Bă, eu, unul, m-am săturat! În război dai, dar o și iei în freză. Fiecare parte își asumă asta. Pierderile sunt inevitabile. Așa că dacă ucrainenii au lovit ”Amiral Makarov” cu o dronă, în portul militar de la Sevastopol, e din categoria ”Pagubă în ciuperci!” Lovitura, oricum superficială, NU schimbă cu nimic realitățile din teren, și nici cursul ostilităților. Ca de obicei, rușii vor face analizele care se impun, și vor găsi răspunsuri. Dar niciun răspuns, nicio soluție, nu sunt 100% sigure. Calculul riscului e de bază în război.
Propaganda asta pro-Ucraina ascunde realitățile. Iar realitățile contrazic grav propaganda. Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună toată lumea privește limitele ajutorului dat de Occident Ucrainei. Chiar să și vrea, ăia cu ”solidaritatea întru Slava Ukraine” nu au de unde da. Pentru că au atins acel prag care pune în pericol capacitatea de răspuns a respectivelor țări, în caz de conflict.
Aici Ucraina, și Occidentul, inclusiv SUA, trebuie să facă un lucru la care nu s-au gândit, în primă fază: să-și cumpere timp, dacă vor să scoată un rezultat onorabil în meciul cu Rusia. Dar dacă ele își cumpără timp, dau timp și Rusiei, pentru a-și completa efectivele și pentru a produce cât mai mult armament. Occidentul trebuie să fie conștient că perioada de experimentare pe câmpul de luptă s-a terminat. Kievului trebuie să-i fie date câteva categorii de arme simple, potrivite câmpului de luptă real, nu celui virtual, ușor de mânuit și de întreținut, dar și de fabricat. Pentru că, orice ar zice unii sau alții, suntem în situația în care cantitatea bate calitatea, ca și în WW II. Nici măcar americanii nu pot face simultan calitate ȘI cantitate.
Toți au râs de tancurile rusești T 72. Acum nu mai râd. Pentru că, aducându-le câteva mici modificări, ei au reușit să trimită în luptă o mașină adaptată condițiilor și nevoilor armatei ruse. Bine, oricum rușii sunt adepții metodei incrementale. Adică văzând și făcând.
Și ar mai fi un lucru: populația Rusiei este de cinci ori mai mare decât cea a Ucrainei. Deci există un bazin de recrutare de cinci ori mai mare. Cum umple Kievul acest ecart? Mercenari? Cu ce-i plătește, că statul e în faliment? Încearcă să implice direct trupe NATO în conflict? Cum?
Vedeți vreo analiză de genul ăsta la noi? Bine, oricum noi nu știm ce capacitate de apărare mai avem, dar asta e altă poveste. Slava Ukraine e una, realismul în tratarea evenimentelor de pe câmpul de luptă, alta. Și nu folosește cu nimic Kievului o galerie care îi strigă de bine, dar care nu schimbă cu nimic realitatea din teren. Asta e, place sau nu!
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu