Vad ca din ce in ce mai multi comentatori romani plang cu lacrimi de crocodil pe umerii venezuelenilor care, vezi doamne, sunt prea prosti sa isi dea seama ca de la socialism li se trage criza hartiei pentru sters la cur. Inteleg cumva printre cuvinte ca sarmanii latino americani ar trebui sa se destupe un pic la minte, sa se realinieze ideologic de partea binelui si gata, or sa curga din nou suvoaie de hartie igienica prin magazine. Fara a contesta dramatismul situatiei de la Caracas sau legatura directa dintre ce se intampla acuma si politicile falimentare ale statului, am totusi cateva observatii:
– De la fii ai unei natii care a fost condusa jumatate de secol de niste insi ca Dej si Ceausescu si care a ales democratic sa fie condusa de FSN in ultimii douazeci si cinci de ani am pretentia sa se gandeasca de doua ori inainte de a da cu rosii in alt popor care a avut ghinionul sa ajunga in sclavia unui autocrat populist. Hai sa ne dam jos de pe cal, va rog, ca sa constatam ca doar pentru ca populistii nostri au cazut la pace si ne-au oferit un capitalism de cumetrie, indubitabil mai bun decat chavismul, dar departe de idealul liberal, asta nu inseamna ca societatea romaneasca este, per ansamblu, mai evoluata democratic sau social decat cea venezueleana. Am avut pur si simplu noroc, e jenant sa radem de altii care n-au avut.
– Ridiculizarea venezuelenilor insulta eforturile pe care acestia le fac pentru a schimba lucrurile. Exista un numar mare de activisti, politicieni, oameni ai bisericii, ofiteri care stiu foarte bine care sunt problemele si care se agita de doua decenii ca sa corecteze traiectoria catastrofala a statului venezuelean. In 2002, un milion de venezueleni au iesit la un mars impotriva incercarilor lui Chavez de a monopoliza statul. Eu nu sunt convins ca exista in Romania un milion de oameni care sa iasa in strada in apararea democratiei, va rog sa ma contraziceti cu niste contraexemple, daca aveti la indemana.
– Istoria stangii in America Latina este foarte diferita de cea a socialismului european si asiatic. Socialismul venezuelean trebuie inteles si judecat in contextul sau complex. Miscarile marxiste din Latam au reprezentat in ultima suta de ani singura contrapondere politica a regimurilor dictatoriale de dreapta si, asa misguided ideologic cum sunt, au oferit o speranta de schimbare unui continent pe care fostii mosieri, stapani de plantatie cum se cheama la ei, s-au transformat in plin capitalism postcolonial in patroni de plantatie, fara sa treaca prin necesarele revolutii care au mai reasezat echilibrele sociale prin Europa in secolul 19. Daca trecem peste propriul bias ideologic si citim cate ceva despre Comisia Nunca Mas, despre viata lui Pepe Mujica, despre Allende versus Pinochet, ma rog – ati prins ideea, o sa descoperim o altfel de lume in care experienta noastra comunista este prea putin relevanta si trebuie lasata acasa.
– Sigur ca si eu, ca si voi, cred cu tarie si sinceritate ca, si daca m-as fi nascut in jungla amazoniana si as fi fost izgonit de acolo in tinerete de companiile care mi-au defrisat padurea de-i ziceam sat si m-as fi mutat la oras, intr-un barrio de beton si saracie, mai violent decat Bagdadul si mai lipsit de speranta decat Ferentariul, tot cu Ayn Rand as fi dormit sub perna. Pana la urma, adevarurile absolute sunt usor de recunoscut, nu conteaza daca ai facut facultatea in Bucale sau esti un analfabet din pampas care traieste mancand noroi si coji de banane, e clar pentru oricine are putina minte de la bunul Dumenzeu ca Scoala de la Chicago e miezul. Doar retarzii sunt socialisti deci, si isi merita pe cale de consecinta soarta, noi, restul, am vazut lumina si asteptam prin birouri, pe net si prin cartierele sarace ale Caracasului ca trickle down economy sa trickle a little bit si pe strada noastra. Si mie, ca si voua, imi place sa cred ca si daca m-as fi nascut dintr-o linie genealogica de sclavi si as trai azi in saracie lucie, as incerca in continuare sa imi conving prietenii si cam pe oricine sta sa ma asculte ca socialismul este ruina pentru ca distruge motivatia bogatilor de a continua sa ramana bogati si ca solutia tuturor problemelor noastre este doar capitalismul, chiar de factura libertariana daca se poate, fiecare pentru el cum ar veni, stapanu de plantatie cu corporatia lui, sarmanu cu sansele lui egale la fericire cu care l-a binecuvantat mana invizibila. Aici suntem de acord, nu conteaza cat de sarac, analfabet, lipsit de sanse esti in viata, daca nu intelegi ca stapanii care iti zic ca e mai bine pentru tine ca tu sa fi sclavul lor au dreptate, esti socialist, deci retardat, deci meriti sa n-ai dupa ce bea apa.
– In alta ordine de idei, problema fundamentala a Venezuelei nu este una de aliniere ideologica. Sigur ca traznaile lui Chavez si ale epigonilor sai au un parfum din ce in ce mai puternic de revolutie culturala, sigur ca chavismul se pretinde a fi un soi de socialism si are multe derapaje traditional marxiste, dar astea sunt, totusi, niste aspecte, o suprafata a lucrurilor care este mai cunoscuta din cauza ca este mai popularizata, fiind mai utila in speachuri infierbantate pe net. In realitate si in profunzime, Venezuela este un petro stat care a incercat sa plateasca pacea sociala si o minima dezvoltare extrem de necesara finantand costuri sociale din vanzarile de petrol. Cand pretul petrolului s-a prabusit, iluzia s-a spulberat. Venezuela nu este primul sau singurul stat care a incercat metoda asta de dezvoltare, dimpotriva, exemple sunt cu nemiluita, de la monarhiile arabe la statele magrebiene si din Norvegia pana in Brunei, trecand prin Rusia si toate stanurile imaginabile si imaginate. Unele tari care fac chestia asta se pretind a fi socialiste, altele pretind ca sunt capitaliste, vasta majoritate cu cateva marunte exceptii sunt, in realitate, guvernate de autocrati populisti care adopta un stindard ideologic sub acoperirea caruia dicteaza politici de multe ori contradictorii sau complet aberante economic. Cat curge banul negru, viata merge inainte, cand se termina insa izvorul de dolari incep problemele si economiile petrostatelor se ajusteaza sau se prabusesc in functie de alti factori decat idolii de pe tricoul sefului de trib. E destul de usor de observat pana si de contabili amatori ca mine ca e mult mai important gradul de coruptie al tarii respective, diversificarea economiei, gradul de educatie al populatiei, bogatia relativa a cetatenilor, gradul de deschidere si interconectare al economiei, vecinii si asa mai departe decat daca vorbim de o jamahirie socialista sau un pseudocapitalism a la Darfur. Una peste alta, daca Chavez s-ar fi declarat un libertarian de dreapta hardcore, dar ar fi guvernat in acelasi mod despotic, profund corupt, haotic, incompetent, egomaniacal si grandoman, Venezuela ar fi fost azi fix in buda in care este.
– Ultimo, gasesc ca fiind foarte neinformate trimiterile la Venezuela cand se discuta despre politicieni europeni sau nord americani. Profit de ocazie ca sa precizez ca atunci cand cineva ma intreaba cum de imi place de Bernie Sanders in conditiile in care stiu ca venezuelenii si-au terminat hartia igienica, asta este pentru mine o informatie necesara si suficienta ca sa imi dau seama ca discut cu cineva care nu stie mai nimic nici despre Bernie Sanders, nici despre Venezuela. Si ca sa nu las punctul asta suspendat intr-o coada ironica, sa mai zic ca Sanders sustine modelul economic social democrat adoptat de tari cu un succes oarescum mai rasarit decat latinoamericanii. Gen Germania, Olanda, Franta, Spania, Marea Britanie, ma rog, ce numim noi pe aici economic powerhouses sau primele economii ale lumii. Daca imi explici ca tre sa ma uit la Venezuela ca sa inteleg unde or sa duca politicile lui Sanders care sustine in mod declarat modelul german, imi ceri sa accept ca soarta inevitabila a Germaniei este falimentul urgent si trimiterea armatei in fabrici ca sa ii oblige pe patroni sa produca pe pierdere. Nu sunt pregatit pentru saltul asta in propria imaginatie doar ca sa validez obsesiile ideologice ale unui preopinent, asa ca procedez in principiu cam la fel cum reactionez atunci cand discut cu un habotnic despre religia lui: ok, ok, cum zici tu, sa fie la tine acolo, treaba ta cat timp nu imi dai una peste bot ca sa ma aduci pe calea cea dreapta.
In fine, m-am lungit si nu voiam, dar sa stiti ca m-am straduit si am editat multa condescendenta din scriitura asta ca stiu ca n-ajuta. Sunt pe deplin constient ca economia Venezuelei este praf si pulbere si ca politicile guvernului de la Caracas sunt sinucigase. Ce vreau sa va propun este ca, in loc sa ne pierdem vremea razand superior si complet nejustificat de venezueleni, sa cascam mai degraba ochii cu atentie si sa invatam ceva din greselile lor. Si zic asta pentru ca am observat ca imi e plin feedul de isteti care explica doct si semidoct care e treaba cu socialismul vezi Venezuela, dar cand in parlamentul nostru se propun tot felul de venezuelisme, gen tampenia cu nu stiu cat la suta produse romanesti la raft in supermarket, sunt doar vreo doi sau trei insi care striga fault. Aceeasi doi sau trei insi, mereu deprimant de aceeasi doi sau trei.
Venezuela a fost ingenuncheata de populism, nu de socialism, iar populismul traieste si creste printre noi. Sa lasam deci retorica de partid si sa incercam sa vedem cum dracu facem sa nu le calcam pe urme, ca sigur ca avem mai multe plase de siguranta decat amarastenii aia de peste Atlantic, dar tre sa ne mai straduim si noi un pic sa ne meritam privilegiile.
Autor: Radu Ghelmez
Sursa: Radu Ghelmez
Adauga comentariu