Politică

Vânzarea uzinelor la fier vechi i-a scos în stradă pe bosniacii sătui de corupţia politicienilor şi de lipsa locurilor de muncă. „Furia de 20 de ani iese la suprafaţă“

BOSNIA PROTEST SARAJEVOTrei zile de proteste violente în urma închiderii unor fabrici au făcut scrum câteva clădiri gu­vernamentale din Bosnia, o ţară dezbinată unde industria a fost vândută la fier vechi, iar rata şomajului a îngheţat la 40%.
Ucrainenii ocupă încă piaţa centrală din Kiev şi cer alegeri anticipate după ce preşedintele a întors spatele Europei. Anul trecut demonstraţii extinse contra stilului autoritar de guvernare au pus guvernul turc în faţa celui mai mare pericol de la preluarea puterii, iar replicile acelui şoc încă sunt simţite.

Tot în 2013 bulgarii au dat jos un guvern, tot prin proteste, după creşterea facturii la energie pentru ca apoi, în alt episod, să asedieze clădirea parlamentului, sătui de sărăcie şi de corupţia politicienilor.

Anul 2012 a adus căderea guvernului din Ro­mânia. Începe primăvara protestelor euro­pene? Potenţial este chiar şi în Franţa, una dintre ţările centrale ale zonei euro.

În Bosnia, ceea ce a început ca o demonstraţie antiprivatizare a degenerat în trei zile într-o revoltă generală. Protestele au început miercuri în Tuzla, când frustrarea legată de închiderea unor fabrici într-un oraş cândva un centru industrial sănătos s-a transformat în violenţă, propagându-se rapid în Sarajevo şi alte oraşe, scrie agenţia Thomson Reuters. Muncitorilor, care ce­reau locuri de muncă, plata salariilor şi a pen­siilor, li s-au alăturat studenţi şi activişti politici.


„Este vorba de furia acumulată timp de 20 de ani care iese la suprafaţă“

Cele patru uzine, cât timp au fost deţinute de stat, au produs de la mobilă la detergenţi şi asigurau locuri de muncă pentru majoritatea populaţiei. Acestea au fost însă privatizate, prin contracte care obligau cumpărătorii să investească pentru a le face profitabile. Însă investitorii au dezmembrat fabricile, le-au vândut activele, au încetat să-i mai plătească pe salariaţi şi au cerut falimentul între 2000 şi 2008.

În Sarajevo, protestatarii au incendiat clădirea preşedinţiei bosniace şi pe cea a guvernului cantonal. O parte din arhiva naţională a dispărut în flăcări. Clădiri guvernamentale au fost incendiate şi în Tuzla, Mostar şi Zenica. Sute de persoane au fost rănite, inclusiv în rândul forţelor de ordine.

Violenţele vin într-o societate amorţită şi înspăimântată de războaiele interetnice din 1992-95 şi în care protestele de orice fel erau până acum ceva rar. Furia legată de corupţia evidentă a politicienilor şi de declinul standardelor de viaţă a fost oprimată de teama reizbucnirii conflictelor.

„Este vorba de furia acumulată timp de 20 de ani care iese la suprafaţă şi este foarte dificil să anticipezi ce se va întâmpla în con­tinuare“, a explicat analistul politic Enver Kazaz. Alţi analişti vorbesc deja despre o „pri­măvară“ bosniacă, referindu-se la revol­tele care au doborât anul trecut guverne din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.

Rata generală a şomajului în Bosnia stagnează de câţiva ani la aproape 40%, iar în rândul tinerilor situaţia este şi mai gravă. Niciunul dintre indicatorii economici nu arată spre o revenire serioasă. Privatizările, adesea corupte, i-au îmbogăţit pe cei cu relaţii suspuse şi au dus de cele mai multe ori fabricile la faliement, notează BBC.

Un stat disfuncţional şi divizat

Problema politică a Bosniei este că războiul a lăsat populaţia cu un stat disfuncţional. Ţara este împărţită în două, cu Republika Srpska dominată de sârbi şi al cărei lider Milorad Dodik o vrea inde­pendentă, iar cu cealaltă jumătate, denumită Federaţia, alcătuită din zece cantoane dominate de bosniacii musulmani şi de bosniacii croaţi. Fiecare canton are propriul guvern. De asemenea, un oraş, Brcko, este o entitate autonomă.

Bosnia are o populaţie de doar 3,8 mili­oane de locuitori, iar în teorie ar fi nevoie de doar un primar pentru a administra ţara, însă diviziunile etnice fac ca soluţiile găsite până acum să fie aproape imposibil de imple­mentat. Sub termenii tratatului de pace de la Dayton, care a pus capăt războ­iului în 1995, anumite posturi-cheie precum cel de membru al preşedinţiei tripartite au fost rezervate doar pentru cele mai mari comunităţi, cea sârbă, cea croată şi cea bosniacă.

După alegerile generale din 2010, a fost nevoie de 16 luni pentru a fi alcătuit un guvern general, iar acesta s-a prăbuşit la foarte scurt timp. De atunci, parlamentul s-a întrunit de foarte puţine ori, parlamentarii fiind preocupaţi mai mult cu vânarea opozanţilor politici. Bosnia nu are nici măcar o constituţie proprie. Anul acesta vor fi alegeri generale.

În Bulgaria au fost facturile la energie, în Bosnia închiderea fabricilor. Ce declanşează protestele?

Spania, Portugalia, Grecia şi celelalte state de la periferia zonei euro au econo­miile avariate de criză şi rate ale şomajului ajunse la niveluri record. Dar aici politicienii par că se tem mai mult că furia populaţiei se va face simţită la alegeri şi nu prin revolte. Problemele economice sunt în general un factor necesar apariţiei protes­telor, dar nu întotdeauna suficient, explică The Econo­mist Intelligence Unit.

„Declinul veniturilor şi şomajul ridicat nu sunt întotdeauna urmate de turbulenţe. Doar când problemele economice sunt însoţite de alte elemente de vulnerabilitate există un risc ridicat de instabilitate. Aceşti factori includ inegalităţi ridicate ale veni­turilor, guvernare slabă, o plasă de siguranţă socială ineficientă, tensiuni etnice şi o tradiţie în tensiuni sociale. În ultimii ani, un factor important care poate declanşa turbulenţele sociale pare să fie erodarea încrederii în guvern şi instituţii: o criză a democraţiei“, a spus Laza Kekic, analist la EIU. El a precizat că Europa de Sud şi ţările balcanice sunt în special vulnerabile.

Potrivit zerohedge.com, în Grecia, Spania şi Portugalia riscurile unor proteste de amploare au fost limitate prin indem­nizaţiile de şomaj generoase, mai generoase decât înainte de criză. Însă criza a făcut ca resursele financiare ale acestor state să fie limitate, iar tot mai mulţi şomeri rămân fără beneficii înainte de a-şi găsi loc de muncă.

Riscurile turbulenţelor sociale nu se limitează doar la statele mai sărace din Europa de Est şi la ţările lovite de criză, ci planează asupra unor ţări precum Franţa, aflată în miezul zonei euro.

Aici, într-o analiză secretă văzută de ziariştii publicaţiei Le Figaro prefecţii avertizează că Franţa riscă turbulenţe sociale din cauza furiei provocate de creşterea taxelor. Francezii suportă cele mai multe taxe, după belgieni.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: Ziarul Financiar

Abonează-te la newsletter