Așa e când ești american tembel și te apuci să te joci de-a războiul mondial pe baza nu știu căror modele din teoria alegerii raționale; când ai o viziune extrem de simplistă asupra naturii umane și ai impresia că modul tău utilitar de-a vedea lumea e expresia universală a acelei naturi, nu o trăsătură specifică unei anumite culturi, pe care alte culturi o împărtășesc mai puțin sau deloc.
Și după aia vii cu calculul: dacă mor 10000 de soldați americani într-un teatru de operațiuni Președintele SUA e forțat să se retragă, că încep mamele să urle, așa că hai să pompăm îndeajuns de mult armament în Ucraina pentru a trimite acasă, între patru scânduri, 100000 de soldați ruși și gata, am câștigat, l-am dat jos pe Putin și îl înlocuim cu un tefeleu de-al nostru hu wil bring dimocrăsi tu ză rașăn pipl. Pe hârtie pare simplu, dar realitatea e plină de surprize. În fond, vorbim de aceiași oameni care au pus la cale și democratizarea Irakului, doar că acum au planuri asemănătoare pentru o țară cu peste 6000 de bombe nucleare. Ghinion! Nu doar al lor, ci și al nostru, al tuturor.
Mai scria și pe aici un IT-ist deștept foc că NATO ar trebui să atace Rusia – de fapt, ar fi trebuit să o atace de mult – pentru că modelul matematic al lui John Nash garantează victoria. Adică te uiți la A Beautiful Mind într-o seară, după care a doua zi dimineață pac și la războiu’! Simplu și garantat sută la sută. E doar exemplul cel mai dement, dar nu cred că decidenții de la Washington și Bruxelles sunt mult mai deștepți. Probabi că sunt oameni care nu văd mai departe de profitul imediat și de cele câteva paradigme inculte pe care le-au învățat la academia de partid.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu