulți sunt în slujba statului și asta e treaba lor, să îndeplinească ordinele chiar dacă acestea sunt îndreptate împotriva semenilor. Ar putea să ia atitudine și să demaște corupția din sistem. Nu o fac. De ce? Unii de frică, alții din anumite frustrări iar majoritatea din lașitate.

Dar cele mai joase scursuri sunt acelea care nu primesc ordine și totuși te atacă. Se supun manipulării din plăcere, din ignoranță instinctivă, de teamă de adevăr și de nou. Pentru că nu pot gândi separat ci la unison, pentru că le e frică de cei care gândesc singuri și nonconvențional, pentru că dacă unul dintre ei are curajul să gândească diferit îi pune pe ei într-o poziție de inferioritate. Ei știu asta. Instinctiv. Și atunci te trezești că cei care ar fi trebuit să fie de partea ta sunt cei mai înverșunați dușmani ai tăi. Tocmai pentru că mintea lor îngustă nu poate concepe ca oamenii obișnuiți, fără doctorate, sprijin politic, fără vreo funcție importantă, oameni care nu apar la TV sau oameni care nu au o directivă din partea vreunei autorități, pot  discerne realitatea de matrix, pot vedea mai departe decât ei sau mai subtil, pot avea curajul de a le spune că s-au înșelat toată viața lor. Că trăiesc într-o minciună; că  sunt sclavi; că suntem sclavi.

Creierul lor poate face scurtcircuit în slaba încercare de a conștientiza lumea așa cum e. Pentru ei e foarte comod să trăiască așa cum o fac. Să lupți pentru idealuri pare utopic. (Mă-ndoiesc de prezența acestui cuvânt în vocabularul lor sau de prezența multor fraze pe care de multe ori le-am scris sau chiar le-am rostit în încercarea de a schimba mentalități; poate că asta a fost problema; n-am știut să vorbesc în limbajul celor 200 de cuvinte, limbaj deținut de către majoritatea celor care ne înconjoară.)

Iubesc provocările și polemicile. Îmi dau șansa de a explica mult mai bine subiectele pe care le ating. Însă, cum nu poți explica unui copil de opt ani cum e cu fizica mecanică decât folosind puținele noțiuni pe care le înțelege și limitându-te la o mică porțiune pe care o poți explica, tot așa nici cu specimenele de genul asta nu poți discuta despre implicațiile pe care le au anumite familii în conducerea planetei și despre soluțiile care ne pot conduce la o îmbunătățire nu doar a nivelului de trai dar și a nivelului spiritual în care trăim. N-aș vrea să mai aduc în discuție și entitățile ce stau în spatele lor. Aceste animale purtătoare de tehnologie, ce posedă creiere cu jumătăți de neuroni orbitând haotic într-o cutie craniană semi-goală, creiere ce nu văd mai departe de femei/bărbați, băutură și mâncare, cu siguranță ar face implozie și poate chiar i-aș avea pe conștiință într-un spital de nebuni. Din păcate în aceste instituții ajung cei ca mine, ca voi, cei care vedem adevărata realitate ce ne râde în nas. Ei sunt mulți. Mulți și proști.

Așadar, merită să luptăm pentru ca ei să descopere adevărul? Din câte am observat eu doar o mică parte vor adevărul. Restul, stau alinitiati și se laudă că sunt liberi; execută și se mândresc că au un loc de muncă; se apleacă și sunt bucuroși să servească; înghit apoi și mulțumesc pentru partidă. Atât. Cei care vor să descopere realitatea, o descoperă, mai devreme sau mai târziu. Masa critică e departe de a fi atinsă. Dar nu imposibil. Însă nu se va realiza decât dacă noi, cei care vedem piese din marele puzzle, suntem uniți. Indiferent de părerile detaliate, cred că cei care conștientizăm anumite aspecte ale realității ăsteia iluzorii, aspecte generale, ar fi cazul să fim uniți. Să discutăm și să lăsăm deoparte orgoliile. Dezbinarea celor care sunt împotriva sistemului e cea mai ușoară cale a lor de a ne ține deoparte, de a ne îndepărta de la omogenizare și de la drumul pe care l-am ales. Schimbarea mentalității se poate observa ușor la o atentă analiză a societății. Oamenii au început să conștientizeze aspecte care le erau ascunse intenționat sau pe care nu le remarcaseră în trecut.

Însă oamenii stau în starea de transă, impusă poate și de către sistem, dar de cele mai multe ori pentru că ieșirea din această transă înseamnă părăsirea zonei de confort. Au fost setați ca doar oamenii cu bani mulți reușesc să facă și mai mulți bani, că doar persoanele provenite din familiile bogate pot accede la anumite funcții, că doar elitele se pot bucura de confortul vieții. E adevărat că de cele mai multe ori aceștia pot aspira la mai mult dar e și din cauza diferenței de mentalitate în care sunt crescuți.

Uitându-ne în jur observăm că sfaturile sunt de prisos, soluțiile nu sunt luate în calcul, oricât de simple ar fi, aceeași cloacă de psihopați ne conduc iar noi așteptăm ca dobitocii, să se întâmple ceva. Nu facem nimic nici măcar în privința propriilor noastre vieți, ce să mai zic de schimbarea mentalităților apropiaților sau lupta cu sistemul… Trăind în cercul pesimiștilor nu vei ajunge niciodată un optimist ci doar vei perpetua aceeași mentalitate care e prezentă peste tot.

Așadar, merită să mergem mai departe ? Merită. Dar doar cu persoanele care vor să străbată acest drum. Pentru că energia consumată cu cei care așteaptă și se complac în situație e irosita în van.

Autor: Cristian Terran

Sursa: Cristian Terran Blog

Share Button

Naţionalismul – condiţionalul existenţei

Share Button

ortodoxism-300x221Motto: „De cîte ori aud doina, îmi pare că aud plîngînd Moldova după gloria sa cea veche“. – Vasile Alecsandri

Într-un exerciţiu de logică şi analiză comportamentală, căutam argumente contra constatării „Pentru a reuşi în societatea de azi, trebuie să oferi cît mai mult din ceea ce oamenilor le trebuie cît mai puţin“; în acelaşi absurd – real, succesul individual (social) este opozabil nereuşitei generale. Mă gîndeam, în sens exemplificator, la mulţimea de personaje, grupuri sau partide (politice şi civice) preferate de societate şi la infimul probatoriu care-l oferă în susţinerea propriilor intenţii. Într-o contralogică, reiteram ideile şi grupările care au fost, şi sînt, susţinute de aceeaşi societate – şi care au dus-o la eşec în trecut, ca şi în contemporaneitate; ei bine, (re)iterarea cu pricina revine, circular, la constatarea pe care încercam să o combat.

În fine, m-a tentat o abordare (prin) metalogică, anume, schimbarea axei fundamentului raţiunii sociale necesitate – satisfacere cu o altă axă, aceea a evoluţiei societăţii şi a membrilor săi, de această dată avînd numai o origine presupusă şi cîteva puncte de reper; dar, dificultatea apare datorită obscurului reperelor din trecut, dar mai ales este cauzată de permanenta lor modificare, dovedind labilitate, inconstanţă şi lipsă de consistenţă ce conduc la o singură concluzie – imposibilitatea trasării (detectării) axei evoluţiei. Cum s-ar traduce această concluzie a metalogicii? Pentru societatea respectivă, nu există soluţie (socială, generală) de realizare a echilibrului necesitate – satisfacere, pretinsa evoluţie pe această axă a respectivei societăţi este fie nedemonstrabilă, fie un fals. Corolare – istoria acelei societăţi este nerecunoscută sau falsă (falsificată), existenţa aceleiaşi entităţi nu are un fundament detectabil. Paradoxal, dar acea entitate sau societate, de fapt, nu există! Inutil să precizez că exerciţiul meu de logică se referă la societatea românească.

Comparînd o mulţime articulată cu un corp, aceasta se manifestă (gîndeşte, se mişcă, se exprimă) datorită sau la comanda creierului – a suprastructurii. În cazul unei societăţi, suprastructura este politica, de fapt, clasa politică. Ca şi în cazul unui corp, suprastructura este alcătuită din celule diferite de cele ale restului trupului; dar, aici, comparaţia mea întîmpină un prim obstacol – provenienţa acestor celule. În anatomie, celulele creierului, neuronii, nu sînt „alese“ dintre celulele calcaneului, muşchilor fesieri sau aparatului reproducător, de exemplu; în societate, e altfel – suprastructura, creierul, se alcătuieşte din grefe de piele, bucăţi de unghii şi oase, fire de păr etc. – şi se doreşte ca toată această „combinată“ să conducă trupul! Are vreo logică? Să mai adaug că respectiva combinaţie e destinată împărţirii în grupuri antagonice, generatoare de stimuli şi comenzi corespunzătoare – cu alte cuvinte, corpul, care reprezintă societatea, ar încerca să se mişte lovind cu piciorul drept în genunchiul celui stîng, degetul mare al mîinii stîngi înfigîndu-se în ochiul drept, în timp ce dinţii ar clănţănii, încercînd, cu sîrg, să muşte limba! Cît de bine seamănă cu societatea în care, ilogic, supravieţuim, nu-i aşa?

Comparaţii, exerciţii logice, toate aveau rostul lor, dar se pare că lumea în care trăim nu mai are nevoie de aşa ceva. şi nici societatea.

M-am referit la suprastructură – acel creier al societăţii; Platon, explicînd contemporanilor elini cele înţelese din străvechea înţelepciune egipteană, propunea o alcătuire a unui grup nonantagonic, extrem de bine educat, dezinteresat material, care să conducă societatea. Înţeleptul grec trăise căderea frumoasei şi glorioasei Atene sub armatele Spartei, sub epidemiile de ciumă, distrugerea cetăţii luminii – într-un cuvînt, moartea lumii sale, datorită ambiţiilor şi luptelor grupurilor politice, a trădărilor acestora… De la Platon, timp de 2500 de ani, grupurile antagonice politice – partidele – aceste cauze al nenorocirii sociale, se perpetuează, efectele se repetă, dar avertismentul acelui părinte al înţelepciunii este ignorat – ba chiar soluţia sa, de care aminteam anterior – şi care este descrisă în lucrarea sa de maturitate „Republica“– este numită o expresie a dictaturii. Societăţii fără partide, fără grupări de interese i se opune nonsensul lansat de un vinovat al istoriei, Churchill – „Democraţia este cea mai rea formă de guvernare, cu excepţia tuturor celorlalte“. Desigur, se referă la pluripartidism, la lumea în care tălpii i se prelevează grefa de piele pentru a se construi creierul – şi numai unei lumi lipsite de logică îi putea fi impusă o asemenea aserţiune stupidă! O aserţiune care ni se propune şi nouă, românilor, cu precizarea de rigoare – nu orice democraţie, ci numai „Democraţia euro-atlantică“ – ceea ce consfinţeşte statutul nostru de proprietate a unui stăpîn – precum semnul cu fierul roşu pus de proprietar pe vită!

Evidenţele au fost şi sînt, deseori, înşirate – lipsa oricărei raţiuni în economie, inexistenţa unei suprastructuri (clase politice) calificate şi solidară cu interesul naţional, ba chiar lipsa unor interese şi priorităţi naţionale, dependenţa diplomatică, prezenţa de trupe militare străine în ţară cu statut nondependent de voinţa aşa-zisului suveran, poporul român, cădere morală, culturală, educaţională – primul loc în Europa la numărul de tineri analfabeţi… Şi lista poate continua. Poate argumenta cineva, în atare situaţie de fapt, că România se comportă logic? Că drumul, axa evoluţiei, există? Ah, să nu uit, în acest context, Istoria se modifică permanent, descoperindu-se, în ritm ameţitor, noi crime săvîrşite de români în Istorie – iar tot mai multe personalităţi încep să fie trecute în indexul uitării silite, recomandabile, „strategice“, ba chiar în anexa la o lege penală, creată special pentru… Istoria României!

Şi, lăsînd la o parte dorinţa mea de a vorbi liber, deschis, despre Zelea Codreanu, Antonescu sau Ceauşescu, vă solicit toată sinceritatea pentru a răspunde (la întrebarea) dacă o ţară în care se alocă bani pentru războaie la mii de kilometri, bani pentru cumpărarea unor rable militare la preţuri exorbitante, bani pentru institute şi fundaţii ce analizează „crime“ stabilite fără drept de apel de alţii, bani pentru parade contra naturii – dar tot o asemenea ţară nu alocă bani pentru tipărirea a mai mult de 300 (!!) de exemplare ale operei lui Caragiale sau Cioran, ei bine, vă întreb dacă o asemenea ţară chiar mai există? Eu cred, sincer, că nu – nu, România nu mai există! De fapt, România nu mai există şi pentru că nu are voie să fie românească. Da, există Polonia, Rusia, Cehia şi Slovacia, Serbia, există Ungaria, Franţa… De fapt, există numai ţările în care există naţionalism, în care suprastructura are o componentă majoră naţionalistă! Nu, pentru România care nu mai are produse româneşti, bănci şi asigurări autohtone, monedă în curs de dispariţie, iar energia, serviciile, ba chiar şi pămîntul agricol au fost înstrăinate, în ţara – anexă civilă a bazei de la Deveselu şi anexă politică a ambasadelor, în statul naţional cu alogeni din toate funcţiile cheie, în realitatea acceptării că sîntem un popor de hoţi, violatori, corupţi, în crepusculul lipsei de reacţie la incriminarea Istoriei – ei bine, aici naţionalismul este, şi se vrea să fie, ceva penal!

Am început acest articol cu axa fundamentului raţiunii sociale „necesitate – satisfacere“; naţionalismul este o necesitate, pe care, dacă nu o recunoşti, afectezi grav întreg sistemul. Este ca şi cum nu ai recunoaşte că este necesar să bei apă – iar efectele sînt similare; după o perioadă de halucinaţii, de vedenii, o iei razna de-a binelea, intri în comă şi, în final, mori. Cred că românii au trecut de faza vedeniilor, am impresia că au luat-o pe cărări lipsite de raţiune şi credinţă, iar sfîrşitul poate fi mai aproape decît anticipează însăşi scepticii…

Sînt dator cu o explicaţie de final – am scris aceste rînduri întrerupîndu-mi pregătirea emisiunii despre Petre Ţuţea; lucrez la teza de doctorat despre creaţia epistolară a lui Alexandru Odobescu; studiez şi descopăr România prin ochii dramei politice a lui Constantin Stere. Fiecare gînd al acestor titani e lacrimă de sare pe rana celui ce află de la asemenea suflete ce înseamnă naţionalismul. Sărbători Luminate – în credinţă, spirit şi curaj!

Autor: Dragoş Dumitriu

Sursa: Romania Mare

Share Button

Un combinat de varf al Romaniei, distrus de „investitorii” straini. „Pana acum 2 zile era rentabil si acum nu mai e ?”

Share Button

COLOSUL PRABUSIT, partea I. Descoperim o alta istorie dureroasa in lungul sir al distrugerilor din economia nationala, in judetul Neamt, acolo unde 20 de mii de oameni lucrau inainte de 1989 pe platforma industriala din Savinesti.

Lista intreprinderilor româneşti distruse de guvernele post-decembriste

Nu suntem in Siria sau Afganistan si nici dupa un razboi apocaliptic, desi imaginile asta par sa infatiseze. Una dintre cele mai mari zone industriale din Romania trage sa moara. Intinsa pe mai bine de 600 de hectare, in apropierea municipiului Piatra-Neamt, platforma chimica Savinesti cu o istorie de peste 75 de ani este doar umbra a ceea ce reprezenta odata pentru economia romaneasca.

Aici fiinta cel mai mare concern chimic in domeniul firelor si fibrelor chimice din Estul Europei – de la lana sintetica la fire de nylon, de la intermediar de pilele sintetica la fire cord pentru parasute sau anvelope – materiile prime pentru industria textile erau produse de ale caror calitate nu se indoia nimeni in lume. Centrala de fire si fibre chimice Savinesti era un competitor de temut, al treilea exportator din Europa, un colos industrial unde mii de romani au lucrat si au fost partea unui succes transformat in ultimii ani intr-un dezastru, o generatie pierduta si amagita in tranzitie.

Cea mai buna biblioteca tehnica din Romania si un centru de cercetari pentru fire si fibre erau locul de unde ideile erau transformate in produse viabile. Alaturi, unul dintre cele mai mari Combinate de ingrasaminte chimice din Romania – Azochim, completau imaginea pricipalului motor economic din judetul Neamt. Lipsa unei strategii nationale, amestecata cu interese obscure, privatizari nefericite si personaje dubioase au dus la disparitia unor capacitati industriale viabile. Miliarde de dolari si ani de munca s-au transformat intr-un peisaj dezolant: platforma industriala Savinesti.

Povestea inceputurilor Combinatului de fire si fibre Savinesti se leaga de ambitia liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej de a face produse finite si a se desprinde de influenta sovietica. A existat chiar o gluma – acesta voia sa se faca in Romania ciorapi de dama ca al Paris. Tehnologia a fost adusa din Vest, din Republica Federala Germania.

La inceput de primavara il gasim pe Vasile Gherasim in gradina. Batranelul din fata noastra s-a ocupat ani de zile de vanzarea produselor facute de Combinatul de fire si fibre sintetice si spune ca fabrica era “unica in Europa. Nicaieri in Europa nu gasesti o fabrica care sa produca produse chimice la nivel de caprolactama…intermediar pentru piele sintetice, polietilena…Multe produse. Si toata gama de fire si fibere nylon, de la cele mai fine pentru ciorapi de dama, pana la cele pentru anvelope. Nu prea se producea in lume asa ceva. In lume.

La Savinesti a fost stabilita in 1978 Centrala de fire si fibre chimice, un fel de concern. 40.000 de oameni din toata tara munceau intr-o industrie cu mare cautare: la Iasi, Roman, Campulung Muscel, Corabia, Vaslui, Braila, Suceava, Dej, Viscofil Bucuresti, Lupeni erau fabrici de fire si fibre chimice si artificiale. In ultimii ani toate aceste fabrici au fost inchise sau au disparut. Singurul loc unde se mai produce acum ceva este la Savinesti.

Momentul de cotitura a venit imediat dupa 1990 in momentul in care printr-o hotarare a guvernului Roman centralele industriale au fost desfiintate si fabricile au devenit autonome. Pe platforma Savinesti au aparut mai multe entitati economice- Melana – care se ocupa de lana sintetica, Comes – o intreprindere de reparatii pentru utilaje si Fibrexul care mostenea cea mai mare parte din structura vechiului combinat de fire si fibre. Combinatul de ingrasaminte isi avea propriul drum.

Ioan Bivolaru a lucrat si el pe platforma . Dupa 90 a fost deputat in 3 mandate si acum il gasim ca expert la Comisia pentru Industrii din Parlament. “Daca aceste combinate au fost gandite ca integrate, spargerea este o prostie colosala, este total antiinginereasca, antieconomica. S-au creat costuri interne, suplimentare, care pe undeva n-au facut decat sa grabeasca falimentul.”, spune Bivolaru.

Vasile Gherasim anticipa presiunea marilor jucatori de pe piata in 1992, cand spera ca Fibrex va deveni rapid o companie recunoscuta pe plan mondial. Dar industria textila din Romania, principala piata de desfacere a inceput sa scartaie, si Fibrex Savinesti s-a orientat pe pietele externe.

In anii 90 s-a format o uniune a producatorilor de fire si fibre numita Polifil, al carei presedinte, Dan Ioan Popescu a jucat un rol important in evolutia industriei post-decembriste. Fost consilier la cabinetul prim vice –prim-ministrului comunist Gheorghe Oprea acesta a devenit directorul general al Institutului de Cercetari Textile, pentru ca ulterior sa devina ministru al Comertului, presedintele Comisiei de Industrii din Parlament, dar si ministru al Industriilor.

Societatea a intrat intr-un proces de privatizare. S-au purtat negocieri cu mai multe firme si balanta a inclinat spre grupul Radici din Italia, acolo unde lucra si actuala sotie a lui Dan Ioan Popescu. Radici era distribuitor de fire in zona Bergamo din Italia. La Savinesti s-au facut mai multe proiecte prin care sa nu se cedeze pachetele de actiuni majoritare, dar deciziile s-au luat la Bucuresti.

In noiembrie 1999, printr-un proiect controversat, Fibrex trece de la FPS la Ministerul de Finante. Initiatorul demersului a fost ministru de finante de atunci, Decebal Traian Remes care a scos pe bursa actiunile combinatului. Vanzarea s-a facut prin metoda olandeza, o metoda controversata ce presupunea stabilirea unui pret initial mare si coborarea treptata pana cand se obtinea o oferta de cumparare. Realitatile economice au demonstrat ca aceasta metoda are de cele mai multe ori un rezultat mediocru pentru vanzator. Radici Group a dat pe 50,9 % din actiunile Fibrex, adica pachetul majoritar, 130 de miliarde de lei vechi, in conditiile in care Combinatul din Savinesti avea o cifra de afaceri de peste 1000 de miliarde, de 8 ori mai mult decat pretul de vanzare al actiunilor.

Vasile Gherasim: “Prin manevrele facute a preluat Fibrex Savinesti fara nici un fel de obligatii pe termen mediu si lung privind mentinerea in functiune a instalatiilor si pastrarea personalului. Printr-o alta tranzactie, facuta fara oferta publica, grupul italian a cumparat de la SIF Moldova inca 38% din actiuni, ajungand sa detina aproape in totalitate Fibrexul.”

Grupul italian este controlat de familia Radici. Presedintele companiei era la acea data Fausto Radici, un fost campion olimpic la ski, figura respectata si iubita in Italia. Initial acesta nu a fost foarte preocupat de soarta investitiilor de la Savinesti delegand la conducerea Fibrexului un olandez, Erick Steffans, adus de la principalul producator de fibre din Europa, DSM din Sittard, Olanda.

Vasile Gherasim a fost numit consilierul presedintelui Fausto Radici. Dar la Savinesti, imediat dupa privatizare capacitatile de productie au inceput sa fie inchise. De mentionat este ca la momentul privatizarii Fibrexul era singurul producator integrat de nylon din Romania, de la materie prima la fire si fibre sintetice si inca avea trei divizii de productie: caprolactama, relon si utilitare.

Administratorul Erick Steffans a inceput oprirea capacitatilor de productie. “In primul rand pusesera ochii pe utilajele care erau noi noute si care nu puteau sa fie decat incarcate pe vagoane si scoase afara efectiv din tara”, povesteste Ioan Bivolaru. Numai fabrica de hidrogen a costat aproape doua milioane de dolari inainte de privatizare.

Vasile Gherasim povesteste: “Investisem 10 miliarde de lei si dupa 2 zile a zis Steffens ca am ajuns la concluzia ca nu e rentabil. Cum dracu bai, pana acum doua zile era rentabila si acum nu mai e rentabila? Unde dracu ai bagat banii?! M-a sunat Fausto si mi-a spus „Gherasim, ma inchin in fata ta, nu ti-am dat dreptate. Dupa doua zile am aflat ca s-a sinucis in seara aia”.

Daca pana atunci mai existau sperante ca la Savinesti lucrurile or sa revina la normal, dupa sinuciderea lui Fausto Radici, Fibrexul a pornit pe un drum descendent. Cei care au lucrat cred ca a existat o intentie de a fi scosi de pe piata, pentru ca erau un concurent prea important pe piata europeana. In curand din Fibrex au ramas doar cateva sectii. Erick Steffans a fost indepartat de la conducere, dar era deja mult prea tarziu.” Maurul a venit, maurul si-a facut datoria. Au venit, au ras tot de acolo si s-a inchis tot subiectul. “, spuen Bivolaru.

In 2004, Fibrexul s-a scindat in doua firme- Fibrex Nylon si Yarnea. La Yarnea, acolo unde se mai face productie mai sunt in jur de 350 de oameni. In 1990, la Fibrex erau 8000 de angajati.

Administratorii actuali nu au vrut sa comenteze activitatea pe care inca o mai desfasoara in Neamt. In acest moment se face doar partea finala, se prelucreaza materiale venite din import.

Sursa: http://stirileprotv.ro/

Share Button

Pomelnicul rău-făcătorilor!

Share Button

gadea-900x444Să nu ne întrebăm prea mult ce-au căutat Alina Gorghiu, Dan Mihalache şi Mihai Gâdea la Washington! Răspunsul e simplu: nu s-au deplasat ei pînă în SUA ca să bea cafeaua la „Naţional Prayer Breakfast” („Micul dejun de rugăciune”), organizat în Congresul American sau pentru cîteva fotografii cu un oficial scos din uz, ci pentru o instruire la minut, printre îmbucături. Şi apoi, cel care s-a fotografiat cu ei, Donald Rumsfeld, fost Secretar al Apărării din SUA, s-a dovedit a fi, de fapt, „secretar” al înfloririi războaielor şi a industriei lor de armament, ajuns acum la vîrsta 84 de ani.

E acelaşi Rumsfeld, dat în judecată în Franţa, în 2007, de mai multe organizaţii de apărare a drepturilor omului pentru instigare la tortură în închisorile de la Guantanamo şi Abu Ghraib. Foarte influent şi acum, pentru că, astfel de porumbei ai războaielor, doar doamna cu coasa reuşeşte să îi mai scotă din circulaţie. Potrivit unui studiu al Universităţii Harvard, cele două războaie declanşate de S.U.A. în Irak şi Afganistan pe vremea lui Rumsfeld au costat, „peste 6 bilioane de dolari – un preţ teribil pe infracţiunile imperialismului”.

Refuz să cred că vizita celor trei la Washington sau vizitele demnitarilor noştri la Înaltele Porţi au fost în interesul poporului nostru, acum, cînd totul se vinde şi se cumpără, de la imagine, pînă la fotoliu şi conştiinţă! Pozele făcute de Gorghiu cu războinicul întunericului, nu ţin de foame românilor. La întoarcere de pe tărîmul războinicilor, Alinei Gorghiu i-a răsuflat mintea un proiect de lege, care condamnă bolnavii de cancer la moarte rapidă. Proiectul prevede ca bolnavii, cărora li s-a depistat cancerul în fază terminală, să-şi plătească tratamentul, pentru că nu au fost la medic la timp pentru prevenţie. Cum Gorghiu n-avea cu ce gîndi singură aberantul proiect de lege, să-i trecem în pomelnic pe toţi rău-făcătorii, care ar fi în stare să-i taxeze şi pe cei care îşi dau duhul: Eugen Nicolăescu (ajuns ministru la sănătate şi nu la finanţe, pentru că şi lucrarea lui de doctorat e plagiată în părţile esenţiale), Lucia Varga şi Horia Crişan! Vai de noi! Ce ne aşteaptă! Peneliştii se întrec în acţiuni penale! Să ne rugăm duminică de duminică, la liturghie, pentru sănătatea mintală a celor care au pus mîna pe Putere şi invocă legea pentru a-şi justifica fărădelegile!

Pînă una-alta, noi adormim la ora fixată de cei care stăpînesc România şi nu ratează nicio ocazie, pentru asta, iar cehii şi slovacii, potrivit „Glasul info”, au lansat o iniţiativă prin care vor să se reunească cele două jumătăţi de ţară, Cehia şi Slovacia, despărţite din raţiuni globaliste prin „Divorţul de catifea” din 1993. Anul 2018 ar putea fi anul în care cehii şi slovacii vor reface Cehoslovacia. Un sondaj intern arată că o mare parte din populaţie (70 la sută) consideră că divizarea Cehoslovaciei a fost o greşeală, exprimîndu-şi dorinţa de a trăi din nou în Cehoslovacia unită, se arată într-un comunicat de pe site-ul „Mişcării Cehoslovacia 2018”. Noi de ce n-am împlini şi sărbători, în acelaşi an, Centenarul României Mari?

Ca şi cum n-am fi năpăstuiţi destul, trenul expres, sosit de la Bruxelles pe plaiurile noastre, a descărcat în gara guvernamentală o nouă gaşcă de asupritori care, odată cu adoptarea Noului Cod Fiscal, bagă adînc mîiinile în buzunarele românilor, aproape goale. Verificaţi în teren şi veţi vedea că trîmbiţata reducerea a TVA e o minciună gogonată! Produsele alimentare anunţate a se ieftini au preţuri şi mai mari faţă de decembrie trecut, iar capetele pătrate din Parlament, dublate ca număr, întreţinute din taxe şi impozite aberante stoarse de la popor, ştiu doar să-şi crească aberant salariile, să-şi facă pensii cît Casa Poporului de mari şi de nesimţite. Cu programul sforăitor şi iluzoriu, conectat la priza Bruxelles-ului, Guvernul Cioloş nu slujeşte cetăţeanul român. Săracii Ţării contribuie în continuare, în numele unor legi injuste, la bunăstarea acestor abonaţi la corupţie şi la banii statului. Cînd penalii fac legi, doar poporul e dijmuit de parale. Legea a devenit un fel de pîrleaz: şmecherii Puterii l-au sărit întotdeauna, iar poporul a dat cu capul în el.

Pe de o parte, Noul Cod Fiscal taie, doar teoretic, o cîtime din impozite, iar pe de alta, măreşte taxele pentru obidiţi şi le înmulţeşte numărul. Potrivit aceluiaşi cod de fărădelegi fiscale, bogaţii scapă de impozitul pe lux, iar ţăranii vor plăti taxe şi impozite pe vaci, porci, găini şi albine. Din 2016, micii agricultori vor fi obligaţi să-şi declare suprafeţele cultivate şi numărul de animale din gospodărie, asupra lor urmînd a se aplica biruri noi. Cu timpul, păgînii ăştia vă vor taxa şi auzul şi văzul şi mirosul şi răsuflarea! Sper că ţăranii nu vor înghiţi găluşca, şi vor aduce plugurile şi vitele din ţarină în Capitală, precum ciobanii, oile şi cîinii! Şi la impozitarea clădirilor au intervenit majorări, locuinţele fiind impozitate în funcţie de scopul în care sînt folosite. De anul acesta va fi impozitat şi terenul de sub ele. Pentru locuinţele folosite în scop comercial (sediu de firmă, locul în care îşi desfăşoară activitatea o persoană fizică ce practică o activitate independentă sau este sediul declarat pentru un PFA), impozitul poate ajunge şi la 2000 de lei anual! Cum niciodată nu vom putea face din mămăligă praf de puşcă, aplicarea acestor prevederi aberante nu vor putea fi împiedicate.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Ziarul Natiunea

Share Button

Freedom House, organizatia de suflet a Monicai Macovei, finantata de marile ambasade, instruieste varfurile Justitiei romane.Toata floarea cea vestita a DNA participa la “training-urile” Freedom House unde se gandesc legi.

Share Button

12ALaura Kovesi, Livia Stanciu, Oana Haineala, Bogdan Licu, Camelia Bogdan, Daniel Morar, Cristi Danilet sunt numai cateva dintre numele care raspund invitiatiilor lui Guseth. Unii incaseaza bani.

Presa de casa a regimului Traian Basescu a declansat o mare diversiune nationala. Si anume de a eticheta romani patrioti, care se opun oricaror influente, in special celor venite dinspre Vest, ca ar fi “agenti rusi”. Diverse publicatii chiar anunta publicarea in viitorul apropiat a unei liste cu “agenti rusi” din presa si alte zone din societate, asupra carora marile parchete ar urma sa intervina. Nu stim daca exista si cine ar fi “agentii rusi” anuntati in avanpremiera, dar putem semnala ca presa de casa a DNA, care face aceste anunturi, nu spune nimic rau despre imixtiunea unor mari ambasade in justitia si politica romaneasca. Se pare ca marele adevar scapat de presedintele Klaus Iohannis la Iasi: “Mai bine sluga la americani decat la rusi”, defineste perfect strategia politica a institutiilor de forta din Romania.

Americani sau rusi ori Occidentali, problema este ca romanii nu simt nimic bun in viata lor indiferent ce influenta ar exista, indiferent cine pretinde ca ne-ar apara sau dirija destinele. Dimpotriva, se observa ca cei care isi exercita influenta dinspre Vest nu fac decat sa ne dea bobarnace in toate rapoartele (in majoritate lor mincinoase prin omisiune) si sa nu semnaleze nimic anormal in privinta instrainarii catre companii din Vest a resurselor strategice ale Romaniei ori a marilor contracte de achizitii publice prin care platim de 5-10 ori mai mult pentru autostrazi sau alte investitii pe care nici macar nu le avem unor multi-nationale straine. Mai mult, se observa ca politicienii romani care au sustinut fortele dinspre Vest jefuind bugetul Romaniei – care si-au permis sa recunoasca ca s-a intervenit extern pentru anularea votului a 7,4 milioane romani pentru suspendarea lui Traian Basescu – beneficiaza de o protectie absoluta din partea varfurilor Justitiei, dosarele acestora fiind tinute la sertar. Si mai grav, sustinatorii nostri din Vest nu vad nimic rau in distrugerea mediului nostru de afaceri prin dosare penale si acapararea economiei noastre in proportie de trei sferturi de firme straine, care nu sunt niciodata cercetate penal.

DNA a fost deturnat prin epurarile lui Macovei si Basescu

Fosta ministresa a Justitiei, europarlamentara Monica Macovei este un politician abil. Fost procuror comunist, intrata in gratiile lui Traian Basescu, aceasta a creat ANI si DNA. Se si lauda cu asta in toate afisele electorale. Macovei e cea care in 2005 a platit de la MJ 40.000 euro asociatiei Freedom House, in care activeaza mai toti fostii ei consilieri, pentru realizarea unui audit cu ajutorul caruia a revocat din functie 18 sefi din fostul PNA, pe care l-a transformat intr-un DNA condus de oamenii alesi de ea pe spranceana.

De cand Macovei a devenit ministru al Justitiei si pana azi, Fredom House Romania (fondata de afaceristul ungur-american George Soros) a ajuns sa incaseze bani grei atat de la Ministerul Justitiei roman, dar si de la marile ambasade (SUA, UK, Olandei, Frantei etc.) ori de la Departamentul de Stat al SUA si Comisia Europeana, pentru proiecte in care sunt angrenati magistrati romani de la varful marilor instante si parchete. In urma cu putin timp, Cristina Guseth, directoarea Freedom House Romania, era sa devina ministrul Justitiei, daca nu se facea de ras in Parlament. Asa ca in locul Cristinei Guseth (prietena de suflet a Monicai Macovei) a fost numita pe ultima suta de metri Raluca Pruna, fosta asistenta a Monicai Macovei in guvernul de “tehnocrati”, care nu sunt altceva decat angajati trimisi de la Bruxelles, a caror posturi vor fi conservate pana isi vor termina mandatele de ministru. Insasi Raluca Pruna a recunoscut ca abia asteapa sa se implineasca misiunea ei si sa se intoarca la Bruxelles (unde castiga vreo 8.000 euro/luna) pentru ca are un credit de 400.000 de euro la care plateste o rata de 3.000 euro lunar, mai mare decat leafa ei de ministru al Justitiei.

Revenind la Freedom House, observam ca in ultimii ani aceasta organizatie a fost finantata exact de marile ambasade care si-au permis sa se imixtioneze brutal in politica si justitia romana, cu indicatii pe cine sa schimbam si pe cine sa pastram si cu laude necontenite la adresa DNA, careia nu i se retin niciodata vaditele abuzuri (sutele de achitari, anchetele unilaterale, santajul la judecatori, distrugerea premeditata a imaginii politicienilor si oamenilor de afaceri romani, prin plimbarea lor in catuse, prin comunicate care incalca prezumtia de nevinovatie si cu incalcarea jurisprudentei CEDO si directivelor UE).

Printre finantatorii anuntati oficial pe siteul www.freedomhouse.ro se numara:

-Ambasada Frantei in Romania

-Ambasada Marii Britanii și a Irlandei de Nord in Romania

-Ambasada Regatului Olandei in Romania

-Ambasada Statelor Unite ale Americii in Romania

-American Cultural Center

-The Black Sea Trust for Regional Cooperation (BST)

-Agentia pentru Strategii Guvernamentale

-Comisia Europeana

-OLAF

-Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe

-USAID

-U.S. Department of State

Exista magistrati care coordoneaza deja proiecte ale Freedom House, care incaseaza bani de la aceasta asociatie. Lumeajustitiei.ro aprecieaza ca este anormal ca mai toti sefii marilor instante, parchete, CSM sa fie vazuti in mod regulat atat in vizite la marile ambasade, cat si la cursuri/traininguri/conferinte organizate de Freedom House, care incaseaza bani de la Ministerul Justitiei si aceleasi ambasade.

Opinia noastra este ca nu e normal ca Ambasada SUA si alte ambasade sa sustina pe fata DNA, sa critice Romania, iar apoi magistrati din DNA, si nu numai, sa fie toata ziua vazuti la Ambasada SUA alaturi de sefii SRI si SIE, dar si la conferintele Freedom House, organizatie finantata de aceeasi actori politici de peste ocean.

Asta nu inseamna ca suntem contra rusilor sau americanilor, ci ca suntem cu Romania in care traim si a carei Justitie pare asmutita impotriva clasei politice, in mod unilateral, astfel incat jefuitorii din regimul Basescu, care au numit in functii inalti magistrati, nu sunt niciodata tinta unor dosare penale, in pofida dezvaluirilor din intreaga presa.

Un aspect deosebit de grav in opinia noastra: procurorul DNA Marius Bulancea, cel care a instrumentat facatura de dosar care a dus la caderea Procurorului General al Romaniei Tiberiu Nitu (si el un participant la conferintele Freedom House), incaseaza bani de la Freedom House pe diverse colaborari. Asta in conditiile in care DNA a atentat la imaginea si autoritatea Procurorului General mintind printr-un comunicat de presa ca procurorul general nu se numara printre persoanele indreptatite sa aiba coloana de la politie, desi are rang de ministru. Culmea, si sotia lui Bulancea, judecatoarea Diana Bulancea, colaboreaza cu Freedom House, desi este judecator si, in plina ancheta a sotului contra lui Tiberiu Nitu, si-a depus cerere de promovare la ICCJ. In timp ce Bulancea fabrica dosarul care a dus la caderea lui Tiberiu Nitu, politiciana Monica Macovei cerea public demisia lui Nitu. Stranii coincidente!

Printre acestia ii veti admira pe sefa DNA Laura Kovesi, Bogdan Licu (actual sef al PICCJ), Calin Nistor adjunct al sefului DNA, Livia Stanciu sefa ICCJ, Claudiu Dumitrescu seful Sectiei II a DNA, Horatius Baias fost sef al ascultarilor din DNA, membri ai CSM etc. Multi dintre ei sunt cei care lustruiesc si clantele de la Ambasada SUA. E normal? Cum comentati?

Sursa: Luju.ro

Share Button

Logica previzibilă a setei de atotputernicie

Share Button

two  chess horseExistă o diferenţă fundamentală între beţia puterii, care este o consecinţă, şi setea de putere, care este o premisă. Beţia puterii loveşte oameni în general normali, pe care aerul rarefiat al tăriilor îi tulbură pe dinăuntru peste capacitatea lor de autocontrol; setea de putere, dimpotrivă, se manifestă ca o tumoră morală ce răbufneşte într-un interior predispus, producând tulburările în afară, cu scopul de a deschide, cu orice preţ, căi spre tării.
Fac o distincţie şi între setea de putere şi setea de atotputernicie. Prima aş zice că se referă la oameni, care-şi construiesc singuri mijloacele de ascensiune pentru a-şi atinge un scop personal, meschin sau grandios după înzestrare dar la dimensiunea lor individuală; cea de-a doua se referă la instituţii, la structuri, la produse ale unor proiecte complexe ce aspiră la dobândirea puterii absolute (atotputerniciei) peste întreaga lume sau peste părţi importante ale acesteia.

Iată ce scriam pe 17.11.2015 în articolul intitulat “Valoarea ei, valoarea ei. Asta e valoarea Monicăi Macovei”:

Debarcarea lui Victor Ponta a fost doar una dintre borne, pentru cei ce ṣi-au propus să conducă discreṭionar România prin justiṭie. Au atins-o! Acum, următoarea lor bornă este îndepărtarea lui Tiberiu Niṭu, Procurorul General în funcṭie. Acest corp străin trebuie extirpat. Va fi una dintre primele sarcini ale noului ministru al justiṭiei”.

Doar două luni şi jumătate au fost necesare pentru ca anticiparea mea să se confirme. Şi nu sub forma unor aspecte de principiu, urmare a unor enunţuri generale, ci aproape cu detaliile unui reportaj din viitor. Paşi, nume, ţinte.

Nu invoc acest text pentru a mă împăuna cu virtuţi paranormale. Nu obişnuiesc să fiu propriul meu apologet. Ceea ce urmăresc, prin acest exemplu, este să demonstrez că România este în această perioadă literalmente secătuită de setea de atotputernicie a unor forţe cinice, care ne aspiră nu doar puţinele picături de democraţie ce ne-au mai rămas dar şi speranţa că am mai putea reveni la normal în viitorul apropiat.

Nu este premoniţie faptul că am anticipat, în mai multe articole, încă de pe când Victor Ponta era pe cai mândri şi preluase, de la mai marii lumii, discursul encomiastic la adresa “justiţiei independente din România”, că un dosar fabricat în creuzetele acestei “justiţii independente” îi va veni şi lui de hac. Chiar aşa s-a întâmplat.

Nu este premoniţie faptul că am anticipat, îndată după respingerea legilor Big Brother de către CCR, că urgii nebănuite se vor abate asupra acestei instituţii care trebuia să înţeleagă odată că vremurile ei de dominaţie au trecut şi că alţii sunt atotputernicii acum. Scriam la vremea respectivă, în articolul intitulat “Lungul drum al justiţiei către dreptate”, următoarele:

“Mesajul monstrului (binomul SRI – DNA, n.a.) către națiune este următorul: îndrăznești să ridici capul, să mă înfrunți, să îmi pui la îndoială atotputernicia? Te simți curat ca lacrima și cu drepturile protejate? Ei bine, o să vezi că te înșeli amarnic! […] O să-ți iasă prin nas obrăznicia!. […] Cutează Curtea Constituțională a se opune legilor Big Brother? La secundă, fabrica de vinovății descoperă un contract dubios de vânzare de capre prin care judecătorul Toni Greblă este expulzat din sistem. După ce scopul a fost atins, acuzatorii se calmează și scandalul se stinge în uitare”.

Dar dacă cele de mai sus nu sunt premoniţii (şi multe alte exemple, asemenea lor, ar putea fi extrase din articole publicate pe acest blog), atunci unde se încadrează ele?

Ei bine, aş răspunde că se încadrează perfect la deducţii logice. Cât se poate de logice. Pentru că setea de atotputernicie este caracterizată, oriunde, din totdeauna şi a oricui, printr-o logică extrem de previzibilă: identificarea obstacolelor şi eliminarea lor, fără ezitare, indiferent de mijloace.

Elena Bica încurca? Out! CCR încurca? Out! Victor Ponta încurca? Out! Tiberiu Niţu încurca? Out!

Ce vreţi mai simplu? Mai clar? Mai determinist?

Ce-i mai încurcă, acum, pe atotputernici, în ascensiunea lor spre cucerirea triumfală a piscului visat? Acela de a-şi pune România, amuletă, la degetul cel mic?
Aş zice că, în esenţă, doar două obstacole importante: Antena 3 şi poporul PSD. Deocamdată, pe ambele, le-a decapitat.

Acum se lucrează la pasul următor. Să aibă acesta vreo legătură cu vizita lui Mihai Gâdea, la Washington, dimpreună cu Dan Mihalache şi Alina Gorghiu?

Premoniţia… în curând!

Sursa: Contele de Saint Germain

Share Button

România, colonia oricui ne doreşte

Share Button

romania-distrugere1Se spune în presă că americanii, în bună înţelegere cu grangurii de la UE ce s-au remarcat în special prin binefacerile migraţiei arabe pe care ne-au adus-o pe cap în ultimul timp, ar fi stabilit între ei viitorul României pentru ani înainte. Anume că, pentru asigurarea stabilităţii unui stat extrem de important în perspectiva unei confruntări cu vecinul de la Răsărit înarmat până în dinţi şi mânat de cele mai belicoase porniri din anii ’40 încoace, regimul ideal va fi acela al continuării unei guvernări tehnocrate – de ale cărei ponoase ne-am cam lămurit deja noi, beneficiarii direcţi –, susţinută de cele două mari partide, PNL şi PSD, indiferent de rezultatele alegerilor care urmează.

Aşa să fie oare? Dovezi peremptorii nu există deocamdată. Dar, ca să ne lămurim, putem face o scurtă trecere în revistă a evoluţiei noastre începând cu ’90 încoace din acest punct de vedere, mai precis din perspectiva închinării noastre la o Poartă sau alta.

Începutul îl face Ion Iliescu prin solicitarea ajutorului armat sovietic în confruntarea cu teroriştii ce „trag din toate poziţiile”. Practic, bolşevicul nostru cu ambiţii de „despot luminat” nu făcea decât să se supună înţelegerii de la Malta, prin care Gorbaciov primise mână liberă de la americani să facă ordine la noi. Că se supunea cu exagerare e altă mâncare de peşte şi ţine de o foarte plauzibilă racolare a sa în anii luminoşi ai studenţiei la Moscova, în armonie deplină cu antecedentele familiale ale „emanatului” revoluţiei. De atunci şi până la debarcarea lui odată cu alegerile prezidenţiale din ’96 nu a existat nicio umbră de îndoială asupra politicii sale promoscovite, semnalul eclatant fiind recunoaşterea independenţei de stat a noii republici moldoveneşti, în loc ca, în acel moment deosebit de favorabil, să fi denunţat pactul Ribbentrop-Molotov care a făcut posibil raptul basarabean din 1940 şi declanşarea demersurilor pentru reunificare, ce părea atunci o simplă formalitate.

Schimbarea radicală de orientare a fost făcută de un alt preşedinte, Emil Constantinescu, care, de dragul unei iluzorii intrări în NATO, a renunţat din nou la Basarabia şi Bucovina de Nord bătând în cuie lipsa oricărei pretenţii teritoriale faţă de vecinii răsăriteni şi a autorizat bombardamentele alianţei militare în Serbia prin traversarea spaţiului nostru aerian. În rest mare lucru nu a făcut, tot ce mişca în ţară şi el însuşi în primul rând fiind sub controlul serviciilor secrete, de care s-a declarat învins până la urmă, renunţând chiar la a doua candidatură. O asemenea probă de laşitate nu mai dăduse nimeni la noi până atunci, dar să trecem, pentru că tot acestea îl învinseseră în prealabil şi pe bolşevicul luminat, de care se săturaseră până şi ele.

A urmat din anul 2000 un nou mandat Iliescu, în timpul căruia însă jocurile au fost făcute nu de el, ci de „arogantul” prim-ministru Adrian Năstase, în mandatul căruia s-au înfăptuit în sfârşit mult visata intrare a României în NATO şi principalele demersuri pentru aceea în UE, ambele prin negocieri în genunchi şi costuri pe care le vom mai simţi încă ani mulţi. Au fost puse la cale alte afaceri oneroase printre care se remarcau Microsoft, EADS-ul şi privatizările Sidex Galaţi şi Petrom, fregatele englezeşti ca şi contractul Bechtel, o altă sugativă de bani contra nimic, doar de dragul partenerului american şi, la toate, un puternic miros de şpagă internaţională, de ne muta nasul din loc.

Nu degeaba a venit la putere Traian Băsescu pe baza luptei cu „sistemul ticăloşit”, deşi singura lui realizare notabilă a fost perfecţionarea în continuare a acestuia. În plus, a tăiat în sfârşit nodul gordian al problemei închinăciunilor alegând pentru totdeauna sucţiunea „licuriciului” celui mai mare, american desigur, şi inventând ad-hoc „axa Bucureşti – Londra – Washington” ca un Hitler în miniatură şi pe alte coordonate istorice, vorba lui G. Liiceanu. Marinarul, mai viteaz decât croitoraşul din poveste, a subordonat cu totul România nu numai licuriciului transatlantic, ci şi celui bruxellez în egală măsură, abia astfel scăpând nevătămat în cel de al doilea referendum de demitere căruia altfel i-ar fi fost victimă sigură.

În fine, iată-l şi pe cuirasatul german Klaus, a cărui ultimă consoană din prenume ar putea fi uşor înlocuită cu una nazală, dacă până a ajunge la Cotroceni nu şi-ar fi îndreptat tunurile de mare calibru spre afaceri de succes precum intermedieri de vânzări pe piaţa ilicită a copiilor şi spre cele privind însuşirea prin fraudă de imobile retrocedate. S-a bucurat şi el din plin de sprijinul occidental, astfel încât astăzi România este înfeudată sută la sută vânturilor mai mult sau mai puţin înmiresmate ce vin dintr-acolo. A şi făcut pe 24 ianuarie la Iaşi o declaraţie de pomină, spunând că decât slugă la ruşi mai bine să fii slugă la americani, pentru a înlătura orice umbră de îndoială cu privire la statutul nostru de colonie. Dar din nou marele responsabil pentru înclinarea definitivă a steagului este SRI, secondat cu succes de SIE, servicii fraterne unul cu celălalt, nu şi cu interesul naţional, compromis pe veşnicie de fâlfâitul izmenlor răpănoase ale unui cunoscut general de carton.

La cârma pur simbolică a celor două servicii stau două umbre în venele cărora nu prea curge pic de sânge românesc, dar asta nu are importanţă, de vreme ce jocurile nu le fac ei nici cât negru sub unghie. Căci iată, totul la noi e pur simbolic, mai puţin steagurile negre ale maghiarilor şi secuilor sau ale statului vecin pe care le arborează ei, nederanjaţi de nimeni, cu prilejul sărbătorilor naţionale ale noastre ori ale lor.

Cacealmaua uriaşă a USL care s-a fâsâit atât de jalnic până la urmă ne-a lăsat cu un parlament de oi rătăcite, astfel încât voinţa poporului suveran, atât de des şi zadarnic invocată de un senator cu prilejul ultimului referendum antibăsist, pare o utopie pentru mulţi ani încolo. Partidele pupă poala diverşilor popi externi prin liderii lor, şi nu degeaba penalul Dragnea s-a dus până în Israel să ia binecuvântare şi lumină, fiindcă tot nu e deranjat de justiţia română ce, după cum se vede, nu a primit încă semnalul imperial în privinţa lui.

„Colonie, colonie, cât de dragă-mi eşti tu mie!” e ultimul şlagăr al întregii noastre clase politice. Să fie primit! Măcar vom şti ce alegem.

Autor: Radu Ulmeanu

Sursa: Cotidianul

Share Button