Molecula. Ați mai auzit denumirea? Poate că da, poate că nu. Ca idee generală, molecula e baza industriei farmaceutice din ziua de azi. Arhitecții sistemului ne dau asigurări că treaba funcționează perfect și că așa se ajunge pe „cele mai înalte culmi de progres și civilizație”, vorba lu’ nea Nicu. Doar că treaba, așa cum veți vedea, nu e oablă.
Teoretic, dacă ai descoperit o moleculă nouă care e aprobată, o patentezi și timp de douăzeci de ani faci jocurile în piață. Să presupunem că ai descoperit o formulă care vindecă o boală gravă, să zicem un tip de cancer. Patentând formula doar tu ai dreptul exclusiv asupra acelei molecule timp de douăzeci de ani. Și având exclusivitatea, poți să pui ce preț vrei. Ia imaginați-vă o discuție între un producător și un bolnav de cancer ajuns la disperare: „Vrei să scapi, amărâtule? Viața ta te costă 2000 de dolari pe zi timp de trei luni și apoi ești ca nou.” – îi va spune superior producătorul. N-ai bani, nu trăiești. Și gata!
Existând un asemenea tratament revoluționar, e limpede că se va găsi întotdeauna masa critică de bolnavi pentru a finanța profiturile babane ale „descoperitorilor”. Partea frumoasă, spun arhitecții sistemului, e că peste douăzeci ani de la patentare, tratamentul devine generic. Astfel, chiar dacă aproape o generație are de suferit, pentru umanitate e un teribil pas înainte.
Un caz celebru: citratul de sildenafil (sper că am tradus bine) este varianta generică a cunoscutului medicament Viagra. Dacă înainte te costa un ochi din cap „tratamentul de rejuvenare a părților rămase moi”, acum poți să-ți cumperi „la kil” fără să te ardă la buzunare. Deci e bine, nu-i așa?
Piața moleculelor e una imensă, dar și ea e deosebit de structurată, pentru fiecare moleculă fiind un număr extrem de mic de producători: doi, maxim trei. În România se produce doar o singură moleculă: nistatină. Producătorul e Antibiotice Iași. Știți ce cotă are ATB la nivel mondial? În jur de 80%! Cei mai mari producători de molecule sunt indienii și chinezii. Substanțele de bază sunt produse în majoritate covârșitoare în Asia. În Europa și SUA nu se mai face mai nimic. Doar se încasezază profiturile. De altfel, știți probabil că industria farmaceutică indiană este una de top la nivel mondial. În cvasi-majoritatea lor(aprox 95%) moleculele de pe piață sunt generice, adică ieftine. Este asta garanția unui tratament ieftin și de calitate pentru pacienți? Aiurea. Diavolul stă în detalii, iar giganții industriei farmaceutice trebuie să facă produse scumpe pentru a încasa cât mai mult de pe spatele fraierilor. Așa cum puteți deja constata, aparenta complexitate a industriei farmaceutice nu există. E un monopol planetar controlat de câțiva giganți. Însă asta nu exclude complexitatea extremă a mecanismului de jaf al țărilor și oamenilor. Hai să vedem cum funcționează mecanismul.
Cum e cam greu cu inventatul de noi molecule, industria intrată pe mâna agenților de marketing are nevoie non stop de noi inovații pentru a profita din plin de perioada de exclusivitate. Așa se fac noile revoluții perpetue, aproape la fel ca în cazul detergenților. Deci, cum te apuci să faci un nou medicament?
Schema nr. 1: Iei un generic oarecare, îi dai un nume pompos și te apuci de marketing. Cum faci asta? Intri într-o campanie furibundă în media, iar în paralel desfășori acțiunile de mituire a medicilor, de tipul celor pe care le știe toată lumea.
Ne propunem aşadar să facem un „preparat minune” care să fie marketat ca produs profilactic în raport cu gripa. Dacă iei zilnic din produsul nostru, botezat pompos „Flu Shield”, nu mai faci gripă. Pornim aşadar de la o moleculă banală, cea de paracetamol, pe care o dozăm în cantităţi mici pentru a avea efectul „uleiului de şarpe”, adică zero. Însă mai e de trecut o provocare. În România, la un moment dat, medicii au fost obligați să nu mai prescrie medicamentul, ci molecula. Degeaba te apuci să produci „Flu Shield” și degeaba îl prescrie medicul dacă, ajuns la farmacie, farmacistul îți dă un paracetamol oarecare produs de altcineva. Nu așa merge treaba! Ca să te asiguri că o să ia de la tine, setezi un dozaj nonstandard. De exemplu ipoteticul nostru „Flu Shield”, pe care-l marketăm ca pe o „pastilă zilnică având efect de protecție împotriva gripei” are un dozaj de 9.5 mg paracetamol(paracetamolul comun din farmacii are 500 mg, asta însemnând că iei o porţie normală în mai mult de 50 de zile). Așa putem scrie în prospect: „fiecare comprimat de Flu Shield conține 9.5 mg de paracetamol”. Ei bine, medicul, când scrie rețeta, specifică: „paracetamol 9.5 mg, o dată pe zi”. În aceste condiții, ia ghiciți ce primeşte farmacistul de la pacient?
Acum probabil vă întrebați cum se face că nu se iau și ceilalți după cel care a făcut șmecheria asta? Ei bine, așa cum v-am mai spus, piața e una extrem de bine structurată. Dacă tu ai dat japca cu o șmecherie, eu nu vin peste tine cu aceeași șmecherie, ci îmi formez un alt „segment de piață”. Cum se face asta? Destul de simplu.
Un medicament este caracterizat de trei parametri: molecula, forma farmaceutică(comprimat, comprimat filmat, comprimat cu eliberare prelungită, sirop, soluție, supozitor etc) și concentrația. Schimbând oricare dintre acești parametri obții alt medicament. Așadar, un ipotetic concurent folosește aceeași moleculă, dar îi setează un alt dozaj. Continuând cu exemplul nostru, un ipotetic concurent poate scoate medicamentul „Flu-PREVENT” la care „fiecare comprimat conține 10.8 mg paracetamol”, dar cu un preț dublu. Cum funcționează segmentarea? Respectiva companie începe „campania de marketing” la „medicii săi” pe care-i mituiește și mai generos pentru a prescrie „paracetamol 10.8 mg, o dată pe zi”. Și uite-așa avem o concurență falsă între două non-produse.
Dar nu e periculoasă diferența de dozaj? Asta ar fi prima întrebare a unui om onest care s-ar gândi că probabil e o noimă în diferența asta de dozaj. Aiurea! Există ceea ce se numește „diferență fiziologică de absorbție” care are o plajă situată undeva la 30%, adică una foarte largă. Ce înseamnă asta? Practic diferența dintre cele două dozaje NU EXISTĂ! Atât cel de 9.5 mg cât și cel de 10.8 mg sunt de fapt același lucru.
În fapt, nu dozajul e problema, ci altceva, anume reacțiile adverse. Continuând cazul nostru ipotetic, ar trebui să mergem la descrierea detaliată a paracetamolului de pe site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului pentru a constata că are o grămadă de reacții adverse. Într-adevăr, doza e infimă, dar tot constatăm că îți poate face praf ficatul sau, în cel mai rău caz, poți face chiar și șoc anafilactic. De aceea, pentru „prevenție”, te trezești că, pe lângă bălăria asta inutilă, medicul îţi se mai prescrie şi un hepatoprotector care-și scoate alți bani din buzunar. Cam asta-i schema.
Majoritatea medicamentelor pe care unii medici recomandă să fie luate, au reacții adverse de toate tipurile. Aşa sunt medicamentele şi de aceea e recomandat ca, în caz de boală, să le iei strict „pentru a te face bine”, urmând ca apoi să-ţi tratezi eventualele reacţii adverse. E o ilustrare a proverbului „te faci frate cu dracul până treci puntea”. Marea problemă e că se ajunge la situaţii absolut aberante în care medicii îi pun pe pacienţi să ia anumite medicamente inutile zilnic. Astfel, de la o chestie banală(un puseu de tensiune, de exemplu), ajungi să ai 5-7 produse recomandate deoarece, nu-i așa?, trebuie să ne ocupăm și de posibilele reacții adverse. Desigur, medicamentele care se ocupă de reacțiile adverse, la rândul lor, dau și ele reacții adverse. Astfel se poate face un cârnat de medicamente care ajunge la lună. Și uite-așa te întâlnești în câțiva ani cu oameni care arată precum o ruină deoarece de ei s-a ocupat temeinic sistemul de sănătate. Atenție așadar la prescripții. Și aveți grijă că mai multe opinii nu înseamnă obligatoriu că veți merge în direcția bună. Așa cum veți înțelege ceva mai târziu, există o anumită segmentare a plăților suplimentare.
Pentru azi ne oprim aici deoarece mâine voi aloca ceva mai mult spațiu Schemei nr. 2 de fraudare, care e mult mai complexă decât aceasta.
Notă: Majoritatea informațiilor din această serie de articole se bazează pe informațiile unei persoane oneste care cunoaște foarte bine sistemul, dar care dorește să rămână în anonimat. Vă recomand să citiți cu atenție întreaga serie pentru a înțelege deplin mecanismele care stau la baza prăbușirii sistemului medical autohton si mondial.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/2023/06/cum-suntem-jefuiti3-de-la-molecule.html
Adauga comentariu