Avem un sector al construcțiilor (rezidențiale, de birouri sau logistice) în creștere fulminantă. Nu a contat plandemia – dimpotrivă, scăderea drastică a consumului pentru orice alte bunuri sau servicii nu a afectat construcțiile, ci le-a favorizat. Economiile populației obligată să stea acasă pentru a se spăla pe mâini au fost basculate în case și alte afaceri imobiliare.
Pe lângă acest sector, au crescut consistent industria materialelor de construcții și creditele ipotecare.
Chiar dacă a început un oarecare recul de prin octombrie 2022, nu sunt încă semne de panică în aceste sectoare. Mai mult chiar, în ciuda faptului că sunt apartamente goale cu zecile de mii și sute de mii de metri pătrați de sedii de birouri fără chiriași, prețurile în domeniu au crescut constant.
Este una dintre cele mai ciudate răsturnări a „legilor” cererii și ofertei – în mod normal, la o ofertă excedentară față de cerere, prețurile ar fi trebuit să scadă. În EU, pe acest motiv, precum și pentru că s-a instalat ca trend sărăcirea continuă a populației, prețurile la imobiliare au scăzut puternic în 2022. Nu și în România. Cea mai probabilă explicație este existența unei mari cantități de bani gri sau negri care sunt stocați în stocul de imobile noi. La halul în care se cheltuie banii publici în România, reacția românilor are o explicație destul de rațională. E un fel de grevă fiscală pe care „inteligenții” plandemiei, ai crizei energetice și ai crizei militare o merită pe deplin ca reacție din partea populației și a întreprinderilor. Cum zic americanii: in your face!
Apropo de materiale de construcție, că de asta vreau să vă vorbesc.
Pe la finalul verii vă vorbeam de incredibila criză globală de nisip de construcție care provine din râuri și fluvii (nu-l confundați cu nisipul deșertului sau al plajelor, că ală nu e bun la construcții) pe care a provocat-o China cu politica sa de urbanizare forțată din anii 2012 – 2019, politică sprijinită masiv de finanțatorii occidentali, pe uriașe dobânzi și profituri imediate. China are peste 200 de milioane de apartamente goale. De exemplu, impozantele blocuri zgârîie – nori din Shanghai sunt ocupate în proporție de doar 25%. Chinezii au vrut doar să arate că pot rivaliza cu Manhattan-ul american, nu și să populeze efectiv acele turnuri de sticlă și beton.
Amănunte aveți în linkul din comentarii.
La noi, criza de nisip este cauzată de boom-ul din imobiliare. Nu mai există albie de râu care să nu fie parțial distrusă de „carierele” de nisip de construcție. Neajlovul, de exemplu, un râu care trece chiar pe la granița curții mele de la țară, este una dintre victime. Albia sa este aproape secată în lunile iulie – septembrie, fix din acest motiv.
Însă ceva mult mai grav am aflat zilele astea.
În afară de nisip, utilizat pentru betoane și mortar de tencuială, în construcții se utilizează foarte mult lemn. De regulă, cheresteaua se face din rășinoase – brad și molid.
Nu știam asta până ieri – alaltăieri: în România, în fiecare an, se consumă 18 milioane de metri cubi de lemn pentru construcții. Pentru mobilă (în cazul căreia se utilizează alte esențe, iar nu rășinoase) se consumă cca 200 de mii de metri cubi. Adică, de 90 de ori mai puțin. Pentru lemn de foc, se consumă mai puțin de un milion de metri cubi pe an.
Așadar, pădurile noastre se taie pentru a fi utilizate în construcții.
Creșterile fulminante mai sus evocate sunt posibile pentru că se taie 18 milioane de metri cubi de pădure pe an. Defrișările și peisajele dezolante pe care le vedem în poze pe net, precum și kilometrii de tiruri și de vagoane pe care le vedem zilnic și le blamăm pe feisbuc se duc în construcții, adică în acea zonă economică în care se produce datorie, spațiu rezidențial, de birouri și logistic excedentar (neutilizat) și hiper-profituri pentru bănci, dezvoltători imobiliari și ong-uri de mediu care, cot la cot cu primarii progresiști, cică luptă contra daunelor și dăunătorilor ecologici.
Să vă mai dau o informație și câteva cifre.
În foarte multe păduri, copacii sunt marcați la jumătate din volumul real. De exemplu, un copac cu circumferința de 60 de cm este marcat pentru tăiere ca având 30 de cm. Fac asta pădurarii, cu sau fără știrea proprietarilor, iar licitațiile pentru vânzarea lemnului, care nu sunt publice, ci semi-secrete, se fac la prețuri care reflectă această diferență de volum. Un metru cub de lemn care vine din Germania costă 100 de euro, cu tot cu transportul. Un metru cub de lemn în România costă azi 180 de euro. În mod normal ar trebui să ne bucurăm, căci lemnul românesc s-ar vinde mai rar, deci pădurile noastre ar fi cruțate, în detrimentul celor din Germania (ya, right). În realitate, trebuie să ne îngrijorăm, căci în acest preț mare este inclus, de fapt, volumul de masă lemnoasă care lipsește de pe hârtie, dar există pe tiruri și vagoane de marfă. În loc să achite 200 de euro pe doi metri cubi care există și în realitate, și pe hârtie, comerciantul cumpără la „licitații” un metru cub, cu 180 de euro, înregistrându-l în contabilitate la acest preț, dar primește doi metri cubi, pe care nu îi mai înregistrează, ci îi contabilizează, la gri/negru, cu frații pădurari, cu verii politicieni și polițiști și cu afinii ong-iști. Un astfel de mecanism a fost descoperit chiar în cazul proprietății de cca 60 de ha de pădure deținută de familia ex-premierului României Vasilică Cîțu. Nu a zis nimeni nimic, încă.
Unde se duc aceste imense cantități de lemn nefiscalizat, ilegal tăiat? În construcții. Nu întreabă mai nimeni de unde ia cherestea „ieftină” dezvoltătorul Vasilică sau patronul de gater Costel/Gyuri/Ioșca. Totul este o minunată antantă apolitică și non-discriminatorie în raport de etnia cetățeanului.
Cum ar fi dacă presa și ong-rile reale, bine intenționate, ar încerca să vadă această realitate și să rupă acest lanț care ține în viață această oribilă rețea de sens mafiot?
În răspunsul vostru țineți cont că din sectorul construcțiilor statul încasează foarte multă tva și oareșce impozit pe profit și dividende, precum și taxe, impozite și contribuții pe salarii. S-ar putea ca statul să tolereze intenționat oribila situație.
Când deplângeți soarta pădurilor României, luați și asta în calcul, vă rog.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu