C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Analize

LULU ÎNGENUNCHEATĂ DE LUJU!

Inspectia Judiciara a trimis-o in judecata pe sefa DNA Laura Kovesi pentru refuzul de a se prezenta la Comisia parlamentara “Sufrageria lui Oprea”, dupa ce CCR i-a dat decizie cu nume si prenume ca are obligatia sa se prezinta in fata Parlamentului. La baza actiunii disciplinare a stat sesizarea Lumeajustitiei.ro, care a inteles sa nu stea cu mainile in san in fata unei incalcari vadite a Legii (Sesizarea)



Laura Codruta Kovesi (foto) a fost trimisa in judecata disciplinara in al treilea dosar.Inspectia Judiciara a trimis-o in judecata disciplinara pe sefa DNA, Laura Codruta Kovesi, pentru incalcarea Deciziei CCR nr. 611/2017 prin neprezentarea in fata Comisiei parlamentare de ancheta a alegerilor prezidentiale din 2009, cunoscuta si ca “Sufrageria lui Oprea”, desi dispozitiile Curtii Constitutionale erau imperative si o obligau pe aceasta sa vina in fata Parlamentului pentru a spune tot ce stie despre seara de 6 decembrie 2009. Decizia Inspectiei Judiciare de trimitere in judecata a Laurei Codruta Kovesi este luata ca urmare a plangerii disciplinare pe care Lumeajustitiei.ro a depus-o la Inspectia Judiciara pe 15 noiembrie 2017, in care reclamam ca prin sfidarea CCR si a Parlamentului prin neprezentarea la Comisia de ancheta, Laura Kovesi ar fi savarsit abaterile disciplinare prevazute de art. 99, lit. a) si ș) din Legea 303/2004, respectiv pentru:

a) manifestarile care aduc atingere onoarei sau probitatii profesionale ori prestigiului justitiei, savarsite in exercitarea sau in afara exercitarii atributiilor de serviciu;

ș) nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale ori a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii.

Aceasta sunt si temeiurile in baza carora Laura Kovesi a fost trimisa in judecata disciplinara, Lumeajustitiei.ro intelegand gravitatea Deciziei CCR, care o obliga pentru viitor pe Laura Kovesi sa se prezinte in Parlament la audieri, urmata de decizia sefei DNA de a nu se prezenta nici macar dupa aceasta Decizi in fata parlamentarilor.

In ianuarie 2018, Inspectia Judiciara declansase deja verificari disciplinare ca urmare a plangerii facute de Lumeajustitiei.ro, verificand astfel felul in care Laura Kovesi a sfidat de patru ori Parlamentul prin refuzul de a se prezenta in fata Comisiei de ancheta, chiar si dupa aparitia Deciziei nr. 611/3.10.2017 – publicata in Monitorul Oficial nr. 877 din 07.11.2017, decizie care a statuat obligatia sefei DNA de a se prezenta la comisie“Curtea constata obligatia doamnei Laura Codruta Kovesi de a se prezenta in fata Parlamentului Romaniei – Comisia speciala de ancheta a Senatului si Camerei Deputatilor pentru verificarea aspectelor ce tin de organizarea alegerilor din 2009 si de rezultatul scrutinului prezidential si de a furniza informatiile solicitate sau de a pune la dispozitie celelalte documente sau mijloace de proba detinute, utile activitatii comisiei” (vezi facsimil)

Astfel, potrivit comunicatul de presa al Inspectiei Judiciare din 18 aprilie 2018, prin “pozitia publica” ulterioara Deciziei CCR nr. 611/2017, Laura Codruta Kovesi a afectat onoarea si prestigiul functiei de magistrat, cu consecinta incalcarii art. 4 si art. 90 din Legea 303/2004, a art. 104 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, precum si ale si a articolelor 7, 17, 18 si 20 din Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor.

Iata comunicatul Inspectiei Judiciare din 18 aprilie 2018:

“Bucuresti, 18 aprilie 2018. Inspectia Judiciara a exercitat actiunea disciplinara fata de doamna Laura Codruta Kovesi, procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie („DNA”) pentru manifestari care aduc atingere onoarei profesionale si prestigiului justitiei savârsite in exercitarea sau in afara exercitarii atributiilor de serviciu si nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale, abateri disciplinare prevazute de art. 99 lit. a) si ș) din Legea nr. 303/2004.

In motivarea actiunii s-a retinut ca procurorul sef al DNA a incalcat dispozitiile explicite ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 611 din 03 noiembrie 2017 prin refuzul de a se prezenta in fata Parlamentului României – Comisia speciala de ancheta a Senatului si Camerei Deputatilor pentru verificarea aspectelor ce tin de organizarea alegerilor din anul 2009 si de rezultatul scrutinului prezidential si de a furniza informatiile solicitate sau de a pune la dispozitie celelalte documente sau mijloace de proba detinute, utile activitatii comisiei.

Totodata, prin pozitia publica a procurorului sef al DNA, manifestata ulterior Deciziei Curtii Constitutionale, a fost afectata onoarea profesionala si prestigiul functiei de magistrat cu consecinta incalcarii dispozitiilor

-articolelor 4 alin. (1) si 90 din Legea nr. 303/2004,

-art.104 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, precum si ale

-articolelor 7, 17, 18 si 20 din Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor.

Actiunea disciplinara a fost inaintata Sectiei pentru procurori in materie disciplinara a Consiliului Superior al Magistraturii care va decide cu privire la raspunderea procurorului in cauza.”

Publicam in continuare plangerea disciplinara trimisa Inspectiei Judiciare:

SESIZARE

“cu privire la abaterile disciplinare prevazute de art. 99 lit. a) si ș) din Legea nr. 303/2004, republicata, privind pe:

– LAURA CODRUTA KOVESI – procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;

respectiv pentru:

a) manifestarile care aduc atingere onoarei sau probitatii profesionale ori prestigiului justitiei, savarsite in exercitarea sau in afara exercitarii atributiilor de serviciu;

ș) nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale ori a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii;

solicitandu-va ca:

In temeiul art. 69 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 317/2004, republicata, sa dispuneti repartizarea aleatorie a acestui dosar in cadrul Inspectiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii;

In temeiul art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, republicata, sa dispuneti efectuarea verificarii prealabile de catre inspectorul judiciar desemnat, a aspectelor semnalate;

In temeiul art. 45 alin. 6 lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicata, inspectorul judiciar desemnat sa dispuna, prin rezolutie motivata, inceperea cercetarii disciplinare prealabile a procurorului LAURA CODRUTA KOVESI pentru abaterile mai sus enumerate.

In temeiul art. 47 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 317/2004, republicata, inspectorul judiciar sa dispuna, prin rezolutie scrisa si motivata, confirmata de inspectorul-sef, admiterea sesizarii, exercitarea actiunii disciplinare impotriva procurorului LAURA CODRUTA KOVESI si sesizarea Sectiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii in vederea:

Excluderii din magistratura a procurorului LAURA CODRUTA KOVESI conform art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicata, pentru urmatoarele:

MOTIVELE SESIZARII

In fapt,

Prin adresa nr. 4C-30/139 din 13.11.2017, Comisia speciala de ancheta a Senatului si Camerei Deputatilor pentru verificarea aspectelor ce tin de organizarea alegerilor din 2009, a invitat-o pe procurorul sef al DNA Laura Codruta Kovesi sa se prezinte in fata Comisiei in data de 15 noiembrie 2017, orele 10.30 la Sala “Mihai Viteazu” din Palatul Parlamentului.

In invitatia trimisa, Comisia a pus in vedere procurorului sef al DNA dispozitiile obligatorii ale Deciziei CCR nr. 611 din 3.11.2017

Prin Decizia nr. 611 din 3.11.2017 – publicata in Monitorul Oficial nr. 877 din 07.11.2017 – Curtea Constitutionala a constatat ca Laura Kovesi a sfidat activitatea Parlamentului cand a refuzat in trei randuri anterioare sa se prezinte in fata Comisiei, cu urmatoarea motivare:

“Prin conduita sa, procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie nu numai ca inlatura a priori orice colaborare loiala cu autoritatea care exercita suveranitatea poporului – Parlamentul Romaniei, ci refuza sa participe la clarificarea unor aspecte legate de un eveniment de interes public (participarea in seara zilei de 6 decembrie 2009, data la care s-a desfasurat scrutinul national pentru alegerea Presedintelui Romaniei, alaturi de alte persoane care detineau functii publice – directorul Serviciului Roman de Informatii, directorul adjunct al Serviciului Roman de Informatii si senatori, in locuinta domnului senator Gabriel Oprea) care, daca s-ar dovedi real, ar avea un impact major negativ in plan social, politic si juridic, prezervand, astfel, o stare de incertitudine cu privire la veridicitatea evenimentelor cercetate.

Or, prin activitatea si atitudinea sa, persoana care ocupa o functie de conducere intr-o autoritate publica a statului trebuie sa asigure prestigiul functiei exercitate, care impune o conduita legala, sociala si morala in acord cu rangul demnitatii publice, cu gradul de reprezentare si cu increderea oferita de cetateni in autoritatea statului. Exercitarea functiilor publice de conducere, ca de altfel a oricarei functii publice in stat, nu poate fi rezumata doar la indeplinirea drepturilor, obligatiilor si indatoririlor pe care le impune mandatul detinut, ci presupune a priori loialitate fata de toate valorile si principiile consacrate prin Constitutie si respect fata de celelalte autoritati publice cu care intra in raporturi de colaborare. Din acest context rezulta obligatia principiala a oricarui reprezentant al autoritatilor publice de a se prezenta si de a oferi documentele/inscrisurile sau informatiile utile si concludente in fata comisiilor parlamentare de ancheta in scopul clarificarii unor imprejurari de fapt care sa conduca la aflarea adevarului intr-o chestiune de interes public.

In concluzie, Curtea constata ca, prin refuzul procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie de a se prezenta in fata Comisiei speciale de ancheta a Senatului si Camerei Deputatilor pentru verificarea aspectelor ce tin de organizarea alegerilor din 2009 si de rezultatul scrutinului prezidential si de a furniza informatiile solicitate sau de a pune la dispozitie celelalte documente sau mijloace de proba detinute, utile activitatii comisiei, este incalcata autoritatea Parlamentului Romaniei, organ reprezentativ al poporului, si este impiedicata desfasurarea activitatii sale, sub aspectul indeplinirii atributiilor de control prin intermediul comisiilor parlamentare (…)

Curtea constata obligatia doamnei Laura Codruta Kovesi de a se prezenta in fata Parlamentului Romaniei – Comisia speciala de ancheta a Senatului si Camerei Deputatilor pentru verificarea aspectelor ce tin de organizarea alegerilor din 2009 si de rezultatul scrutinului prezidential si de a furniza informatiile solicitate sau de a pune la dispozitie celelalte documente sau mijloace de proba detinute, utile activitatii comisiei”.

Procurorul sef al DNA Laura Codruta Kovesi a refuzat sa se prezinte in fata Comisiei parlamentare in data de 15 noiembrie 2017 orele 10.30, dupa ce in prealabil, in data de 14.11.2017 a trimis o adresa prin care a invocat faptul ca:

In legatura cu adresa dumneavoastra nr. 4C-30/139 din data 13 noiembrie 2017, reiterez convingerea ca obiectul de activitate al Comisiei speciale de ancheta a Senatului si Camerei Deputatilor pentru verificarea aspectelor ce tin de organizarea alegerilor din 2009 si de rezultatul scrutinului prezidential consta in analiza si clarificarea unor situatii de fapt, a unor aspecte sau fenomene sociale relevante, justificat de interesul public de a cunoaste anumite realitati cu reverberatii in plan social, juridic sau politic. Sens in care va aduc la cunostinta ca nu detin ‘informatii si/sau documente necesare clarificarii imprejurarilor si cauzelor in care s-au produs evenimentele supuse cercetarii parlamentare

In fapt,

Prin refuzul repetat de a se prezenta in fata Comisiei parlamentare de ancheta, procurorul sef al DNA Laura Codruta Kovesi a incalcat juramantul de procuror, prevazut de art. 34 din Legea 303/2004Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, sa-mi indeplinesc atributiile cu onoare, constiinta si fara partinire. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”, precum si pe cel din fosta Lege 92/1992, in vigoare la data investirii ei in functia de procuror:“Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, sa-mi indeplinesc cu onoare, constiinta si fara partinire atributiile ce-mi revin. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!

Prin refuzul de a se prezenta in fata Comisiei parlamentare de ancheta, procurorul sef al DNA Laura Codruta Kovesi a incalcat prevederile deciziei definitive si general obligatorie a CCR nr. 611/2017 – publicata in Monitorul Oficial nr. 877 din 07.11.2017 – desi avea obligatia sa respecte Constitutia, deciziile CCR si legile tarii.

Adresa sa scrisa trimisa Comisiei in data 14.11.2017 nu poate imbraca forma unui raspuns scris, pentru ca niciodata Comisia nu a intrebat-o daca detine informatii necesare clarificarii imprejurarilor supuse cercetarii parlamentare, ci dimpotriva, comisia si-a exprimat dorinta expresa de a afla ce cauta Laura Kovesi in decembrie 2009 in casa politicianului Gabriel Oprea alaturi de sefi ai SRI, precum si care a fost scopul vizitei private, aspecte la care procurorul sef al DNA nu a catadicsit niciodata sa raspunda, desi de luni de zile aceste aspecte au facut obiectul unor ample dezbateri in societate si intrebari ale jurnalistilor de care Laura Kovesi a fugit efectiv.

Acest gen de comportament sfidator si dispretuitor fata de lege, fata de decizia CCR, fata de Parlament, dar si fata de cetatenii Romaniei a provocat vii dezbateri in societate, in presa scrisa, la televiziuni si pe retelele de socializare, care au criticat in termeni deosebit de duri refuzul de prezentare, ceea ce constituie in opinia noastra „manifestarile care aduc atingere onoarei sau probitatii profesionale ori prestigiului justitiei, savarsite in exercitarea sau in afara exercitarii atributiilor de serviciu”, astfel cum sunt definitie in art. 99, lit a) din Legea 303/2004.

Un magistrat in general, cu atat mai mult procurorul sef al DNA – functie ce presupune ca cetatenilor sa li se garanteze ca pot avea incredere si obtine orice lamuriri cu privire la indoieli exprimate in spatiul public fata de persoana care ocupa o asemenea functie – nu poate sa refuze sa se prezinte in fata/ si sa raspunda unei Comisii parlamentare, incalcand prin acest refuz decizii obligatorii ale Curtii Constitutionale, fara ca un asemenea comportament sa nu afecteze prestigiul justitiei si probitatea profesionala.

Un magistrat care incalca cu buna stiinta legea, mai cu seama la o asemenea functie si nivel de expunere publica, trebuie exclus din Magistratura, in caz contrar, tolerarea unui asemenea comportament putand genera comportamente similare in randul altor magistrati, cu efecte greu de cuantificat asupra credibilitatii sistemului judiciar, ca serviciu public.

Fata de cele expuse, va solicitam sa declansati cercetarea disciplinara a procurorului sef al DNA si, fata de gravitatea faptelor savarsite, sa propuneti aplicarea sanctiunii disciplinare a excluderii din magistratura, potrivit art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.”

*Cititi aici Decizia CCR nr. 611/2017

* Cititi aici invitatia adresata de Comisia parlamentara Laurei Kovesi pentru data de 15.11.2017

* Cititi aici raspunsul din 14.11.2017 oferit Comisiei parlamentare de sefa DNA

Autor: Elena Dumitrache

Sursa: Luju.ro

Ion Cristoiu: ”Mica negustorie cu note evidente de găinărie între Klaus Iohannis și Emmanuel Macron”

De ce nu a revocat-o ieri președintele Klaus Iohannis pe șefa DNA, Laura Kovesi? Un posibil răspuns îl oferă analistul Ion Cristoiu, într-un material publicat azi pe blogul propriu.



”Revocarea ar fi presupus, evident, bătăi de cap pentru Klaus Iohannis, ba chiar și unele sacrificii, cum ar fi cel de a nu se mai duce s-o vadă în week-end pe Răvășitoarea, ca să nu mai spun c-ar fi trebuit să vorbească mai mult decît cîteva minute, ceea ce ar fi fost un coșmar pentru cel care a transformat funcția de președinte într-un etern prilej de soileală.

Dacă ar fi fost fie și o mică îndoială asupra deciziei, ea s-ar fi spulberat duminică seara, cînd Klaus Iohannis a fost răsplătit pentru păstrarea Codruței Kovesi în funcție cu o turtă dulce verbală de către Emannuel Macron. Donald Trump, diliul de la Casa Albă, a obținut un contract de miliarde de dolari pentru niște hîrburi în schimbul unei bătăi pe umeri a lui Klaus Iohannis. Emmanuel Macron n-a avut nevoie nici măcar să ridice brațul pentru a-l bate pe umărul celălalt pe Klaus Iohannis. A fost de ajuns să salute faptul că președintele român nu-și lasă țara din mîini, pentru ca Klaus Iohannis, uitînd că e Rață mecanică, să toarcă și să dea din coadă cum voia Stăpînul de la Paris.

Cum s-a manifestat mica negustorie cu note evidente de găinărie între Klaus Iohannis și Emmanuel Macron?

În zilele de 11-12 aprilie 2018 a făcut un popas la București, în cadrul unui turneu prin Balcani, Jean-Yves Le Drian, ministrul de Externe al Franței.

Dînd curs unei succesiuni de proceduri tipice unei vizite întreprinse de un trimis al unei Mari Puteri în Babuinia, Jean-Yves Drian s-a străduit din răsputeri să ne bată pe umăr pentru ceea ce el a considerat a fi slujirea necondiționată a Franței, a făcut binecunoscutele făgăduieli deșarte, gen Franța va ajuta România să intre în Schengen, și s-a grăbit fără ca cineva să-i ceară asta să ne ofere ajutor, în numele Parisului, pentru a îndeplini cu succes misiunea de a conduce Uniunea Europeană. În calitate de reprezentanți ai babuinilor, cele două autorități locale – Ministrul de Externe Teodor Meleșcanu și premierul Viorica Dăncilă – s-au pisicit pe lîngă cracul pantalonului Înaltului Oaspete, date gata de marea onoare de a fi alături, preț de o conferință de presă, cu trimisul uneia dintre Multele Înalte Porți ale României de azi. Nici Teodor Meleșcanu, nici Viorica Dăncilă n-au găsit de cuviință, în numele românilor care nu s-au babuinizat încă, să atragă atenția Înaltului Oaspete că în timp ce ne spune vorbe dulci despre intrarea în Schengen, Franța e una dintre marile puteri care aranjează în culise ca o țară de mîna a doua din Uniune să se opună intrării noastre în Schengen, dar mai ales că România e totuși o țară care a învățat să se spele pe mîini după ce folosește WC-ul astfel încît e o jignire să declari public că Franța e gata să ajute România să fie președinta UE fără a se vedea chiloții prin răscrăcănare în prezidii.

Cum îi stă bine unei prese din Babuinia, presa noastră n-a cutezat să scrie un rînd cît de cît lucid despre Înaltul Oaspete, cum face de regulă presa occidentală cînd are de a face cu un demnitar venit în vizită.

Românilor nu li s-a reamintit cu acest prilej că Jean-Yves Le Drian a mai fost în vizită în România, în august 2016, în ipostaza de Ministru al Apărării. Dacă presa ar fi reamintit asta, ar fi fost obligată de corectitudinea profesională să precizeze că distinsul era ministrul Apărării în guvernul socialist al lui Françoise Hollande. Cu doi ani în urmă, Jean-Yves Le Drian venea în România ca om casă al socialistului Hollande, iar acum, în 2018, vine în vizită ca om de casă al dușmanului de moarte al socialiștilor, Emmanuel Macron. Amintirea acestui amănunt ar fi fost punctul de plecare pentru a semnala babuinilor că Jean-Yves Le Drian e un brav politician francez întruchipînd jegoșenia politicii franțuzești, diferită de cea românească prin faptul că e poleită. Numitul a fost unul dintre profitorii guvernărilor socialiste. A intrat în Partidul Socialist în 1974. Între 1991 și 1992, a fost secretar de Stat sub președinția lui Mitterand.

Grație acestui partid a fost Ministru al Apărării între mai 2012 și mai 2017.

Timp de cinci ani, adică, într-unul dintre cele mai făloase și mai profitabile financiar posturi de demnitar din Franța.

Despre acest politician azi în vîrstă de 71 de ani, France 24 scria în 28 aprilie 2016:

„De-a lungul a celor 68 de ani bătrînul ministru a fost acuzat de multe , printre care și de a fi subminat industria europeană cînd a ales să echipeze armata Franței cu drone produse în America.”

Alegerile din 2017 sunt o lovitură cumplită pentru Partidul Socialist Francez.

În acest context, ce face bătrînul de aproape 70 de ani?

Trece în Opoziție împreună cu partidul care i-a dat una dintre funcțiile cele mai rîvnite din Franța?

Se angajazează alături de tovarășii de luptă în lupta pe viață și pe moarte cu o Putere care deține totul în Franța?

Firește că nu.

Fără a demisiona din PSF, devine din Ministrul Apărării în guvernul socialist Ministrul de Externe în Guvernul lui Macron.

Franța a rămas stupefiată.

E ca și cum la noi Ecaterina Andronescu ar fi trecut peste noapte la USR, pentru a-i ține lui Cosette Chichirău telefonul mobil ca să-i poată filma pe parlamentarii PSD-iști în chip negativ.

Omul nu avusese bunul simț nici măcar să aștepte o zi în Opoziție.

Și-a mutat fundul de pe un scaun pe altul fără a se încheia la curea.

Printre puținele publicații care a cutezat să se ocupe de Înaltul Oaspete cu lipsa de complexe a presei care nu s-a babuinizat încă, site-ul Inpolitics al lui Bogdan Iacob a trecut în revistă, exploatînd presa franceză, afacerile de corupție de care a fost acuzat pe perioada mandatului său de ministru al Apărării aviatorul politic Drian. Cîteva dintre aceste afaceri vizează favorizarea companiei EADS, cea care a beneficiat în România de bunăvoința Codruței Kovesi.

Acest amănunt din biografia politicianului francez ar explica – susține Bogdan Iacob – grava încălcare a protocolului diplomatic care a fost întîlnirea pe șest a oaspetelui cu un demnitar al Statului Român: Codruța Kovesi. Că nici ministrul de Externe, nici premierul n-au cutezat să ia atitudine față de acest nou urinat străin în capul babuinilor, inutil să mai semnalăm. Graba cu care președinții celor două Camere ale Parlamentului s-au grăbit să salute intervenția militară în Siria, fără să li se ceară asta, numai de spaima ca nu cumva cineva să observe că n-au slujit, spune totul despre demnitatea Coaliției de guvernare.

Despre această întîlnire aiurea, jignitoare pentru gazde, chiar dacă acestea sunt babuini, s-au făcut multe speculații. De ce s-a cerut Codruța Kovesi la oaspete? De ce acesta a acceptat să se întîlnească pe șest, sfidînd regulile diplomatice?

Răspunsul l-am primit răspunsul duminică seara. Într-un interviu acordat la Paris, Emanuel Macron s-a răstit la unii din România care vor să încalce independența Justiției s-o revoce pe Neprețuita, și l-a binecuvîntat pe pe Klaus Iohannis care urma să n-o revoce.

De ani întregi ne tot întrebăm cum se explică virulenta campanie dusă în străinătate împotriva României.

Afacerea cu Drian ne-a lămurit.

Fostul președinte al Franței, Sarcozy e judecat pentru o afacere de corupție în plan geopolitic. După ce a luat mită de la dictatorul Libiei 50 de milioane de dolari, ca să-și șteargă urmele, a intervenit militar în Libia și a avut grijă să-l lichideze pe Gadaffi. Păi dacă un fost președinte al Franței a fost în stare de așa ceva, de ce să nu credem că ministrul de Externe al Franței, suspectat chiar de presa franceză de afaceri de corupție, n-ar fi fost șantajat cu dosarul EADS” scrie reputatul analist. (materialul complet aici).

Sursa: InPolitics

Fost președinte al Colegiului Medicilor: ”Public versus Privat în Sănătate”

Secretarul de Stat de la Ministerul de Interne, Raed Arafat, a lansat în dezbatere publică problema obligării medicilor să lucreze ori la stat, ori la privat. Nu este o idee nouă. Acum 10 ani, Raed Arafat, după o vizită în Iordania, a făcut această propunere. Atunci l-am convins că nu este o idee benefică pentru sistemul de sănătate românesc și Raed și-a retras propunerea.



În justificarea propunerii, se pleacă de la o premiză corectă: actul medical nu este și nu trebuie să fie un act comercial. Soluția propusă este greșită. Actul medical este același în sistemul public și cel privat deoarece el se supune regulilor deontologice, de siguranță și de calitate și nu este influențat de forma de proprietate..

Care sunt argumentele pe care le-am folosit atunci și care sunt valabile și astăzi.

1. Argumente etice legate de echitate și justiție socială. Dacă s-ar accepta această propunere, atunci s-ar împiedica accesul populației defavorizate la serviciile din mediul privat. Sistemul privat de sănătate este complementar celui public, ridică presiunea de pe sistemul public și, adesea, în unele domenii este aproape unic. Dacă sistemul privat nu ar încheia contracte cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, astfel de servicii ar fi inaccesibile pentru acea populație, care nu are posibilitatea să-și încheie și o asigurare privată sau să plătească direct.

2. În sistemul de asigurări, banii nu provin din transferul de la bugetul de stat (excepție serviciile de urgență), ci reprezintă o contribuție a asiguraților, contribuție colectată și utilizată pe baza principiului solidarității. Cum este prevăzut și în lege (nu întotdeauna respectată), banii urmează asiguratul. Dacă un asigurat decide să apeleze la un anumit medic (libertatea pacientului de a alege medicul), dacă nu poate să o facă în sistemul public, trebuie să aibă posibilitatea să o facă în sistemul privat. Obligația sistemului public de asigurări este de a pune pe picior de egalitate furnizorii de servicii medicale în ceea ce privește condițiile de contractare și de calitate a serviciilor indiferent de forma de proprietate (public/privat).

3. Numărul de medici din spitalele publice (și așa mult sub normativ) s-ar reduce prin opțiunea pentru sistemul privat și calitatea serviciilor medicale ar scădea. Și invers, dacă optează pentru sistemul public, investițiile din privat ar fi inutilizabile prin lipsa de personal calificat.

4. Un astfel de sistem nu este utilizat în Uniunea Europeană. Din cunoștințele mele doar Grecia obligă medicii să opteze pentru public sau privat, dar aceasta datorită numărului mare de medici la o mie de locuitori. Și Iordania practică un asemenea sistem, dar ea nu face parte din Europa. În țările din UE, este reglementată doar fracția din timp pe care un medic o poate acorda sistemului privat. Această fracție și-o stabilește fiecare medic în parte. De asemenea, pentru a păstra medicii în spitalele publice, unele țări (de exemplu, Franța) acceptă practica privată în sistemul public.

În concluzie, propunerea ca medicii să opteze pentru privat sau public, din punctul meu de vedere nu are nicio legătură cu desfășurarea actelui medical. Este o falsă problemă, care deturnează atenția opiniei publice de la adevăratele probleme ale sistemului de sănătate.

P.S.: Nu aș vrea să se înțeleagă rândurile de mai sus ca un atac la Raed Arafat. Întotdeauna am recunoscut meritele pe care le are în structurarea unui sistem de urgență coerent, iar în clipele mai grele pentru el, i-am acordat susținere publică. Dar nu pot să nu remarc cu îngrijorare derapajele din ultimul timp (războiul cu țigara electronică, cu panourile publicitare de informare a riscurilor vaccinării, poziții autoritariste, excluderea unui dialog real etc.) care îl dezvăluie ca susținător al unui sistem de sănătate etatist și dacă s-ar putea și militarizat, în conflict cu un concept pe care România și l-a asumat: medicina – profesie liberală.

Autor: Vasile Astarastoae

Sursa: Vasile Astarastoae

Chris Terheș: ”Iohannis – un fanariot slugă la straini, disprețuitor față de drepturile și libertățile românilor”

Refuzul lui Iohannis de a o revoca pe Kovesi, pe motiv ca raportul lui Toader nu l-a convins, confirma atitudinea de fanariot a lui Iohannis: adica unul care sta in genunchi in fata strainilor, dar care aplauda abuzurile impotriva propriului popor.



Pentru toate aceste slugi din functii de conducere in stat nu conteaza respectarea demnitatii, drepturilor si libertatilor propriilor cetateni, ci modul cum apar ei in fata strainilor.

Pentru acestia Constitutia e zero, legile sunt zero, importante fiind “aprecierile” strainilor.

Iohannis a ratat sa dovedeasca ca e barbat de stat.

In acest moment Iohannis este legat indisolubil de Kovesi, iar toate abuzurile care vor fi devoalate de aici inainte despre activitatea DNA vor fi decontate politic de Iohannis.

Vad niste sclaveti din presa care spun ca daca o revoca Iohannis pe Kovesi acum punea mana PSD-ul pe DNA. Ba tocmai ca daca o revoca acum, Iohannis mai avea un cuvant de spus in numiri. Cu noile legi ale justitiei, Presedintele va putea respinge o singura data propunerea de numire.

Oricum, daca ramane Kovesi pana in 2019 praf si pulbere se va alege de DNA. Evident, vinovatul va fi nu Kovesi ci Iohannis, care a tinut-o in functie pe Kovesi.

Pentru Iohannis nu se putea o iesire mai proasta din aceasta situatie.

De la oameni mici, insa, nu te poti astepta la lucruri mari.

Autor: Chris Terheș

Sursa: Chris Terheș

Noua Europă de Est: Vișegradul tot mai puternic la 27 de ani (3)

Supărările Vișegradului



Două dispute majore din ultima vreme au adus relația V4 – Bruxelles în punctul de jos. Prima este reacția grupului la planurile Comisiei Europene cu o UE cu mai multe viteze. Cei patru pledează pentru unitate sub toate aspectele, inclusiv economic, vor funcționarea Uniunii în sistemul actual. A doua este criza migranților, ea a provocat mult mai mult decât o dispută organizatorică, a adus în discuție religii, chestiuni sociale, etnice, financiare, teritoriale, naționalisme și tradiții milenare, spațiile istorico-geografice și culturale ale statelor membre.

Gaz pe foc au turnat liderii superputerilor SUA și Rusia, Trump și Putin, nu de puține ori în ultimii doi ani ei s-au adresat direct instinctelor populiste ale Estului, într-o lume a tradițiilor creștine și familiei biblice au vorbit de decadență modernă, homosexualism etc.

Apoi, aproape uitat sau puțin cunoscut este faptul că în Est, în țările V4, euroscepticismul are rădăcini vechi, încă dinainte de aderare. În Polonia există mai multe partide eurosceptice, inclusiv cel de guvernământ, Lege și Justiție a lui Jaroslaw Kaczynski. După aderare, fostul președinte Lech Kaczynski nu a semnat Tratatul de la Lisabona. În Cehia, Partidul Cetățenilor Liberi, întemeiat în 2009 de fostul președinte Vaclav Klaus, a cerut pentru țara sa dreptul de refuz la deciziile Consiliului Europei (op-out), după cum primiseră Marea Britanie și Polonia și tot el, în 2010, a spus pe șleau, că ”nu este nici o grabă, ca Cehia să intre în eurozonă”, punct de vedere susținut și de președintele Miloș Zeman, un alt prieten statornic al Moscovei și al social-democrației europene. În Ungaria, partidul de guvernământ Fidesz, național-conservator, al lui Viktor Orbán, este soft eurosceptic, iar Jobbik, de extremă dreapta, hard eurosceptic. Împreună, la alegerile parlamentare din 2014 au obținut 65,66% din voturi, cel mai mare procentaj realizat de eurosceptici în Europa. În sfârșit, în Slovacia euroscepticismul este la el acasă, mai multe grupări politice, inclusiv social-democrații de la guvernare, au aprecieri critice virulente față de Bruxelles.

Relațiile V4 cu fostele administrații americane Bill Clinton și George Bush Jr. au fost și ele proaste. De trei ori în ultimii 15 ani, adică din 2002 până în august 2017, Polonia a abandonat convorbirile cu Statele Unite pentru instalarea unor rachete defensive americane pe teritoriul ei, opinia publică poloneză s-a pronunțat constant împotriva scutului antirachetă american. La fel, negocieri pornite în 2007 pentru instalarea unui sistem de radar al SUA în Cehia au fost închise de fostul președinte Obama, sătul de obstrucțiile părții cehe, cu un simplu telefon dat la Praga, în 2009. Din 2007 încoace, Ungaria a evitat permanent orice discuții cu partea americană pe tema rachetelor interceptoare americane, iar fostul premier slovac Fico, încă din 2006, a anunțat că ”Slovacia nu va permite niciodată instalarea de rachete defensive americane pe teritoriul ei”. Cât despre baze militare ale SUA în vreuna din țările V4, n-a fost niciodată vorba, nu sunt consemnate public, înainte sau după intrarea lor în NATO (1999), discuții sau negocieri pe această temă.

V4 și UE astăzi

Incisivitatea lui Viktor Orbán față de bruxellocrație a crescut constant în ultimii patru ani, după ce în iulie 2014 a lansat la Tușnad, în România, teoria ”Ungariei iliberale”, o țară care va păstra democrația și libertatea, dar se va concentra pe valorile familiei, competitivității și securității naționale, mai degrabă decât asupra drepturilor liberale. După doi ani, în 2016, premierul maghiar a fost și mai precis în afirmațiile sale: ”Criza economică a devenit o criză a elitelor politice  care domină UE. Europa și-a pierdut rolul globalist și a devenit un jucător regional. Nu poate să-și protejeze cetățenii și frontierele, să mențină comunitatea, dovadă Brexitul. Ce ar mai trebui spus, ca să afirmăm că leadership-ul politic al UE a eșuat?”

La Budapesta și Varșovia au început dezbateri intense despre o ruptură Est – Vest în UE, dar lucrurile nu sunt limpezi, încă: balticii, cu teama lor istorică de ruși, rămân pro-Vest, România și Bulgaria umblă, încă, după schengeni verzi pe pereți, iar V4 este hotărâtă să meargă înainte în disputa cu bruxellocrații. În 2018 pare încă prematur să vorbim de un Estexit, dar cetățenii V4, așa cum indică toate sondajele, cred că intrarea în UE de acum 14 ani nu le-a împlinit așteptările, criza din 2007-08, zic ei, a risipit orice speranță în prosperitate. De asemenea, polonezii au început să numească euroscepticismul, eurorealism. Ceea ce acum 5-6 ani se numeau ”reglementări” UE în sensul integrării și unificării, astăzi, în capitalele V4, se numesc ”amestec” al Bruxellesului în treburile lor interne și este esențial de spus că acesta este un sindrom moștenit de vișegrădeni de pe vremea comunismului, când politicile și soarta lor erau decise în alte părți, de la un ”centru”, iar țările estice, nefericite, erau obligate să le aplice – ”concepțiile federaliste produc nefericire”, obișnuiește să spună azi Jaroslaw Kaczynski al Poloniei.

În esență, V4 vrea acum o ”Europă a Capitalelor”, cu instituțiile Bruxellesului bine temperate, la fel vor vesticii care se opun și ei unei integrări mai adânci – Olanda, Danemarca și Suedia. Chiar și în Germania, social-democrații lui Sigmar Gabriel, în coaliție cu Merkel, cer limitarea drastică a cotelor de migranți.

În prezent a devenit limpede că pentru Orbán și Kaczynski criza migranților este o oportunitate de reformare profundă a UE, că vor să pună capăt ideii de Europă federalistă. Și trebuie spus că în cei șapte ani de când conduce destinele Ungariei, gândind și acționând ”anti-federalist”, Orbán a schimbat însuși felul de gândire al concetățenilor săi, a readus acolo conceptul de familie, de stat-națiune și de creștinism. Alături de Kaczynski și Orbán a stat ferm   fostul premier slovac  Fico și se menține președintele ceh Zeman, toți patru cu o agendă transformațională față de UE și, fiecare dintre ei, la cea mai mică ocazie  au format o echipă solidară președinte –prim-ministru – șeful partidului de guvernământ – ministrul de Justiție, atunci când s-au făcut declarații politice de interes național ori s-au confruntat cu vreo decizie inacceptabilă a Bruxellesului. Cheia succesului politic al V4 este aceasta: echipa amintită este fără fisuri, lucru deocamdată imposibil de realizat în managementul politic românesc și în media de aici, căpușate ambele, încă din anii ’90, de ONG-uri și ong-iști finanțați din exterior, și de agenți și quislingi, tot sub comandă din afară, cei mai mulți școliți în Vest. Școliți în Vest, exact precum au fost zecile de mii de români instruiți în instituții din fosta URSS în anii 1945-1955 și întorși în țară pe posturi de comandă sau ca agenți de influență.

Acum, la Bruxelles, numele micuțului orășel Vișegrad, din Est, cu numai 1 900 de locuitori, a fost proiectat în primul plan european de criza migranților, a devenit sinonim cu cuvântul ”rebeliune”. Cei din V4 dețin un număr suficient de mare de locuri în Consiliul Europei, ca să pună Berlinul în încurcătură. Sârma ghimpată a Cortinei de Fier pe care a dat-o jos în 1989, Ungaria a pus-o azi la loc, împotriva  bruxellocrației.  Zicea PM Beata Szydlo a Poloniei: ”UE trebuie să se întoarcă la rădăcinile sale. Trebuie să ne pese mai mult de cetățeni și mai puțin de instituții. După Brexit și Trump, centrul politic de gravitate al Uniunii s-a deplasat în Est”.

Împrumutând cuvintele doamnei Szydlo, spunem că acesta pare să fie sensul profund al Vișegradului. Deznodământul încleștării epice din vremea comunismului, dintre oameni și un fost regim totalitar, integrator, impus de la un ”centru” extern, ne învață, că drumul fără întoarcere pe care s-a pornit în disputa structurală V4 – UE nu poate avea decât un singur sfârșit: victoria oamenilor. A oamenilor est-europeni.

(va urma) 

Autor: Radu Toma

Sursa: Flux.md

Liviu Pleșoianu: ”Iohannis și Kovesi sunt într-o foarte mare măsură creația celor din afara țării și nu vor acționa altfel decât în beneficiul celor care i-au creat…”

Sunt încă victima unei stării de uluire, stare generată de discursul lui Macron de ieri, din Parlamentul European! Președintele Franței a spus, nici mai mult nici mai puțin, decât că intenționează să facă totul pentru „apărarea în mod ferm a unei suveranităţi europene reinventate, în faţa tentaţiei autoritare în unele ţări ale Uniunii Europene”! …



Oameni buni, noi chiar o luăm razna cu totul!? Adicătelea nu suveranitatea țărilor trebuie apărată în fața globalismului nivelator, ci Uniunea Europeană (așa cum o vede domnu’ Macron) trebuie apărată de țările ale căror popoare văd altfel viitorul decât îl vede EL, Macron, LUMINA Mileniului III… Fabulos!

Eu vă spun așa, atât pentru că ne aflăm în Anul Centenarului, cât și pentru că mi-am declarat intenția de a candida la alegerile prezidențiale din 2019: absolut NIMIC nu se va schimba pe plai dacă nu vom pricepe, la nivel de oameni de stat, că România nu poate prospera ca anexă a altor puteri, indiferent care ar fi acestea! Declarația de azi a lui Macron este nu doar revoltătoare, ci și emblemă a unui viitor care ni se construiește de multă vreme și care își atinge chiar în acești ani punctul culminant: o lume nivelată și nivelatoare, unde nu sunt acceptate decât „principiile”, „conceptele” și „ adevărurile” dictate de câteva state, indiferent de ce cred, vor sau votează celelalte state. Ce spune Macron este că trebuie acționat, la nivelul Uniunii Europene, împotriva conducerii democratice (rezultate prin VOT) a țărilor a căror traiectorie nu corespunde „adevărurilor” sale. Ei bine, eu chiar nu am de gând să accept această atitudine de „vătaf luminat”! România trebuie să aibă curajul de a se AUTODETERMINA în această lume dominată din ce în ce mai mult de reducționismul de tip „Macron”, un reducționism care sună cam așa: „Cine nu urmează întocmai și la timp linia trasată de noi cu creta pe asfalt trebuie numaidecât pus la punct, sancționat și chiar repudiat! Noi suntem PRINCIPIILE, noi suntem CALEA, noi suntem BINELE!”…

…Am lăsat special la sfârșit partea cu Iohannis și Kovesi. Am vorbit mai întâi despre Macron, pentru că exact despre el trebuie mai întâi să vorbim atunci când ne referim la Iohannis și la Kovesi! La Macron, la Klemm, la Franța, la Germania, la SUA, la Olanda, la orice altceva mai puțin la România și la români… Iohannis și Kovesi sunt într-o foarte mare măsură creația celor din afara țării. Și să nu vă așteptați niciodată să acționeze altfel decât în beneficiul celor care i-au creat…

Acum câteva săptămâni, Lumea Justiției observa că dosarul penal pentru care cereau reprezentanți ai DNA deocumente de la asociatul lui Mugur Ciuvică era chiar dosarul… EADS. Pe lângă acțiunea evidentă de intimidare la adresa lui Mugur Ciuvică, mi-a fost clar de atunci că DNA scormonește puțin cu bățul prin EADS chiar înainte de anunțul lui Iohannis cu privire la revocarea lui Kovesi. Apoi, ce să vedem, cu doar câteva zile înainte de anunțarea deciziei, descinde în țara noastră ministrul francez de Externe, care se întâlnește într-un secret total cu distinsa sufrageristă. Două zile mai târziu, iese însuși Macrrrron și ne spune că Iohannis e minunat și că „își ține bine țara în frâu” împotriva căpcăunilor care vor să pape justiția extraordinar de independentă. …Interesant șir de coincidențe, nu găsiți?

…A! Ce treabă are toată chestiunea asta cu dosarul EADS, cu țeapa imensă dată statului român de EADS? Păi EADS e companie francezo-germană… Iar distinsa Kovesi e medaliată de statul francez, prin ambasada Franței. Iar Iohannis e lăudat la scenă deschisă de Macrrron. …Adică de LUMINA Mileniului III, care tocmai ne-a spus azi că vrea să apere suveranitatea UE de statele membre dificile.

Autor: Liviu Pleșoianu

Sursa: Liviu Pleșoianu

Un președinte cam palid

Fără zâmbet pe chip, cu colțurile gurii atârnând ațos spre bărbie, cu buze decolorate și cearcăne ca la un machiaj de îmbătrânire forțată, domnul Klaus Iohannis mi s-a părut ieri seară, când a nunțat că nu o va demite pe Kovesi, un președinte copleșit de propria lașitate și de presentimente negre.



Cramponarea de Kovesi e o forma de boală a națiunii. Faptul că nu putem, nu avem curajul, nu avem determinarea să îndepărtăm un rău atât de mare din organismul nostru dă măsura bolii de care suferim. Și această boală, iată, a ajuns să se vadă și pe chipul celui mai puternic român, pe chipul președintelui țării.

Ieri a fost livid și mai strâns ca niciodată în hățuri. Devitalizat, liniar, redus dramatic la un simplu executant, i s-a refuzat chiar dreptul la maimuțărelile personale cu care ne obișnuise în rarele sale ieșiri publice pentru a părea, cât de cât, uman.

Altădată ne sfida în stilul său teutonic cu acel rânjet canibal, cu acea insolență groasă („niște penali vor să pună mâna pe justiție”). Era, totuși, o formă de manifestare afectivă, etala niște trăiri, ne transmitea, da, sacadat, da, psalmodiat, dar ne transmitea, un mesaj personal: cum își bagă el picioarele în așteptările noastre de neghiobi și cum e el mândru de felul acesta de temeritate. „Sunt picioarele mele, ce vă pasă! Da, ale mele. Cu ciorapii lor năclăiți, cu duhoarea lor de cizme în care dospesc obiele… Și? Sunt ale mele și mi le bag unde vreau, inclusiv în așteptările voastre de mămăligi valahe! Sunt președintele vostru, băi, penalilor! Ghinion! Suportați-mă!”

Ieri, paralizat!

Nu știu dacă de neputința de a face ceea ce ar fi fost corect și prezidențial să facă sau de stupoarea vreunui glonț care i-a șuierat pe la ureche chiar înainte de citirea acelui text.

Robot, robot, robot! Dar un robot cam palid.

Să te umilească pe tine, neamț țanțoș, un pârlit de franțuz (fie el chiar și președintele Franței), în așa hal încât să te felicite anticipat pentru o trădare anunțată, asta da flegmă între arienii tăi ochi limpizi (sau, pe limbile marii rivalități istorice, „flegme entre les yeux”, respectiv „Schleim zwischen den Augen“).

Lauda lui Macron venită exact în preziua marelui anunț despre Kovesi a fost ca plata la bordel: banii înainte.

Cum o fi, ca președinte de țară, să te vezi tratat drept curvă? Și nu de clientul tradițional al lupanarului, cu erotismul lui schematic, de Potomac, ci de exponentul celui mai rafinat popor în ale strecurărilor subversive pe sub chiloței? Care, după ce ți-o trage, te mai și convinge să-i dai banii înapoi.

În fine! Demnitate de ghips!

Când îți intră o așchie sub piele, organismul tău, dacă e sănătos, găsește mijloace să o elimine singur. Mobilizează anticorpi, o izolează într-o pungă de puroi și, când buboiul se sparge, o aruncă afară ca pe un intrus nedorit în cetate.

Când, însă, organismul nu mai e sănătos, așchia în loc să fie eliminată avansează nestingherită prin țesuturi, spre organele vitale, desăvârșindu-și stricăciunile.

Laura Kovesi este o astfel de așchie. Pe care sistemul imunitar al țării este împiedicat, din afară, să o elimine.

Da, Președintele României a fost ieri cam palid.

Da, suntem o țară bolnavă cu un președinte bolnav!

Sursa: Contele de Saint Germain

Alexandru Petria: ”Un concediu nepermis al lăcomiei”

Au apus vremurile când patronul avea habar de problemele personalului și era interesat să le înțeleagă. Dacă era rezonabil, conducând direct o firmă, era conștient că e nevoie, în beneficiul ambelor părți, să manevreze de așa natură lucrurile încât atmosfera din atelier sau fabrică sau prăvălie să se suprapună cât mai mult cu cea dintr-o familie armonioasă.



Știa ce înseamnă o strângere de mână la un moment oportun, o vorbă de compasiune ori stimulatoare, un ajutor financiar dat de urgență vreunui angajat. În cazul în care nu o avea în fire, o făcea măcar din rușine, ca să nu fie arătat cu degetul, catalogat ca un ticălos fără inimă, avid numai de câștig.

Multinaționalele au transformat angajații în cifre, o cifră- un target. Aseptic și fără afecte, cu o eficiență de ghilotină. Directorii executivi aruncă vina, la nevoie, când sunt înghesuiți, pe drept cuvânt- pentru problemele salariale sau a condițiilor de muncă- pe seama graficelor de profit impuse de fonduri. Și ei sunt prinși, ca muștele în lipici- pe bani cu sacul, însă asta e o altă discuție, pe logica supunerii. Ori faci întocmai și repede ce ți se cere, ori ești dat afară! Jumătățile de măsură nu-și au locul. Investitorii firmelor, din spatele fondurilor, anonimizați, n-au cum să fie încercați de rușine, fiindcă au două tampoane între ei și angajați- fondurile anonime și directorii firmei propriu-zise. Ei sunt de-responsabilizați, ceea ce nu e ok.

Directorii firmelor sunt precum doctorii care eutanasiază bolnavii legal. Nu-s considerați juridic criminali, însă omoară oameni. Iar angajatul are numai valoare profitului generat.

Multinaționalele deținute de fondurile anonime aproape au înlăturat cultura omeniei, a înțelegerii reale în relațiile cu salariații. Deviza neasumată public, de autentici mercenari: „Mergi înainte sau crapă!”. Umanul e un concediu nepermis al lăcomiei.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria