Bun, deci e din ce în ce mai clar că vajnicii ucraineni sunt pe cale să capoteze în măreața misiune care le-a fost încredințată, așa că ne apropiem cu pași repezi de războiul direct NATO-Rusia.
Că ucrainenii vor capota la Herson, după ce au suferit pierderi atroce în încercarea tâmpită de a lupta ca iepurii în câmp deschis, nu e de mirare. Să ne amintim că în toamna lui 1941, la doar 100 și un pic de kilometri de Herson, tot în câmp deschis, armata noastră, de cinci ori superioară numeric sovieticilor (300.000 vs. 60.000) și superioară din toate punctele de vedere în materie de artilerie, aviație, tancuri, a suferit niște pierderi enorme până să cucerească Odesa. Și chiar și așa, au cucerit-o mai mult fiindcă s-au retras sovieticii, din cauza situației proaste de pe celelalte fronturi, nu fiindcă i-ar fi izgonit ei. Și asta era în 1941. Astăzi militarii care se apără au arme mult mai performante decât aveau bunicii și străbunicii lor în urmă cu 80 de ani.
Demisia ministrului nostru al Apărării, un „moderat” care a și făcut greșeala să fluiere în biserică în urmă cu vreo două săptămâni, este un semn clar că hegemonul nu permite nici măcar cea mai mică bănuială de derivă de la planul deja trasat.
În mintea demenților de peste ocean, un război direct cu Rusia, din care nemernicanii infecți se vor retrage de îndată ce vor zice că s-a epuizat misiunea acelor 4000 de pușcași marini veniți pe aici, pe la noi, va fi o garanție a faptului că în timp ce ei se vor bate cu chinezii în și pentru Taiwan, Europa NU va putea „s-o dea la pace” cu Rusia, fiindcă … va fi în război. Cum naiba s-o mai dai la pace dacă vei fi în război?!
Pregătiți-vă, așadar, să mergeți la un război care nu e al vostru și să MURIȚI fiindcă au înțepenit unii cu mâna pe hegemonie și nu vor să renunțe la ea. Femeile noastre să se pregătească de văduvie și, dacă sunt mai bătrâioare, să se pregătească să-și vadă copiii în copârșeu. Cele mai norocoase dintre ele, că la ce armament e acum, probabil ultima veste despre băieții lor va fi o scrisoare de-aia cu colț înnegrit. Partea bună e că băieții vor muri rapid și ușor, fără să se chinuie. O bombă de-aia termobarică îi va prăji în tranșee mai rapid decât se fac cartofii într-o friteuză gata încinsă.
Și, colac peste pupăză, de fapt intrând într-o astfel de aventură riscăm să ne trezim invadați de o armată ruso-chineză. Țineți minte ce vă zic. Da, recunosc sincer, sunt ceea ce se numește „un defetist” și nu cred că NATO, un gunoi de alianță care a fost făcută praf în Afganistan de niște cămilari încălțați cu șlapi are vreo șansă, cât de mică, în fața Rusiei, care a luptat până acum în Ucraina numai cu pușcăriași adunați de pe coclauri și cu mercenari de tot felul. Fiindcă rușii știu pentru ce luptă: să-și reîntregească țara și neamul. Hai să n-o mai dăm după cireș, ce e la Est de Republica Moldova pentru noi, dar și pentru alții, a fost întotdeauna „Rusia”. A, că s-a întâmplat ca din 1991 încoace să se numească „Ucraina”, chit că se vorbea tot rusește, e altceva. Bine, e „Ucraina”. Cât va mai fi. Dar noi?! Ce ne va mâna pe noi în luptă?! „Dimacrăsi”?! După ce ne-au arătat cât contează „dimacrăsi”-ul închizându-ne și hăituindu-ne ca să-și facă niște corporații planul de vânzări la înțepături? „Libertate”? „Proprietate privată”? „Mașini electrice”?
Chiar nu înțeleg.
Autor: Lucian Sarbu
Adauga comentariu