Este greu să se poată desluși foarte exact care este scopul de realiza un aggiornamento al datei Paștelui ortodox, care să coincidă musai cu cel catolic și reformat, dorit brusc în aceeași zi sfântă a Intrării Domnului în Ierusalim de occidentalofilii Papahagi și Baconschi.
Se poate întrevede doar o mare bulversare în cadrul BOR. Care deja a început acum, la începutul Săptămânii Patimilor.
Ceea ce nu poate trece neobservat este sincronizarea primilor doi și acordul talentatului domn Bănescu, care a încuviințat postările comilitonilor printr-un delicat like.
De data aceasta problema este infinit mai gravă: dacă (pseudo) Sinodul din Creta, unde delegația ierarhiei noastre a reușit, folosind o țesătură diplomatică rafinată și argumentele bazate pe Tradiție, să stopeze o enormă schismă la nivelul întregii Ortodoxii – și tot au fost tulburări cauzate de zelotiștii “nepomenitori” – acum dezastrul în Biserica noastră ar fi total. Mai mult, ne-ar singulariza în marea familie a Ortodoxiei.
Tot din motive politicianiste, profitând de dispariția instituțională a Bisericii Ruse, înecată în sânge de Revoluția Bolșevică, Biserica noastră a mai avut un puseu de aliniere la standardele occidentale în anii ’20, când s-a calchiat data Paștilor pe calendarul gregorian, odată cu adoptarea calendarului nou. După mari tulburări, când în Moldova țăranii au fost aduși cu jandarmii la Învierea “pe nou” (ulterior, în 1940, bolșevicii s-au folosit de acest argument în Basarabia împotriva statului național), iar cele mai puternice voci ale gânditorilor creștini ai vremii – Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor, George Racoveanu, deci iată, câțiva viitori mucenici din închisorile comuniste – au intrat în polemici dure cu membri Sinodului insuflați de duhul reformelor, a urmat un Sinod al BOR în 1929 care, din fericire, a renunțat la “revoluția” pascaliei românești, revenind la sobornicitatea cu Biserica Ortodoxă Universală.
Se dorește neapărat o mare schismă în Biserica Ortodoxă Română.
Cui prodest?
Tuturor, de la davosienii ultra-globaliști ai Marii Resetări, care prin plandemie și crize economice/politice/sociale proiectează o implozie a civilizației (post)creștine, până la regimul Zelensky – de fapt cei care l-au înfipt în funcție și care nu înghit faptul că avem o Biserică solidă, nesfâșiată.
Digi 24 ne anunță că “în Ucraina tot mai mulți credincioși (ortodocși) serbează Paștele potrivit calendarul gregorian și nu celui folosit de Biserica Ortodoxă Rusă”. De altfel, acest argument incult teologic și pur ideologic este folosit și de faliții “conservatori” locali.
Este simptomatic faptul că inițiativa de aggiornare a datei Pascaliei a fost preluată entuziast de oficinele de presă globaliste, care susțin impunerea ideologiei LGBT/Gender în România iar în plandemie au cerut măsuri liberticide (vaccinare obligatorie, certificat covid, lockdown, mască etc.) Hotnews deja a demarat un sondaj asupra unificării datei serbării Paștelui.
Să mai reamintim că BOR nu recunoaște constructul “bisericii de stat” din Ucraina și încearcă să salveze românii din Bucovina de Nord, supuși deznaționalizării forțate inclusiv prin limba de cult.
Primul răspuns din partea ierarhiei BOR este al Mitropolitului Ardealului Andrei Andreicuț, care a declarat astăzi: “Sigur ca am dori din tot sufletul să se poată repara calendarul și apreciem demersul profesorului Papahagi (…) Ar fi minunat dacă s-ar reuși acest lucru și s-ar trece pe stil nou și cu sărbătorile pascale”.
Profeția Sfântului Arsenie Boca, în ceea ce privește ruperea Transilvaniei de Țară, ar avea acum un mobil extrem de serios: ruperea Bisericii ar fi argumentul așteptat în secesiunea dorită de toate forțele ostile României. Dacă sfâșii Trupul Domnului, să sfâșii Țara va fi lesne.
Principalele opreliști în demersul ideologic de racordare la Occident prin modificarea datei Pascaliei sunt:
*) Pleroma ortodoxă, care nu va accepta decât poate sporadic, în Vestul supus influenței occidentale, acest rapt spiritual. Deja avem cazul din 2008 al Mitropolitului Banatului Corneanu și al Ep. Sofronie Drincec al Oradiei pe care abia l-am discutat în contextul represiunii din aceste luni de început de an a Episcopului de Caransebeș, PS Lucian Mic, împotriva vrednicului preot Laurențiu Iacob, care a refuzat rugăciunea în comun cu heterodocșii.
**) Minunea Luminii Sfinte care se pogoară la Ierusalim pe Mormântul Sfânt al Mântuitorului de Paștile Ortodox. Asupra căreia se duce de ani buni o campanie de denigrare din partea intelectualității ecumeniste/catolicizante, care o prezintă, precum ateiștii, ca pe o șarlatanie.
Însă Patriarhul Daniel a instituit o tradiție, iar Sfânta Lumină este adusă cu avionul de 15 ani și distribuită delegaților eparhiilor veniți la aeroportul Otopeni din toată țara. Mai mult, minunea Pogorârii Luminii Sfinte este transmisă în direct, an de an, de postul TV al Patriarhiei – Trinitas.
Unde și cui va fi adusă aceasta, dacă data va fi modificată? Vom sărbători Învierea Domnului de două ori?
Mitropolitul Clujului IPS Andrei dă un răspuns bizar: “Eu cred că și dacă am sărbători pe stil nou, și am fi în comuniune cu țările din Vest, eu cred că tot Sfânta Lumină ar coborî, datorită credinței noastre, la Paști”. Deci ar fi posibil ca minunea să se repete (sic!), favorizată de credința în data “îndreptată”. Dacă a vrut să spună altceva, IPS Andrei ar trebui să aducă lămuriri.
E un truism deja că diabolos/diabolous provine din limba greacă și înseamnă care desparte, care despreunează, deci care dezbină. Poate că este răspunsul la întrebarea inițială, de ce se pune problema bulversării vieții Bisericii Ortodoxe în aceste zile sfinte, în care ar trebui să ne concentrăm pe deniile pătimirii Mântuitorului ce preced sărbătoarea axială a creștinismului, Învierea Domnului.
Autor: Iulian Capsali
Adauga comentariu