Iar trebuie să intru pe tarlaua unui subiect care NU mă interesează, câtă vreme nimeni nu vrea să-l abordeze rațional. Și eu, deși nu pare, NU am de ce fi avocatul rușilor, așa cum nu pot fi avocatul americanilor, și cu atât mai puțin cel al occidentalilor europeni. Așadar, să trecem de la atitudinea tip ”galerie de echipă de fotbal” la judecata cât de cât obiectivă.
Rusia are slăbiciuni în cadrul aparatului militar? Sigur, cum să nu! De ce? Printre altele, plătește pentru cele trei decenii trecute de la prăbușirea URSS. Care prăbușire a întrerupt procesul de inovare în domeniul militar. Moscova a avut, după venirea la Kremlin a lui Putin, un singur obiectiv: păstrarea statalității, concomitent cu asigurarea unui minim de pace socială.
Uităm că Rusia abia acum își construiește, ca și Ucraina, și restul găștii sovietice, o nouă identitate națională. Proces deloc simplu, care, la unii, vezi Kievul, cade în grotesc și în episoade de spital de specialitate. În acest proces corpul militar ocupă un rol esențial. Deci, până la urmă, ce rol joacă armata rusă în statalitatea Rusiei? Așa cum dovedesc realitățile, inclusiv gândirea militară rusă actuală, rolul este preponderent defensiv. Să ne înțelegem bine: Rusia vrea să joace un rol de putere globală, dar nu unul construit pe puterea militară, spre deosebire de SUA, care își bazează dominația actuală exclusiv pe puterea militară.
Nici măcar URSS NU și-a propus să proiecteze forță la nivel global. Nu era un lucru rațional pentru ea. Putem discuta de ce, și dacă a făcut bine, sau rău. Eu zic că a făcut bine. Faptul că nu și-a propus așa ceva ce vede în caracteristicile tehnico-tactice ale armamentului produs în URSS, și moștenit de Rusia, până la un punct. Problema URSS în domeniu a fost alta: obsesia de a răspunde la toate imbecilitățile în materie de armament produse de SUA și de NATO. A risipit timp și resurse imitând proiecte americane născute moarte.
Să ne liniștim: tot armamentul american, cu excepția F 35, este conceput, și produs, în cea mai mare parte, în perioada Războiului Rece. Și, la fel ca rușii, îl modernizează și integrează pe el noi sisteme de arme. Or fi fiind americanii bogați, dar nu atât de bogați, să schimbe totul! Dovadă: F 15, F 16, A 10, sunt în continuare preferatele armatei americane. Unde au folosit, într-un război de mare intensitate, F 22? B 2, care costă peste 2 miliarde de dolari bucata? După cât timp au îngropat F 117? De ce nu au reușit să scoată la zbor B21? De ce le-a luat circa 11 ani să operaționalizeze un portavion, care are durată de viață de 25 de ani? Vreun tanc nou? Vreun transportor nou? Vreun elicopter nou de atac? Osprey mai mult e pe câmpii, sub formă de fiare contorsionate, decât în misiuni de luptă. Și lista e lungă-lungă. Dar americanii sunt perfecți, și-i fac pilaf pe toți! Să-i vedem la lucru! Dar nu cu afganii.
Întrebarea este: poți domina lumea, militar vorbind, și cu ce costuri? Răspunsul este clar ”NU!” Este digitalizarea câmpului de luptă cheia dominației? Evident, NU! Este Inteligența Artificială cheia succesului? Evident, NU! Introducerea roboților luptători? Evident, NU! Istoria ne arată că, oricât de mare ar fi asimetria tehnologică între părțile în conflict, mai devreme sau mai târziu superioritatea uneia dintre părți va fi anulată. Iar în lumea noastră superioritatea are viață extrem de scurtă.
Așa că rușii, mai amărășteni de felul lor, sunt mai bine echipați pentru a-și atinge obiectivele impuse armatei lor de puterea politică. Deocamdată dominația militară a occidentului în domeniul militar este doar o promisiune. Greu de onorat.
Așa că, pentru mine, ar fi mult mai important să nu ne mai tufă atât grija de alții, și să ne intereseze mai mult care este doctrina noastră de apărare, și cât de adecvat la misiune este corpul militar! Să închei cu de acum inevitabilul ”Slava Ukraine!„
Trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace!
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu