Analize și opinii

Mai este cineva sănătos la cap în țara asta?

Parcă am înnebunit toți odată cu pandemia asta. Cum mergeam noi, așa, la serviciu, cum ne înghesuiam la „specială”, cum ne mai duceam la o bere cu băieții, unii ne înghesuiam în cluburile de fițe – dom’le!, a venit brusc peste noi Covidul 19 și am luat-o razna. Toți. Și noi, prostovanii, dar, și ei mahării pe care i-am votat să ne încalece timp de patru ani.

Dintr-o dată, noi, românii, care ieșiserăm din chingile dictaturii securisto-comuniste, am prins din nou drag de statul polițienesc, de pulanele milițienilor și de limbajul lor „academic”. Cînd Iliescu îi zicea unui fotoreporter „măi, animalule!”, a sărit în aer toată societatea, dar acum, cînd patru polițiști omoară un om în gara din Pitești, călcîndu-l pe gît, ascultăm nepăsători explicația că „așa e procedura”!

Cînd deschidem radioul, ni se pare normal ca saltimbancul Cristian Tudor Popescu, cel care-i lăuda pe mineri în iunie 1990, să spună că polițiștii trebuie să facă razii în restaurante și să ne verifice la vaccin.

Dacă deschidem televizorul îl auzim pe Klaus Iohannis că „sîntem pe fază”, dîndu-i în vileag pe spionii noștri de la granița Rusiei cu Ucraina. Și-l vedem tot pe el, care este prieten cu tăietorii de păduri de la Schweighofer, cum plantează copăcei la Dăbuleni! Și tot el, Președintele, care se filmează la schi, purtînd un costum de cîteva mii de euro, cumpărat din fondurile serviciului secret al armatei!

Dacă ieșim în stradă, îl vedem pe Mihai Șora, la 104 ani, cum protestează față de PSD, el care s-a milogit de Ana Pauker să-l lase să lucreze pentru PCR.

Dacă pe ecran apare Florin Cîțu, depresia e gata! Printre bolboroselile pe care nici el nu le deslușește, auzim că avem cea mai mare creștere economică, dar nu avem bani pentru pensiile bătrînilor sau pentru alocațiile copiilor. Acolo, în bula lui, el se crede frumos și deștept, dar ne vede pe noi ca pe niște proști. Și chiar are dreptate, din moment ce îl suportăm și îl acceptăm în fruntea guvernului!

Orban, Gorgiu, Turcanca, Barna, Bulai, Chichirău, Clotilda, Mucușor – iată tot atîtea motive să ne demascăm și să recunoaștem că nu sîntem cu toate țiglele pe casă.

E o vorbă, însă: avem conducătorii pe care-i merităm, căci ei sînt dintre noi, deci ca noi. Așadar, nici ei nu au toate țiglele pe casă, din moment ce sînt și ei cum sîntem noi!

Și, atunci, ce s-o mai dăm la întors: boala noastră nu este Coronavirusul, ci ceva mult mai grav, care nu are leac. Nu știu cum să-i zic, pentru că numele bolii ne-ar jigni pe toți, prostime sau conducători. Dar știți voi mai bine cum se cheamă, că doar e și boala voastră!

Singura întrebare care se pune este asta: mai este cineva sănătos la cap în țara noastră?

P.S. Tocmai cînd mă întrebam de ce sîntem atît de fascinați de prostia noastră, mi-am amintit de o vorbă a lui Umberto Eco, care scria undeva: „Prostia este infinit mai fascinantă decît inteligența, inteligența are limitele ei, prostia nu”. Infinitul ăsta al prostiei mă înspăimîntă.

Autor: Ion Spânu

Sursa: cotidianul.ro

Abonează-te la newsletter