Analize

Adrian Onciu: „Reacția Bruxelles-ului în raport cu războiul din Ucraina a fost foarte rapidă și pe lângă lege”

La doar trei zile de la izbucnirea războiului, pe 27 februarie 2022, șefii Uniunii Europene nu au stat prea mult pe gânduri. Au scos imediat din buget, încălcând legea, jumătate de miliard de euro cu destinația Ucraina. Banii urmau a fi folosiți exclusiv pentru cumpărare de armament.
Și asta în condițiile în care, în februarie 2022, Kievul nici măcar nu depusese cerere de aderare la UE. Așadar, nu exista vreo obligație din punct de vedere legal pentru ca europenii să vireze bani publici în contul regimului Zelensky.
De subliniat că tratatele UE interzic blocului comunitar să utilizeze bugetul multianual cu scopul de a finanța operațiuni cu implicații militare sau de apărare. Însă politicienii de la Bruxelles nu s-au împiedicat de un simplu ”amănunt”. Au folosit o mică șmecherie.
”Un alt tabu a căzut în aceste zile – tabu conform căruia UE nu-și poate folosi resursele pentru a furniza arme unei țări care este agresată de o altă țară”, declara șeful diplomației UE, Josep Borrell, pe 27 februarie 2022. Uitând, bineînțeles, că Ucraina nu făcea (și încă nu face) parte din Uniunea Europeană.
Sigur că mecanismul de decizie nu i-a implicat pe cetățenii europeni, ci doar pe marionetele aflate la Bruxelles. În mod cinic, Ursula von der Leyen și colegii dumneaei au transferat la Kiev bani dintr-un fond special, extrabugetar, de ”sprijinire a păcii”. E vorba de așa-numitul ”Mecanism european de sprijinire a păcii” (EPF), cu un plafon de 5 miliarde de euro, creat (ce coincidență!) cu doar trei luni înainte de izbucnirea războiului.
În decembrie 2021, UE decisese deja să ofere ”ajutor de securitate” Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova din fondul nou creat. Liderii de la Bruxelles au avut o adevărată premoniție în legătură cu evenimentele din Ucraina. Dacă nu cumva le-a transmis chiar Joe Biden ceea ce urmează să se întâmple.
”Pentru prima dată în istorie, UE va finanța achiziționarea și livrarea de arme și alte echipamente unei țări care este atacată. Acesta este un moment decisiv”, a declarat, la modul triumfalist, Ursula von der Leyen, pe 28 februarie 2022.
Într-adevăr, un moment decisiv. Momentul în care Bruxelles-ul s-a angajat să plătească toate facturile Kievului. Inclusiv cele emise pentru închirierea de armament american. În mod surprinzător, leasing-ul de armament este acum posibil în urma reactivării în Congres a unei legi din 1941, ”Lend-Lease Act”. Ea a fost propusă iniţial de preşedintele Franklin D. Roosevelt pentru a ajuta la înarmarea forţelor britanice în lupta împotriva Germaniei Naziste.
Sub falsa motivație (fluturată de Pentagon) potrivit căreia Vladimir Putin va ajunge cu tancurile la Paris, Europa s-a angajat să cheltuie zeci de miliarde de euro în scopul înarmării Ucrainei. Și nu doar atât. S-a poziționat clar, fără echivoc, drept inamic combatant în războiul cu Rusia. Atenție, fără ca Moscova să fi atentat vreun singur moment la securitatea Uniunii Europene.
Privit retrospectiv, gestul Bruxelles-ului de a înarma Kievul la doar 3 zile după prima rachetă trasă (și mai ales de a aproba un buget ”militar” de 5 miliarde de euro cu trei luni înainte de invazie) arată clar că liderii europeni s-au pregătit din timp. Și nu au făcut-o de capul lor, să fie clar. Așa cum au demonstrat în ultimii 3 ani, politicienii de la vârful UE sunt doar niște simpli executanți de proiecte americane majore. Bugetari de hiper-lux, cu tot soiul de stimulente legale și penale, insensibili la problemele plătitorilor de taxe și impozite.
Din nefericire, atât la Washington, cât și la Bruxelles, următoarele alegeri importante au loc abia în 2024. Până atunci, singurele schimbări mai pot fi făcute doar în stradă.
Bineînțeles, dacă nu va fi prea târziu.