Analize și opinii Politică

Cea mai proastă combinaţie economică: România se îndreaptă spre stagflaţie

Cel mai urât vis al economiştilor e pe cale să se împlinească: dilema pe care nici o politică economică n-o poate rezolva.

Managerii se aşteaptă, pen­tru aceas­tă toam­nă, la scăderea numărului de angajaţi, stagnarea activităţii şi creşterea preţurilor, potrivit anchetei de conjunctură a Institutului Naţional de Statistică pentru lunile septembrie-noiembrie, prima făcută după majorarea Taxei pe Valoarea Adăugată. Activitatea din construcţii şi comerţ urmează să scadă, în timp ce activitatea din industrie şi servicii va fi stabilă, precizează INS. Practic, managerii se aşteaptă la ceea ce manualele de economie definesc drept „stagflaţie”.

Ce e stagflaţia
Stagflaţia, care înseamnă creşterea preţurilor şi a şo­ma­ju­lui pe fondul stagnării sau scăderii economice, este cel mai rău deznodământ pentru o economie în criză pentru că nici o politică economică nu poate rezolva toate problemele în acelaşi timp. Astfel, dacă banca centrală ridică dobânzile pentru a tempera inflaţia trimite economia în colaps, iar dacă o reduce pentru a stimula economia face ca preţurile să intre într-o spirală de creştere. Ieşirea din această situaţie apare după ani de agonie sau, în cazul economiilor bolnave, după reforme de tipul terapiilor de şoc.

Când s-a mai întâmplat

România s-a mai aflat într-o situaţie de recesiune însoţită de hiperinflaţie în perioada 1997-1999, însă atunci structura economiei era complet ne­func­ţio­nală. La nivel mondial, cel mai recent exemplu de stag­flaţie generalizată a fost în anii ’70, după ce SUA au renunţat la standardul aur şi au început să tipărească dolari pentru a putea cumpăra petrolul scumpit de OPEC. Însă mulţi economişti avertizează că stagflaţia este pe cale să reapară, din cauza trilioanelor de dolari pompate de guverne pentru salvarea băncilor şi a economiilor. În mod normal, scăderea economică duce la scăderea preţurilor iar apariţia unei situaţii cum este stagflaţia poate apărea doar atunci când economia are probleme structurale sau când politica economică a statului este greşită.

Care sunt cauzele

În România, cauza creşterii de preţuri nu e politica băncii centrale, care practică o dobândă relativ mare de 6,25%, ci de inerţia inflaţionistă a ultimilor 20 de ani peste care s-a suprapus decizia Guvernului de majorare a TVA. Rata inflaţiei a crescut de la 5,86% în iunie la 7,14% în iulie şi la 7,58% în august. Creşterea preţurilor a fost mai mică decât aşteptările iniţiale, însă a devenit limpede că ţinta BNR de maximum 4,5% pentru sfâr­şitul anului este compromisă. Pe de altă parte, faptul că economia întârzie să iasă din recesiune ţine consumul la niveluri scăzute, mărind astfel şomajul. Iar măsurile de aus­teritate bugetară şi plata cu întârziere a datoriilor statului către firme accentuează această situaţie.

România trebuie să lupte cu toate problemele în acelaşi timp: creşterea şo­ma­jului, creşterea preţurilor şi blocajul economiei.

Analiştii avertizează că fenomenul stagflaţiei ar putea apărea şi în alte state europene.

LUCIAN DAVIDESCU

sursa: romanialibera.ro

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Sunt convins că nu această “stagflaţie”, putem să-i spunem şi poluţie(sic) că tot o abureală este, un pericol pentru România.Ci faptul că guvernanţii noştri, mânaţi cu biciul de stăpânii lor de la FMI, nu au reuşit să distrugă gospodăria individuală rurală.Iar în România, 80% din populaţia urbană are neamuri la ţară(sic).Aşa că există riscul, să se retragă majoritatea românilor în mediul rural, să-şi cultive şi să-şi crească singuri mâncarea.Să se cace pe hârtiile lor tipărite pe post de bancnote şi să conştientizeze că esenţa vieţii este supravieţuirea ta, nu să fii sclav la unul care nu face nimic, decât dă cu gura.Aşa că dacă are cele necesare traiului, fiinţa umană poate crea orice şi nu va dispărea. Mi-aş dori aşa ceva, să văd ce fac politicienii, patronii, mogulii, băncile, etc. fără masă de sclavi în jurul lor.Societatea umană a evoluat în cursul istoriei, fără politicieni, fără bănci. În momentul când acestea au apărut, omenirea nu a avut parte decât de războaie mondiale, conflicte mereu, de oameni îndatoraţi, oameni aduşi la calitatea de sclav, ce produc, cumpără şi consumă.Se cam termină aţa de pe mosorul capitalismului de baltă.

Abonează-te la newsletter