Analize și opinii

Alexandru Petria: ”Cui nu-i plac manelele este rasist!”

Dacă v-am şocat cu titlul, ar trebui să vă gândiţi că realitatea este infinit mai şocantă şi descurajantă. O anumită parte a intelectualilor de stânga, cei conectaţi la ideologie globalistă, au reuşit să pună semnul egalităţii între inapetenţa la manele şi rasism. Este revoltător, monstruos, dar se întâmplă. Cam pe chestiuni din acestea, pe lângă problema homalăilor şi a lesbi sunt ei învârtoşaţi, nu fiindcă marele capital distruge felul de viaţă pe care l-am cunoscut. Sunt cu ciocul vivace pe subiecte minore, cu miză asemenea, extrem de convenabile neoliberalismului.

Până în prezent, s-a pus stavilă pe erupţia manelelor pe posturile publice. Corect, pe considerentul că sunt o dejecţie, nicidecum un produs cultural. Mâine-poimâine, după cum evoluează lucrurile, o să fii blamat dacă o să le crititici, fiind etichetat rapid de rasist. Dacă interpreţii sunt romi, înseamnă că e necesar să le permitem orice şi să-i admirăm.

Loredana Groza, cu ultimul ei clip, superlativ al hidoşeniei, a încins spiritele. Am ajuns ca lumea aptă la cap să nu se amestece în discuţie, de teama hoardelor de spălaţi pe creier, care proclamă că diva a făcut ce se cere, ce se aşteaptă şi prin urmare treaba este ok. Loredana a fost catalizatorul, nu contează ea în sine, tendinţa rămâne.

Ce să vă mai zic? Atenţie la ce glăsuiește Costi Rogozanu în ziarul Libertatea: „În orice caz, m-am gândit să scriu pentru a mia oară că, dacă nici hituri precum „Fericire”-a Loredanei, atât de cumințel, nu intră pe la radio, e mai clar ca niciodată că noi nu cu muzica avem probleme, ci cu un rasism scârbos tradițional, ăla conform căruia lăutarul trebuie să stea la locul lui, să nu vină să mănânce cu noi la masă, ăla conform căruia nu trebuie să locuiască cu noi în sat, ci undeva mai la margine.”

Fiţi sănătoşi şi să vă bubuie manelele în cap, de vă trage inima spre ele!

Autor: Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este
Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Abonează-te la newsletter