Analize și opinii

Alexandru Racu: „Nu, Soșoacă nu e Mălin Bot”

Nu, Soșoacă nu e Mălin Bot. Mălin Bot brusca și el politicienii, dar o făcea în numele anticorupției, singurul refren pe care îl știe clasa de mijloc. În schimb, Soșoacă preia niște teme pe care stânga le-a introdus în spațiul public și se duce la niște oameni pentru care nici anticorupția, nici antipoluarea nu țin de foame.
Poate că o face pentru like-uri, dar nu ia like-uri de la aceiași oameni și nu pentru același tip de “postări”, cel puțin nu în cazul descinderii de la Lupeni. Și deși sună cinic și poate deranja părerea de sine a multora cu privire la puritatea propriilor intenții, Kojeve spune în Despre Tiranie (text despre care am scris un text care urmează să apară în curând într-un volum colectiv, la Tact) că socialismul se naște din intersectarea dorinței tiranului de a fi iubit de popor (în termeni contemporani, din dorința de a primi cât mai multe like-uri) cu dorința poporului de a fi eliberat de un tiran revoluționar.
Ok, mi se va răspunde cu argumentul binecunoscut: Soșoacă nu e cu adevărat revoluționară, noi suntem adevărații revoluționari. Dar întrebarea e alta: de ce Soșoacă a reușit să parcurgă în câteva luni drumul către masele muncitoare pe care stânga independentă de la noi n-a fost în stare să-l parcurgă în zece ani (de la momentul Criticatac)? De ce stânga independentă nu a fost în stare să scoată în față propria ei “Soșoacă”, care să aibă priză la mase, având în spate niște economiști heterodocși bazați, care să știe și să urle, durerea poporului, fără să urle tâmpenii despre vaccinul care extermină poporul? De ce a lăsat liber culoarul pe care Soșoacă a sprintat într-o lună cât alții în zece ani?
Poate pentru faptul că parte din stânga autohtonă urla revoltată că Rogozanu nu are suficiente lecturi de sex (pardon, gen) opus, dar nu mai urlă nimeni revoltat când se trag beneficii culturale de la același guvern care le oferă minerilor sărăcie, insulte și șomaj? Oamenii ăia ce să mai înțeleagă când sunt “reprezentați” în această manieră și cine îi poate blama pentru că se simt mai reprezentați de Soșoacă? Sau poate datorită faptului că principala temă de dezbatere internă (de fapt, război intern) a Demosului înainte de alegerile prin care s-au lansat ca ofertă politică publică a fost oportunitatea de a avea sau nu drept cap de serie un transsexual care trăiește din prostituție?
Nu spun toate astea din pudibonderie sau ca o expresie a convingerilor mele personale de care fac abstracție. Știu că sunt nefrecventabil la stânga și nici nu mi-am propus să fiu altceva. O spun ca un raționament obiectiv, chiar machiavelic (sau leninist). Ce se întâmplă când oameni care au astfel de idei politice (nu vorbesc aici de preferințele personale) sau care doar își pierd timpul încercând să construiască politic cu astfel de personaje se duc în Valea Jiului, la mineri? Spun eu ce nu se întâmplă: nu se întâmplă acea chimie în urma căreia minerii + Soșoacă = love. Iar oamenii ăia nu mai pot să aștepte până se decid intelectualii de stânga care sunt prioritățile. Lovesc și ei în sistem cu like-uri și voturi pentru cine îi bagă în seamă.
Evident e vorba  un întreg fenomen social și intelectual de care s-a ales praful. Și chiar nu cred că doar din vina altora. Și chiar cred că se putea mai mult.

Despre autor

editor

comentarii

Adauga un comentariu

  • “socialismul se naște din intersectarea dorinței tiranului de a fi iubit de popor (în termeni contemporani, din dorința de a primi cât mai multe like-uri) cu dorința poporului de a fi eliberat de un tiran revoluționar.” – pe bune? Ce idiot a putut sa scoata aceasta aberatie?! Acea intersectie pe care o enunta, este clar ca lumina adevarului, ca reprezinta un Domnitor (care poate fi si despot si tiran, sau mai stiu eu ce…) nicidecum Socialism!
    Socialismul, in lumina Adevarului, este doar extinderea familiei la nivel de societate. Punct!

  • …”amaraciunea” celui tradat de cei de care se simtea legat? si pe care, probabil, i-a si votat? hmmm… incurcate’s caile tale… karmo!

Abonează-te la newsletter