C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Analize

Dan Diaconu: “Sănătatea și pensia. Care sunt conceptele din spatele diverselor scheme sociale existente la ora actuală în societate”

O să încerc în câteva rânduri să le clarific celor care încă mai visează cam care sunt conceptele din spatele diverselor scheme sociale existente la ora actuală în societate. Voi încerca să folosesc un limbaj cât mai simplu, astfel încât să înțeleagă tot omul cu ce se mănâncă domeniul.



În mare avem două concepte: cel bazat pe solidaritate și cel individual. Să le luăm pe rând. Sistemul de pensii de stat e unul bazat pe solidaritatea între generații în sensul în care din contribuțiile populației active se asigură plata plata pensiilor celor în vârstă. Sistemul este unul pus la punct de Otto von Bismarck, fiind considerat revoluționar la vremea sa. Trebuie menționat că acest sistem a contribuit la îmbunătățirea condițiilor de viață și a crescut longevitatea populației. De asemenea, a funcționat fără probleme indiferent de provocările istoriei. Este cât se poate de clar că cei care nu prind pensia sunt contributori neți la sistem, în timp ce aceia care sunt longevivi ajung beneficiari neți ai sistemului. Însă oare nu acesta este și motivul pentru care a fost introdus un astfel de sistem?

La fel stau lucrurile și cu sistemul public de sănătate. Toți plătesc, însă de beneficiat beneficiază cei bolnavi. Cu alte cuvinte, se pun toți banii într-o găleată și, în funcție de necesități, banii sunt retrași de-acolo. E logic că un om care-a fost sănătos toată viața și moare într-un accident auto sau e secerat de o boală fulgerătoare e contributor net la sistem, în timp ce un bolnav cronic e beneficiar net al sistemului.

În ceea ce privește sistemele bazate pe solidaritate, e cât se poate de logic ca cei care beneficiază să se învârtă în jurul unei „calități medii”. Pensia asigurată de un asemenea sistem trebuie să fie, în mare, cam de aceeași valoare pentru fiecare. La urma urmei e un sistem de întrajutorare socială. Astfel, raportul dintre pensia maximă și cea minimă nu ar trebui să depășească valoarea 2. Știu, pare destul de dur, dar cam asta e esența sa. La fel și în ceea ce privește serviciile medicale. Într-un asemenea sistem atenția e îndreptată spre rezolvarea problemelor medicale și mai puțin pe cele secundare. E normal să n-ai pretenția de la un sistem public să-ți asigure rezervă privată și condiții hoteliere avansate. Serviciile „de cazare” trebuie să fie doar decente întrucât sistemul trebuie să asigure tratament la nivel mediu pentru fiecare participant. Este, dacă vreți, un sistem de întrajutorare în care banii se împart egal la beneficiari.

Să trecem acum la schemele individuale. În domeniul pensiilor avem schemele private în care un terț îți asigură diverse plasamente ale banilor strânși de tine în vederea asigurării unei pensii bazate strict pe ceea ce ai acumulat. Un calcul simplu ne indică faptul că un contribuabil cu un stagiu de 45 de ani care speră să trăiască după pensie 20 de ani ar trebui să economisească aproximativ 30% din venit dacă ar dori să aibă un nivel de trai similar celui din viața activă. Însă, în cazul în care se nimerește să trăiască mai mult, dacă și-a cheltuit pensia acumulată, rămâne muritor de foame. În cazul său, varianta „fericită” e să moară la timp sau înainte de data limită. Dar oare cine-și dorește asta?

Cam la fel stau treburile și la sistemele individuale de sănătate, cu excepția faptului că aici intri pe mâna unui sistem mult mai pervers, anume cel de asigurare privată. La modul teoretic ai pachete care-ți diferențiază nivelul de acces la sistemul de sănătate. Plătești un pachet minim, te trezești că nu-ți acoperă tratamentul în cazul unor boli grave. Chiar și atunci când plătești un pachet scump trebuie să te aștepți ca acesta să nu-ți acopere cheltuielile decât până la o anumită limită. Chestiunea e simplă: casa privată de asigurări are ca principiu de funcționare maximizarea profitului, ceea ce înseamnă că va schimba regulile astfel încât să iasă pe plus. Până la urmă trebuie să apelezi tot la buzunarul propriu și, dacă te țin curelele, beneficiezi de servicii de top. Dacă nu, Dumnezeu cu mila!

Ca o idee generală, indiferent de tipul de sistem, cei bogați au parte de servicii de top datorită capacității lor financiare care-i ajută să cumpere serviciile cele mai bune. E clar că pentru un om care primește dividente câteva milioane de euro, pensia pe care-o primește de la sistemul public e o nimica toată, iar în cazul în care are nevoie de spitalizare alege o soluție de top.

În ceea ce-i privește pe cei săraci, în cazul unui sistemelor bazate pe solidaritate, au și-o pensie decentă – la nivelul la care se află în acel moment țara – și beneficiază și de servicii medicale la care altfel n-ar avea acces. Însă, în cazul unui sistem individual, e limpede că cel sărac nu e capabil să-și asigure nici pensia și dacă se întâmplă să fie mai bolnăvicios ajunge la cimitir cu mult înaintea sorocului deoarece îi va fi imposibil să se trateze.

Nu știu dacă era nevoie de atâta demonstrație pentru ca omul să înțeleagă că e mult mai bine să fii bogat decât sărac. Însă, ceea ce e de-a dreptul hilar e că, la ora actuală, la noi, săracii speră că din privatizarea sistemului de pensii sau al celui de sănătate vor avea venituri de nababi sau vor beneficia de servicii medicale de lux. Nu, mujicilor, chestiunea e tocmai opusă! Dacă introduci privatul în ecuație trebuie să mai faci loc și profitului acestuia în aceeași ecuație. Și trebuie să mai accepți că interesul său nu e bunăstarea ta, ci maximizarea propriului profit. În ceea ce privește pensiile private maximizarea profitului înseamnă comisioane percepute din ce în ce mai mari, iar în ceea ce privește sănătatea, ghici ce?, reducerea la maxim a serviciilor de care beneficiezi. Așa că, în loc să visezi, mai bine pune mâna pe un creion și fă-ți un calcul banal ca să vezi cum ieși mai câștigat.

Mă rog, nu-mi fac multe speranțe cu spălații pe creier. Ăștia vor continua să viseze și să măcăne slogane până se vor lovi de prag. Și, unii dintre ei, nici măcar atunci nu vor realiza cât au fost de proști.

P.S. Din punctul de vedere al acestui articol te încadrezi la categoria săraci dacă veniturile tale nete sunt sub 60 000 EUR/an.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Dragă „elită”, mai citește și Constituția, mai conectează-ți sublima făptură la realitatea din jur, nu la visele din castelul de cleștar din capul tău!

Am rîs, ca proștii, de britanici cînd cu Brexitul, deși o să mai curgă multă apă pe Dîmbovița pînă o să ajungem la nasul lor. Am rîs de americani, cînd l-au ales pe Trump, deși nu prea am văzut americani care să vină să se stabilească în România.



Am rîs de francezi, că și-au ales președinte mai întîi pe unul însurat cu o cîntăreață, după aia pe unul molîu, și după aia cu unul însurat cu o babă. De Putin nu prea rîdem, și nici de Orban, paradoxal, poate ar trebui să ne întrebăm de ce. Oricum, de noi nu rîdem niciodată. Noi sîntem cu desăvîrșire sublimi.

-Pe vremea PSD-ului era mai bine, uite, ne-au mărit pensiile, salariile, ne-au dat bani să ne facem ochelari și ne-au trimis în vacanțe.

-Da, dar nu e bine, că uite, acuma a trebuit să ne împrumutăm noi ca să plătim datoriile făcute de ei.

-Dar poate nu sînteți voi în stare să guvernați!

-Nu, românii pe noi ne vor.

-Unde scrie asta?

-Ne-au spus la referendum.

-Păi și noudă ne-au spus, cînd ne-au ales și am format guvernul.

-Da, dar între timp nu mai aveți majoritate.

-Da, dar nu ne-ați lăsat să guvernăm!

-PSD e toxic, ne-ar fi mai bine fără, a zis-o Orban. Și Iohannis primul.

-Păi da nu e democratic, nu poți interzice partide.

-Cine le interzice? Ia uite cine conduce PSD-ul.

Și tu te uiți. La ăștia din presă, la ăia din politică, mai citești ce zic capetele luminate ale țării…și la un moment dar ajungi la concluzia la care ai mai ajuns de vreo mie de ori în viața ta, dar nu știu cum se face că tot uiți. Nu merităm să trăim normal. Noi asta merităm. Cioloș, Prună, Iohannis, Dăncilă, Dragnea, Costache, Macovei, Băsescu, Kovesi, Turcan Udrea…ăștia. Sau dacă vreți Isărescu, Dăianu, Șora, Cărtărescu, Caramitru, Chirilă, elita! Care elită, dacă te apuci s-o scuturi de praf, ajungi repejor la concluzia că nu e nimic de capul ei. Nu…nu în ideea că e proastă. În ideea că e ușor ticăloșită. Problema noastră nu e că sîntem proști. Problema noastră e că pînă și ăia, puțini, care au capetele mobilate cît de cît, sînt nemernici. Sînt de teapa celui care te vede că mori și-ți mai trage una, ca să fie sigur că ai murit de tot.

Balamuc, numele tău este România. O țară care NU are instituții funcționale. O țară în care posturile de decizie se ocupă pe ochi, fuste ridicate, interese și bisericuțe. În care managerii se consideră vătafi pe moșia personală, iar angajații sînt sclavi. În care educația e o spoială, nu mai ești analfabet pe bune, ești mai cu ștaif, analfabet funcțional! Sună într-un mare fel. Profesorii tăi una spun alt fumează, se îndoapă cu propria importanță și nu realizează ridicolul situației îm care ajung. Adevărul este mereu relativ, iar compromisul devine strategie pentru că altfel nu ai cum să supraviețuiești. O țară care te ucide, îți calcă în picioare drepturile, visele, îți ia banii, speranțele, te reduce la statutul de automat, funcționezi pe baterie.

Alergi să muncești, să plătești diverse și apoi, dacă ești destul de norocos și nu pune geana pe tine Violeta, s-ar putea să capeți un colț de pesmet la pensie, ca săl rozi. În vremea asta, pensionarii Europei colindă lumea la vîrsta a patra deja. În vreme ce politicienii sănătoși la cap din lumea asta sînt interesați de binele cetățenilor, ăștia de aici, alte Tinel, Popescu, Vijulie, mor de grija PSD-ului. Băi, da mor! Nu contează că urcă euro, se sparge în figuri dolarul, crește factura la gaz și prețul cartofului în piață, să crape planeta, să se năruie în cosmos, dacă PSD moare și el pentru ăștia e perfect.

V-am mai întrebat o dată și vă mai întreb. Voi sînteți zdraveni la bibilica aia din cap? Cît de nemernic și de orb și de prost poate fi cineva ca din niște considerente ideologice să dea foc la o țară? Cît de ticălos să fii să arunci, cu bună știință, țara în criză politică, economică, probabil la un moment dat și socială, numai ca unul care se visează dictator șef să-și vadă visul de mărire? Și cît de dus cu alzheimerul să fii ca să nu realizezi că se repetă povestea aia stupidă din vremea lui ceuașescu, el singur n-ar fi putut face nimic, dar NIMIC, fără trepădușii securistici și politruci din jurul lui. Numai că de data asta trepădușii sînteți voi, și nici măcar nu mai aveți scuza unui regim dictatorial. Doar scuza caracterului vostru, la fel de infernal ca o gură de iad.

Dacă mai aud vreodată cuvîntul „elită” o să-mi vină greață. De ifose, tupeu fără margini, credința aceea că ți se cuvine tot, că ceilalți nu au decît dreptul de a te adora pe tine, elita! Dragă „elită”, mai pune dracului mîna pe carte, mai citește și Constituția, mai conectează-ți sublima făptură la realitatea din jur, nu la visele din castelul de cleștar din capul tău și dacă nici așa nu-ți revii, consultă un psihiatru. Dar lasă-i pe ceilalți să trăiască! Chiar dacă n-au studiat pianul cînd au fost mici, chiar dacă n-au avut bursă de merit, chiar dacă nu citesc literatură poloneză și nici nu au părinți sau bunici universitari sau doctori. „

”Elita” este cea care a îndobitocit cu bună știință populația, i-a furat dreptul la sănătate și la educație. „Elita” i-a furat dreptul la sănătate. ”Elita” a stabilit cine să guverneze țara și în ce condiții. ”Elita” este de fapt un jeg care se acumulează în timp, fiindcă ceilalți și-au pierdut capacitatea de apărare. Sigur, există și oameni care mai au încă mintea sănătoasă și circuitele funcționale. Dar le este greu să se și găsească în acest ocean de mizerie umană. Iar acolo unde este mizerie, forfotesc șobolanii. Voi n-aveți o problemă cu PSD-ul. Voi aveți o problemă de educație, în cel mai bun caz.

Autor: Mihaela Răileanu

Sursa: Mihaela Răileanu Facebook

Scrisoare deschisă către Ambasadorul SUA în România: ”Nu vă mai jucați cu vorbele, vă rog din suflet, oricât de tare v-ați dori ca Iohannis și PNL să aibă puterea totală. Că nu o vor avea niciodată!”

Excelență, suntem țara în care te trezești dimineața proamerican sănătos și te culci cu privirea la poza lui Volodea proaspăt lipită pe perete. Nu e nevoie să faceți foarte multe. E suficient să deschideți gura.



Deci așa, de aia PNL nu poate performa că a umplut PSD ministerele cu oameni incapabili și că a ținut sârbul de Teodorovici contabilitate dublă. Acu’ nu știu ce să zic de Blond, că tare cică i-ar place discotecile și tare îl plac femeile pe el, dar succesul la dame și shot-ul de tequila nu au nici o legătură cu registrele de tip mafiot. Apoi, Excelență, la cât ne iubește pe noi DNA-ul și alte “organe”, fiți sigur că era demult juma’ de minister la “beciu’ Domnesc” dacă se întâmpla așa grozăvie. Dar să zicem că aveți dreptate. Mâine înțeleg că începe prigoana prin instituții pe bază de carnet de membru sau simpatii, nu?

Excelență, ne repetați că habar nu avem ce să facem cu resursele noastre naturale. Îndrăznesc să vă contrazic. Am avut o excelentă școală de petrol și gaze și ingineri mineri. Utilajele noastre extractive se exportau cu succes în toată lumea. A venit Revoluția peste noi (zguduială aia unde au murit aiurea oameni) și am pierdut tot. Tradiții, oameni, pământ, resurse. Ne-ați explicat de mână cu FMI și alți providențiali că nu avem ce face cu aurul și petrolul nostru. Cu lignitul și huila. Cu siderurgia. Cu industria grea. Cu industria ușoară.Știți că stăm de fapt pe munți de cărbune și minerii mor de foame? Că suntem “verzi” azi. Și importăm energie din Ungaria. Care probabil o produce din palinkă. A, și vă reamintesc respectuos că energia electrică a SUA e produsă majoritar pe cărbune.

Excelență, în afară de atacul suburban la adresa partidului al cărui cu onoare sunt membru, ați mai spus și alte lucruri. Că dl. Iohannis și dl. Orban sunt oameni onorabili și să avem încredere în ei. Cu respect am să-mi permit să refuz invitația dvs. As putea chiar spune că domnii menționați de dvs. ar face oricând cu succes parte din distribuția unor romane ca “Ciocoii vechi și noi”, “Nașul” sau chiar ar putea face față cu onoare unor fraze gen: “…ăștia sunt mai răi ca Ciuma lui Caragea”.

Stați liniștit, nimeni din PSD nu va replica la atacurile dvs. Că acum e cu “ghiocei” și “pupat Timermans și Stanișev”. Suntem proeuropeni, proamericani și în general suntem atât de “pro” că mă duc seară de seară să vomit liniștit într-un colț. Și apoi, nu vrem să creadă românii că PSD e antiamerican, nuuuu… Adorăm bocancii în gură, Excelență.

Excelență, ieri ne-ați subliniat importanța investițiilor americane de la Turda. 14 milioane de dolari! Nu e de joacă. O grămadă de bani. Îmi permit la fel de respectuos să vă reamintesc că am plătit până acum niște miliarde de dolari pe armament american, armament care va veni el odată și odată. Am renunțat la reactoarele chineze și am renunțat la tehnologia 5G din China. Deja văd înghesuindu-se la graniță miriade de firme americane hotărâte să investească în asemenea tehnologii. Gurile rele zic că sunt doar niște fonduri de investiții hotărâte să pună mâna pe banii din sănătate (de aia deranjul din ultimile zile). Eu nu cred așa ceva.

Excelență, această mică epistolă e scrisă de mine în nume personal. Repet încă o dată. Mămăligile care îmi sunt șefi la București probabil o să vă trimită doar cântec de greier și praf de stele însă cred că e important să înțelegeți că în România e democrație totuși și pot povesti și eu public că nu sunt încântat de afirmațiile dvs. Eu, un român etnic rus (Dumnezeule, ce oroare!). Că sunt poate singur sau poate suntem mai mulți. Că ne iubim țara și ne doare când își bate cineva joc de ea sau de partidul care a dus țară asta spre Vest. Dacă nu înțelegeți referințele, cereți sfatul consilierilor. O ști careva ce e cu “Caragea” ăla.

Excelență, pot doar să vă spun că dacă veți continua așa veți întoarce o țară pro-americană în Dumnezeu știe ce. Și ar fi păcat. Nu vă mai jucați cu vorbele, vă rog din suflet oricât de tare v-ați dori ca Iohannis și PNL să aibă puterea totală. Că nu o vor avea niciodată.

Și oricât stau unii azi liniștiți pe la 40%, asta nu va dura.

Autor: Vasile Suhov

Sursa: Vasile Suhov Facebook

Șerban Cionoff: ”Cazul Dimitrie Gusti. Iubirea pentru știință și iubirea pentru țară sub supravegherea serviciilor secrete”

S-au împlinit,pe 13 februarie, 140 de ani de la nașterea lui Dimitrie Gusti, fondatorul școlii sociologice românești, deschizător de noi orizonturi  în cercetarea științifică. Eveniment marcat de către Academia Română prin Conferința omagială „Dimitrie Gusti-profesor,sociolog, statistician, muzeograf”, în cadrul căreia a fost abordată personalitatea complexă a celui al cărui crez, mărturisit și asumat, a fost și a rămas:„iubirea- pentru știință, iubirea pentru țară”.



Din păcate, lecția lui Dimitrie Gusti nu a fost și,încă, nu este receptată cu buna credință  pe care o merită! Lucru dovedit de procesul de intenție pe care i l-a intentat Lucian Boia, patentat denigrator al valorilor istoriei și civilizației românești, care îl acuză pe Dimitrie Gusti de „oportunism”. Ajungând până la a susține că acesta „ a încercat tot timpul,indiferent de regimul politic, să se mențină la suprafață” și dorit ca „prin sociologie să aibă acces la putere”.

Alegații de o incalificabilă factură cărora le-a răspuns, neiertător și argumentat, academicianul Cătălin Zamfir:, Gusti a fost un promotor strălucit al sociologiei românești și al reformei societății românești,nu un meschin , centrat pe interesul personal”. Cât privește, demersurile lui Dimitrie Gusti care a dorit să pună în atenția diriguitorilor a trei regimuri politice de marcat autoritarism- cel al lui Carol al II-lea, al lui Ion Antonescu,respectiv al dictaturii proletariatului- rezultatele investigațiilor sale sociologice și proiecte de reformare a societăți românești, verdictul profesorului Cătălin Zamfir este perfect îndreptățit: „Nu este el(Dimitrie Gusti n.n.) de vină că istoria a gândit altfel”.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care consider că este un eveniment de o deosebită importanță lansarea, la Fundația Europeană Titulescu, a cărții „Un savant român sub supraveghere informativă.Cazul Dimtrie Gusti”, ai cărei autori sunt Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei și diplomatul și analistul politic Ioan C. Popa, apărută recent la Editura Academiei, sub egida Institutului de Sociologie a academiei, în colecția „nciclopedia școlii sociologice de la București”. În fapt, așa după cum evidenția în alocuțiunea introductivă prof.univ. dr. Adrian Năstase, președintele Fundației Europene Titulescu,discutând  despre „Cazul Dimitrie Gusti”, discutăm despre „destinul unui om care ar fi putut să facă mult mai mult pentru destinul unei Românii autentice dacă politicul și serviciile  nu s-ar fi unit împotriva elitelor”.

Din rememorarea principalelor repere ale biografiei lui Dimtrie Gusti, prezentată de Ioan C Popa, a reieșit un adevăr dureros dar incontestabil: pentru elitele puterii din cele trei tipuri de regim autoritar în care a trăit și a lucrat Dimitrie Gusti, nu a contat faptul că acesta a militat consecvent pentru emanciparea satului și a societăți românești și  pentru implicarea elitelor culturale în acest efort. După cum nu a contat  nici că  el a fost ctitorul și mentorul Muzeului Țăranului Româna, inițiatorul expozițiilor românești, de la Paris și de la New York-manifestări care s-au bucurat de aprecierea unor înalte personalități politice și științifice din statele-gazdă, fiind primit de către președintele Franklin Delano Roosvelt la recomandarea călduroasă a mamei sale, Sarah Delano Roosvelt – sau că a pledat pentru înființarea, sub egida ONU, a unui institut pentru cercetarea națiunilor, văzând în națiune „un factor de progres și de pace. Nu!, pentru siguranța  regimului carlist conta doar că Dimitrie Gusti se înrudea, prin soție, cu Elena Lupescu, așa după cum, pentru regimul lui Ion Antonescu, el reprezenta un pericol, fiind suspectat că uneltea  aducerea în țară a lui Carol al II-lea(!). Cât privește refuzul categoric al regimului instaurat sub presiunea tancurilor sovietice de a acorda sprijinul cuvenit cercetărilor lui Dimitrie Gusti, aici nu a mai fost vorba doar despre operațiuni de urmărire, ci de o încercare murdară de a-l umili și chiar de a-l oprima pe marele cărturar. Un rol detestabil având Miron Constantinescu, fostul său student, ale cărui texte de tinerețe Dimitrie Gusti le publicase deși știa că acesta este militant PCR, care, la 5 noiembrie 1947, în calitate de secretar general al Comisiei Ministeriale pentru Redresare economică și stabilizare monetară, răspunde propunerilor avansate de către fostul său profesor că acest „program minimal nu pare întocmit conform unei viziuni de ansamblu și unui plan care să sesizeze problemele”. Abuzul și absurdul culminând prin clasarea dosarului lui Dimitrie Gusti la Dimitrie Gusti a Securitate abia în anul 1961 deși acesta decedase în ziua de  30 octombrie 1955!

În logica acestei veritabile dezbateri de idei asupra unei cărți de excepție, istoricul Ion Constantin a dezvoltat în intervenția sa tema rolului lui Dimitrie Gusti în construirea unor instituții vitale pentru progresul societății românești, în special pentru progresul mediului agrar și pentru emanciparea lumii satului. Dureros paradox, relevat tot de către Ion Constantin acel Dimitrie Gusti care, încă în 1930,  pleda  pentru federalizarea statelor europene în și prin națiuni suverane va fi acuzat de către delatori că este „pro-evreu”, numai și numai pentru că soția sa, Elena (Miletineanu Duduța Grunenberg) era rudă cu Elena (Esthera) Lupescu!

La rândul său, conf.univ.dr. Mihai Milca a făcut o instructivă incursiune în fenomenologia receptării operei lui Dimitrie Gusti, cu referire la perioada de relativă dar reală deschidere politică și ideologică din cea de  a doua jumătate a anilor *60. A fost menționată apariția primului volum din seria operelor marelui gânditor, la Editura Academiei RSR, datorită eforturilor lui Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu( cel din urmă fost student al lui Dimitrie Gusti),în anul 1966, când studiul sociologiei ca știință se re-instituționalizează la Universitatea București. Revenirea în mediul universitar a științei pe care Dimitrie Gusti a numit-o „sociologia militans” datorându-se și lui Miron Constantinescu. Fost student al lui Dimitrie Gusti, dar care, după cum a remarcat Mihai Milca, „îl reabilita cu rezerve” pe mentorul generației sale. Cât privește conceptul-cheie „sociologia militans”, Mihai Milca a propus recitirea sa în funcție de „fluxurile și refluxurile sociologiei și ale societății românești”. Idee argumentată luând în considerație resentimentele ideologiei legionare față de Legea serviciului social, inițiată de către Dimitrie Gusti, care venea, în primul rând, în sprijinul tineretului, dar în care ideologii „mișcării” vedeau numai o amenințare la adresa comenzilor din”Cărticica șefului de club”. Pentru ca, peste două decenii, partizanii „diamat-ului” să se opună reinstituționalizării studiului sociologiei, proclamând că acest domeniu aparține, în exclusivitate, materialismului istoric. Aserțiune pe  care o probează un alt pasaj din scrisoarea lui Miron Constantinescu, în fapt o somație politică dată Institutului Social Român(I.S.R.) al cărui președinte era Dimitrie Gusti:”În elaborarea lucrărilor sale, I.S.R. va adopta dialectica materialistă a marxism-leninismului, singura care poate duce la o interpretare justă a rezultatelor obținute prin cercetarea monografică și statistică a realității”.

O componentă puțin discutată a”biografiei din umbră a lui Dimitrie Gusti” a abordat în cadrul dezbaterilor  analistul politic și publicistul Corneliu Vlad. Este vorba despre meritul de vizionar, evidențiat în cele 24 de prelegeri socio-politice despre starea și perspectivele Europei și ale omenirii pe care Dimitrie Gusti le-a inițiat și le-a coordonat încă în anul 1930. Fapt remarcabil, textul de final trebuia să fie redactat de către Richard von Condenhove Kalergi, militantul federalist european, autor al proiectului „Pan Europa”, dar care, fiind prins în alte activități a declinat invitația. Ca urmare,Dimitrie Gusti și-a asumat această sarcină, iar în texul său a făcut referiri explicite la „cele trei bombe” care vor amenința Europa. Amenințări la adresa Bătrânului Continent care urmau să vină dinspre America,Țările din Asia și cele din Orientul Mijlociu. Abordare care, desigur, era într-o flagrantă contradicție cu ceea ce imaginase autorul planului citat. De menționat fiind și faptul că, în același text, Dimitrie Gusti mai prevenea asupra unei alte „bombe pe care o numea „zona vulcanică:Germania- Rusia”. Previziune  și avertisment care datează din anul 1930, deci cu nici zece ani înainte Pactului Riebbentrop-Molotov și doar cu un deceniu înainte de declanșarea Marii Conflagrații Mondiale.  Cât despre actualitatea avertismentului privind cele trei bombe, provocările cu care se confruntă acum Uniunea Europeană și state-fanion ale comunității, acestea nu fac decât să îi dea,încă o dată, dreptate vizionarului Dimitrie Gusti!

Sintetizând incitantele și substanțialele dezbateri prilejuite de lansarea cărții „Un savant sub supraveghere informativă. Cazul Dimitrie Gusti”, prof.univ. dr. Ilie Bădescu, membru  corespondent al Academiei, coautor al lucrării,  a parafrazat butada lui Claude Levy-Strauss „istoria aleagă după mit”, conchizând că, astăzi, sociologia românească „aleargă după Dimitrie Gusti”. În acest sens, domnia sa a insistat asupra nevoii de a recupera și pune în valoare”părți aflate în umbră din opera lui Gusti” și a menționat următoarele două idei:a.lansarea, la 30 octombrie, când de vor comemora 65 de ani de la moartea marelui învățat, a Enciclopediei școlii sociologice a lui Dimitrie Gusti, proiect în realizarea căruia  este direct implicat editorul ieșean Aurel Ștefanachi și b.reluarea cercetărilor sociologice asupra satului românesc, pe care profesorul Ilie Bădescu consideră, deloc fără temei cred și eu, că sociologii noștri încă îl ocolesc. Cercetări care,fără îndoială, trebuie finalizate prin concluzii și soluții înaintate decidenților politici.

„Nu se poate merge mai departe fără Gusti și fără studiile sale” a conchis profesorul Ilie Bădescu. Afirmație care confirmă și întărește valoarea de excepție a dezbaterilor prilejuite de lansarea acestei substanțiale cărți consacrate unui capitol mai puțin cunoscut din biografia lui Dimitrie Gusti, manifestare care a avut loc sub egida Fundației Europene Titulescu,acest prestigios așezământ științific și educativ al Capitalei și al țării.

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

Dan Diaconu: ”Privindu-ne în oglindă”

Mă simt cuprins de disperare când văd cum, cu atâta seninătate, asistăm pasiv la propria lichidare. Suntem un popor eminamente laș, căldicel, care se retrage atunci când e cazul să-și arate puterea și se ridică abia atunci când e prea târziu și nu se mai poate face nimic. E o dimensiune tragică în toată această atitudine paradoxală a noastră.



Dar nu-i doar atât. Un diavol ne împinge de la spate și ne îndeamnă, de fiecare dată, să-l lichidăm pe cel care ne-a făcut bine sau ne-a îndemnat pe calea cea bună. Ce să ne mai mire în condițiile în care istoria noastră națională e clădită pe trădări mârșave? V-ați întrebat vreodată cuma fost posibil ca un domn al locului să fie forțat – sub amenințarea revolverului – să plece pentru a face loc unui principe străin? Și cum de atunci poporul a stat pasiv precum un bou, privind ticăloșii și nefăcând nimic?

Singura țară din lume – în afară de Vatican – care nu a avut datorii externe era România. A fost, probabil, cea mai puternică declarație de independență care putea fi făcută în condițiile lumii de azi. În loc să-i ridice statuie, românii l-au împușcat pe Ceaușescu în ziua de Crăciun ca pe un câine. Singurul conducător din Est care-a fost lichidat în condițiile în care – în ciuda foametei de zece ani pe care-am suferit-o – aveam poziția economică cea mai favorabilă.

Mă uit cum au scos imbecilii fotografii cu casa profesorului Beuran și cum se mai dau cu fundul de pământ întrebându-se „cu ce bani a făcut căsoaia aia?”. Păi ce-ați fi vrut, imbecililor? Să trăiască în bordei? La fel vă dădeați și cu fundul de pământ la Revoluție când urlați că „Nicu Ceaușescu avea în mașină două cartușe de Kent și-un pachet de cafea”. Păi cât de prost să fii ca să te-agiți pentru atâta lucru?

Nu-i totuși posibil ca o națiune să-și caroteze cu atâta ardoare elitele, să toarne apă fierbinte la rădăcina oricărui lăstar care îndrăznește să se ridice. Asta se întâmplă deoarece toată lașitatea pasivității capătă forme monstruoase de solidaritate atunci când trebuie să-l distrugă pe celălalt. „Decât ăla mai bine să vină un străin!” – e strigătul imbecil care urlă dintr-un întuneric al sufletului nostru pe care nu suntem capabili să-l eliminăm. Culmea e că, în ciuda acestui comportament irațional, când e vorba să dăm ochi cu unul care-a reușit în afara țării devenim brusc slugarnici și ne punem la picioarele lui cu aceeași solidaritate cu care l-am fi ucis prematur.

Atunci când bietul Țuțea spunea că „am făcut treisprezece ani de pușcărie pentru un popor de idioți” avea perfectă dreptate. Aceeași dreptate pe care-o avea și Brâncuși când, cu năduf a spus: „v-am lăsat săraci și proști, v-am găsit și mai săraci și și mai proști”.

De ce se-ntâmplă toate acestea? Părerea mea e că avem de-a face cu două părți are României. Pe de-o parte adevăratul popor care are curățenia necesară pentru a nu se lăsa pradă acestor instincte autohtone, dar care e în minoritate și, de cealaltă parte populația masificată care-i o structură diformă, animalică, fără nicio lege și haotică în sine. Tind să cred că abia când vom înțelege care-i poporul, adică atunci când vom putea distinge curatul de necurat, abia atunci ne vom putea trezi. Și cum acel moment nu-l văd să fie în niciun caz prea curând singura îndeletnicire a celor care se cred parte a acestui popor trebuie să fie cea de menținere a propriei curățenii, de deparazitare continuă până la momentul marii întâlniri.

Știu că nu-i nimic optimist în ceea ce-am scris, dar e mai bine să privim realitatea așa cum e decât să ne facem iluzii și să ajungem la regrete inutile.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Luminița Arhire: ”VREI SĂ FII MINISTRU DE SUCCES? SUNĂ UN PRIETEN! (II)”

CAPITOLUL 3 –În care găsim cuvintele grele: „conflict de interese”, ceea ce nu ne surprinde deloc



Din nefericire, domnul Coțofană, având în tumultosul său trecut o preafrumoasă condamnare la 4 ani de închisoare cu suspendare, pentru evaziune fiscală, a fost un „actor grăbit” în echipa ministrului, căci cariera sa de consilier al lui Costache a început pe 5 decembrie 2019 și s-a încheiat pe 21 decembrie , în același an… În scrisoarea de divorț, domnul ministru a scris : „Consilierii onorifici care vor fi numiți în funcție de ministrul Sănătății vor prezenta documente din care să reiasă că îndeplinesc criteriile de integritate.” Cam sec… cam răutăcios, zic…

Așa, de la distanță, mie mi s-a părut că ministrul a „primit în plic” un consilier, fără să știe prea multe despre el. Însă după divorțul lui Costache de Coțofană-el, Coțofană-ea a dat ceea ce se numește un interviu incendiar la „LIBERTATEA.ro” pe 31 ianuarie 2020, în care se referă la faptul că ministrul a semnat ulterior numirii în funcția de demnitate publică un contract cu POLISANO pentru un „salariu de bază lunar brut de 20.512 lei” și în care s-a angajat să fie fidel unității sanitare, interviu unde apar următoarele afirmații:

„Costache nu este ministrul POLISANO, ci este ministrul nostru, al cetăţenilor! Mie, domnul ministru mi-a spus că îşi doreşte foarte tare să opereze, dar nu s-a pus niciodată problema unei remuneraţii financiare. I-am explicat că incompatibilitatea şi conflictul de interese sînt chestiuni distincte. (…) I-am explicat domnului ministru că adresa de la ANI nu-l protejează de un eventual conflict de interese!… Păi, s-o luăm clar! Domnul. Costache este angajat la POLISANO, soţia sa este angajată la POLISANO, fosta soţie, angajată POLISANO! Raportul de muncă există -nici n-are rost să mergem cinci ani în urmă, că el există şi în acest moment. Aceasta este faptă penală şi n-o poate stabili ANI. Mă surprinde ieşirea Premierului, că nu există conflict de interese, căci nu s-a analizat, nu a fost sesizat încă Parchetul. Această faptă este prevăzută cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică!”

Aoleu! Și, dacă-i așa, cum de „instituțiile statului” n-au băgat de seamă?

Rezumat al ultimelor două capitole: Iubi-Lavi e fost ofițer de-al „băieților”… iar Ponta Victor e și el creația unor „băieți”… pe de altă parte, însă, nici un „băiat” oficial nu sesizează colcăiala de interese din ministerul Sănătății. Măi să fie… oare e o furtună mută în paradisul „băieților” și pe noi nu ne-au anunțat?

CAPITOLUL 4: În care regăsim ideile lui Victor Costache din 2016
…………………………………………………………………………………..

Vă spuneam, cetățeni, că piesa pare scrisă de câțiva ani buni… de aceea mă întorc la interviul lui Victor Costache, din 2016:

Conf. Dr. Victor Costache: „Noi vorbim aici de programe curative care pot salva vieți. Pacientul, dacă face un infarct, nu mai are nevoie de prevenție. Are nevoie să acționăm acum, asta trebuie să facem ca să salvăm oamenii care se aliniază la o ușă și NOI NU-I PUTEM TRATA”.

Reporter: „De ce? Pentru că STATUL NU PLĂTEȘTE PREȚUL CERUT de privat?”

Conf. Dr. Victor Costache: „Dumneavoastră, dacă ați avea nevoie de o intervenție chirurgicală cardiovasculară, și eu pot avea nevoie, nu știm ce ni se poate întâmpla, am cotizat o viață la casa de asigurări și nu veți putea să veniți să vă operez eu.

Reporter: „Decât dacă plătesc tot din buzunar?”

Conf. Dr. Victor Costache: „Da. Lucru care este neprincipial european și contra legii. Toată lumea vorbește de reforma sistemului, dar de fapt pe nimeni nu interesează.”

Reporter: „Aceste PREȚURI PREA MICI puse pe sănătate sunt marea problemă, de fapt?”

Conf.dr. Victor Costache: „Noi avem programări pentru trei luni, nu mă înțelegeți greșit. Eu vreau să ajungem în România la o normalitate. Întorcându-mă după atâția ani, nu pot să accept ceea ce se întâmplă. Nu pot să mă uit în ochii oamenilor pe care-i văd în consultații și să le explic că ei trebuie să plătească 5.000 de euro, că ăsta e costul mediu al unei intervenții la noi, în condițiile în care ținem costurile la zero, adică spitalul nu câștigă NIMIC (ooooo!!! n.n.) și că dacă nu au 5.000 de euro sunt condamnați. (…) În Franța dacă i-aș fi spus cuiva că are de plătit 5.000 de euro pentru o intervenție de by-pass, cred că se organiza o demonstrație publică și cădea Guvernul. Acolo au dreptul să fie tratați.”

Problema, domnule ministru , este că, orice reformă vei dori dumneata să faci pentru împărțirea plăcintei, aceasta nu va fi mai mare decât este în prezent decât dacă se măresc taxele pentru sănătate. De aceea, atâta timp cât asta nu se întâmplă, plăcinta având același diametru și aceeași grosime, prin creșterea tarifelor prestațiilor medicale efectuate, rezultatul va fi- fără discuție- accesul unui număr tot mai mic de oameni la programele finanțate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, prin CNAS. În schimb deschiderea neîngrădită a Casei pentru sistemul privat i-ar asigura matricei POLISANO o remarcabilă liniște interioară și i-ar oferi doctorului Costache prilejul de a-și privi cu îndrăzneală pacienții drept în ochi, căci POLISANO ar deveni mielul rapace care suge, spornic, la două mame. În timp ce sistemul public va fi, desigur, subnutrit.

Într-un interviu pentru REALITATEA PLUS, din 18 februarie 2020, Ministrul Costache ne informează, vag, că s-ar putea să avem nevoie de „niște abonamente sau niște asigurări de sănătate” ca să nu scoatem bani din buzunar (coplata).

Victor Costache, ministru: „Am prorogat acest fenomen ( coplata, n.n.) pe un an pentru a reuşi să ne creăm şi noi un sistem de abonamente sau de asigurări de sănătate la care să se poată subscrie pentru a evita să scoateţi din buzunar aceşti bani… Nu vă faceţi un abonament la o clinică privată. În toată Europa există asigurări complementare de sănătate, ceea ce face ca orice cetăţean european, când are o problemă de sănătate neprevăzută să nu scoată o avere din buzunar…

Redactor: „Vestea bună e că nu vom plăti această coplată, dar vom plăti suplimentar la sănătate, o asigurare?”

Victor Costache, ministru: „De aceea se numesc complementare. Plătiţi numai dacă vreţi. Nu vă impune nimeni. Ca la maşini”.

CAPITOLUL 5: În care tragem unele concluzii…

„Ca la mașini…” Dar tu cetățene, care trăiești aici, știi bine cum funcționează sistemul de „abonamente și asigurări” în România. Pentru că dacă va fi „ca la mașini” vei avea nevoie de mult noroc pentru a supraviețui când vei vedea nota de plată și vei reciti contractul de asigurare scris mărunt, precum acele contracte de ipotecă pe care le descifrezi, de obicei, după ce ai semnat. Iar toate acestea, mândră Românie, se vor întâmpla pentru că tu taci. Nu ieși în stradă, nu te revolți, ci aștepți cuminte, cu inima cât un purice, să ți se întâmple toate relele. Pentru tine important a fost să nu fie amnistie și grațiere și să nu scape Dragnea de pușcărie, căci viața ta de asta depindea și pentru asta ai mărșăluit pe străzile marilor orașe, cu lasere pe pereți și cu lanternuțele aprinse, având în fața coloanei copiii cu suzete-n gură, trăgându-și nasul și purtând, mândri, pancarte ale căror mesaje le erau complet necunoscute. Pentru ca să crape Dragnea ai luptat eroic, Românie, iar nu pentru accesul tău la sănătate…

Căci un milion de oameni cu vuvuzele, tamburine și butelii de plastic în care zornăiau monede au ieșit în stradă împotriva Ordonanței 13, pe care nu s-au obosit s-o citească… și doar o sută de cetățeni s-au adunat îngrijorați de Ordonanța-de-la-miezul-nopții a domnului ministru Costache.

Și atunci? Cum să nu spun eu că ți-ai câștigat, luptând din greu, dreptul de a fi călcat în picioare, cetățene român?

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

Ștefan Băișanu acuză un TUN al Guvernului Orban: “Desființarea CNU, cadou pentru o multinațională din Canada!”

Ștefan Băișanu avertizează asupra intenției Guvernului de a vinde, într-o formă sau alta, CEC-ul, Portul Constanța, Hidroelectrica și alte societăți cu capital majoritar de stat care încă mai merg bine în România, cum ar fi și Compania Națională a Uraniului.



Deputatul Forței Naționale Ștefan Băișanu a declarat, pentru DC News că se dorește o privatizare a tot ceea ce mai aduce profit dintre companiile de stat, dând ca exemplu CNU:

”Printre aceste tunuri pe care vrea să le dea Guvernul României avem și pe acesta: noul ministru al Energiei, împreună cu Ludovic Orban vor să desființeze CNU (Compania Națională a Uraniului). Aș vrea să vă spun că această companie este singura care mai are un ciclu complex, de la extragerea minereului din minele din Bucovina, transformarea lui la Brașov în uraniu și folosirea uraniului în centralele de la Cernavodă. Între timp, în România, a intrat o firmă canadiană care exportă în țara noastră uraniu la un preț de dumping, sperând să ucidă prin acest joc pe cei care scot uraniu în România și îl folosesc.”

Scopul final al dumping-ului

Deputatul ne-a explicat și de ce se procedează în acest fel și care este scopul final:

”Așa s-a petrecut și în alte state din lume și vă dau ca exemplu India, pe vremea când indienii încă mai produceau uraniu, s-a venit cu prețuri de dumping, iar India nu a mai produs, după care au cucerit piața și au ridicat prețul de 3-4 ori peste cel la care ar fi produs statul indian. Așa se dorește și în România, să se închidă această Companie Națională a Uraniului, să ofere posibilitatea firmei canadiene să exporte și noi să importăm de la ei fără a mai avea vreun competitor, iar lucrul acesta este foarte grav pentru că CNU este o companie strategică a statului român și ține de siguranță națională” ne-a declarat deputatul Forței Naționale.

”Se vede treaba că, acum, noul guvern vrea să facă un cadou unei multinaționale: dreptul de a vinde către România, la ce prețuri vrea, minereu de uraniu și uraniu”, a completat Ștefan Băișanu.

Autor: Mircea F. Cristian

Sursa: DC News

Măciuca PSD. Mai scapă Iohannis?

S-a creat un mit nou. Conform căruia Klaus Iohannis, transformat în mare jucător, câștigă pe orice teren. Și dă de pereți cu „ciuma roșie”. Acum  va trebui să treacă un examen. Care începe chiar azi. PSD îi poate da peste cap planurile. Dacă respinge faimoasa ordonanță de urgență vizând anticpatele. Începe marea finală. PSD a luat buzduganul în mână.



Nu se mai îndoiește nimeni. Obiectivul PNL-USR, susținut cu toată forța de Klaus Iohannis, este organizarea de alegeri anticipate înaintea alegerilor locale. Alegerile locale ar putea fi declanșate, conform planurilor declarate ale lui Ludovic Orban, în 24 mai sau în 14 iunie, dar nu mai târziu de 21 iunie. Din acest motiv, în faimoasa noapte a ordonanțelor, Guvernul a legiferat circumstanțele în care au urma să se desfășoare alegerile anticipate, inclusiv scurtarea unor termene.

Dacă ordonanța care a intrat în vigoare nu este anulată în Parlament sau de către Curtea Constituțională, ea rămâne în vigoare și poate asigura îndeplinirea întocmai și la timp a obiectivului pe care și l-au propus liberalii, după un scenariu elaborat de Klaus Iohannis. Atâta doar că astăzi, chiar astăzi, în Comisia juridică a Senatului PSD va discuta respectiva ordonanță. Are majoritatea. Prin urmare, dacă intenția reală este cea de a se opune planurilor PNL, dacă nu există un blat cu Klaus Iohannis, atunci Comisia juridică a Senatului se va pronunța pentru respingerea ordonanței. În plenul Senatului va fi floare la ureche. Acolo PSD dispune în prezent de o majoritate confortabilă. Va urma dezbaterea în Camera Deputaților. Tot în pocedură de urgență. PSD a construit majoritatea și în Camera Deputaților. Prin urmare, ordonanța poate fi respinsă de Parlamentul României. Anulată. Dar jocul nu se încheie aici.

Klaus Iohannis are posibilitatea să tragă de timp. Să se gândească 20 de zile pentru a promulga sau retrimite în Parlament actul normativ de respingere a  ordonanței. Parlamentul, tot în procedură de urgență, poate relua circuitul și, în câteva zile, poate retrimite legea la Palatul Cotroceni în vederea promulgării obligatorii. Klaus Iohannis se mai poate gândi 10 zile înainte de a semna. Și mai poate să facă o ultimă încercare. Să se adreseze Curții Constituționale, sub motiv că această lege de respingere a ordonanței ar contraveni Legii Fundamentale. Într-un final, procedura se închide și e limpede că PSD va avea câștig de cauză.

Măciuca PSD va funcționa. Și dacă va funcționa, atunci, în eventualitatea în care se ajunge la anticipate, acestea nu mai pot fi organizate mai devreme de 9 sau 10 iulie. Dacă punem acest termen față în față cu ziua de 21 iunie, momentul limită în care ar putea fi organizate alegerile locale înainte de a expira mandatele primarilor, atunci ne dăm seama că întregul proiect construit la Cotroceni poate eșua în mod rușinos. În acest scenariu, anticipatele nici nu-și mai au rostul. Toate părțile implicate pot așepta bine-merci până în toamnă, când au loc alegerile la termen. Numai că, până atunci, situația PNL și în special a Guvernului Orban se degradează într-un ritm halucinant. Și cam prin același mecanism PSD poate da de pământ și cu celelalte ordonanțe de urgență intrate în vigoare. Inclusiv cu turismul electoral preconizat în mod iresponsabil de PNL în cazul alegerilor parlamentare.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog