Noutatea absolută a noii ordini mondiale

Vorba ministrului Lavrov: războiul e război… Primul care va fi zis spusa aceasta nu pare să fi fost diavolul însuși, al cărui talent suprem e să se prefacă a nu exista. Nici Putin nu a recunoscut până acum că a pornit un război, chiar dacă ministrul său de externe a folosit, filosofic, acest cuvânt. Dar războaiele nu sunt dispute filosofice, în care au de câștigat cei mai obiectivi. Neutralitatea într-un război este pedepsită după război.

Poate că există și dispute filosofice care au condus la războaie, cum a fost dezbaterea occidentală despre existența raportului superior-inferior în lumea realităților rasiale. Dar războaiele încetează a mai fi ceva filosofic după ce au pornit.

Cea mai recentă dovadă că neutralitatea nu are de câștigat după încheierea unui război poate fi decizia Finlandei de a dezbate dacă cere ori nu aderarea la NATO. Neutralitatea Finlandei (1300 de kilometri de graniță comună cu Rusia) a fost forțată de o dogmă a Războiului Rece: să existe zone-tampon între sfera de influență militară a sovieticilor și sfera de influență militară a americanilor.

Noutatea absolută a noii ordini mondiale (în pregătire, și anume prin intermediul războiului) pare a fi dispariția acestei dogme a zonelor-tampon. Anii 1989-1991 au reprezentat o înfrângere a puterii ideologic-economice a sovietismului. N-a fost și o înfrângere a puterii sale militare. După 1999, Moscova n-a mai acceptat să-și recunoască înfrângerea economică și a început să pregătească un contraatac. Acum vedem că planificarea apărării a fost mai elaborată decât planificarea acestui contraatac. Este clar că planificarea apărării Ucrainei nu a putut fi doar opera generalilor ucraineni. Surpriza cea mare pentru multă lume pare a fi faptul că ucrainenii ar fi de acord să se sacrifice pentru interesele NATO. Majoritatea lor ar considera aceste interese ca fiind și interesele lor. Această aparentă realitate îi uimește în primul rând pe rușii din Rusia, dar ei au fost formatați mental să înțeleagă că forțele pro-NATO din Ucraina sunt forțe naziste.

Nici SUA nu recunosc că au planificat provocarea acestui război în scopul de a trece dincolo de înfrângerea ideologică și economică a Rusiei, către înfrângerea ei militar-strategică. Doctrina îndiguirii forțelor inamice a fost temperată de dogma zonelor-tampon. Abia acum ar putea avea loc o îndiguire reală, fără zone de neutralitate militar-strategică. Ieșirea Finlandei din neutralitate ar fi evenimentul care ar parafa în cel mai semnificativ mod îndiguirea inamicului strategic.

Doctrina Trump voia să impună ideea că inamicul strategic ar fi China. Acestei doctrine i s-a opus un curent de gândire strategică ce considera că dacă Rusia ar putea fi slăbită, China n-ar putea dezvolta prea curând toți vectorii de putere necesari unui inamic strategic.

Există voci (discrete) care susțin că dacă în 2016 n-ar fi câștigat Trump alegerile, administrația democrată ar fi retras trupele americane din Afganistan și ar fi pregătit condițiile necesare unei realipiri a Crimeii la Ucraina. Nici în condițiile acelea, războiul n-ar fi fost numit război, desigur, dar opinia publică internațională ar fi înțeles mai ușor rolul NATO în restructurarea ordinii mondiale.

Acum, Putin a rămas fără linia care îi permitea să susțină că a refăcut condițiile ce garantează securitatea Rusiei. Acum, în absența acestei linii, conducătorul rușilor acționează ca și cum existența statalității rușilor este în pericol. În acest context, legea țării sale îi permite să folosească și arme nucleare. Dorința Finlandei de a ieși din neutralitate marchează acest punct de majoră cotitură. Rusia ar putea lovi Finlanda înainte de a deveni țară NATO.

Autor: Ioan Buduca

Sursa: cotidianul.ro