Politică

Dacă Ponta-judecat face atît rău României, de ce i-aţi mai făcut dosar la DNA?

DNA - RAPORT ACTIVITATE 2014De dimineaţa, pînă noaptea tîrziu, auzim jelanii prin toate cotloanele societăţii: „vai, ce ne facem, nimeni nu mai vrea să vorbească despre România cu premierul judecat, care are dosar la DNA?”. Poate că aşa se vede din afara ţării, însă, dacă o asemenea situaţie face rău ţării, atunci de ce se laudă DNA cu acest succes?

Pe o logică simplă, înseamnă că DNA face rău ţării, că o pune în situaţii dificile în străinătate, din moment ce consecinţa acţiunilor sale pune România în postura unei ţări corupte, fiind condusă de un potenţial infractor! Într-o logică inversă, dacă lupta anticorupţie este atît de bună pentru imaginea României, atunci să n-o decorăm doar pe Codruţa Kovesi, ci şi pe prim-ministru pentru serviciile aduse ţării şi chiar să-l arestăm şi pe preşedinte!

Oricum am da-o, oricum am întoarce-o, nu e bine pentru ţară, căci nici varianta intermediară, adică aceea de a tolera corupţia la nivel înalt doar pentru a nu se vedea gunoiul de sub preş, nu face bine pentru că atunci virusul acesta distrugător s-ar întinde în întreaga societate. Şi, atunci, ce-i de făcut pentru binele ţării?

Dacă ne aducem aminte, în momentul arestării lui Adrian Năstase, ne apucase pe toţi o bucurie isterică, semn că de mult timp aşteptam să se întîmple minunea ca nici măcar un fost prim-ministru să nu scape de braţul lung al legii. Apoi, cînd am aflat că Năstase n-a fost condamnat pentru miliardul de euro de care auzisem toţi, ci pentru termopanele şi WC-urile de la casă şi pentru pixurile din campania electorală, ne-am dezumflat, însă am zis, ca în povestea din Coran: „lasă, dacă nu ştim noi de ce a fost condamnat, ştie el”! Erau voci cîrcotaşe încă de atunci care, exagerînd, spuneau: dacă arestarea unui fost prim-ministru face bine ţării, atunci, ca să amplificăm acest bine, să-l arestăm pe preşedintele în funcţie şi toată lumea să se închine în faţa Justiţiei din România. Şi, dacă însuşi preşedintele de atunci n-ar fi fost bănuit că stă în spatele sistemului, poate că s-ar fi ajuns şi la acest lucru, dar aşa, cu Băsescu la Cotroceni, Dreptatea avea un singur înţeles: doar ce este în interesul lui!

Acum, Traian Băsescu a plecat de la butoanele Sistemului şi ne aşteptam ca totul să reintre în normal, adică Legea să fie stăpîna actului de justiţie, nu interesele de moment ale politicienilor aflaţi pe scaunul Puterii. N-a fost să fie aşa, căci absolut aceiaşi oameni care au făcut parte din acel „sistem al lui Băsescu” au rămas pe funcţii şi au trecut în barca succesorului său, care este susţinut de aceeaşi forţă politică, PDL, rebotezat PNL. În consecinţă, după o scurtă perioadă de acomodare, procurorii lui Codruţei Kovesi şi judecătorii Liviei Stanciu au trecut la nivelul următor al „puterii oculte”, acela în care se doreşte condamnarea şi arestarea unui prim-ministru în funcţie! Ca treaptă intermediară, Liviu Dragnea, cel care a condus Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, stăpînul Sistemului, a fost trimis în judecată, nu pentru vreo faptă reală, ci doar pentru că a îndrăznit să-i sperie atît de rău pe slujbaşii acestui sistem. În orice ţară din lume, să te pui cu 7,4 milioane de oameni ar fi o nebunie, nu însă şi la noi.

Întrucît nu sîntem nişte legume vorbitoare, ne punem şi noi întrebări. O fi bine, cumva, să schimbăm Guvernul cu ajutorul DNA-ului numai pentru că preşedintele vrea un „Guvern al meu”? Mai contează exerciţiul democratic sau e de ajuns să ne bazăm pe procurori pentru a face majorităţile parlamentare? Actul de Justiţie se mai face în sala de judecată sau îl limităm la Rechizitoriul DNA?

Sigur, postacii partidului prezidenţial vor striga în gura mare: „aha, eşti vîndut lui Ponta şi PSD!”, omiţînd tot ce am scris în 25 de ani de presă despre acest partid, căci, aşa cum este de radicalizată opinia publică, nu mai contează decît dacă Ăla compromis este „al nostru”sau „al lor”, adică dacă e al nostru, atunci este un proces politic, dar dacă e al lor înseamnă că avem un stat de drept! Nimeni nu se întreabă dacă nu cumva o asemenea gîndire ne face rău tuturor, căci bucuria de a-l vedea azi arestat pe un adversar s-ar putea transfroma mîine în bucuria lui de a te vedea pe tine în lanţuri! Aşa a făcut Adrian Năstase, care a inventat PNA-ul (strămoşul actualului DNA), crezînd că va fi el preşedintele butoanelor, şi s-a văzut încătuşat tocmai de creaţia lui!

Un mare politician al lumii spunea o vorbă mare: cînd eşti la Putere, fă legi ca şi cum ai fi în Opoziţie, astfel încît, cînd vei pierde puterea, să nu fii victima abuzurilor generate de proprii tale legi! Şi pentru că toţi l-am citit pe Platon, să ne aducem aminte ce spunea Socrate în „Criton”, cînd prietenii au venit să-l ajute să evadeze: dacă ai ceva de spus despre răul unei legi, s-o faci atunci cînd tu însuţi participi la facerea ei, nu atunci cînd aceasta te condamnă! E o bună lecţie pentru politicienii noştri.

Am auzit de nenumărate ori politicieni spunînd: „Am încredere în Justiţie”, ceea ce, în condiţii normale, ar fi un semn de respect faţă de lege, numai că şi această butadă nu e decît o formă prin care se doreşte îmbunarea judecătorilor, nicidecum exprimarea unui principiu înalt. Cei care spun asta nici nu-şi dau seama ce prostie au rostit, căci nu de bunătatea sau linguşirea instanţei ai nevoie dacă te ştii nevinovat, ci de „dreapta potrivire a lucrurilor”, cum spune acelaşi Platon, adică de cadrul necesar pentru ca doar Adevărul să triumfe, nu interesul cuiva. Or, acest cadru nu este decît o Lege bună şi nişte judecători lăsaţi să cîntărească liber probele!

După Cazul Rarinca şi atîtea altele, putem noi, cu mîna pe inimă, să spunem că avem aşa ceva în România, cînd însuşi Traian Băsescu, fost preşedinte al ţării, spunea că Livia Stanciu şi Laura Codruţa Kovesi sînt „oamenii lui”? Este cineva atît de naiv încît să creadă că un om ca Băsescu şi-a adus la vîrful Justiţiei oameni care să facă doar ce spune legea, fără ca ei să-l ajute să-şi rezolve problemele personale, fie că e vorba despre propriile dosare, fie că e vorba despre înlăturarea adversarilor politici? Şi este cineva atît de naiv încît să creadă că aceiaşi oameni care au participat la fărădelegi, ca recunoştinţă pentru funcţiile obţinute, vor putea să devină peste noapte altceva decît slugile noii Puteri, aşa încît să-şi păstreze privilegiile?

Dacă punem în acelaşi coş toate aceste lucruri ştiute, mai putem să fim aşa de siguri că această trimitere în judecată a lui Ponta într-un dosar absurd nu face parte dintr-un joc politic şi că miza acestui proces nu este condamnarea unui posibil infractor, ci doar înlăturarea lui de la Putere pentru ca alţii să-i ia locul?

Ca unul care a analizat în aceşti ani toate jocurile politice, înţeleg că lupta pentru putere are faţete groaznice şi că actorii acestei bătălii nu se dau în lături de la nimic pentru a-şi realiza scopul. Totuşi, ar trebui să existe o limită a mijloacelor, aceea în care este vorba despre imaginea ţării, de faptul că o Românie atît de coruptă, cum este prezentată chiar de reprezentanţii ei, nu va fi băgată în seamă de nimeni, nici măcar de cei care o decorează pe şefa procurorilor DNA! Este ca şi cînd l-am lăuda pe soţul care şi-a ucis din gelozie nevasta, spunînd că s-a sacrificat în numele moralei!

Dar, vedeţi?, ţara nu mai contează atunci cînd nouă, poporului, ne place mai mult circul care ni se oferă. De aceea scriam zilele trecute că Ponta ar face mai bine să plece de la guvernare şi să refuze să mai rămînă la Palatul Victoria, cum îi cere partidul. Aşa cum i-a refuzat Socrate pe prietenii săi. Peste timp, totuşi, Socrate a avut dreptate, numele celor care l-au condamnat pe nedrept fiind şters de istorie!

Puţini vor fi aceia care vor înţelege că în acest text este vorba despre România, nu de Ponta, Iohannis, PSD sau PNL. Cei mai mulţi vor spune că am devenit aproape vulgar faţă de marile probleme ale societăţii, cum este corupţia. Fie! Mă măguleşte o replică ironică a aceluiaşi Socrate, în „Hippias Maior”: „E un tip vulgar, nu-l interesează decît Adevărul”!

Autor: Ion Spanu

Sursa: Cotidianul

Abonează-te la newsletter