C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Analize

Polonia, o ţară care respectă adevărul istoric şi Presedintele Poloniei Andrzej Duda, demnitatea naţională

Spaţiul societăţii civile, şi aşa destul de anemic, se află sub dictatura politicului. Nivelul de trai al românului, valorile istorice, religioase, culturale, morale, au fost împinse la periferie, pe motivul că acestea ar fi ancila politicului sau un lux mai puţin necesar cetăţeanului.



Oscar Ameringer afirma: „politica este arta subtilă de a obţine voturi de la săraci şi fonduri pentru campanie de la bogaţi, promiţându-le şi unora şi altora că îi vei proteja de ceilalţi”. Aşa a fost dintotdeauna! Istoria l-a strivit în mod arbitrar pe om, fiindu-i de cele mai multe ori ostilă. Tragismul şi nedreptăţile vieţii şi ale istoriei noastre continuă, se perpetuează neîncetat, urmare a politicii nedrepte a omului faţă de om. Am devenit un popor care, din patru în patru ani aşteaptă cu fervoare să fie prostit de politicieni, iar scursurile noastre politice practică o artă de a-i îndobitoci, absolut unică în Europa. Mocirla în care se scaldă „aleşii neamului” a scrârbit întreaga naţie. Mă rog, ce a mai rămas din ea la baştină, pentru că recenta analiză a O.N.U. estimeasză că „de la o populaţie de 19.679 milioane de locuitori în 2017, România va ajunge în 2050 la 16.397 milioane de locuitori, întorcându-se la nivelul anului 1950″[1].

Dintre sutele de „comisari ai poporului” pot fi număraţi pe degete cei care mai slujesc cu adevărat Neamul. Te apucă sila să deschizi cutia cu maimuţe şi să priveşti cum se beştelesc reciproc în public, dar devin monolit când e vorba de parale, de interesele lor, de vacanţele lor fără număr. Aproape toţi nişte fiuguranţi agramaţi, care poate doar la săpat şanţuri sunt potriviţi de pus. Pe mâna lor a ajuns frumoasa Românie. Ţipă din morminte Ştefan şi Mihai, şi Ion, şi Nicolae, şi Constantin… ce-aţi făcut cu Ţara netrebnicilor? I-aţi vândut pământul, munţii, păşunile, apele şi bogăţiile pământului! Ce lăsaţi urmaşilor?

Chiar de la începutul anilor ’90 s-a declanşat sabotarea, apoi distrugerea mineritului în România. Minerilor li s-a schimbat meseria: au fost folosiţi fie pentru „lupte de stradă”, fie pe post de Bau-Bau, au fost trădaţi, sacrificaţi şi asasinaţi precum teroriştii (dar asta nu se spune) jertfiţi de puternicii vremii pe altarul haosului şi al jafului. Matusalemul de la B.N.R. a primit ordin de la C.F.R. (a nu se confunda cu defunctele Căi Ferate Române) pe care l-a executat prompt. B.N.R. nu a mai cumpărat aur de la minele româneşti, accesul în mine fiind rând pe rând, blocat – la propriu – cu blocuri din beton. Tezaurul post-ceauşist şi post-decembrist al României a fost aşezat pe covorul fermecat şi… dus a fost.

Istoria fantomaticului Tezaur Românesc adăpostit de Moscova pe vremea ultimului ţar al Rusiei – despre care măscăricii Înaltei Porţi spun că dacă-l vrem înapoi, ne costă chiria găzduirii (nu se mai ştie precis unde) mai mult decât valoarea lui – se repetă, dar altfel. Cică cel din anii ’90 ar fi mai sigur în seifurile britanice ale lui Rotschild. Şi uite-aşa, nu mai scoatem aur românesc, nu mai avem drept la marcaj, nu mai avem putere de schimb… îl extrag alţii „discret”, pentru ei şi-l duc „peste mări şi ţări”, la ei acasă.

Ce a însemnat postdecembrismul? Fabrici falimentate, uzine închise, mari combinate scoase din funcţiune, lăsate în paragină, apoi vândute pe doi bani. „Grămada de fiare vechi” a lui Petre Roman a dat roade bogate, dar nu pentru ţară, ci pentru buzunarele nesăţioase ale „investitorilor strategici”. Milioane de români au ajuns şomeri, li s-a pierdut numărul şi au ajuns la mâna arendaşilor cocoţaţi în fotolii parlamentare, guvernamentale sau cotroceniste. Nu mai este un secret pentru nimeni. Cei ce conduc partidele parazite şi guvernele sunt fie incompetenţii algoritmului politic, fie hoţii şi jefuitorii autohtoni, cu toţii dependenţi de aşa numiţii investitori strategici, în fapt mafioţii globalismului agresiv.

Printre milioanele de expatriaţi ai anilor democraţiei U.E.-iste s-au numărat şi minerii români lăsaţi pe drumuri, ajunşi – de nevoie – în minele Africii de Sud. Acolo au fost folosiţi, pe drept, ca specialişti, dar nu şi cu lefuri pe măsură. Alţii s-au dus încotro au văzut cu ochii, până hăt, la capătul pământului, în America de Sud, Australia. În anii următori încă trei milioane de români vor pleca din ţară. Spre bucuria conducătorilor handicapaţi de la Bruxelles şi a „multiculturalismului”, a cărui roade criminale se văd zilnic în Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Suedia, Norvegia…

Printre cele necesare pregătirii hranei zilnice se numără şi tâlcul basmului lui Ispirescu „Sarea în bucate”. Poate că cei, „născuţi mai devreme” – acum Ispirescu nu mai are loc în curicula şcolară – îşi mai amintesc; începea aşa: „Un împărat, rămas văduv, își creștea singur cele trei copile și în momentul în care vrea să afle cât de mult este iubit de la fiecare dintre ele a primit trei răspunsuri diferite: cea mare îl iubea că mierea, iar cea mijlocie ca zahărul. Doar mezina i-a răspuns că îl iubește ca sarea în bucate, ceea ce l-a supărat tare pe împărat”. Abia târziu, împăratul a înţeles şi preţuit înţelepciunea fiicei sale.

României poate alimenta cu sare întreaga planetă timp de sute de ani. Zona saliferă cuprinde toată zona subcarpatică a Munteniei, Moldovei şi Bucovinei, cu saline, unele încă în exploatare, altele închise: Ocnele Mari Doftana, Slanic Prahova, Targu Ocna, Cacica. In Transilvania, Praid, Ocna Dejului, Ocnele Romane, Turda, Ocna Mureşului şi Ocna Sibiului. În Maramureş, lacurile sărate: Techirghiol, Ocnele Mari, Amara, Telega, Sovata.Sarea românească a fost totdeauna de calitatea excepţională şi foarte căutată pentru puritatea sa. Cândva, comerţul cu sare a fost în România cam ce este astăzi comerţul cu petrol în lume. Extracţia sării nu solicită eforturi deosebite şi probabil Păstorel a intuit ce se va întâmpla în postdecembrismul demolator în care trăim, când a scris: „Din Banat până la Iaşi/ Se resimte lipsa sării,/ Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi/ Au ajuns la cârma ţării”. De ce toată această pledoarie ? Intraţi, vă rog într-un magazin alimentar din România. Căutaţi şi cereţi sare. Veţi rămâne uimiţi când vă veţi convinge că în magazinele din România găseşti astăzi doar: „Sare de Himalaya”, „Sare din Turcia”, „Sare de mare”, „Sare recristalizată”…

Stăm pe un pămînt rodnic aşa cum puţine ţări au şi cumpărăm roşii şi castraveţi din Grecia, prune şi pepeni „de Dăbuleni” din Turcia, mere şi pere din China, peşte, de te miri unde, toate, la preţuri pipărate. Stăm pe munţi de sare şi cumpărăm sare din ţări aflate la mii de kilometri. Deja asta nu mai este prostie, este sabotaj!

De la sare, la piper: Polonia, o ţară care respectă adevărul istoric şi demnitatea naţională

Bomba poloneză a explodat! Preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, a promulgat mult contestata lege privind Holocaustul, în pofida protestelor venite din partea Israelului, S.U.A. şi Ucrainei[2]. Legea impune amenzi şi pedepse cu închisoarea de până la trei ani, inclusiv cetăţeni străini, pentru menţionarea termenului „tabere poloneze ale morţii” şi pentru sugerarea „în mod public şi împotriva realităţii” a faptului că naţiunea şi statul poloneze au fost complice la crimele comise de Germania nazistă. România poate lua exemplu, însă Klaus Iohannis nu este Andrzej Duda. România are doar făcători de legi-fără-de lege, printre care şi anticonstituţionala 217/2015 care recondamnă şi răstigneşte valorile neamului Românesc. Felicitări domnule Preşedinte al Poloniei! Aş vrea să cred că nu sunteţi „Singur împotriva tuturor”! cum s-ar întâmpla pe malurile Dâmboviţei.

——————————————-

[1] http://www.gandul.info/stiri/peste-3-milioane-de-romani-vor-disparea-din-statistici-in-urmatorii-30-de-ani-datele-oficiale-care-confirma-o-tendinta-ingrijoratoare-pentru-romania-raport-16951564
[2] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/presedintele-poloniei-va-promulga-legea-privind-holocaustul-873531 https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/02/06/update-polonia-presedintele-andrzej-duda-afirma-ca-va-promulga-legea-privind-holocaustul–50060 accesate la 07.02.2018

Autor: Ion Maldarescu

Sursa: Revista Art-Emis

DNA și Kovesi au rămas cam singuri?

