La începutul lui octombrie 2019, Rudolf Giuliani, fost primar al New York -ului şi unul dintre avocaţii preşedintelui Donald Trump, declara pentru Fox News (în legătură cu Joe Biden): „Avem multe dezvăluiri. Încă n-am ajuns la România. Stați să vedeți când ajungem la România. Uitați ce mă preocupă: omul (n.r. Joe Biden) e un escroc, un mare escroc și și-a bătut joc de Statele Unite”.
La vremea respectivă presa din România a reacţionat partizan, în funcţie de interesele găştilor deservite. A fost ceva rumoare, cu speculaţii şi contre, şi s-au făcut legături pline de subînţelesuri între acest subiect lăsat în ceaţă şi vizita la ordin, precipitată, făcută în acele zile de Klaus Iohannis la Casa Albă.
De atunci a trecut aproape un an şi, luaţi cu altele, aproape am uitat de subiect.
Doar că până la prezidenţialele din SUA mai sunt mai puţin de 3 luni iar lupta, acolo, între Trump şi Biden, devine crâncenă.
Unele scântei ale acesteia se pare că irump şi pe la noi, anunţând, destul de credibil, că buzduganul lui Giuliani nu a ţinut doar de retorica de campanie ci că el chiar există cu adevărat şi va fi lansat în curând.
După unele informaţii care circulă prin zone cu potenţial rezonant major, se aşteaptă mai întâi consumarea a două momente importante de reglaj social: terminarea concediilor de vară şi începerea şcolilor. Adică sfârşitul lunii septembrie. După ce majoritatea populaţiei (nu atât din România cât din SUA) va fi ieşit din logica pandemiei, a concediilor şi a vacanţelor, şi se va fi reconectat la activităţile de subzistenţă de zi cu zi, după ce, deci, alegătorii îşi vor regăsi interesul şi motivaţiile pentru judecata politică, abia atunci vor fi detonate scandalurile premium, cu impact decisiv asupra alegerilor prezidenţiale din SUA.
Aşadar să ne aşteptăm, cât de curând, la deschiderea unui front de luptă spectaculos între Trump şi Biden, exact aici, pe coclaurii noştri mioritici, unde mitul corupţiei generalizate (atât de generalizată încât a atins, se va vedea, şi lideri americani) a prins cel mai bine.
Scriam în articolul meu din 30 august 2020, intitulat „Kovesi se apără prin gura lui Negulescu”, următorul fragment:
„Dacă interesul public ar putea fi stârnit major de vreo dezvăluire credibilă ieşită din gura acestui torţionar, Negulescu – Portocală, confruntat cu propria lui tragere pe roată, atunci această dezvăluire ar trebui să o vizeze numai şi numai pe Laura Kovesi. De ce? Din cel mai simplu motiv: pentru că niciun abuz al lui Negulescu nu s-ar fi putut întâmpla efectiv, repetitiv, ţintit şi cu metodă, fără acordul, dacă nu chiar la ordinul, şefei sale supreme. Or, ce se observă din interviul fluviu al domnului Portocală? Nimic de rău despre zeiţă!
Îi incriminează pe colegii săi de la DNA, pe Ponta şi Ghiţă, marile lui trofee, pe poliţiştii judiciarişti, pe colaboratorii din SRI… Până şi pe Coldea îl ciupeşte aşa, discret, prin cearşaf, spunând că acesta îi dădea ordine şefului SRI din Prahova să-l înveţe pe Ghiţă ce să declare ca să scape… Vacs Albina!
Dar despre Laura… nada!”.
Nu mică mi-a fost mirarea să constat, patru zile mai târziu, că exact de aceeaşi părere cu mine a fost şi consultantul politic Cozmin Guşă care afirma:
“-cand am vazut ca a fost scos la produs cu marea grija de a o proteja pe Kovesi (zisa BRUTA), credibilizandu-si prestatia cu slabe atacuri la Coldea, treaba mi s-a parut flasca, fara mare valoare de intrebuintare interna, deoarece strict despre LCK ar fi credibil Portocala cand vorbeste;”.
Citind însă tot articolul lui Cozmin Guşă, uluiala mea a devenit maximă. Deoarece domnia sa scrisese şi publicase deja în articolul amintit (pe lângă ce scrisesem eu cu patru zile înainte şi am reprodus mai sus) şi ceva la care eu abia atunci (patru zile mai târziu) scriam şi încă nu definitivasem (deci, evident, nici nu publicasem): legătura dintre interviul lui Negulescu şi campania prezidenţială din SUA prin nominalizarea, de către Negulescu, a consultantului Podesta (foarte apropiat taberei democrate), cel care, chipurile, ar fi primit milionul şi jumătate de dolari de la Victor Ponta.
Aici vreau să precizez clar un lucru: nu aduc nici un reproş domnului Guşă. Coincidenţa de opinii semnalată mai sus chiar cred că a fost o coincidenţă. Probabil că domnia sa nici nu mă citeşte. Cât despre a doua coincidenţă, cea legată de Podesta, evident că renunţ la a mai publica textul meu privitor la acesta deoarece interpretarea mea semăna izbitor de mult cu cea a domnului Guşă.
Ca să înţelegeţi însă ce legătură au trimiterile de mai sus la articolul lui Cozmin Guşă cu analiza mea de azi, trebuie neapărat să citiţi articolul lui Cozmin Guşă.
Ideea este că, la început, vă vorbeam despre nişte scântei ale războiului Trump – Biden care au început să irumpă în România. Iată, tocmai v-am dat un exemplu de o astfel de scânteie.
Alte exemple, foarte probabil, în articole viitoare.
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu