C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Analize

Iulian Capsali: “TERORISM DE STAT (episodul II)”

Faptul că în plină “pandemie” masca era opțională, iar de azi, când virusul e “în agonie”, devine obligatorie în spații închise, că se ia obligatoriu temperatura la intrarea în magazine, arată că populația trebuie ținută în măsuri aberante, cu bocancul pe gât, de către slugile care ne conduc. România este în avangarda experimentului globalist. Mai cunoașteți țări din Europa unde se iau astfel de măsuri? Asta după ce, în starea de urgență, au ținut parcurile și cimitirele închise.



Nu uitați un lucru esențial: raportările sunt false, așa cum a recunoscut secretarul de stat de la Sănătate, prof. Laurențiu Moldovan. Peste 80% din decese au fost “cu covid”; din cauza covidului sunt sub 20%, puțin peste o gripă comună. De asta au interzis și examinarea medico-legală a cadavrelor, ca să nu existe “urme” ale acestei fraude uriașe.

Propaganda securistă, bulversată de protestele din zilele trecute, marșează pe manipulări ordinare. În primul rând – pentru că la ideea că ar fi fost organizate de Moscova, râd și copiii mici – vor să inducă ideea că protestatarii neagă existența covidului.

Sunt unul dintre promotorii protestelor.

Cum aș putea să neg eu asta, când 5 membri ai familiei mele au trecut prin boala cauzată de infecția cu Covid-19? Sunteți cretini? Unii da, sunt. Alții sunt doar securiști. Singura lor preocupare este cum să ne confiște libertatea.

Cred că inclusiv implicarea lui Cataramă, un vechi ofițer al serviciilor secrete comuniste, este parte din manipulare.

PS Nu voi intra în magazinele în care mi se ia temperatura fără consimțământul meu. E și o tâmpenie, temperatura de peste 37° nu este relevantă în Covid-19 – și o spun ca om care a trecut prin boală. În plus, femeile la ovulație sunt supuse unei presiuni publice absolut indecente.

Pe ei nu-i interesează temperatura ta! Termometrele cu scanare de la distanță au oricum abateri grave. Johannis, Arafat și Vela vor doar să te învețe cu ideea de control permanent, asta după ce nu mai pot ține poterele pe străzi ca să terorizeze populația cu amenzi enorme, bătaie sau chiar crime, cum a fost cazul cu bietul depresiv împușcat cu 6 gloanțe în spate.

Autor: Iulian Capsali

Sursa: Iulian Capsali Facebook

Răbufnirea lui CT Popescu

Cozile din vămi, de la ieșire sau de la plecarea din țară (fiecare cu necazul lui) ne spun destule despre tensiunile și așteptările adunate în sufletele oamenilor. Nici un calculator și nici o enciclopedie nu pot strînge multitudinea de reacții și situații omenești trăite în aceste zile. Unii au lansat artificii, alții au inventat șmecheria cu păturile întinse pe iarbă pe post de mese, la care se livrau băuturi și gustări. Unii au ieșit la marginea pădurilor, alții în cîmp sau pe la periferie, pe petice de verdeață. Se eliberau de gîndurile negre din izolare, își împrospătau oxigenul din sînge, își clăteau privirile! Unii au răbufnit de parcă ar fi pipăit libertatea! Alții au trăit-o. Fiecare în felul lui.



Cînd s-a anunțat sfîrșitul războiului Al Doilea Mondial, lumea a ieșit pe străzi, a cîntat, a dansat, s-a și sărutat, unii s-au îmbătat, alții s-au grăbit să pună de urmași. Și starea de urgență în pandemie a fost un război. Așa a și fost prezentată. Un război pentru viață, cu combatanți în linia întîi, cu morți, cu cheltuieli enorme, cu distrugeri (căderi) economice, cu îmbogățiți (din apropierea guvernului sau a SRI-ului!) etc. Încetarea stării de urgență nu putea provoca decît explozii de bucurie. Fiecare după sufletul și mintea lui. Și cum relaxarea s-a produs cam în aceleași zile ale lui mai, răbufnirile au fost peste tot. Aproape la fel și în Germania, și în Anglia, și în Franța, și în Israel. În fiecare țară oarecum diferit, aproape peste tot cu accente de protest în legătură cu măsurile de izolare. Au avut loc chiar și păruieli cu jandarmeria și cu poliția. La noi, nu. Au fost doar două proteste anemice în Piața Victoriei.

Doamne, ce nebunie ar fi fost dacă epidemia ne prindea cu un guvern PSD! Ce mai proteste, ca niște carnavaluri politice ar fi pus la cale băieții din spatele #Rezist! Petrecerea din Herăstrău, de bună seamă organizată pe lîngă lege și trăită cu ignorarea tuturor normelor de ”distanțare socială”, n-a fost ce ar fi putut fi. Nu s-a transformat nici în protest, nici în dezmăț de alcool și droguri, nici în bătăi cu rupere de oase. A fost o petrecere a celor tineri, ca la sfîrșit de război și de stare de urgență.
De ce s-au grăbit cei tineri să încalce legea? Care lege? Guvernul Orban a izbutit performanța să anunțe conținutul unei prevederi legale care ar fi trebuit respectată peste o jumătate de oră. Din punctul de vedere al improvizațiilor prostești este vorba de un caz demn de un seminar de drept. Guvernul a lălăit-o două săptămîni și pe urmă a cîrpit în ultimul moment reglementări care trebuiau respectate imediat. Cîrpaci, nu guvernanți! Noroc că nu le-a trecut prin minte ideea tembelă să bage jandarmeria călare prin parcuri ca să-i scoată din tufișuri pe cei căzuți în extaz și să-i fugărească pe cei reuniți în grupuri mai măricele și mai gălăgioase!

Așadar, răbufnirea de bucurie a fost stimulată și de improvizațiile guvernului, de cele trei zile de mînă moartă la scriitorii de amenzi. Poate și de ” florilegiul intelectual” al lui Cristian Tudor Popescu, nici nu știu cum să i-l cataloghez. Dominat de inconștiență, patologic, propagandistic, prostesc, isteric sau de neam prost? Cultul în cap în materie de tenis și de film, alde Cristian Tudor Popescu, un soi de nevrotic de serviciu la Digi TV, s-a grăbit să-i catalogheze drept ”ratați” pe cei cîțiva participanți la un protest improvizat în Piața Victoriei. Minute întregi, Popescu a încropit o rușine de descriere a portretului de ratați și de rebuturi deomocratice al celor aflați în Piață. C T Popescu este cunoscut ca mare doctor în materie de justificat sau de ridiculizat proteste în interesul puterii sau de demolat mișcări și decizii care îi încurcă patronii și protectorii.

Poate unii nu știu că CTP-ul era un apărător al minerilor sau un scuipător de serviciu la adresa celor care protestau împotriva FSN prin 1990, tot în Piața Victoriei. Cînd protestele #Rezist din Piața Victoriei au dat în clocot, CTP a fost la mică distanță de Rareș Bogdan și de Moise Guran, ocupînd un rușinos loc 3-4, la concurență cu Stelian Negrea și Oreste.
Cît de ”ratat” este CT Popescu față de protestatarii din Piața Victoriei? Sigur, Popescu poate fi inclus în categoria cetățenilor ”ratați”. Și poate concura cu brio la un loc de frunte în clasamentul păreriștilor cu efecte nocive asupra libertăților cetățenești. Aș zice chiar și în cazurile de înțelegere a democrației.

Cît despre restul operei sale, nu pot zice nici pîs!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

Să ne spălăm pe mâini știm și noi fără să ne-o tot spună Rafila și Arafat. Hai pa, că ne ajunge!

Sigur că nu sunt de acord cu parangheliile de ieri de prin parcuri și nici cu băgatul de bună voie în aglomerații. N-aș fi însă deloc așa disperat cum sunt cei de la televiziuni. Probabil că numărul de infectări va crește dar în nici un caz nu cred că va fi o escaladare abruptă. La fel nu cred nici că numărul morților va crește dramatic. Să fim serioși, numărul celor care au avut deja COVID în forme asimptomatice sau de gripă ușoară e cred eu mai mare de un milion. Care habar n-au de asta.



Eu n-am spus niciodată că virusul ăsta nu există și că nu e periculos. Am spus doar că numărătorile au fost viciate în mod premeditat pentru ca statisticile să justifice o dictatură medicală și politică bazată pe frică și menită să întoarcă lumea pe dos. Și nimeni și nimic nu mă poate convinge de contrariul. Ce trebuia făcut de la început era protejarea vârstnicilor și bolnavilor cronici. Să blocăm totul în așteptarea unui vaccin care după cum spun unii, nu va apare probabil niciodată e o crimă. Iar populația s-ar imuniza probabil destul de repede până să apară dacă va apare vreodată vaccinul ăla minune.

Chiar dacă riscul de contaminare e mare, 80% dintre contractanții COVID nici nu vor ști asta. Iar riscul de deces pentru majoritatea populației acestei țări e probabil sub 1%. Păi așa, putem muri în orice moment din clipa în care pășim în stradă. De exemplu, cred că într-un un drum cu mașina de la Iași la București riscul de a muri într-un accident e mai mare decât cel de a muri de COVID. În viața mea am făcut drumul ăsta dus întors de măcar 200 de ori.

Nu l-am făcut de plăcere ci pentru că a trebuit. Și n-am spus niciodată că nu plec pentru c-aș putea muri. Așa și acum. Ne reluăm viața așa cum a fost fără îmbulzeli dar și fără măsuri ridicole concepute de niște miniți bolnave. Și ne vedem de treabă. Pentru că trebuie! Deci gata cu frica, amenzi, măsuri cretine și dat din deget! Că în loc să ne salvați, ne ucideți. Să ne spălăm pe mâini știm și noi fără să ne-o tot spună Rafila și Arafat. Hai pa, că ne ajunge!

Toți jurnaliștii vieții abia așteptau să audă cum ne pedepsește Mandolină pentru “excesele” de ieri. Mai că nu-l rugau să înăsprească măsurile ca să aibă ei cu ce ne speria. Erau aproape în fibrilație fără ca măcar unul să se gândească la faptul că există o lege în sensul ăsta. Una care intră în vigoare la miezul nopții și care nu-i dă lui Mandolină voie să facă ce-l taie capul. Oribile forme de viață jurnaliștii ăștia.

Later edit: o nenorocită din aia tocmai cerea amenzi drastice pt protestatari. Și să fie opriți!

Autor: Adrian Pieptu

Sursa: Adrian Pieptu Facebook

Dan Diaconu: “Manipulare și control”

Sunt asaltat de numeroase mesaje referitoare la „lichidarea” lui Viorel Cataramă de către cuplul Gâdea-Curea(sună kinky, știu!). Am făcut un experiment replicându-le câtorva dintre ei că n-au dreptate și că n-a existat nicio lichidare. Unii au cedat spunându-mi că i-am dezamăgit, în timp ce alții mi-au trimis înregistrări ale emisiunii sau explicații detaliate ale desfășurării emisiunii. N-am mai avut timp să le dau replica, astfel încât o fac acum.



Au avut ei dreptate că a fost o lichidare jurnalistică rudimentară? Cu siguranță da! Am avut eu dreptate că n-a existat nicio lichidare? Cu siguranță da! Nu vă grăbiți să trageți concluzii pripite. Vă las pe moment în dilema generată de aprobarea a două opinii contrare pentru a face o paranteză. După care, promit că voi relua subiectul.

Nu fac divagația întâmplător, ci pentru a vă adresa o întrebare: „ce este mass-media?”. Răspunsul logic ar fi următorul: „o serie de instituții având ca scop informarea și distrarea publicului”. Cred că e suficient de generală definiția. Instituțiile respective, în marea lor majoritate, sunt private, adică au obligația de a aduce profit patronului. Sau, dacă nu produc profit, de a-i servi interesele, ceea ce, în final, se traduce tot prin profit, de data aceasta obținut indirect. Să mergem în primul caz: cum ar putea produce profit o instituție media? Ca orice instituție privată, în mod evident, profitul ar veni prin taxarea celui care are nevoie să fie informat: cititorul sau privitorul. Așa funcționează lucrurile. Agricultorul, meseriașul, industriașul sau micul intermediator, toți își iau profitul de la consumatorul produselor sau serviciilor respective. În mass-media socoteala stă cu totul altfel.

Radioul și televiziunea au produs revoluția pe care o avem în prezent: preț zero pentru conținut. N-aveai nevoie decât de cutie, antenă și curent electric. Porneai măgăoaia și gata, primeai știri, muzică, divertisment fără a plăti nimic. Aparent nimic, întrucât odată cu emisiunile ascultai și publicitatea, plătită gras de către cei care-o făceau. De ce era plătită așa bine? Simplu: pentru că merita. Orice campanie bine făcută îi întorcea celui care-o făcea uneori chiar și însutit banii investiți. Asta a afectat și presa scrisă, care-a fost nevoită să vină cu un plus de calitate(atât informațional cât și din punct de vedere al prezentării), la un preț mai mic. De unde venea susținerea? Tot din publicitate, evident. Așa s-a ajuns ca, din anii 60, absolut niciun ziar să nu se mai poată susține din taxarea cititorilor.

În scurt timp publicitatea n-a mai fost de ajuns. Nici pentru ziare și nici pentru televiziuni. Motivele sunt simple: costurile de funcționare au crescut, iar concurența a scăzut prețurile. Încă din anii 70 ziarele americane au devenit total nerentabile. Radiourile au cunoscut picajul în anii 80, iar televiziunile de prin anii 90 nu prea se mai regăsesc, în ciuda prețurilor imense pe care le primesc pe publicitate. Pe măsură ce internetul a evoluat, randamentele reale ale instituțiilor media s-au prăbușit.

România s-a aliniat și ea rapid acestui trend, în ciuda deschiderii explozive din 1989. Cu toate că în anii 90 ziarele reprezentau un business serios, treptat au căzut, iar acum practic nicio instituție de presă nu mai e capabilă să mai iasă pe hârtie. Toți au trecut pe online unde nu le merge deloc strălucit. În televiziune avem exemplul celei mai de succes stații autohtone: Pro TV. În ciuda succesului fulminant din anii 90, stația a înregistrat datorii masive la stat. Culmea, datoriile i-au fost șterse de Adrian Năstase, cel care, mai târziu, a devenit victima respectivei de serviciu a televiziuni. Deh, niciun bine nu rămâne nepedepsit.

Cum rămâne însă cu profiturile? Cum de mai pot funcționa aceste instituții în ciuda faptului că produc doar pierderi? O să înțelegeți imediat după punctul următor. Răspunsul e scurt și cinic: din propagandă.

Arhitectura statului contemporan e una bazată pe fals. E o tiranie mascată de o falsă democrație. Cei care-au prins și vremea cealaltă știu bine că autoritățile nu pridideau să trăncănească despre drepturi, democrație, libertate, egalitate s.a.m.d. Asta în timp ce, dacă deschideai gura, erai imediat săltat de băieți și-ți luai minim o bătaie. Ați fi tentați să spuneți că de-aia a căzut comunismul, pentru că era nevoie de democrație. Vă voi spune că vă înșelați: dacă în comunism știați exact care vă era dușmanul, în democrația de carton pe care-o trăim nu-l veți vedea niciodată. De fiecare dată vă stabiliți îngeri și demoni, vă înrolați în tabere diverse, ajungând admiratorii sau dușmanii unor paiațe. Puteți constata asta liber, observând cum, în ciuda schimbării liderilor, treburile merg în continuare spre mai prost pentru voi.

Ei bine, un asemenea mecanism devine anost la un moment dat și riscă să-i dezvăluie pe cei din spate. Aici intervine propaganda. Ea e responsabilă cu „efectele speciale”, cu spectacolul de lumini și umbre, abil pus în scenă pentru a vă captiva și a vă distrage atenția. Însă, pentru a funcționa, tot acest mecanism trebuie uns și de-aici vine „profitabilitatea” instituțiilor media. Scopul lor devine astfel captarea cât mai multor victime – fie că se numesc privitori, cititori, ascultători – pentru a-i deturna de la scopul lor real și pentru a-i împinge într-una dintre iluzoriile tabere. Ăsta-i business-ul real. Business care e plătit prin direcționarea de publicitate suficient de îndestulătoare către întreg aparatul, dar cu un bonus substanțial pentru „fruntași”.

În ceea ce privește „Antenele” poate că ar fi instructiv să înțelegeți funcționarea trustului. Mai țineți minte că întreg trustul era criticul nr. 1 al lui Adrian Năstase în 2003-2004? Poate că nu. La fel, probabil ați uitat cum întreg trustul a sucit-o ca la Ploiești după ce Dan Voiculescu a semnat alianța cu PSD înaintea alegerilor din 2004. De dată mai recentă sunt ditirambele lui Gâdea împotriva lui Trump și sucirea imediată la 180 de grade imediat după alegerea acestuia. „Devierea ideologică” a televiziunilor lui Voiculescu s-a produs exclusiv ca efect al certurilor dintre băsescu și Voiculescu. În acea perioadă, oamenii au avut impresia că Grupul Intact în general și Antena 3 în special fac altceva. Aiurea, era tot propagandă, dar cu semn schimbat. Care, și ea, a contribuit la perdelele de fum despre care v-am spus. După schimbarea lui băsescu și, mai ales, după realegerea triumfătoare a Plăvanului, Grupul Intact s-a realiniat la linia clasică a propagandei. Propagandă care-i este dictată de alianța strategică pe care-o are cu CNN-ul, portavocea stângii americane, care la noi e dreapta. Spun asta ca să înțelegeți cam ce relevanță au doctrinele politice.

Sper că ați înțeles cam cum funcționează întreg business-ul mass media. Treaba a devenit și mai transparentă acum, de când cu COVID-19. Rămase fără mălai din cauza stopării activității, instituțiilor mass media li s-au eliberat în regim de urgență 40 milioane de EUR de la stat. Bani care se dau, chipurile, pentru informarea publicului. În fapt e o șpagă pe față pentru susținerea activității guvernamentale.

Prin prisma acestui fapt ne rezultă limpede că atât Gâdea cât și Curea sunt aproape funcționari de-ai lui Sică Mandolină. Era logic să-l frigă pe Cataramă la modul rudimentar, ca pe puiul de Crevedia. Așadar ceea ce i s-a întâmplat micuțului era cât se poate de previzibil. La fel cum previzibilă e și apariția lui Badea cu botniță pe față. E din fișa postului. La fel cum era înainte apărarea „lu’ dom’ Profesor”.

OK, cred că am epuizat paranteza, astfel încât e cazul să ne întoarcem acolo unde rămăseserăm, anume la explicarea motivului pentru care am aprobat atât opinia referitoare la lichidarea lui Cataramă, cât și pe cea contrară. E cât se poate de simplu: pentru mine, care mă mai uit exclusiv pentru amuzament la propaganda grosolană care se face în mass media, respectiva lichidare n-a existat. N-am văzut, deci nu există.

Cam asta le-aș recomanda tuturor celor care au fost deranjați de prestația jalnică a cuplului Curea-Gâdea. Nu vă mai uitați la ei, nu-i mai citiți și astfel le veți scădea relevanța. Refuzați-i și, pe măsură ce din ce în ce mai mulți vor face același lucru, veți vedea cum, la un moment dat, se vor prăbuși cu zgomot. Oricum, dacă vreți o prognoză, vă garantez că în 2-3 ani Antena 3 va avea aceeași relevanță mediatică precum Realitatea TV. O să vedeți că așa va fi!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Iulian Capsali: ”DUMINICA CURVEI”

Astăzi, prostituatele din presă (ProTV din ce am văzut) alergau cu camerele să filmeze oamenii veniți fără botnițe la Sf. Liturghie – care s-a ținut, nota bene, AFARĂ, în curte.



Sunt puși la stâlpul infamiei tinerii care s-au distrat ieri în Herăstrău. Despre noi, cei care am protestat zilele din urmă, nu mai vorbesc: lovitură de stat putinistă.

În loc să cerceteze tunurile enorme date de securiștii care fac afaceri cu statul, abuzurile la care sunt supuși asimptomaticii, ținuți cu forța în spitale, sau faptul că la Suceava au fost considerați pozitivi absolut toți cei care au fost testați, gunoaiele din presă pun umărul la instaurarea dictaturii politico-medicale, cu Arafat și Tătaru la manșă.

Desigur, nu uităm că guvernul Orban i-a mituit cu 40 milione euro ca să le cânte în strună. Din banii noștri, strânși din impozite și taxe.

Câinele de pază al democrației este pus în lesă. Prestația lor este incalificabilă; o pagină neagră în procesul de manipulare și impunere a tiraniei globaliste.

Autor: Iulian Capsali

Sursa: Iulian Capsali Facebook

Apel către oameni: “Folosiți-vă propria minte, nu mai lăsați frica și paranoia să vă încețoșeze gândirea!”

Câteva fapte: Nouă din 10 români morți de coronavirus aveau cel puțin o altă afecțiune, cele mai des întâlnite afecțiuni sunt cele cardiovasculare, diabetul, afecțiunile neurologice sau renale, dar și afecțiunile pulmonare, obezitatea sau cancerul. ( Sursa: Institutul Național pentru Sănătate Publică)



Trei sferturi dintre decese au survenit la persoane de peste 60 de ani (Sursa: Institutul Național pentru Sănătate Publică)

Slovenia, țară aflată la câteva sute de km de România, a declarat epidemia de Covid – 19 încheiată, iar cu mici excepții, țara va fi deschisă total pe 18 mai. În curând, Guvernul va permite și adunările cu mai mult de 50 de persoane (Sursa: Bloomberg)

Institutul Național pentru Sănătate Publică a recomandat unităților medicale să raporteze COVID-19 drept cauză a decesului, chiar dacă medicii nu ştiu sigur dacă infecţia cu noul virus a şi cauzat moartea pacientului. (Sursa: Economica, citând chiar metodologia INSP)

Horațiu Moldovan, secretar de stat în Ministerul Sănătății din Guvernul României: Sunt raportate multe decese din cauza Covid la pacienți care mor din altă cauză (Sursa: Digi 24)

La nivel european, în jur de 40.000 de persoane din țările Uniunii Europene mor anual din cauza gripei sezoniere, arată datele Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor. Dintre acestea, aproximativ 90% sunt persoane cu vârsta de peste 65 de ani, în special cele cu o stare precară de sănătate. (Sursa: Colegiul Medicilor București)

În Ungaria, graniță comună cu România, s-au deschis sălile de forță și de gimnastică din 4 mai! (Sursa: Adevărul)

Între 24 martie și 19 aprilie (atenție, nu 15 mai!) autoritățile au aplicat amenzi românilor în valoare de aproximativ 78 de milioane de euro (Sursa: BBC)

Oameni buni, români, cele de mai sus sunt relatate din surse oficiale ale statului român și/sau din mass-media internațională și românească mainstream(nu mă credeți pe cuvânt, căutați-le).

Acestea nu sunt invenții, nu sunt povești spuse la un pahar de vorbă. Sunt realități. Acum, vă rog să vă gândiți bine și să le puneți cap la cap. Prin ce-ați trecut și pentru ce.

Până vă gândiți, vă spun că mii de afaceri s-au închis, sute de mii de firme sunt afectate de pierderi financiare. Aceștia au sute de mii de angajați, care la rândul lor au familii. Nu mai punem la socoteală efectele psihologice: teama, neîncrederea, panica. Pentru ce?

Dacă acest virus, Covid-19, era așa de periculos precum ni s-a spus, ar fi murit sute de mii, dacă nu chiar milioane de români. De ce? Pentru că măsurile de distanțare socială au fost VAX: s-a circulat înghesuit în mijloacele de transport în comun, am stat la cozi în magazine, ne-am plimbat prin tot orașul cu declarația lui pește, am plecat cu miile la muncă în Germania, Belgia sau Italia, granițele au fost deschise putând intra oricine, iar la țară și-n orașele mai mici, nici nu mai discutăm. Ca exemplu personal: eu am dus lumină în noaptea de Paști și m-am plimbat aproximativ 20 de kilometri prin oraș, pe la blocuri. M-am întâlnit cu sute, dacă nu mii de persoane. Am intrat în nu știu câte scări de bloc. La un moment dat, mi s-au rupt mănușile și am mers fără. Oameni buni: dacă acel virus este așa de periculos, mă îmbolnăveam și eu și mai îmbolnăveam și pe alții. Nu s-a întâmplat ABSOLUT NIMIC.

Era prăpăd! Folosiți-vă propria minte, nu mai lăsați frica și paranoia să vă încețoșeze gândirea. Oameni buni, ieșiți din casă, puneți mâna și munciți: vindeți, cumpărați, agitați-vă. Altfel, vom trăi cu toții într-un lagăr farmaceutico-tehnologic, izolați și înfometați.

Ați aflat, desigur, că niște sute de oameni au ieșit azi în stradă la București pentru a protesta împotriva încălcării drepturilor și libertăților noastre cetățenești. Foarte bine au făcut, îi felicit!

Au ieșit probabil, și din cauza declarațiile președintelui, care ne-a amenințat că dacă nu suntem cuminți, ne mai dă o stare de urgență! În loc să ia măsuri pentru salvarea economiei acestei țări, în loc să felicite poporul român pentru stoicismul cu care a îndurat măsurile abuzive și neconstituționale luate, fuhrerul ne amenință! În loc să se scadă dobânzile, în loc să acorde facilități pentru agricultori, să dea de muncă oamenilor, EI ne amenință. Tot EI!

O să aflați, dacă n-ați aflat deja, că aceia care au ieșit în stradă la București sunt „pro-rușii”. Nici vorbă de așa ceva. Gândiți un pic, logic: cu cine suntem noi, românii, în competiție, pe piața comună? Suntem cu rușii? Cu sârbii? Sau cu georgienii? Nu fraților, suntem în competiție cu aliații noștri europeni. Mai departe: ia vedeți din ce țări provin patronii sau firmele care-și fac reclamă în mass-media care strigă acum „rușiii!”. Vă spun eu: Germania, Franța, Olanda, Italia, etc…Ați prins ideea. Problema acestor „instituții” media este ca nu cumva să ne trezim, să înțelegem că suntem o țară, un popor de oameni egal cu celelalte. De ce? pentru că automat am deveni competitivi, mai selectivi, mai protecționiști și asta înseamnă MAI PUȚINI BANI și MAI PUȚINE SLUGI pentru entitățile străine care finanțează această „media”. E bussines. Occidentul mereu a fost practic și calculat. Și-a urmărit interesul.

Cu cât vom da mai mulți faliment, cu cât vom ajunge cu toții la sapă de lemn, cu atât mai multe persoane vor fi disponibile pentru cules sparanghel, căpșuni, tomate și pentru șters funduri străine. Asta vreți pentru copiii voștri?

Sigur, nu e nimic rușinos într-o muncă cinstită. Dar repet: asta e ce ne dorim pentru copiii noștri? O viață de slugi, condiționată de toanele vreunui Merkel sau Macron al viitorului?

De ce nu avem voie și noi să protestăm așa cum o fac toți occidentalii? Simplu: pentru că rolul nostru este de consumatori și de mijloc de producție pentru ei, nu avem voie să ne ridicăm și să fim egalii lor. Asocierea protestatarilor pentru drepturi individuale cu rușii este o perdea de fum: cei care se comportă rusește sunt chiar actuala putere și mass-media care strigă „rușii”. La Moscova, cine contestă măsurile draconice și autoritare ale lui Putin este „occidental”. În America, chiar în aceste momente, oamenii ies în stradă cerând EXACT aceleași lucruri ca și cei care-au ieșit la București. De fapt, „rușii” sunt chiar ăștia care etichetează acum. Și în acest caz ei mizează pe FRICĂ: când aud de ruși, românii se sperie și resping din reflex. Nu vedeți că n-au alt argument decât recursul la stârnirea fricii din noi? N-au niciun argument, nicio dovadă pentru acuzațiile lor și atunci singura soluție rămâne stârnirea fricii: dezbină și stăpânește. Distanțează și stăpânește.

Ei (conglomeratul format din mass-media și putere politică) doresc ca în România să fie liniște, exact ca la Moscova. Voi ce doriți?

Voi chiar nu pricepeți că cu cât renunțați la mai multe în favoarea statului, cu atât deveniți mai dependenți? Poate vă întrebați: de ce corporațiile susțin situația asta? Nu sunt ele capitaliste, în opoziție cu statul? Simplu: pentru că orice criză este o oportunitate pentru CEI MARI. Oamenii vor deveni și mai dependenți de ei și bonus, criza îi va distruge pe concurenții mai mici. Cărei corporații, indiferent de domeniu, nu i-ar conveni așa ceva? Visul lor este să devenim toți un fel de Florin Bădiță: niște indivizi atomizați, fără o viață socială reală, fără familie, fără joburi, fără rădăcini, care să trăiască și să mănânce online, în timp ce discută cu găinile.

Aflu ca o mare companie organizatoare de concerte nu vrea sa dea banii înapoi celor care și au cumpărat bilete la concertul lui Celine Dion. Le da vouchere pentru 2021. Voi puteți sa faceti asta cu taxele? Nu vedeți ca i pandemie doar pentru unii?

În final o remarcă: există un consens transpartinic de ani de zile pentru trei chestiuni: introducerea manualelor electronice în locul celor clasice, tipărite, guvernarea prin ordonanțe și vaccinarea obligatorie a populației. Primele două s-au realizat deja, în doar două luni de „stare de urgență”, iar a treia se coace. Între timp, apărându-ne sănătatea de cel mai credincios virus din istoria omenirii, care-și petrece majoritatea timpului în biserici sărutând icoane, am devenit și mai bolnavi și mai săraci, astfel că mai toate reclamele de la radio-tv sunt la medicamente, bănci și jocuri de noroc.

Apropo, știați că suntem în al 39-lea an de pandemie de HIV la nivel global? Nu-i nimic, #stațiacasă. Sau puteți să vă treziți și să ieșiți în stradă pentru voi și copiii voștri.

Alegerea e a fiecăruia.

Autor: Mihai Șomănescu

Sursa: Mihai Șomănescu Facebook

Istoricul Marius Oprea, anchetă: ”2.426 de foști acoperiți ai Securității au privatizat comunismul. Acum au pensii speciale”

În 1989, Securitatea stătea în vîrful unui adevărat imperiu economico-financiar. Acesta era creat după propriile ei reguli, care impuneau ”comision” tuturor producătorilor români cu ”plan la export”. Exportarea produselor în ţările lumii se putea face numai prin ”întreprinderile specializate” ale Securităţii, care controla întreg comerţul exterior. Ceea ce se găseşte în arhivele bine păzite ale ICE Dunărea ar putea arunca o lumină asupra ”acoperiţilor”, care după 1989 au ”privatizat” comunismul.



Dau publicităţii un singur document, deocamdată: ultima pagină dintr-un contract între ICE Dunărea şi Uzina de Tractoare din Braşov (unul similar se încheiase şi cu Uzina de Autocamioane), prin care Securitatea percepea nu mai puţin de 50% comision pentru exportul de tractoate în Siria, în 1987. ”Comisioanele” Securităţii au adus industria pe butuci şi la Braşov au generat revolta muncitorilor, care şi-au văzut salariile diminuate în medie exact cu cuantumul ”taxelor” percepute de Securitate.

În 2001, dar şi în 2002, prin patru ordonanţe de urgenţă ale Guvernului Năstase, tot atîtea servicii secrete din România (Serviciul Român de
Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale) au primit dreptul să-şi înfiinţeze „firme sub acoperire”, să joace pe piaţă prin proprii agenţi economici. Prin aceste ”firme sub acoperire” a fost reînviată practic fosta ICE Dunărea. Pretextul a fost ”lupta antiteroristă” de după atentatele din 11 septembrie 2011 din Statele Unite. Osama bin Laden menţionase anterior şi România printre sursele sale de finanţare şi am scris după atentate două articole (”Braţul de acoperire al lui Bin Laden în România”), despre mafia arabă protejată politic de PDSR şi ”logistic” de generali din servicii secrete, implicaţi în acte de contrabandă cu arme, ţigări, alcool, carburanţi etc., ca singura care putea furniza banii pentru teroristul islamic.

Cele scrise de mine au fost contestate oficial atunci de către SRI şi chiar de către Corina Creţu (purtătoare de cuvînt a preşedintelui Iliescu), care mi-a dedicat o conferinţă de presă, cerînd să fiu deferit justiţiei, pentru ”divulgarea de secrete de stat”.

Dar, puţin mai tîrziu, pentru a ”combate terorismul” şi a controla posibilele lui surse de finanţare în România, guvernul Năstase a decis, cu
discreţie, ca SIE să poată „să desfăşoare în condiţiile legii activităţi cu caracter economic”, că SRI are voie să-şi facă firme sub acoperire, iar SPP poate să presteze servicii de pază şi protecţie contra cost (OUG 154/21 noiembrie 2001, OUG 72/13 iunie 2002, OUG 103/29 august 2002); pînă şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a primit dreptul de a „presta servicii” (contra cost) în regim privat, prin OUG 7/30 ianuarie 2002. Fosta ICE Dunărea, imperiul economic al Securităţii, a revenit ”pe piaţă”, de astă dată în cadrul serviciilor secrete din România. Precum şi practica ei, a comisioanelor şi controlului impus asupra ”partenerilor” de afaceri.

Nu ştiu cît la sută din profiturile ”firmelor acoperite” intră acum la ”servicii” şi cît în buzunarele diverşilor ofiţeri-acţionari. Nimeni nu ştie. Pun pariu că nici şefii acestor servicii nu ştiu, dar un lucru e cert – la bugetul de stat nu intră nimic. De la crearea lor încoace, nimeni n-a ştiut să spună cîte ”firme sub acoperire” s-au înregistrat şi ce rezultate au avut în ”lupta antiteroristă” sau măcar anticorupţie. E sigur numai că tentaculele ”serviciilor” s-au întins şi asupra ”economiei de piaţă” din România. Comisiile parlamentare de control nu au investigat niciodată activităţile ”firmelor sub acoperire”, care nu au făcut obiectul vreunui audit sau control al Curţii de Conturi, nimeni nu a măsurat profitul sau eficienţa lor în combaterea terorismului sau a corupţiei. Dimpotrivă. Mai multe scandaluri de presă au arătat că ele însele sînt sursă de corupţie, trafic de influenţă, afaceri derulate la limita legii, pe bază de ”comision”, cum proceda şi ICE Dunărea, întreprinderea de comerţ exterior a Securităţii. A fost într-un fel în ”logica” serviciilor secrete să-şi ”reorienteze” activităţile aducătoare de fonduri, altele decît cele bugetare, după 11 septembrie.

Cu un an şi jumătate înainte, după scandalul ”Ţigareta II”, preşedintele Emil Constantinescu a dat dispoziţie ca orice aşa-zise ”operaţiuni
speciale” (cu precădere ele erau activităţi de contrabandă cu arme şi cu ţigări) să fie stopate şi mi-a dat sarcina ca, în cadrul Consiliului Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate, unde mă ocupam de redactarea raportului acestuia, să investighez unele din aceste acţiuni aflate la limita legii. Am descoperit şi raportat atunci preşedintelui numeroase ilegalităţi, săvîrşite de cadre superioare din servicii; ca o mică paranteză, fără a mai insista asupra subiectului, mărturisesc doar că, în ordine cronologică, am găsit că, de fapt, ”Ţigareta II” era ”Ţigareta XII”.

Mai mulţi generali SRI şi SIE au fost trecuţi în rezervă.

Odată cu ordonanţele menţionate ale guvernului Năstase, ”operaţiunile speciale” au fost reluate, sub o nouă formă şi cu o altă anvergură, lucru care mă face să cred că acum, de fapt, un segment important al economiei de piaţă din România este controlat sau cel puţin influenţat de serviciile secrete, care şi-au creat un adevărat imperiu economico-financiar.

Strămoşii imperiului economico-financiar al serviciilor În comerţul exterior şi segmente adiacente, Securitatea avusese plasaţi 2.426 de ofiţeri acoperiţi, din totalul ei de 15.312 cadre, cîte număra în decembrie 1989. Foştii securişti sînt beneficiari ai pensiilor speciale, care sînt plătite prin Ministerul Afacerilor Interne. Nici cuantumul acestora, nici numărul lor exact nu a fost vreodată dat publicităţii, întrucît ei au ieşit la pensie după 1990 din nou-createle ”servicii de informaţii” şi aceste date, ca şi ”dosarele de cadre” privind activitatea lor sînt clasificare pînă astăzi ca ”secrete de stat”.

Practicile oneroase specifice comportamentelor foştilor securişti, care transformaseră Securitatea într-o fabrică de dolari pentru regimul Ceauşescu, pe baza comisioanelor care au împovărat economia şi implicit nivelul de trai al românilor s-au perpetuat după 1989, nu numai în cadrul serviciilor secrete, dar şi în ministere de profil (Externe, Comerţ Exterior, Economie), unde au ajuns mulţi dintre securiştii care au lucrat înainte de Revoluţie în operaţiunea ”bani pentru Ceauşescu”. De astă dată, făcînd bani pentru ei şi pentru protectorii lor politici.

Probabil că, pentru a nu fi socotite simple teorii, cele spuse mai sus au nevoie de exemple concrete. Pot să le dau. În centrala Ministerului Comerţului Exterior, în primăvara anului 1990 directorul Talpaş, secondat de adjunctul său Minculete din cadrul Direcţiei Asia şi Extremul Orient erau din fosta Securitate: primul colonel, al doilea maior. La fel, în Direcţia Africa din Ministerul Comerţului Exterior, directorul Grigore şi adjunctul său Bălan erau şi ei din Securitate. În Direcţia Europa lucrau fostul locotenent-colonel Culău, pe post de consiler, ofiţerii Nica, Mihoc, Berinde şi Fota.

La Direcţia Chimiei era şef ofiţerul de securitate Negoescu. Pînă şi Direcţia de Organizare şi Control a ministerului era condusă tot de un cadru al fostului DSS, directorul Negulescu. Toate conducerile întreprinderilor de comerţ exterior ale ministerului (Fructexport, Agroexport, Metalimportexport sau Terra) au fost conduse şi după 1989 de foşti ofiţeri de securitate, din cadrul fostei ICE Dunărea, din fostul Serviciu

Independent pentru Comerţ Exterior al Securităţii sau de foste cadre ale Direcţiei de Informaţii Externe, spioni sub acoperire de ataşaţi comerciali, retraşi de la posturi după 1989.

Unii ofiţeri au părăsit comerţul exterior în 1990, cum e cazul fostului ministru adjunct Bădiţă, care avea cel mai înalt grad – general de Securitate. El a preferat diplomaţia, plecînd consilier economic şef al Ambasadei României la Teheran. Nu era singur. Pînă în august 1993, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comerţului şi Ministerul Turismului numiseră 17 foşti ofiţeri de Securitate la posturi în străinătate, alţi 11 au intrat în centrala Ministerului Comerţului Exterior, întărind rîndurile celor deja prezenţi. Foşti securişti îi protejau din funcţii cheie: Petre Ciobanu, director în Ministerul Afacerilor Externe, fusese ofiţer DIE; Radu Herghelegiu de la Departamentul pentru Reformă al Guvernului şi Rareş Petru, directorul EximBank erau şi ei foşti securişti.

Toţi aceştia sînt numai ”vîrful aisbergului” prin care Securitatea a ”privatizat comunismul”, strămoşii imperiului economico-financiar al serviciilor secrete din prezent, care, într-o simbioză şi continuitate perfecte, cu ajutorul ordonanţelor Guvernului Năstase, au devenit astfel moştenitorii Securităţii, preluînd ”din mers” şi dezvoltînd patrimoniul ei economic. La acesta au adăugat ”plusvaloare”, în condiţiile economiei de piaţă. Şi al poziţiei lor privilegiate, în sistemul de putere din România, care le-a acordat, cum spuneam, inclusiv ”pensii speciale”.

După intrarea ţării noastre în NATO, comerţul cu arme a devenit strict controlat. Contrabanda cu carburant din vremea embargoului impus fostei Iugoslavii devenise şi el, la începutul anilor 2000, doar o frumoasă amintire, iar filierele arabe de contrabandă cu ţigări suferiseră lovituri devastatoare, în timpul administraţiei Constantinescu. Aşa că, după ordonanţele guvernului Năstase, am toate motivele să cred că ”serviciile” s-au reorientat spre inflitrarea şi controlul asupra comerţului cu medicamente şi echipamente medicale, al doilea ca sursă de profit la nivel mondial după comerţul cu arme.

Scandalul mediatic legat de Hexi Pharma, singura firmă românească producătoare de dezinfectanţi şi biocide, încheiat tragic pentru
patronul ei, este şi el un argument. Acesta este contexul, ”oceanul” din care a ieşit la suprafaţă, de curînd, cel mai mic peştişor din apele tulburi ale ”generaţiei a doua” de moştenitori ai Securităţii, copiii ”tehnocraţilor” de după 1989 şi nepoţii ”strămoşilor” de la ICE Dunărea: Andrei Mihai Dracea. Despre care, dacă îmi dă Dumnezeu sănătate, scriu mîine.

Autor: Marius Oprea

Sursa: Mediafax.ro

Vasile Suhov: “Gânduri reacționare”

Hai să lămurim o chestiune din prima. Suntem de acord că de voi spune măscări despre partidul de guvernământ și Titanul ce cu pricepere conduce țara nu sunt nici putinist rusofil vândut chinejilor nici platit de regimul nord corean?



Dacă aveți cea mai mică senzație în acest sens , grabnic dați-mi block si mergeți pe paginile cunoscuților influenceri Caramitru Andrei, Godină, Moise Guran și Lucian Mândruță. Sigur acolo veți găsi ceea ce căutați. Sau nu, poate nu vă place pur și simplu de moaca mea și asta e, viața merge mai departe.

Ludovic Orban. Nimeni nu a reușit până acum să explice coerent și credibil din ce a trăit acest om până la a deveni Premier. De era pesedist ar fi fost demult răstignit în Piața Victoriei de către “IPIPIO”-ul acestei Jane Darc moderne, iubita doamnă Koveși. Ar fi găsit doamna de la Bruxelles ceva de anchetat chit că nu are decât un vag cadru legal.

Ion Ștefan zis “Grindă”. Ditamai Ministrul Dezvoltării. Ești rudă cu dânsul (unii zic cu nevasta dânsului) ești aranjat. Săpător de gropi în cimitir să fii că … Magie! … Director la Calitatea Solurilor devii. Nu o zic eu ci gurile rele. De era pesedist repara acum ambreiaje cot la cot cu Dl. Dragnea.

Monica Anisie, profesoară de liceu, Ministrul Educației. Haștagistă de frunte. Autoarea unor dume memorabile. Anchetatoare stalinistă de învățătoare. Haosul din educația de azi i se datorează în mare măsură. Dacă era pesedistă ar fi fost victima predilectă a Ligii Șoimilor Patriei și a Elevilor, care ar fi făcut-o de ocară non stop pe toate canalele TV.

Violeta Alexandru. După Olguța la Muncă vine … Dumnezeule, cine e doamna?? Cunoscută prin apetența de a da liftiere afară. Haos și jale pe piața muncii din România. Inutil să vă spun că de era pesedistă zăcea în lanțuri sub biciul sindicaliștilor însetați de sânge.

Câți. Ah, Câțu…. Acest “Împrumutător” al Patriei. “Nu cheltuiți voi pe aiureli cât pot eu împrumuta!” se spune că e deviza de deasupra scaunului ministerial ce îl freacă zilnic. De era pesedist…scuze, dar noi la PSD nu avem asemenea piscuri de prostie.

Ghorghiu și Turcan. Un fel de curci de serviciu ale partidului liberal. Vorbesc ele, se ofilesc microfoanele.

Tătaru. Ministru al Sănătății. Venit după un catastrofal pe care numai Virusul l-a oprit să privatizeze tot ce mișcă. Celebru prin limba engleză cunoscută la perfecție.

Iohannis. Soțul Răvășitoarei. Singurul primar ne-condamnat pe o speță unde au fost condamnați toți ceilalți. Posesor de case. Ironic și sarcastic. Amenințător. Adorat de două treimi din acest popor. Președinte. Dacă ar fi fost pesedist…. Asta e o glumă bună fiind cunoscută capacitatea PSD de a da candidați de toată jena. Dl. Iliescu, să ne ierți.

Acești oameni (și sunt doar o mică parte dintr-o uriașă șleahtă flămândă) conduc țara în unele din cele mai complicate momente ale ei. Ce au reușit?

Să ne scoată pe toți din sărite.

Să arunce în șomaj milioane de oameni.

Să se împrumute bani pe care nici nepoții noștri nu îi vor plăti.

Să pună pe funcții grase și măturătoarea de la sediu.

Să ne batjocorească speranțele și visurile.

Și? O treime a acestui popor (chiar spre jumate) e bucuroasă de acest tratament.

Ori suntem tâmpiți ori nu mai suntem.

Această postare este integral un pamflet. Tratați-l ca atare.

#pamflet

Autor: Vasile Suhov

Sursa: Vasile Suhov Facebook