(Ei, să nu exagerăm! Lazăr veghează.)



Vîrful de lance al ziare.com, Ioana Dogioiu, nu mai scrie un rând. Sabin Orcan avertizează fanii lui Kovesi, pe Facebook, că de data asta e groasă. Antena 3 și România TV continuă dezvăluirile pe bandă rulantă. Centrul pentru Resurse Juridice, ONG sorosist, ia distanță de Kovesi și cere ancheta temeinică la DNA. Realitatea TV face un mare pas înapoi. Digi 24 face eforturi inumane să difuzeze orice, în afara scandalului momentului.

Sorina Matei decapează pe bucăți DNA. Codrin Ștefănescu e disperat: ”Tudorele, fă ceva că nu se mai poate!!”. Tudorel nu poate, că e în Japonia, deși de două zile se tot întoarce de urgență. Hans Klemm nu suflă o vorbă în favoarea lui Kovesi. Șoc și groază printre tefeliști. Muțenie deplină a tuturor ambasadelor care o susțin tradițional pe șefa DNA.

Iohannis tace și el, dar o face cu ștaif, din Tenerife. USR face un pas înapoi. Mai mulți membri ai CSM cer declanșarea anchetei penale în cazul probelor fabricate la DNA Ploiești. Mălin Bot prezintă, pe Facebook și Youtube, lista jurnaliștilor ”penali” care o critică la ordin pe Kovesi. CSM cere oficial urgentarea anchetei privind DNA. TFL-iștii nu ies în stradă în apărarea lui Kovesi.

Presa străină nu comentează scandalul. Sabina Fati, la Europa Liberă: ”Nu e clar cine-ar mai putea să o salveze pe Kövesi. Deocamdată, Klaus Iohannis rămâne tăcut”.

Pora scrie, în Revista 22: ”Mazilirea șefei DNA, Laura Codruța Kövesi, a intrat pe ultima turnantă.(…)Acesta este însă singurul test pe care îl va da Iohannis în timpul mandatului său. Cel decisiv. Dacă nu îl trece, pierde tot”.Pora scrie, în Revista 22: ”Mazilirea șefei DNA, Laura Codruța Kövesi, a intrat pe ultima turnantă.(…)Acesta este însă singurul test pe care îl va da Iohannis în timpul mandatului său. Cel decisiv. Dacă nu îl trece, pierde tot”.

Detaliază Dan Tăpălagă, pe Hotnews: ”Dacă în aceste condiții dificile președintele Klaus Iohannis cedează presiunilor și va semna decretul de revocare, mesajul pentru public intern și extern va fi unul singur: în România, mafia a învins statul. Cu o asemenea capitulare la activ, mandatul lui de președinte s-ar încheia de facto. Chiar dacă nu mai vrea, să zicem, al doilea mandat, nici primul nu va fi întreg, ci abandonat înainte de se fi încheiat (s.n.)”.

Interesantă chestiune: în absența unei suspendări din partea PSD-ALDE, ce altă manevră – și a cui? – i-ar putea încheia lui Iohannis primul mandat înainte de termen?

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: Bogdan Tiberiu Iacob

Gogol rulz!

Cronica de profan… Am fost spectator, in aceasta seara la Teatrul de Comedie. Suflete Moarte dupa romanul omonim de Gogol. Un roman controversat. Care a fost ars si rescris de doua ori inainte de a fi publicat. Si care a suferit adaugiri si la 30 de ani de la moartea autorului, fiind descoperite o serie de manuscrise ascunse.



Romanul, în sine, dezvăluie adevărata față a societății mic-burgheze din Rusia anterioară revoluției bolșevice. O intriga simpla, aproape de amvon, în care un escroc de mica anvergura, Cicikov, ajunge intr-un oraj dominat de rutina si frustrat de lipsa vizitatorilor cu pedigree. Cicikov se baga rapid pe sub pielea notabilitatilor guberniei, guvernatorul, seful politiei, seful postei, procurorul, presedintele Curtii de Apel si cativa mosieri locali de importanta regionala.

