Este Silvian Ionescu un om viu şi liber sau este o marionetă?

Ultima manifestare în spaţiul public a lui Silvian Ionescu este un interviu pentru Ziare.com, acordat de acesta joi, 24 septembrie, 2015. Încerc să comentez câteva dintre declaraţiile lui din acest interviu, cu speranţa că vom putea înţelege mai bine omul şi acţiunile sale recente. Căci, mi se pare important să ştim ce l-a mânat cu adevărat în luptă: orgoliul rănit, patriotismul, jocuri de culise ori frustări ce-au dat pe-afară.

Una dintre frustrările recunoscute de S.I. este aceea că pentru funcţia avută nu i se acordă încadrarea corectă, de patriot, ci este considerat, la grămadă cu alţii, securist. Securist rău.

“Multi m-au acuzat ca am fost securist. Nu am fost niciodata securist. Am fost ofiter de informatii externe. Nu am urmarit niciodata un roman, nu am facut rau niciunui roman, niciunui strain. Am cautat informatii politice si economice necesare Romaniei, nu lui Ceausescu”.

Hmmm! Aici e de discutat. Să luăm cazul lui Traian Băsescu. Prin natura poziţiei şi funcţiei lui, Silvian Ionescu era informat de toate potlogăriile făcute de Băsescu la Anvers. Ce a întreprins în această situaţie? A contribuit prin pasivitate, prin sprijin, prin complicitate la rămânerea lui Băsescu pe post. Cui a folosit asta? Poporului român sau intereselor abjecte ale securităţii ceauşiste? S.I. nu a avut curajul să se pună, vezi bine, cu omul Elenei Ceauşescu! Dacă ar fi făcut-o, aproape sigur că ne-ar fi scutit de 10 ani ulteriori de dictatură şi dezumanizare băsistă!

Referitor la motivele ieşirii sale din tăcere, S.I. leagă dezvăluirile pe care le-a făcut în ultima săptămână de evenimentul mult aşteptat al prezentării la post a noului ambasador al SUA la Bucureşti. Teoria pe care o dezvoltă S.I. are în centrul ei rivalitatea şi lupta internă dintre serviciile secrete şi facţiuni ale acestora care îşi dispută politicieni şi zone de influenţă din România.

Reporterul îl întreabă pe S.I.: “Spuneati ca ambasadorul SUA a venit sa faca ordine. Ordine in ce?”

Iar S.I. îşi începe pledoaria:

“In lupta interna dintre servicii si factiuni din serviciile romanesti, impreuna cu anexele din Romania ale serviciilor NATO. Serviciile straine sunt prezente in Romania si e firesc. Si noi avem ofiteri de legatura acolo, dar ei nu fac politica acolo… Revenind la servicii, a fost ratat un mesaj important. Presedintele SUA s-a pozat in Biroul Oval cu ambasadorul Romaniei si familia acestuia imbracata in costum popular, in ie. Eu am citit in asta un semnal exceptional al SUA ca in Romania lucrurile trebuie sa se schimbe: v-am trimis ambasador, v-am primit ambasadorul asa cum l-am primit, deci, oameni buni, treceti la treaba! Si treaba incepe cu incetarea razboiului intern intre servicii si factiuni de servicii. E un mesaj si dur si ferm, dar e un cadou”.

Se deduce din cele de mai sus că există în România un război între servicii, de care vorbeşte S.I., şi că acest război nu este deloc o glumă, din moment ce însăşi Administraţia SUA ar dori să-l stopeze. Şi se mai deduce că S.I. nu se află în tabăra care acum domină lupta, care încearcă să obţină supremaţia, ci în una dintre celelalte, una care se zbate să recupereze terenul pierdut. Şi în beneficiul căreia S.I. a pornit această gherilă a dezvăluirilor, lovind în toate direcţiile (şi în Traian Băsescu şi în Dan Voiculescu) pentru a acredita ideea că se află deasupra meschinelor interese de partid, că miza sa este binele ţării.

Dar, oare, care facţiune a serviciilor secrete domină în prezent acest război şi face totul pentru a-şi consolida supremaţia? Ne răpunde tot S.I.: “E clar ca Iohannis a castigat cu o anumita parte a unui serviciu. Nici macar un serviciu intreg. Iohannis a iesit presedinte cu Facebook-ul. A functionat Facebook fara ajutorul serviciilor, inclusiv straine? Glumiti?”

Ştim din presă că la ultimele prezidenţiale SRI a jucat la două capete: Coldea cu Iohannis, Maior cu Ponta. “Partea unui serviciu”, la care se referă mai sus S.I., este gruparea din SRI condusă de Coldea. Ea a câştigat prezidenţialele. Din moment ce S.I. o mustră pe aceasta pentru tendinţele ei autocratice şi susţine teoria pacificării relaţiei dintre facţiuni ale diferitelor servicii, rezultă clar că S.I. nu aparţine taberei Coldea. Dar, pe de altă parte, îi susţine pe Iohannis şi Blaga.

Taberele se reconfigurează altfel decât ni se părea nouă de pe margine că sunt. Primirea, de către însuşi Obama, a directorului SRI Eduard Helvig şi a noului ambasador al României la Washington George Maior, are pentru S.I. o semnificaţie de ordin, implacabil, al americanilor: “lucrurile trebuie să se schimbe la Bucureşti! Supremaţia facţiunii din SRI condusă de Coldea trebuie să înceteze”.

Nu ştiu dacă ieşirea la bătaie a lui Silvian Ionescu face parte din planul pe care l-a adus în valiza sa diplomatică noul ambasador al SUA în România, un plan de “schimbare a lucrurilor la Bucureşti”. S-ar putea ca S.I., cu şiretenia deprinsă într-o viaţă tumultoasă de înalt ofiţer de informaţii, să fi profitat de conjunctura politică şi să fi brodat această teorie cu ceva fantezie şi unele inserţii de adevăr, tocmai pentru a da greutate în plus dezvăluirilor sale.

De obicei, însă, rotiţe ca S.I., aparţinând unor angrenaje extrem de solid ermetizate, nu sar de pa ax altfel decât la ordin. Probabilitatea ca S.I. să fi răbufnit pe cont propriu, dintr-o criză de orgoliu sau de conştiinţă sau de patriotism, mi se pare extrem de redusă. Ceea ce, însă, nu ar trebui nesocotit, este o posibilă contraofensivă, din proprie iniţiativă, a unei facţiuni rivale binomului SRI – DNA, astfel încât aceasta să încerce a-i atrage atenţia noului ambasador al SUA la Bucureşti asupra unor aspecte sensibile ale realităţilor profunde româneşti. Cum ar fi faptul că poporul acestei ţări nu este dispus să tolereze la nesfârşit protejarea de către SUA a unor personaje odioase precum Traian Băsescu.

Vom vedea în zilele următoare dacă S.I. se potoleşte (ori este potolit) sau, dimpotrivă, dacă îşi continuă nestingherit, asaltul sicofanct. Şi vom înţelege mult mai bine decât acum substratul “crizei sale de conştiinţă”.

Sursa: Contele de Saint Germain