C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Analize

Scriitorul Alexandru Petria: Nu mă trezesc dimineața cu intenția să mă schimb!

Share Button

Nu scriu ca să mă placă cineva, niciodată. Cei care mă plac mă urmează, se modelează după mine, dacă doresc, nu eu după ei. Desigur, mă bucură dacă se rezonează la texte, dar acesta nu este scopul, e un rezultat uneori fericit.

alexandru-petria-e1487410880349

Nu încerc să gândesc în termenii corectitudinii politice, a ceea este în vogă, luat de isteria momentului. Țin să-mi utilizez materia cerebrală, câtă este, pe un drum nu ales de te miri cine, de nu știu ce păpușar, ci găsit personal. Dacă greșesc, greșesc pe cont propriu.

Nu încercați să mă trageți de mânecă, spunând că albul e negru, că omul beat are mintea lucidă. Cred că am maturitatea să discern și educația să mă abțin să nu vă trimit, la primul impuls, în originile ginecologice (dar nu insistați să mă provocați!), nu înghit manipulările. Dacă vă considerați și prieteni de-ai mei și vreți s-o faceți, numărați până la 10 și nu vă grăbiți, nu-i exclus să dați de capătul legăturii noastre, dacă folosiți un ton nepotrivit.

Nu vreau nicio relație cu cei care sunt nepăsători față de săraci și bătrâni, ce-i disprețuiesc, cu fasciștii de rit nou. Sunt stârpituri, nu oameni.

Sunt inflexibil cu cei care-și schimbă pozițiile după dictatul intereselor, cu cei care au greșit impardonabil de nu știu câte ori și tot ei au pretenția să fie lideri de opinie. Demnitate lor ar fi tăcerea, însă nu-s naiv să aștept s-o aibă.

Sunt un dușman din reflex al celor care atentează la libertatea de exprimare. Nu intră în discuție jumătățile de măsură.

Mai bine lup singuratic, în doaga mea, decât găină fugind după grăunțe aruncate în bătătură.

Mai bine mor de gât cu un adversar infinit mai puternic, decât să fug ca un laș. Nu-s abonat la umilință, n-o să fiu.

Ăsta-s, că vă place ori nu, nu mă trezesc dimineața cu intenția să mă schimb.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Stiri pe surse

Share Button

Noul razboi al Neoconilor impotriva Rusiei se declanseaza pe taram diplomatic!

Share Button

Dupa razboiul sanctiunilor impotriva Rusiei coroborat cu cel informatic si mass media, iata ca neoconii incearca sa reduca la tacere cea mai redutabila arma ruseasca: DIPLOMATIA!

1028136665

A devenit deja axioma faptul ca Rusia are cei mai buni si eficienti diplomati de pe mapamond, acestia reusind prin activitatea lor sa aduca Rusia in pozitia de Super-Putere Geo-politica de cel mai inalt rang posibil la ora actuala.

Se pare insa ca neoconii si-au dezvoltat malefic tactica de razboi rece indreptandu-si toata atentia spre distrugerea diplomatiei rusesti.

1. 5 Nov. 2015. MIKHAIL LESIN, 57 de ani este gasit mort intr-o camera de hotel din Washington DC. Lesin, apropiat a lui Vladimir Putin si fondator a Russia Today, cea mai importanta retea ruseasca de mass media care arata si explica intregii lumi politica criminala de globalizare si stabilirea unei noi ordini mondiale de catre Neoconi.
Motivul oficial al mortii: exces de bautura care a provocat moartea sa.

2. 9 ian. 2017. ANDREI MALANIN, 55 ani, diplomat rus in Grecia a fost gasit mort in apartamentul sau. Cauzele neelucidate. Acest diplomat a jucat un rol insemnat in dezvoltarea relatiilor dintre Grecia si Rusia, mai ales in perioada in care Grecia era incoltita de EU si NATO. Realizarea Grexitului ar fi propulsat Rusia in pozitia de prim partener geo-politic al Greciei, puterile vestice din UE riscand sa-si piarda un vasal pretios.

3. 26 ian.2017. ALEXANDER KADAKIN, 68 de ani, nascut la Chisinau din parinti rusi. Ambasadorul extraordinar si plenipotential a Rusiei in India este gasit mort. Cauza oficiala se declara a fi atac de cord, desi acesta nu fusese niciodata inregistrat cu probleme cardiace. Acest extraordinar diplomat a reinoit relatiile dintre Rusia si India, in perioada in care India si Pakistan treceau printr-un varf de criza extrem de tensionat, dezvoltand totodata relatii extrem de bune intre Rusia si Pakistan. A murit suspect in momentele in care vestul era deja cuprins de panica de intarirea aliantelor Rusiei in zona respectiva, cu mari puteri nucleare precum India si Pakistanul. Astfel, desemnarea Rusiei in pozitia de MEDIATOR in conflictul India-Pakistan si stabilizarea zonei sub ochiul vigilent al diplomatiei rusesti, devenea o lovitura extrema impotriva sferei de influenta a marilor puteri vestice, NATO, USA. Se stie deja ca VESTUL NU DORESTE PACE IN ZONELE SALE DE INTERES din lume, pentru a putea controla in interesul sau, mult mai usor, tarile respective.

4. 19 dec. 2016. ANDREI KARLOV, 62 de ani, asasinat intr-o galerie de arta la Ankara, capitala Turciei. Excelenta sa, Ambasadorul Extraordinar si Plenipotential a Rusiei la Ankara era cunoscut pentru rezultatele activitatii sale diplomatice care facilitase reincalzirea relatiilor turco-ruse precum si apropierea dintre presedintele turc Erdogan si Presedintele Rusiei, Vladimir Putin.Despre uciderea acestuia s-a scris enorm de mult astfel incat nu voi mai dezvolta aici.

5. 20 Febr. 2017. VITALY CHURKIN, 65 de ani astazi, decedat la New York. Ambasadorul Rusiei la Natiunile Unite necontenit din 2006 pana in 2017. Acesta a reprezentat cu mare cinste si profesionalism Rusia pe ecranul marilor puteri mondiale. A ramas de faimos faptul ca nici un alt diplomat nu avea vreo sansa in dezbaterile cu acest extraordinar ambasador a Rusiei, Vitaly Churkin. Ramane unul dintre meritele sale de necontestat adoptarea Rezolutiei ONU de incetare a focului din Syria la data de 31 dec. 2016, dupa ce aceasta fusese blocata de puterile vestice timp de cateva luni. Aceasta Rezolutie inca este valabila.

Decesul Ambasadorului Churkin, dupa 11 ani de activitate neintrerupta si excelenta la Natiunile Unite a creat un vid de putere la UN spre marea satisfactie a reprezentantilor occidentali.

QUI PRODEST? (Cine beneficiaza- latina)

Remarca mea nr. 1 este ca toti cei mentionati mai sus erau apropiati ai lui Vladimir Putin si cam aceeasi categorie de varsta, adica garda patriotica lansata pentru repunerea Rusiei pe locul sau potrivit, aceea de MARE PUTERE GEOPOLITICA MONDIALA.

Rolul diplomatiei superbe rusesti in revigorarea Rusiei este fara echivoc. Putin isi tinuse fagaduiala de la Munchen, 2007, de a instaura o LUME MULTIPOLARA in locul LUMII UNIPOLARE preferata de hegemonul american avand in trena Uniunea Europeana. Lupta armelor a fost inlocuita cu lupta economica, financiara, informatica insa nu indeajuns de eficienta impotriva Rusiei. Atunci, neoconii au hotarat sa loveasca in inteligenta si spiritul curajos si vibrant a Rusiei: DIPLOMATIA RUSA.

Se pare ca aceasta sarabanda nebuna a mortilor suspecte a diplomatilor rusi a fost ca o spirala intr-un tempo crescendo din creatiile lui Shostakovich (spre exemplu).

Interesant este ca toti diplomatii decedati au avut probleme de sanatate si au murit doar pe teritorii din afara Rusiei.
Intre timp la Washington, presedintele Trump face numiri atat de spectaculoase si controversate incat, mie uneia, mi se pare ca parca s-ar pregati de razboi.
Revin cu partea a doua.

Autor: Beatrice Mccartney

Sursa: Beatrice Mccartney

Share Button

Justitia romana mai are, inca, anticorpi puternici. Felicitari doamnei judecator Girbovan!

Share Button

Poporul român, sleit de hoția în formă continuată a șmenarilor de la vârful țării, a fost orbit, într-o bună zi, de aura unei femei superbe. „Justiția” – s-a recomandat ea!

2016_04_01__dsc0783_rsz_crp

Apoi, nici mai mult nici mai puțin, i-a explicat respectivului popor, cu buze presurizate, de airbag, că a pogorât peste el să-l salveze, să-l regenereze, să-i redea vigoarea, să-l fericească. Așa că i-a cerut în schimb, cu glas autoritar și priviri interpretabile, supunere și tot concursul său.

„Se acordă” – a venit, pe nerăsuflate, răspunsul.

De gen masculin fiind, poporul român a luat promisiunea de fericire în singura formă ce-i mai fusese la îndemână până atunci, cu nevasta sau cu ibovnica. Așa că s-a dus degrabă să facă un duș și să tragă o dușcă.

Nu mică i-a fost mirarea când, la întoarcere, năvalnic să-și ridice lozul câștigător, a regăsit-o pe preafrumoasă în bucătărie, cu mânecile sumese și, cu un satâr, satir – izând.

Ca-n mitologia greacă, de care el, poporul, nu prea știa, dar asta n-avea cum să blocheze repetițiile istoriei, divinei îi cam crescuse păr peste tot, inclusiv pe limbă, iar tocurile pantofilor, din cui, deveniseră copite.

Ce tranșa dânsa, acolo, cu satârul? Pai … capete de politicieni. Dar nu după vinovăție ci după antipatie. Adică, într-un mod în care oricui i s-ar fi putut întâmpla asta, dacă, ferească Sfântul, doamnei i s-ar fi pus pata  pe el!

La așa țintar, la atâta risipă de aleatoriu, vigoarea speranței bietului popor se prăbuși instantaneu. Se dușase zadarnic!

***

Justiția nu trebuie să fie o femeie frumoasă. Chiar e contraindicat. Deturnează atenția spre frivolități și, la final, produce, inevitabil, decepții.

Justiția nu  trebuie să aibă sex. Ci doar integritate și măsură. De ce? Ca să nu poată fi nici batjocorită, nici compromisă.

***

Ceea ce reprezintă azi justiția, în România, la nivelul ei de vârf (mă refer la DNA, CSM, Parchetul General, Inspecția Judiciară), seamănă mai degrabă cu menajeria unei fabule orwelliene decât cu un corp de elită având în grija sa legea și dreptatea.

Laura Kovesi este, iremediabil, compromisă. Compromisă de partizanatele ei, de teza de doctorat, de faptul că s-a descotorosit de profesioniști ca să îi oblojească pe derbedei și de multe, multe alte păcate repertoriabile. Cum ar fi patronarea înscenării de dosare, semnarea de protocoale scandaloase cu SRI, debitarea pe bandă rulantă de minciuni rizibile etc.

Procurorul General, la rândul lui, devine tot mai mult, cu fiecare declarație publică, etalonul yesmanismului răsturnat, antigravitațional, de scuipat în sus și de prosternat în jos. Domnia sa, care ar trebui să fie șeful de fapt al doamnei Kovesi, o slugărește pe aceasta cu o onctuozitate de grețoșenia unturii de pește. În schimb, se rățoiește tuberculos, prin batistă, la Ministrul Justiției, cel căruia, legal, ar trebui să i se subordoneze. Prostituție totală, cu matroană, macrou și condicuță.

Nu mai continui și cu celelalte instituții decepționante, tenebroase, ale așa zisei noastre justiții independente. Pentru că, de undeva, din masa adevăraților slujitori ai acesteia, mai răzbate până la noi și câte o rază de lumină, adică de speranță. Prefer să-i dedic ei, acestei raze, finalul meu de articol.

Doamnei judecător Dana Gârbovan, președinta UNJR, i s-a propus de către premierul Grindeanu postul de Ministru al Justiției. Nu-l suspectez pe premier de intenții murdare, dar inițiativa lui se putea transforma într-o mare capcană. Din fericire, doamna Gîrbovan a refuzat. Vreau să o felicit pentru această decizie.

Astfel de persoane, precum doamnele Dana Gârbovan și Gabriela Baltag, sunt rare, prețioase și trebuie să rămână în breaslă, ca anticorpi, dacă vor să însănătoșească cu adevărat justiția română. Orice părăsire a breslei, pentru ascensiuni administrative interpretabile, le-ar compromite. Chiar dacă nimic compromițător n-ar exista, cu adevărat, acolo.

***

A nu se înțelege, din introducerea cu femeia superbă devenită satir, că am avut-o în vedere pe doamna Laura Kovesi. Nicidecum! M-am referit la himera luptei împotriva corupției și la cum, aceasta, l-a amăgit o vreme pe bietul popor român că și-ar putea redobândi bărbăția de altădată.

Morala este că, oricât de frumoasă ar părea o femeie, dacă atunci când îi îndepărtezi desuurile dai peste furuncule și șancre, ia-o la sănătoasa. Sau recomand-o, frățioare, dușmanilor tăi.

Sursa: Contele de Saint Germain

Share Button

Dicționar politic. Astăzi: Sindromul Stockholm la ”tinerii frumoși și liberi”

Share Button

Acesta este un fenomen psihologic extrem de complex care presupune atasarea emotionala a ostaticului/victimei fata de rapitorul sau, pe fondul dezvoltarii mentale a “apararii” ca mecanism defensiv impotriva pericolelor la care victima ar putea fi supusa pe toata durata captivitatii.

crow1

Extrapoland, imaginati-va o tara minunata, cu oameni minunati (a fost o data ca niciodata) , cu resurse naturale deosebite, cu bogatii naturale de neimaginat si datorii zero acum 27 de ani.

“Rapitorul”, sub numele generic de Globalizare si mai exact USA +UE +NATO se insinueaza treptat, treptat in ograda si casa “victimei”, pe nume Romania, distrugand toata economia si spoliind-o de toate bogatiile si resursele sale naturale, ocupand la propriu si la figurat tara noastra.

Adica are loc un viol repetat si agresiv asupra Romaniei timp de 27 de ani.

Tot intre timp apare noua “clasa sociala” numita ” corporatistii” reprezentata mai ales de TFL, adica tinerii frumosi si liberi.

Ei….si acum intervine ” sindromul Stockholm”!” Victima” se ataseaza atat de tare emotional de violatorul / ocupantul strain, incat ajunge sa considere o binefacere obligatorie si imperios necesara prezenta multinationalelor in casa acesteia si lasa controlul total asupra propriei libertati rapitorului strain.Inclusiv in domeniul militar. Victima isi primeste cu flori si mare entuziasm ocupantul venit sa se instaleze cu tancuri si scut antiracheta in tara noastra cea frumoas , inclusiv pe Marea Neagra cea albastra.

Astfel victima abandoneaza orice tentativa de evadare din acest jug umilitor de teama de a nu se supara multinationalele sa plece pt ca , considera victima TFL, Romania ar fi in colaps economic daca ar ramane fara ” rapitori”.

Mai departe!

Victima TFL ridica osanale nelimitate ” meritelor” inchipuite ale rapitorilor straini, uitand cu desavarsire sa-si auto-analizeze propriile interese, mai ales pe etape viitoare de 10-15-20 de ani!

Se stie ca atunci cand victima era in sfarsit eliberata de catre rapitor (unde nu da Domnu!) , aceasta refuza sa se mai desparta de agresorul sau.

Ma uit in jur cu uimire si ma intreb: o fi Sindromul Stockholm contagios???

Autor: Beatrice Mcartney

Sursa:Beatrice Mcartney

Share Button

CEC se scurge printre degetele statului

Share Button

Dupa ce tehnocratii au aruncat singura banca de top eminamente romaneasca de pe piata in bratele „recrutatorilor” de la SC Transearch International SRL, noii guvernanti au dat semne ca vor readuce lucrurile la normal.

cec bank

Si chiar au incercat, noua conducere a Ministerului Finantelor facand mai multe demersuri pentru ca germanul  Johannes Burghold , cel care detine un adevarat „monopol” privind intocmirea „listelor scurte” pentru conducerile celor mai profitabile companii de stat romanesti sa ramana fara exclusivitate.

Se pare insa ca nu au reusit si sa-si impuna punctul de vedere, ajungandu-se, in cele din urma, la un compromis tipic romanesc. Astfel ca Ministerul Finantelor Publice a anuntat ca SC Transeach International SRL i-a transmis „lista scurta” pentru posturile de membru al Consiliului de Administratie al CEC Bank. Deci, pana la urma, tot firma de apartament din Voluntari care a propus membri ai familiei Rothschild in CA-urile altor companii a avut ultimul cuvant de spus. Dar, cel putin, in urma campaniei de dezvaluiri din „National”, lista nu mai este chiar atat de scurta, ea cuprinzand 27 de persoane, printre care si reputati bancheri romani.

Trei pe loc

Miza preluarii controlului asupra CEC Bank este una de-a dreptul uriasa, tinand cont fie si doar de faptul ca este vorba de singura banca de top 10 aflata in portofoliul statului.

Cu toate acestea, guvernul tehnocrat s-a incapatanat sa forteze schimbarea board-ului, prin inlocuirea celor noua membri ai Consiliului de Administratie. Iar un cuvant greu de spus pentru aceasta controversata „cengiuire” ii revine germanului Johannes Burghold, cel care a devenit o adevarata „ eminenta cenusie” a schimbarilor de la varful celor mai importante companii romanesti, desi sustine interviurile in limba romana, pe care singur recunoaste ca nu o stapaneste. Si chiar daca statul roman nu a mai reusit amanarea acestui proces de recrutare, ca in cazul Hidroelectrica, cel putin, de aceasta data, SC Transeach international SRL a facut o lista ceva mai „largita”. Pe care se regasesc si bancheri romani, concurenta fiind de trei pe un loc. Insa si asa, parerea analistilor fiscali este ca, in cele din urma, dupa numirea noului Consiliu de Administratie, statul tot va pierde printre degete cea mai valoroasa banca romaneasca.

Autor: Catalin Tache

Sursa: National.ro

Share Button

Sclavagismul modern: pericol sau bunastare?

Share Button

Știu, n-o să vă placă să citiți că acceptăm de bunăvoie să fim sclavii unui sistem corupt cu acte în regulă. Istoria relatează că, la început, sclavii erau ținuți cu forța, pentru a fi puși sub dominația biciului. Acum, mai nou, sunt mulți cei care aleg să muncească zilnic și 12 ore în multinaționale sau în alte companii, crezând că sunt totuși liberi.

modern-slavery-3b-e1472019647128

În timp ce ei văd o libertate care nu există decât dincolo de cutiile din sticlă și oțel în care-și desfășoară activitatea, șefii marilor corporații sunt adevărații beneficiari. Care, cot la cot cu politicienii, și-au creat sisteme de apărare prin polițiști, jandarmi, armată, care nu se vor sfii să tragă în populație, dacă asta li se ordonă.

Nu știu dacă ”stricarea” noastră a început de la păcatul adamic sau dacă, pur și simplu, avem adânc imprimată sclavia în codul genetic. Dacă înainte oamenii erau duși cu arcanul la război sau pentru a lucra pentru un anumit sistem, acum noi suntem cei care fugim către alte state care s-au dezvoltat mai repede ca noi, chiar dacă aceeași istorie arată că totul s-a întâmplat prin subjugarea altor națiuni.

Ne temem să ne muncim propriul pământ, credem că vom muri de foame dacă facem asta. Ne e teamă că, dacă nu facem parte din sistem, ne vom îmbolnăvi și vom muri fără ca nimeni să încerce să ne întindă o mână de ajutor. Ne e teamă că, dacă îmbătrânim, vom deveni incapabili și vom fi la mila statului sau că, dacă nu suntem afiliați politic la un sistem internațional – puternic din punct de vedere economic – s-ar putea să fim cotropiți.

Într-un final, dacă nu ne temem de bici, ne e frică pentru ziua de mâine, uitând că ziua de mâine nu e a noastră.

Cu cât se mai înființează o instituție statală, cu atât se măresc impozitele, taxele, totul ducând la un control excesiv.

Puterea mea de înțelegere depășește mândria asta de a lucra la stat sau într-o companie zeci de ore pe săptămână, anulându-ți astfel viața personală, de familie sau spirituale. Nu înțeleg mecanismul din spatele ușilor închise, care lucrează intens pentru a ne transforma în sclavi.

În Valea Jiului sistemul e altul: investitorii sunt alungați de ei, cei care au destinele voastre în mâini. Vă preferă proști, limitați la ajutoarele pe care vi le aruncă din când în când, cu scopul de a le pune voturile voastre pe tavă. Vă manipulează cum vor și chiar le iese. Asta se vede de peste 25 de ani și, oricât ați vota voi, vor ieși tot cine vor ei. Important e cine numără, nu cine votează.

O familie cu doi, trei copii poate trăi într-o căsuță modestă dintr-un hectar de pământ, pe care nu-l muncești 12-14 ore pe zi vreme de un an întreg. Este un mod de viață sănătos, îi implică și pe ceilalți membri ai familiei, întărește relațiile dintre oameni, îți poți permite chiar o mică vacanță, se dezvoltă abilitățile practice ale copiilor, le crește capacitatea de a se descurca singuri, cunoști libertatea de a face ce vrei, când vrei, cum vrei.

Suntem dependenți de sistem de când ne naștem, din cauza părinților noștri, educației din societate și școlii care te învață să accepți orice muncă, prin orice mijloace, inoculându-ți teama. Teama că ce? Că ești controlat și apreciat în funcție de realizările pe care ți le cer sistemul și societatea.

Știu că mulți or să spună că, dacă nu ești din sistem, nu poți trăi. Dar care este prețul? Ca variantă, am putea să începem să gândim singuri, să vedem realitatea așa cum este, nu cum ne-o prezintă alții.

Folosiți-vă imaginația, munciți pentru visurile voastre, indiferent ce spun alții. Citiți mult, gândiți, faceți scenarii, pentru a vedea că la capătul realității toxice stabilite de sistem vă așteaptă viața.

Viața, ca pe orice alt locuitor al acestei planete, este la îndemâna voastră. Spuneți ”NU” pupincurismului, sclaviei de orice natură, compromisurilor, nu vă vindeți sufletul, nu vă fie teamă de un alt om, muritor ca și voi, indiferent de funcțiile și averea pe care le posedă.

Nu executați ordine care în mintea voastră nu au la bază logica și care nu se bazează pe corectitudine si demnitate. Cea mai scumpă resursă a noastră, pe care avem și prostul obicei să o lăsăm să ne scape printre degete, este timpul. Timpul! Cel mai scump vector al vieții noastre, căruia nu-i dăm importanță decât atunci când ne amenință sfârșitul, care nu iartă pe nimeni.

Autor: Sorin Sanda

Sursa: Vocea Strazii

Share Button

Ion Cristoiu: Arma mortală a Binomului SRI-DNA- denunțul pentru fapta petrecută pe vremea lui Burebista!

Share Button

În numărul anterior m-am ocupat pe larg de scoaterea din joc al lui Marian Petrache de către Binomul SRI-DNA, potrivit planului ticluit la Cotroceni de impunere în fruntea PNL, la Congres, a unei echipe de păpuşi gonflabile la dispoziția lui Klaus Iohannis.

dna-sri

Printre dovezile că Operaţiunea pute şi din spaţiul cosmic a folosire a Luptei împotriva corupţiei pentru răfuieli politico-mafiote aduceam şi apelul la ceea ce am numit: Denunţul de pe vremea lui Burebista.

Am folosit sintagma asta în titlul unei postări pe cristoiublog.ro din 1 martie 2015 despre Operaţiunea prin care Alinei Bica i s-a dat încă 30 de zile de arest preventiv în urma unui denunţ depus nitam-nisam de Ovidiu Tender în ianuarie 2015. Arătam în textul respectiv că Alinei Bica i se termina primul arest preventiv dat în noiembrie 2014. Binomul SRI-DNA a intrat în alertă. Alina Bica făcuse deja, prin avocată, acuzaţii la adresa Codruţei Kovesi, şefa DNA, şi a lui Florian Coldea, prim-adjunctul SRI. Se profila riscul ca, pusă în libertate, Alina Bica să facă dezvăluiri incomode despre Binom. Apoi, cum Alina Bica era victima ranchiunelor feminine ale Codruței Kovesi, doar trei luni de arest preventiv trecea drept puțin pentru umilirea rivalei. În acel moment, Ovidiu Tender se suie în maşină şi merge la DNA unde depune un denunţ împotriva Alinei Bica.

Citiţi-l şi ţineţi-vă bine, să nu leşinaţi!

„În 25 mai 2005, am fost chemat la o întîlnire de către Vîntu Sorin Ovidiu care, după ce m-a verificat să nu am vreun aparat de înregistrare, audio sau video, mi-a cerut să dau suma de 4 milioane de euro cash pentru a scăpa de dosarul penal de la DIICOT. Mi-a dat termen să plătesc această sumă pînă la 25 iulie 2005, pentru că suma urma să se împartă la opt persoane care vor rezolva problema cu dosarul meu. La nedumerirea şi neîncrederea mea faţă de această solicitare, Vîntu Sorin Ovidiu mi-a spus că voi primi un semnal în acest sens cînd voi fi chemat la DIICOT.

Într-adevăr, după cîteva zile am fost chemat la DIICOT de către procurorul Alina Bica, care mi-a transmis mesajul: Vă felicit că v-aţi descurcat! Am înţeles că solicitarea de a da 4 milioane de euro făcută de Vîntu era cu acordul procurorului de caz şi eventual al altor persoane pe care nu le-a menţionat.

La termenul din 25 iulie 2005, pînă la care trebuia să fac plata, am fost chemat din nou de Sorin Ovidiu Vîntu la domiciliul acestuia unde, în prezenţa lui Liviu Luca, după ce eu le-am comunicat că nu am de unde să plătesc această sumă, aceştia mi-au spus că grupul lor consideră că eu i-am înşelat şi că de acum încolo voi suporta consecinţele refuzului meu de a da mită. După cîteva zile, am fost chemat la procuroarea Alina Bica şi aceasta a dispus împotriva mea măsura obligării de a nu părăsi ţara.”

Din cîte se vede, nu numai că Denunţul se referă la o faptă petrecută cu 10 ani în urmă, de care şi-a amintit brusc Ovidiu Tender, dar mai mult, conţinutul e fantasmagoric de la un capăt la altul.
Arătînd că Ovidiu Tender acţionase la ordin, scriam în final:
„Aştept cu nerăbdare un denunţ împotriva Alinei Bica pentru fapta petrecută pe vremea lui Burebista!”
Pentru că şi-a îndeplinit cu cinste misiunea de a depune un denunţ, Ovidiu Tender primește de la DNA o ţidulă prin care e lăudat ca un brav colaborator al instituţiei.

Am reprodus Documentul pe cristoiublog.ro din 10 iunie 2015.
Sub semnătura Procuror şef Secţie Gheorghe Popovici, lui Ovidiu Tender i se făgăduiește clemență într-un proces pe motiv că „prin declaraţiile dumneavoastră aţi facilitat tragerea la răspundere penală a Alinei Bica.”

Se înţelege acum ce vrea să zică sintagma Denunţul pentru o faptă petrecută pe vremea lui Burebista.
E vorba de denunțul făcut de cineva la DNA împotriva cuiva pentru o faptă petrecută oricînd în Istoria României.
Noul Cod de Procedură Penală, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, defineşte denunţul prin articolul 290:
„Denunţul este încunoştiinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvîrşirea unei infracţiuni.”

Se vede limpede că denunţul la DNA nu are nici o limită în timp de la comiterea faptei.
În orice moment, un tip poate să depună un denunţ la DNA despre o faptă petrecută chiar și în vremuri imemoriale.
În cazul Alina Bica, denunţătorul şi-a amintit în 2015 o faptă petrecută în 2005.
După 10 ani l-au lovit remuşcările c-a fost implicat într-o faptă de corupţie şi că n-a denunţat-o la vremea respectivă.
N-a denunţat-o timp de 10 ani.
A făcut-o acum, în 2015!

Marian Petrache a fost victima unui denunţ cu privire la o faptă petrecută cu 9 ani în urmă.
Un alt important personaj, Bogdan Olteanu, a fost scos din joc în 2016 în urma unui denunţ despre o faptă petrecută în 2008, cînd era preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Faptă petrecută cu 8 ani în urmă.
Cu acest prilej a fost scos din joc, pentru că bombănise împotriva Serviciilor secrete ale României, și jurnalistul Liviu Mihaiu.
Din februarie 2014, am asistat la un val de denunţuri de tip Faptă de pe vremea lui Burebista ca urmare a amintirii bruşte a cuiva că a comis cîndva o faptă împreună cu un politician.
Potrivit Dosarului Gabriel Berca, denunţătorul, omul de afaceri analfabet, Viorel Rusu, îşi aminteşte în 2015 de o faptă petrecută în 2010; cu 5 ani în urmă.
Documentele arată că denunţul n-a fost întîmplător.
Binomul SRI-DNA de la Bacău urmărea să-l scoată din joc pe Gabriel Berca, adversar al PSD.

Modul de operare e simplu.
Binomul SRI-DNA are o armată de denunţători de serviciu.
Unii sînt colaboratori ai SRI.
Alţii sînt protejaţi sau şantajaţi de DNA.
Ca şi în cazul Alina Bica, atunci cînd interesele politico-mafiote cer scoaterea cuiva din joc, denunţătorul de serviciu e pus, fie de SRI, fie de DNA, să-şi amintească în scris de o faptă comisă împreună cu politicianul victimă.

Un caz semnificativ îl reprezintă cel al denunțătorului lui Cristian Rizea.
În octombrie 2015, toate sondajele îl dau pe PSD-istul Cristian Rizea cîştigător al localelor la Primăria sector 1.
În acel moment, numitul George Andrei Beja depune un denunţ împotriva lui Cristian Riza despre o faptă petrecută în 2009.
George Andrei Beja, aflat în puşcărie, depusese şi în 2013 un denunţ împotriva lui Cristian Rizea.
În 2014, cazul e clasat de DNA pe motiv că fapta nu există.
În 2015, însă, Cristian Rizea trebuia scos din joc. Acelaşi denunţător, acum în libertate, e pus să mai facă o dată denunţul!
În martie 2016, cu două luni înainte de alegeri, Cristian Rizea e înhăţat de DNA.
Adio candidatură la locale!
Scoatere din joc măiastră!

Se poate întocmi o listă cu denunţătorii de serviciu.
Unii sînt protejaţi de Binom (Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Doru Boştină, Viorel Rusu, Tiberiu Urdăreanu).
Se îmbogăţesc mai departe din afaceri cu statul.
Alţii sînt la puşcărie.
Pentru activitatea lor de denunţători li se promite eliberarea condiţionată sau clemenţă în alte dosare (Cristinel Bîgi, Dorin şi Alin Cocoş).

Alături proasta definire a Abuzului în serviciu, absenţa precizării unui termen în cazul denunţului reprezintă arma principală a Binomului în folosirea luptei anticorupţie pentru răfuieli politico-mafiote.
De aceea, Ordonanţa 13 propunea o precizare a termenului în care poate fi depus un denunţ:
„După aliniatul (2) al articolului 290 se introduce un nou aliniat (3) cu următorul cuprins:
«Denunţul se va depune la organul de urmărire penală competent în termen de 6 luni de la data săvîrşirii faptei prevăzute de legea penală.»”
Alături de modificarea Abuzului în serviciu, modificarea articolului privind Denunţul a fost măsura care a scos din minţi Binomul SRI-DNA.

De-a lungul perioadei postdecembriste toţi politicienii de azi, cu excepţia celor culeşi de pe stradă, precum USR-iştii, au fost obligaţi, prin chiar apartenenţa la un partid, să facă rost de bani prin mijloace neortodoxe.
N-ar fi nimic rău dacă Binomul SRI-DNA ar purcede la scoaterea din joc a tuturor politicienilor care au comis fapte penale în postdecembrism.
Problema e că termenul neprecizat al Denunţului e folosit de Binom pentru manipularea scenei politice.
Denunţătorii sunt la dispoziția Binomului.

Dacă ar fi vorba de o luptă reală împotriva corupției și denunțătorii ar trebui înhățați. Corupția funcționarilor publici ar fi fost imposibilă fără acești oameni de afaceri mizeri, gata să-și denunțe și mama, numai pentru a rămîne cu averile și chiar cu miș-mașurile neatinse.
Activitatea unuia sau a altuia pentru a depune un denunţ despre o faptă petrecută pe vremea lui Burebista depinde de interesele politice de moment.
Cine are la dispoziţie Binomul SRI-DNA conduce în România prin scoaterea din joc a unor politicieni şi protejarea altora.
Dacă denunțul ar fi primit un termen limită (poate nu șase luni, poate mai mult, un an, de exemplu), Klaus Iohannis ar fi rămas fără principala și singura armă de implicare în politica internă.

Tărăboiul făcut de Binom, de Divizia Presă a Binomului, manipularea demonstrațiilor din Piața Victoriei, tragerea pe sfoară a Puterilor Garante au dus la abrogarea Ordonanței 13.
O dată cu aceasta, Denunțul a rămas fără termen precizat.
Și nu întîmplător, la puțin timp după eșecul Ordonanței, într-un gest de sfidare a opiniei publice, DNA a apelat la Denunțul de pe vreme lui Burebista pentru a-l scoate din joc pe Marian Petrache.

Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Ion Cristoiu Blog

Share Button