Scenariul se circumscrie dorintei lui Cicikov de cumpara tarani aserviti, bunuri mobile la acea vreme. Si pentru ca planul să îi funcționeze fără sincope, Cicikov vrea să cumpere doar țărani morți, dar care nu au apucat să fie radiati din recensământul periodic. De fapt, acele suflete moarte. Actorii mare parte dintre ei, se transpun în roluri, și intră perfect în pielea personajului. Geniali sunt copiii din piesa, Elina Grama (fata guvernatorului) intră perfect în rol și joacă piesa fetei guvernatorului, fată de pension, ingenuă, diafană, ruptă total de mașinațiile tatălui ei, guvernatorul rapace care plănuiește să o mărite cu proaspătul sosit în oraș, escrocul de suflete moarte. Ceilalți doi copii, Tudor Roșu și Vlad Bâzgă interpretează perfect rolul a două bestii preadolescentine, care fac viata amară oricărui vizitator în casa lor.

Scenariul e bun, piesa e buna, o notă aparte făcând alegerea regizorului de a apela la un decor minimalist, aproape Emo sau generatia #rezist, scanduri, frigidere de morgă și europaleți, aflat în totala contradictie cu opulenta și kitsch-ul care abunda in casele aristocratiei ruse de la inceputul veacului IX.

Unii actori fac un rol remarcabil, cum ar fi Dragoș Huluba, Dan Aștilean, Alexandru Conovaru și veteranii Ion Chelaru și Constantin Cojocaru. Ceilalți, însă, din păcate cu Gheorghe Visu în frunte afișează o anumită suficiență care îi face să iasă din pielea personajului, să improvizeze potrivit propriei percepții a celebrității personale, iar piesa devine ușor sacadată, cu ruperi de ritm și de fir dramaturgic.

Dar asta nu umbreste constructia de ansamblu a piesei, care reuseste sa fie pusă în valoare nu atat datorita decorurilor sau regiei, cat devotamentului actorilor din rolurile principale.

Per ansamblu, o piesă pe care o recomand cu căldură oricui, și care merită văzută. Gogol rulz!

Autor: Mihai Valentin Neagu

Sursa: Mihai Valentin Neagu

Bogdan Duca: ”Uciderea libertății în numele toleranței”

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a bătut palma cu principalul ong al homosexualilor și transexualilor din România ca, pe bani UE, să dreseze ideologic niște activiști pentru a…”combate discriminarea”.



Unul din obiectivele lor este…wow: ”contracararea utilizării abuzive a libertăţii religioase pentru a genera intoleranţă la adresa minorităţilor şi pentru a limita alte drepturi ale omului, inclusiv drepturile persoanelor LGBTI.”

Adică, cu alte cuvinte,găsirea unor mecanisme de a îngrădi libertatea religioasă și de conștiință.

Că ACCEPT face treaba asta hai să spun că accept și înțeleg. În definitiv, e un ong care are o poziție ideologică asumată.

Că UE finanțează astfel de proiecte nu accept, dar m-am resemnat de mult (chiar înainte de aderarea României la UE) ca să mai văd altceva în această Uniune decât un proiect ideologic de uniformizare prin nivelare ideologică a Europei,

Că CNCD este lăsat să facă așa ceva, asta nu mai pot nici înțelege, nici accepta.

Nu înțeleg de ce există această instituție. Orice formă de discriminare poate fi reclamată la poliție și în instanță, fiind pedepsită oricum mult mai eficient decât sancțiunile contravenționale date de sinecuriștii de la CNCD.

Practic prin CNCD, Statul român își asumă oficial o ideologie ca politică de stat. Și nu o face nici măcar democratic: căci nu sunt întrebați cetățenii nici dacă vor impunerea ideologiei corectitudinii politice, nici dacă vor schimbarea instituției familiei, nici dacă vor limitarea libertății lor de conștiință și de credință.

Nu sunt cetățenii români întrebați de nimic din lucrurile astea. În schimb sunt întrebate ong-uri stipendiate de diverse ambasade, de diverși soroși (că nu e doar George Soros singura interfață financiară pentru finanțarea imbecilizării ideologice a lumii).

Cetățenii români încă așteaptă un amărât de referendum solicitat și obținut prin demersuri constituționale și democratice…

Acesta este unul din motivele pentru care în perioada următoare voi începe demersurile pentru organizarea unui ong și unei platforme care să se ocupe de apărarea libertății religioase și de conștiință din România (dar și din regiune).

Vreau să fac un ong în care, împreună cu prieteni și colaboratori cunoscători ai fenomenului, să putem să încercăm să atragem atenția, dacă nu să oprim, asupra riscului celui mai mare al vremurilor noastre: uciderea libertății în numele …toleranței.

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Duca Blog

Se apropie nota de plată pentru încurajarea pieţei imobiliare

Creşterea recentă a dobânzii de politică monetară la 2,25% ne-a făcut să oftăm altruist cu gândul la cei care s-au încumetat să ia credite cu ipotecă, când indicele Robor intra sub 1%. Bieţii de ei, ce se fac acum când rata le-a crescut cu minim 25%? Şi ce-o să-i aştepte când dobânzile vor urca spre 4%!



Cum băncile implicate în programul Prima Casă practicau marje de 3-4% – “decenţă” justificată de existenţa garanţiilor de stat – cine a luat împrumutul când Robor cocheta cu minimul istoric ar putea contempla dublarea ratelor, şi asta poate chiar din acest an. Şi pariez că, pentru cei mai mulţi, salariile nu s-au dublat între timp, poate chiar au mai scăzut, recent, ca efect al modificărilor Codului Fiscal, mai ales dacă erau printre bugetarii de lux.

Dar, dacă ne gândim mai bine, compasiunea pe care tindem să le-o arătăm acestor nefericiţi, care demonstrează încă o dată că educaţia financiară pe scară largă este un mit, ar putea să se transforme repede în autocompătimire, pentru că statul va începe să plătească, destul de curând, o parte a oalelor sparte. Iar statul suntem noi toţi. Aşa că orice pierdere pe care o suferă statul ar trebui compensată prin tăieri de prestaţii sociale sau taxe mai mari.

Lansat în mai 2009, programul Prima Casă a avut ca efect oprirea declinului pieţei imobiliare (sau măcar atenuarea acestuia într-o primă fază), împiedicând cererea şi oferta să se întâlnească liber. Iniţial, garanţiile de stat s-au acordat la 80% din valoarea creditului, pentru a fi scăzute, ulterior, la 50%. Cu un avans impus de numai 5%, plus statul drept garant, băncile au avut la dispoziţie o masă de debitori potenţiali care să acceseze, pe bandă rulantă, împrumuturile în ultimii ani, mai ales că economia dădea semnale pozitive, iar veniturile aveau la rândul lor o tendinţă de creştere, în timp ce dobânzile la lei îşi urmau curba descendentă.

Ei bine, petrecerea pare că s-a terminat mai peste tot în lume, iar Băncile Centrale au început (sau vor începe în curând) să urce dobânzile.

Iar BNR pare printre cele mai grăbite, descoperind, brusc, că are de luptat la baionetă cu inflaţia, chiar dacă asta înseamnă să cadă repede şi ceva victime colaterale (cererea în economie, avansul PIB, bugetele familiilor debitorilor etc). Aş fi tentat să cred însă că, dacă garanţiile de stat nu existau în politica de acordare a creditelor ipotecare (deci în lipsa programului Prima Casă), Banca Centrală s-ar fi gândit mult mai mult la posibilitatea de a distruge nişte bilanţuri la instituţiile supravegheate în cazul în care costurile aferente împrumuturilor se majorează.

N-a fost să fie şi, din păcate, cei care au gândit şi implementat programul nu mai pot fi traşi la răspundere nici măcar din punct de vedere politic, configuraţia coaliţiei de guvernare fiind complet diferită acum de cea din 2009 (dar cei care l-au menţinut dupa 2012, da). Poate data viitoare debitorii îşi fac temele mai bine învăţând acum ambele lecţii – nu doar că nu e bine să te împrumuţi în valută când ai veniturile în lei, dar şi că nu e bine să te împrumuţi nici măcar în lei, când dobânzile sunt temporar la minime istorice şi preţurile la imobiliare urcă din nou spre stratosferă.

Autor: Cristian Dogaru

Sursa: Bursa.ro

Propunere către Academia Română: ”Să se introducă în dicționare sinonimele corecte politic, acceptate de distinșii specialiști ai Facebook, să le știm și noi!”

Vai, sint absolut revoltat de ce gasesc in Dictionarul Limbii Romane, in DEX, in Dictionarul de sinonime, in Dictionarul enciclopedic! Vreau sa va marturisesc ca am gasit in aceste dictionare cuvinte precum “bulangiu, pederast, buzerant, invertit, poponar, pervers, tribadist”. Cred ca este intolerabil! Ce cauta acesti termeni in zestrea limbii romane?



Fac pe aceasta cale un apel catre Academia Romana, ca impreuna cu distinsii specialisti ai Facebook, sa identifice alte sinonime mai corecte politic, astfel incit sa nu trebuiasca sa ii caut pe cei cu care doresc sa stau in legatura, taman pe VK, pe bloguri sau in alte locuri, doar pentru ca folosesc termeni ce se regasesc in toate dictionarele limbii romane. Care sint acceptate de Academia Romana. De comunitatea lingvistica.

De asemenea, fac un apel si catre Facebook sa puna la dispozitia utilizatorilor indexul cuvintelor interzise. La fel, indexul ideilor interzise, astfel incit sa stim exact despre ce avem voie sa gindim sau sa vorbim in Romania.

Fac un apel si la Parlamentul Romaniei, sa adapteze Constitutia si legislatia interna la noile “standarde ale comunitatii”, fiind derutant pentru un cetatean de buna credinta caruia Constitutia ii garanteaza libera dezvoltare a personalitatii umane, fara privilegii si fara discriminari sa nu isi poata dezvolta personalitatea sau sa fie discriminat de o minoritate de gen. “Orice om are dreptul la libertatea gindirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau impreuna cu altii, atit in mod public, cit si privat, prin invatatura, practici religioase, cult si indeplinirea riturilor. Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspindi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica. Orice persoana are dreptul de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui”.

Inclin sa cred ca toate acestea ar cam trebui sa dispara din Constitutie, propun ca in locul celor de mai sus sa se includa faptul ca exista “grupuri protejate” ale caror interese ori sensibilitati primeaza.

“Organizațiile și persoanele care promovează ura împotriva acestor grupuri protejate nu au dreptul să mențină o prezență pe Facebook”. Grupuri protejate, deci! “Pe baza rasei, etniei, țării de origine, religiei, orientării sexuale, sexului, genului sau identității sexuale sau a unor boli sau dizabilități grave”. Mai exact, aceste grupuri protejate de Facebook, ne interzic noua, cetatenilor Romaniei, sa utilizam cuvinte ale limbii romane, ne ingradesc noua libertatile oferite de Constitutie si ne priveaza de drepturi constitutionale. Facebook considera ca nu mai avem dreptul la libertatea opiniilor, nici la libera punere a lor in circulatie, pt. ca grupurile protejate – virtual, teoretic – ar putea fi deranjate. Ca atare, sanctioneaza cetateanul care isi exercita libertatile constitutionale pentru eventuale vatamari viitoare ale unui grup.

Ma vad nevoit, asadar, sa cer Parlamentului sa modifice si legislatia penala, astfel incit, de acum inainte, cetatenii sa raspunda si pentru faptele lor viitoare, in deplina consonanta cu “standardele comunitatii” Facebook.

Si nu am de gind sa ma opresc aici.

Autor: Ambrus Bela

Sursa: Ambrus Bela

Kovesi, nu ceda, desființează DNA!

Unii privesc fascinați serialul House of Cards. Au impresia că filmul bate viața și, de aceea, preferă uneori să tragă perdelele spre realitățile vieții pentru a se adânci mai bine în ficțiunea, cu umbre, a filmului.



Eu privesc fascinat viața. Cred că oricâtă imaginație s-ar investi în scenariile de film, acestea nu pot egala ca forță de uluire imprevizibilul evenimentelor ce răsar zi de zi, în jurul nostru, odată cu soarele.

Și mai e ceva. Când, în film, ceva depășește capacitatea noastră de a accepta neverosimilul, avem mereu la dispoziție refugiul ironiei tolerante: „ca-n filme…”.

La ce refugiu să mai apelăm însă când splendid de capricioasa realitate ne oferă, ca aseară, un adevărat regal de incredibilități?

Să exclamăm, ca țăranul lui Marin Preda la vederea unei girafe, „așa ceva nu există”? Sau să mulțumim providenței că ne-a făcut contemporani și martori la astfel de „obiceiuri preistorice”, considerate de mulți dispărute?

Niște procurori DNA își uită complet menirea și, în loc să slujească justiția, fac nelegiuiri mai odioase decât nemernicii scelerați de care ar trebui să ferească țara. Ținte politice, răzbunări comandate, fabricări de probe, șantaje, distrugere de familii și destine… Tot tacâmul mizeriei umane.

Și ce uluiește chiar mai mult decât asta este PROSTIA acestor „slujitori ai legii”.

Sunt îngâmfați, lipsiți de scrupule, ticăloși până la măduvă, dar, mai ales PROȘTI. PROȘTI făcuți grămadă!

Aici e depășit filmul de către realitate. În film răul, răul de anvergură, căci despre el vorbim, are și calități. În nici un caz nu e prost. E machiavelic, e diabolic, e animalizat, dar nu e idiot.

Păi cum să te lași tu, ditamai procurorul de elită al DNA care se presupune că ești familiarizat până peste cap cu mediul și metodele infracționale (și mă refer aici la toți procurorii din dezvăluiri, nu doar la unul, care ar reprezenta vreo nefericită excepție), înregistrat așa, ca ultimul papagal?

Ieri însă nu a fost doar dezvăluirea cu înregistrările halucinante ale deputatului Vlad Cosma. Au mai fost și alte două evenimente excepționale de presă și anume (în ordinea apariției la A3): interviul echipei Gâdea – Badea cu doamna procuror Iorga Moraru și, mai spre miezul nopții, interviul acelorași cu Sebastian Ghiță.

Trei excepționale mărturii, trei confesiuni devastatoare, într-o singură seară, cu un numitor comun: Laura Kovesi. Vârful piramidei. Capul caracatiței din care pleacă tentaculele unui grup infracțional organizat.

Laura Kovesi, cea care coordona din umbră, prin eroii de gheenă din înregistrările lui Cosma, distrugerea lui Victor Ponta și a lui Sebastian Ghiță; Laura Kovesi, cea care cerea în mod expres doamnei procuror Moraru scoaterea din lupta pentru postul de prim ministru a unui lider politic pentru că acesta ar fi intenționat să o numească Ministru al Justiției pe doamna Dana Gârbovan; Laura Kovesi care l-a vizitat nu doar în vie ci și acasă pe Sebastian Ghiță.

Astăzi, în loc de demisie, doamna Kovesi (capul caracatiței, v-am spus) își lansează obișnuitul jet de cerneală de camuflaj cu care își închipuie că mai poate păcăli pe cineva.

Nu a existat nici o discutie cu vreun procuror din DNA sau cu inculpata Moraru Iorga Mihaiela despre un dosar despre vreun ministru care putea sa ajunga premier“, a declarat Kovesi.

Să o credem, nu? Mai ales după ce i-am auzit vocea și incitările în vestita înregistrare cu „să decapăm până la domnul prim ministru”. Mai ales dacă adăugăm și înregistrările lui Cosma, prezentate aseară, în care procurorii Negulescu și Onea vorbesc în clar despre rolul ei în construirea unui dosar pe probe contrafăcute împotriva lui Sebastian Ghiță.

Deruta e mare. Și reacțiile stupide pe măsură.

Într-un comunicat DNA remis presei în această dimineață se prezintă un fragment dintr-o discuție (nu înregistrare audio sau video ci doar un transcript) cu spusele unei „persoane” din anturajul familiei Cosma care ar fi încercat să îi șantajeze pe procurorii DNA cu înregistrările prezentate aseară de A3 și RTV.

Demersul DNA, pus la cale în pripă, sub imensă presiune publică, este total neconvingător. Un transcript (ne-am lămurit cât de curate sunt transcripturile făcute de DNA) nu poate fi la fel de puternic și credibil ca niște imagini și convorbiri telefonice pe care vrea să le combată. În plus, comunicatul DNA conține o gafă logică evidentă, care îi anulează total premisa bunei credințe.

Această gafă poate fi ușor înțeleasă dacă punem față în față două fragmente:

Poziția DNA:

Presupesele înregistrări au menirea să șantejeze procurorii DNA”.

Spusele persoanei invocate:

„…O să iasă un scan… o să iasă un scandal fantastic, că se duce la presă, care presa e împotriva voastră! Și o să fie o… întreg scandal. Eu acuma vă spun decât… vă spun… vă trag un semnal de alarmă… Adică, ce puteţi să faceți?… că nu puteți să le faceți, că el le are… Oricum sunt toate date, montate…

…Au avut pe-acolo discuții… le-a arătat… au montat împreună… Sunt montate oficial cu ăia după la R.T.V., cu GÂDEA, de la ANTENA 3…Deci, nu… nu e un scăndăluț!”

Observăm imediat că „persoana” le-a spus de mai multe ori procurorilor DNA că înregistrările sunt date, montate, și la RTV și la A3.  Păi dacă lucrurile, la momentul discuției invocate de DNA, ajunseseră la un stadiu atât de avansat cu demascarea (înregistrările fuseseră nu doar predate televiziunilor dar și montate de acestea pentru a fi difuzate în direct), despre ce șantaj mai putea fi vorba? Adică, în cazul unei înțelegeri de ultim moment cu procurorii, deputatul Cosma ar mai fi putut opri de la difuzare materialul respectiv? În nici un caz!

Deci, e clar, discuția invocată de DNA (dacă a avut loc) a fost purtată de o „persoană” care vroia să ajute DNA, să o prevină asupra scandalului și să-i dea câteva zile în plus pentru găsirea unei apărări în fața respectivelor dezvăluiri.

E bine că Laura Kovesi se cramponează de post și refuză să-și dea demisia. Doar astfel, grație încăpățânării ei și complicității devastatoare cu Negulescu și Onea, putem să aflăm adevăruri, altfel greu de imaginat, dintr-o lume atât de ermetizată.

Vrem să mai aflăm mărturii din infernul practicilor DNA. Dacă s-ar putea, să le aflăm pe toate.

De aceea, îndemnul meu pentru șefa DNA este să continue a rezista pe poziție, a minți pueril, a nega fără dovezi și, în general, a-i întărâta să vorbească pe toți cei care au fost abuzați de caracatiță.

Propun, în consecință, să scandăm după modelul tribunelor: Kovesi, nu ceda, desfiinteaza DNA.

Sursa: Contele de Saint Germain

Dan Diaconu: “Cu justiția la control”

Pentru ceea ce a ieşit până acum la lumină, demiterea grupului infracţional de la DNA Ploieşti şi a capului DNA, Laura Codruţa Kovesi, este mult prea puţin, de-a dreptul insignifiant. Sunt mulţi cei care aşteaptă cu înfrigurarea zburarea capilor acesti instituţii, însă, personal, consider această abordare total greşită.



În urma numeroaselor scandaluri, a achitărilor în lanţ, a lucrurilor care ies la iveală precum un vulcan, ne rezultă cât se poate de limpede că avem de-a face cu un monstru hidos, de dimensiunea fostei securităţi, o maşină de generat teroare care a acţionat abuziv, total nedemocratic, servind o minoritate ticăloasă care trebuie denunţată. Încă de la schimbarea abuzivă a legilor justiţiei(o mai ţineţi minte pe Monica Makovei?) şi de la înfiinţarea acestei divizii a terorii, lucrurile au mers într-o direcţie greu de înţeles de către mulţi. La fel ca în Italia, unde în anii 90 a fost pusă în funcţiune operaţiunea „mani pulite”, la noi, după modificările operate de Macovei, lupta anticorupţie a fost predată ocupantului american reprezentat aici la modul vizibil de către ambasadorul SUA şi, la modul invizibil, de către rezidentul CIA sau FBI de pe lângă Ambasada SUA.

Astfel, întreaga luptă anticorupţie s-a transformat într-una de distrugere a elitelor autohtone şi înlocuirea lor cu cozi de topor americane. După modelul adus de sovietici – care-au castrat după Război întreaga elită politico-economică autohtonă – noii comisari ai Sovietului Suprem al SUA au trecut la decapitarea întregii elite postrevoluţionare. Cei mai şmecheri au trecut în barca ocupantului, fiind iertaţi în schimbul cedării benevole a poziţiilor de interes. Restul, adică cei care-au crezut în democraţie şi corectitudine, s-au transformat în victimele acestei infernale maşinării de tocat. Denunţători devianţi sau uneori inexistenţi, probe plantate, stenograme trucate, înregistrări ilegale, scenarii halucinante, demne de basme, toate acestea au fost folosite fără frică şi fără ruşine pentru a instaura teroarea în ţară. A avea dosar la DNA echivala cu a ţi se termina viaţa. Asta pentru că maşinăria de plantat teroare avea „culoare” în justiţie pe care le folosea şi care-i garantau succesul în orice acţiune, indiferent de cât de imbecilă era ea. În paralel, culoarele din media, asigurau prezentarea abuzurilor în lumini favorabile, demne de lupte mitologice. Astfel, orice procuror deviant(şi câte exemple am avut!) devenea un erou legendar care se luptă cu hidra corupţiei în ciuda tuturor vicisitudinilor. Vicisitudini reprezentate de drepturile omului, logica minimă şi bunul simţ!

Iată-ne ajunşi într-un moment în care informaţiile care ies la suprafaţă ne cutremură. Pur şi simplu trăim cu impresia că lucrurile acelea sunt prea grosolane pentru a putea fi făcute de cineva. Şi, cu toate acestea, nu doar că au fost făcute, ele erau însăşi esenţa DNA, mantra angajaţilor acestei instituţii nefaste. Cum să nu se simtă un zeu Negulescu, cum să nu se simtă împărat Onea în condiţiile în care probele false, denunţurile cocoloşite, răzbunările ilegale erau parte a normalităţii pentru cei care-şi spuneau superiori „noi suntem DNA”.

Lucrurile însă au ajuns prea departe. În mod normal această instituţie ar trebui desfiinţată, întreaga arhivă blocată şi cercetată de către o comisie a societăţii civile. Avem de-a face cu un experiment ticălos pus la cale în afara ţării şi care s-a jucat nepermis de mult cu drepturile şi libertăţile românilor. Afacerile politice ale instituţiei sunt doar vârful aisbergului, ticăloşiile economice fiind cele care-ar trebui cercetate cu precădere. DNA nu a distrus doar clasa politică ci, din păcate, a terminat o întreagă generaţie de antreprenori, teleportând România într-o realitate în care ţara practic nu-şi mai aparţine. De-aceea consider că simpla demitere a şefuleţilor acestei neo-inchiziţii este mult prea puţin. Sursa răului făcut trebuie dezvăluită în totalitate, românii ar trebui să poată vedea cât de negru e dracul care, din păcate, încă mai are capacitatea de a conduce şi distruge ţara.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice