Politică

Treziti-va! Asta nu e Romania NOASTRA!

DOUA ROMANII!

Suntem blocati, inerti, paralizati privind la doua Romanii: Romania LOR – hotii, coruptii, agramatii, tupeistii si Romania NOASTRA- a oamenilor cinstiti, muncitori, pregatiti, integri, capabili, tineri si destepti. Suntem dezamagiti, obositi, paralizati in plan politic, mentinuti in aceasta stare de inertie, in mod premeditat, de clasa politica, multumita de faptul ca noi am incetat sa mai reactionam si nu facem decat sa ne vedem de treaba noastra si sa ne platim cuminti taxele, multumindu-ne sa ne plangem si sa injuram. Nimeni nu mai vrea sa riste, am devenit spectatori la ceea ce ni se intampla.

NU SE MAI POATE ASA!

Petre Tutea nu a luptat o viata pentru ca d-ra din Bamboo si un cioban sa fie alesi sa ne reprezinte in Parlamentul European. Probabil se rasuceste in mormant cand vede un popor cultivat ascultandu-si conducatorii schimonosind cuvantul Google. Toti cei care au murit la Revolutie nu au facut-o pentru ca noi sa ajungem sa fim batjocoriti si sfidati de doamne cu tupeu ce beneficiaza de bugete de milioane din banii nostri. Avem o responsabilitate fata de cei de dinaintea noastra care au crezut in noi, fata de noi insine si fata de copiii nostri, sa actionam. Ni s-a inoculcat ideea ca nu putem face nimic, ca orice tentativa este sortita esecului, ca nu ne putem uni, ca suntem un popor de incapabili! Nu suntem! Trebuie spart acest tipar care le convine de minune analfabetilor si hotilor care ne conduc.

SUNTEM MILIOANE DE ROMANI DESTEPTI!!!

Suntem milioane de romani educati- ne-am tocit coatele pe bancile scolilor, am trecut prin emotiile examenelor, prin stresul sesiunilor, multi am facut Master, Doctorate, in Romania si in strainatate, am visat sa schimbam lumea… ca sa ne conduca niste analfabeti acum?

Suntem milioane de romani muncitori, corecti, integri, cu initiativa- intre 8 si 16 ore pe zi ne straduim sa adaugam valoare, in businessul nostru sau in businessul altcuiva, ne luptam cu taskuri, deadline-uri, traininguri, clienti dificili, bugete de mii de euro sau de milioane, previziuni, team buildinguri, PowerPointuri, sedinte, stress- ca sa ne conduca si sfideze niste hoti si niste parveniti?

Sunt milioane de romani care au plecat scarbiti din tara, cladesc economia altor tari, cu sufletul sfasiat de dorul de tara lor si tanjind dupa acel concept de Acasa, pierdut in mocirla cotidianului romanesc. S-ar intoarce fara ezitare in Romania, dar cum ar putea suporta haosul de aici, mai ales dupa ce au trait intr-o tara civilizata?

Atatea milioane de oameni destepti, integri si cu bun-simt …suntem paralizati! Ne platim mecanic taxele si ne dam cuminti la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump, din banii nostri.

ENOUGH IS ENOUGH! NE INTOARCEM ACASA!!!

Nu se mai poate asa! Enough is enough! Facem apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara.

E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati , asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor.

BUCURESTIUL NU ESTE TEHERAN SAU CHISINAU!!

Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. – este nevoie doar de oameni integri si capabili, dornici sa ia initiativa.Singura solutie viabila pentru Romania de acum este sa se uneasca toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile. Creierele vanate de toate companiile multinationale, oamenii care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze /sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala- nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari. Contabili, avocati, oameni din banci, din agentii de publicitate, din agentii imobiliare,din agentii de turism, din comert, din presa, intreprinzatori private, artisti, medici, scriitori ….chiar nu exista alternativa la Vanghelie si Becali????

Dar cei mai mari dusmani pe care ii avem suntem noi insine, nu sistemul contra caruia dorim sa actionam. Caci daca noi am avea curaj, cum ar putea niste analfabeti limitati sa ne opreasca? Mai ales ca Bucurestiul nu este Teheran, sau Chisinau(….si totusi ei au avut mai mult curaj decat noi!)

PENTRU O ROMANIE DE VULTURI, NU DE STRUTI!

Aici si acum e momentul ca generatia noastra sa preia initiativa. Avem sufletul curat, demnitate, track record, si visul unei Romanii demne de istoria sa si de potentialul poporului – sa aratam ca ne pasa, ca suntem gata sa ne asumam raspunderi si atit poporul cit si marile capitale ale lumii ne vor sustine…masinatiile clanurilor politice sint descreditate atit in Romania cit si la Washington, Brusells si pina si la Moscova.
Trebuie sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Trebuie sa luptam pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri. Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru noi si pentru copiii nostri, in tara noastra, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti ( am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!….suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge. Haideti sa ne trezim! Haideti sa luptam pentru o Romanie cu balls!

TE VREM!!

Vrem nume de persoane carora tu le poti incredinta viitorul tau.
Nu vrem critici, nu vrem sa ne plangem- toti stim care este realitatea, nu mai este nevoie de inca un catalog de plangeri. Vrem solutii, iar solutiile nu sunt posibile fara oameni capabili. Vrem nume. Nume de oameni integri, loiali, cu bun-simt, mandri ca sunt romani, pregatiti, care stiu ce inseamna un task, un deadline, o echipa. Poti fi chiar tu! Sau poate fi cineva care iti este apropiat. Sau o persoana pe care o admiri.

Chiar daca multi nu ne dau nici o sansa, o vom face. Sta numai in mainile nostre sa ne schimbam viitorul- trebuie doar sa gasim oamenii carora sa il incredintam.

Unii spun ca nu putem….BA DA, PUTEM!

Pentru Copiii Nostri, Pentru Redobindirea Demnitatii de Roman- Treziti-va!

COPYRIGHT Alexandra Svet
Drepturile de autor ii apartin Alexandrei Svet
Contact Info
Email: alexandra.svet@gmail.com
Location: Bucharest, Romania

Despre autor

contribuitor

Adauga un comentariu

  • 2 Ioana: respect atitudinea ta si mai mult de atat o sustin. O singura vertebra mai trebuie, si anume o identitate! Un contact, o adresa, un nume complet, cred ca asta este singurul lucru ca sa fii chiar pe placul meu in totalitate :)

    2 Alex: va avea loc o intalnire, in mai putin de 10 zile. Sper sa te convingi ca cel putin nu tot poporul este de ***, si sa devi mai optimist. Chiar vad ca vrei, iar parerea mea este ca vei si reusi ;)

    2 alex: si eu respect inteligenta, insa nu sunt intotdeauna de acord cu ea. Si inainte sa spuneti ca sunt un dezaxat, hai sa o definim: parca se definea ca si capacitatea de a face fata cu scucces tuturor situatiilor, de a lua decizii optime in orice conditii si de adaptare maxima in cazul schimbarii, si cam ceva pe acolo. Eu puteam sa fiu un baiat destept, in mana unui papusar, fara nici o grija financiara, nici chiar pe criza. Asta era o dovada de inteligenta, dar nu am facut-o. Sunt constient si vad ca e bine sa fii ipocrit, hot si mincinos in actuala societate, insa refuz cu incapatanare sa… ma adaptez. Nu am retineri in a ma impotrivi unui sistem care in mod evident are mult mai multe sanse de reusita. Deci… oare e bine sa fii inteligent?

    2 giovani: sincer, cred ca si tu si alex sunteti de aceasi parte a baricadei, insa vedeti situatai din puncte de vedere diferite. De cat sa va certati, mai bine faceti schimb de idei. Rezultatul va fi cu certitudine mai bun ;)

  • @ Andrei Dumitrica:
    O identitate? Ioana Vlad.
    O adresa e-mail? ioana.d.vlad@gmail.com
    Cred ca este suficient, chiar daca nu este in totalitate pe placul tuturor ;)
    @ Alexandru:
    Am vazut blogul tau si am lasat un comentariu. Daca doresti vom continua discutia acolo.
    Andrei Dumitrica are perfecta dreptate: trebuie sa fim cu totii mai optimisti si in loc sa ne lamentam sau sa ne certam trebuie sa facem schimb de idei si sa actionam. Poate reusim sa ne vedem cat mai multi la intalnirea anuntata de Andrei Dumitrica in mai putin de 10 zile …

  • Sau un potop Andrei, asa cum spune poetul anonim, ca romanul s-a nascut poet, nu-i asa? :)

    DOINA

    Plange dulcea Romanie,
    De-atata ticalosie.
    Plange tara sfartecata,
    De talhari vanduta toata.
    Plange codrul masacrat,
    Plange campul inundat.
    Plange marea, plange solul,
    Ca i s-a furat petrolul.
    Plange muntele chelit,
    De padure pustiit.
    Plang copii
    De dorul de parinti,
    Plang bunici
    Rugandu-se la sfinti.
    Plange neamul umilit,
    Mintit si batjocorit,
    De-o clica de hrapareti,
    Asa-zisi “baieti destepti”,
    Ce dau tunuri dupa tunuri,
    Jefuindu-ne de bunuri.

    Suvoi de lacrimi amare,
    Ce se vor unui-ntr-o mare,
    Care-apoi, precum potopul
    Va veni curatand totul.

    Poate vom avea nevoie de o arca si nu de o umbrela :)

  • Pe 1 august va avea loc o intalnire, in zona ploiestiului, a celor care vor sa creeze un ONG capabil sa aduca o schimbare.

    asa ca ma aduc o completare la ce spuena “Clerik”:
    “daca nu acum, atunci cand?”

  • Nu poate fi 1 august,cred eu.Ar fi foarte bine sa anuntati o data certa si un loc pentru a ne face din timp schimbari de program acolo unde este cazul.

  • Imi pare rau sa constat, ca energiile se raspandesc in intentii variate (programe mega-galactice, candidati autopropusi, greve fiscale, etc), fara a se tine cont ca traim intr-o Democratie si ca singurul mijloc de lupta este VOOOTUUUL !!!! Cineva ma ia si la “misto”, fara sa-si dea seama de ridicolul situatiei ! Aici nu suntem in competitie, ci propunem o miscare fara lideri, ci cu un Program SIMPLU si cu o actiune concreta care sa ne dea VIZIBILITATE. Puterea nu se cucereste de azi pe maine, trebuie CONSTRUIT. Nu avem nevoie de INTALNIRI, pentru ca avem NET-ul.
    Eu raman anonoim, pentru ca nu ma intereseaza vizibilitatea mea, ci a MISCARII.
    Eu am propus concret votarea d-lui Duda, care odata ales, va sti cine l-a votat si NE VA ASCULTA ! Programul propus de mine este generic si raspunde tuturor cerintelor unui bun DAC. Ajunge atat deocamdata. Mergeti la vot in noiembrie, daca vreti SCHIMBAREA !
    Luati exemplu de la PIRATII SUEDEZI !!! SUNT TOT VIRTUALI SI AU AVUT SUCCES !!!

  • 2 Andrei: Am gresit :) Era vorba de 15 august, nu de 1. Am mancat o cifra! Ora 12, la terenurile de golf Selas, aflate la iesirea din judetul Ploiesti, pe DN1, in directia de mers Ploiesti–> Bucuresti pe dreapta

  • Mama lor de hotomani !
    Sintem tara muribunda :
    Cu atatia hotomani,
    Ce ne prada incontinuu
    De vre-o douazeci de ani !

    Ne-au promis marea cu sarea,
    Ca s’ajunga la ciolan
    S’azi aflam ca’n visterie
    Nu mai este nici un ban !

    Noi platim la biruri grele
    {D’abia facem rost de bani !}
    Ei ai prada cu placere,
    Mama lor de hotomani !

    Nu sant bani pentru salarii
    Nici pentru pensionari
    Si aflam mereu cum fura,
    Mama lor de hotomani !

    Jos cu toti ticalositii,
    Mincinosi si sarlatani !
    Ne-au mai pus datori si’n banci,
    Mama lor de hotomani !

    Sa iesim cu totii’n strada,
    Ca ei toti ne sant dujmani:
    Sa gonim aceasta casta,
    Mama lor de hotomani !

  • Bocaneala paguboasa
    Bocaneala fara rost
    Si cam mult prea paguboasa:
    Ar fi timpu’ sa ne lase
    Si sa se cam duc’ acasa !

    Ce se’ntampla azi in tara
    Ar cam fi avertizment:
    Natiunea se rascoala,
    Deacum, in orice moment !

    Nesimtiti, cu ceafa groasa,
    Nu se lasa usor dusi !
    Cu atat mai bine: gloata
    ‘I va distruge pe intrusi !

    Douazeci de ani de jafuri ,
    Cu dispret pentru popor !
    Dar decontul e aproape :
    Va fi vai de mama lor !

    Impostori de meserie
    {Diplome de la boutique}
    Aroganti si hoti-se stie-
    Nu sant buni chiar de nimic….

    Bocaneala paguboasa
    Ne-a adus la disperare :
    Se se cam duca acasa
    Ca n’au cale de scapare !

  • Sa indraznim !

    Eu sufletul l-am transformat in paini:
    Tu vino, gusta-mi verbul de poftesti !
    Cuvinte framantate si doua biete maini…
    {Nu trebuie ceva sa-mi daruiesti !}

    Dar te implor : iubeste-ti neamul !
    Iubeste-ti mama,fiica si iubita
    Si’ncearca-omule-sa le indrepti ursita
    Cu lupta si credinta’n Dumnezeu !

    Nu santem lasi,nici ignoranti,nici prosti:
    Santem urmasi de luptatori vestiti !
    Sa nu ne mai lasam ingenunchiati
    Si hai sa nu ne mai lasam prostiti !

    Ridica-ti ochii si in ochi priveste
    Pe cei ce te-au mintit si inselat !
    Caci capul hidrei chiar treb’e retezat
    Cuvantul de pedeapsa tu-l rosteste !

  • Discurs de campanie

    Vand himere ,la pachet,
    Cu surprizele incluse !
    Amalgam de sentimente:
    Toate taxele-s reduse !

    Vand promisiuni de bine
    Si chiar de n-o fi asa,
    N-o sa dati cu pietre-n mine,
    {Constitutia-i a mea !}

    Mint si va prostesc pe fata:
    N-am furat si n-o sa fur,
    N-am mancat buget pe paine,
    Uite: si credinta jur !

    Vand sperante lucitoare,
    Si v-arat c’ai mei dusmani,
    V-au mintit si v-au furat:
    V-au deposedat de bani !

    Stati la rand,c’avem destul:
    Fiecare umple plasa !
    Sa platiti cu votul vostru:
    {Nu va dau, ci va iau casa !}

    *
    Pana cand?{ma’ntrebi pe drept}
    O sa ducem hotii’n spate ?
    Eu zic: iata,’i venit timpu’
    Si asa nu se mai poate !

    Pana cand ?Ne ridicam
    Impotriva celor fameni !
    -Cum zicea candva poetul-
    Nu le putem zice oameni !

    Toti cei ce’ntr-un fel sau altul
    Au avut puterea’n mana,
    Vinovati de genocid:
    Ucid natia romana !

    Mint si fura:ne despoaie !
    Emigram de saracie:
    Ne impoziteaza viata
    Cu impozit pe prostie !

  • Cand o face plopu’ pere !

    La tribuna din Senat,
    Ati ghicit: chitaie Gioana!
    {Mama-soacra a aprobat,
    Sa-l ia pe Base la goana !}
    -A sarit din lac in put !
    Ne explica Michiduta:
    -Bine bre, da’ domnu’ Gioana,
    N-a sarit din lac in puta ?!
    Ne tot minte ‘mnealui,
    Ca nu-i parte din Guvern :
    O fi mama-soacra parte,
    El o fi doar pe teren !
    Pana una-alta-i clar :
    Dabuleanu’ la putere,
    O s’ajunga fix atunci
    Cand o face plopu’ pere !
    Ne-a dezamagit Basescu:
    Asta-i sigur si se vede !
    Da’ s-ajunga mama-soacra
    Presedinte :n’as prea crede !

  • Romaneste

    Nu mai vreau sa ar cu boi
    {Mi-au tras plugu’ inapoi]
    Si o sa fierb roze’n galeata
    Pentr’o baie parfumata
    Sa trag brazda dupa brazda
    Io-s roman-nu stau in gazda-
    Mi-am rupt guleru’camasii
    S’am jurat in prispa casii
    C’o sa manc brucani la cina
    S’o sa-mi pun maci in gradina !

  • Majorat

    Am implinit un majorat de disperare :
    Incatusati cu sange la maini si la picioare !
    Astazi ruleaza ,iar ,aceeasi piesa veche
    {Si Scaraoski iarasi ne tipa in ureche !}
    Vrea- iarasi-sa platim obol de sange!
    {O vrea el} NU VREM NOI:AJUNGE !
    Vrem un decont pentru acel sange vechi !
    Si nu vrem -iarasi- tipete’n urechi !

  • :)) Draga Giovani,

    Cand dai citate scoase din context, acestea mai au valoare?

    Eu cred ca sunt destul de atent la ceea ce scriu, fiindca scriu ce gandesc, si gandesc destul de atent. Ideea din spatele celor spuse de mine este ca inteligenta fara moralitate este nula. Dracu’ e o fiinta cu certitudine inteligenta, insa deloc morala. Mitralierele si bombele sunt doar doua din multele exemple de “copii” ai unor oameni inteligenti dar imorali. Hitler crezi ca era baiat prost? Nicidecum! Dar…
    In acest caz, mai consideri ca “si eu respect inteligenta, insa nu sunt intotdeauna de acord cu ea” este un citat “NEATENT”?

    Iar pt curiosi, iata tot citatul:
    “si eu respect inteligenta, insa nu sunt intotdeauna de acord cu ea. Si inainte sa spuneti ca sunt un dezaxat, hai sa o definim: parca se definea ca si capacitatea de a face fata cu succes tuturor situatiilor, de a lua decizii optime in orice conditii si de adaptare maxima in cazul schimbarii, si cam ceva pe acolo. Eu puteam sa fiu un baiat destept, in mana unui papusar, fara nici o grija financiara, nici chiar pe criza. Asta era o dovada de inteligenta, dar nu am facut-o. Sunt constient si vad ca e bine sa fii ipocrit, hot si mincinos in actuala societate, insa refuz cu incapatanare sa… ma adaptez. Nu am retineri in a ma impotrivi unui sistem care in mod evident are mult mai multe sanse de reusita. Deci… oare e bine sa fii inteligent?”

  • salut marius!

    Ma bucur sa vad o identitate noua. De astazi pot spune ca avem un poet :) De obicei pe bloguri se discuta in proza, dar uite ca si poezia are reprezentati! Felicitari pentru verva de a posta 5 poezii + bonus.

  • @ Andrei Dumitrica :
    Citez: ,,,,, Ideea din spatele celor spuse de mine este ca inteligenta fara moralitate este nula. ,,,,,

    Raspuns: Moralitatea fara inteligenta este si mai periculoasa !!!
    De aceea sunt impotriva grevei fiscale, care nu ar face altceva decat sa oprime si mai mult pe CEI CE PLATESC si care nu sunt BOGATI.
    Greva fiscala nu este decat o forma de protest violenta. Daca vreti SCHIMBARE, trebuie actionat PE BAZA SISTEMULUI DEMOCRAT IN VIGOARE, DECI PRIN VOT !!!
    Uniti-va toti internautii sub obladuirea brandului DACIA, cu un program pe un A4, simplu si TARE, votati un outsider in noiembrie, faceti-l sa castige si o sa-l “aveti in mana”. SOLUTIE SIMPLA SI EFICIENTA !!! E nevoie de o miscare virtuala si de o legatura FORTE !!! Vocile “izolate”, “variate”si “particularizate”, trebuie “adunate”, altfel nu se obtine nimic ! Nu este nevoie de lideri ci de idei. Acestea sunt, deci la treaba !!!

  • Draga G,

    Desi nu intentionez sa am vre-o disputa, atat in mediul real cat si in cel virtual, totusi nu m aput abtine in a corecta anumite erori grave, care am impresia ca iti place sa le repeti. Asadar:

    1. Daca pentru tine “Moralitatea fara inteligenta” este mai periculoasa decat “Inteligenta fara moralitate”, nu pot decat sa ma rog pentru tine.

    2. Referitor la greva fiscala, ori nu ai priceput nimic, ori joci un teatru ieftin. Sincer, cred ca am de-a face cu o persoana bine intentionata, deci voi presupune prima varianta

    3. Sistemul democratic fara sa fie sustinut de o serie de legi corespunzatoare si institutii purernice nu este decat un teatru prin care masele sunt prostite si au iluzia ca decid. Momentan, aducand un independent, chiar si bine intentionat si pregatit, nu va schimba nimic, fara o baza solida. Chiar vei sa repetam episodul Constantinescu?

    4. Imi pare bine ca sustii ideea de “Impreuna”. Si eu sunt un fan al acestei idei. Insa nu sunt de acord cu un anonimat al mediului virtual.. Nu te imbata cu exemplul “piratilor” fiindca acolo vorbim de alt popor, de alta situatie!
    parera mea este ca aici noi trebuie sa incepem o schimbare de la radacina sistemului, si pentru aceasta e nevoie de oameni reali, cu curaj si determinare, capabili sa puna punctul pe “i” si sa lupte cu sistemul-caracatita ce ne-a inghitit ca natie. Un ID in spatele unui IP dinamic nu va aduce nici o schimbare, indiferent de cat de bine “le zice”. Si, fara suparare, mai mentionez si faptul ca “Anonimatul este umbrela celor lasi si slabi”.

    5. Si eu ma simt mai mult “dac” decat “roman”. Insa mi se pare o mare ipocrizie fara margini sa promovezi ideea de “dacia” cu un pseudonim italian si cu un website scris in limba celor care au masacrat populatia dacica.

    6. “Nu este nevoie de lideri ci de idei”.. oare tu crezi ce spui??? In orice miscar exista lideri, chiar daca sunt informali. Chiar daca nu se bat cu pumnul in piept. Si eu imbratisam aceasta idee, de idei fara lideri, de mase autocoordonate, insa… pe la 14-15 ani mi-a trecut, din fericire. Prin faptul ca te implici pentru sustinerea unei idei, bune sua proaste, esti si tu, Giovani, un lider, fie ca iti place sau nu! In plus de asta, te contrazici singur: ddaca e nevoie doar de idei, nu si de lideri, de ce sa mergem la vot? Mai are sens sa votam un independent? hai sa creem mai bine 2-3 think-tank-uri pe net, in care participantii sa aiba adrese de mail pe @incognito.com, si sa generam idei, fiindca doar cu ideile scoti tara din buda… nu-i asa? :)

    Dar, ca sa inchei in alta nota, scopul meu nu este sa dau cuiva in cap. Sincer, il apreciez pe Givani, in ciuda diferitelor divergente, intrucat este un om activ, care crede in ceva, si inecarca sa isi faca cunoscut mesajul, de la sute de km distanta! Asesta e un lucru demn de admirat, sincer!

    Nu pot insa sa fiu de acord cu inflexibilitatea si persistenta in eroare, fiindca daca vrem sa fim “impreuna” trebuie sa alegem o cale care sa fie buna si agreata in comun. de asemenea, nu pot sa fiu de acord cu lasitatea si gargara fara fapte, si stiu ca o “revolutie calduta” este o utopie.

  • @ Andrei Dumitrica:
    Citez: ,,, Insa mi se pare o mare ipocrizie fara margini sa promovezi ideea de “dacia” cu un pseudonim italian si cu un website scris in limba celor care au masacrat populatia dacica.,,,

    ,,, nu pot sa fiu de acord cu lasitatea si gargara fara fapte, si stiu ca o “revolutie calduta” este o utopie.,,,

    ,,,“Anonimatul este umbrela celor lasi si slabi”.,,,

    Daca ati citi blogul meu cu atentie, ati pricepe ca sunt roman, ma chiama intradevar Giovanni si “nu ma ascund” ca un las sub nickname. Eu sunt refugiat politic in Italia de atunci cand multi in Romania nu-si “vindeau tara” sau “aplaudau minerii” chemati de Iliescu, iar pe vremea lui Ceasca ( nici ala nu era “inteligent” si se “dadea “moral” !), faceam pe anti-comunistul. Aici in Italia “ma lupt” pentru DEMNITATEA romanilor, calcata in picioare de aceiasi romani care au invadat DACIA !
    Daca nu pricepeti aceste “detalii”, m-as mira sa pricepeti chestii mult mai importante “pentru cauza”. Iata deci confirmarea ideii ca “moralitatea” (care ?) fara “inteligenta” poate fi daunatoare unei adevarate schimbari.
    Mai bine spuneti cum a decurs intalnirea de la Ploiesti pe care ati organizat-o, nu de altceva, dar eram pe acolo si nu am vazut NIMIC !
    Ma faceti sa rad cu “asociatia intreprinzatorilor care vor sa faca o revolutie” (fiscala ?) !!!
    Revolutiile se fac azi pe NET cu nickname-uri si cu … idei serioase !

  • Perfect valid aproape tot discursul. Insa alegerile prin care pitipoanca si ciobanul au ajuns in parlamentul european au fost libere si toti (peste 18 ani) avem drept de vot. Oare prin participarea la alegeri nu puteam face ceva mai bun? Nu era prin listele alea cineva mai competent?

    Cred ca participarea la alegeri dupa o minima informare ar putea fi solutia. Altfel vor tot apare astfel de lamentari publice dar sterile si vom ramane in aceeasi mizerie.

  • Langa Ploiesti sau aiurea, nu se poate intampla nimic , in comparatie cu ceea ce se poate “intampla” pe NET ! Aderati la MISCAREA VIRTUALA DAC !!!

  • Buna ziua!

    Ma alatur celor care vor sa construiasca si sa schimbe imaginea acestei tari. Celor care au ceva de spus impotriva unui sistem care reuseste cu succes sa ingroape valorile.

  • Demersul pe care s-il propune acest articol este indraznet dar mai mult decat necesar in vremurile acestea extrem de tulburi in care tara practic nu mai este guvernata iar hotii si incultii cu acces la putere isi fac treaba nestingheriti.

    Subscriu cu tristete, in totalitate, la toate ideile mentionate in acest articol. Trebuie sa strangem randurile!

  • Ok. Am citit cam toate opiniile postate. Sunt de acord că trebuie să trecem de la stadiul de indignare colectivă la acţiune.
    Până să aducem noi la preşedinţie oameni de bun simţ (oricum este super târziu să propui şi să promovezi pe cineva în acest moment şi este chiar naiv să crezi că, în două luni poţi să îl baţi pe băsescu), propun să încercăm să reducem măcar numărul adormiţilor şi şpăgarilor din Parlament şi să schimbăm modalitate de a-i alege în această instituţie prin vot uninominal real, nu prin struţo-cămila pe care ne-au propus-o ei, prin sistemul de care le oferă posibilitatea să aducă în Parlament tot pe cei care cotizează mai mult.
    Vă propun, aşa cum spuneam, pentru început, să reducem monstruozitatea care se numeşte Parlamentul României. Cei mai documentaţi ştiu cum putem să solicităm, ca cetăţeni, reducerea numărului de parlamentari. Sunt în acest moment 137 de senatori şi 332 de deputaţi. Putem demara o acţiune de strangere de semnături ca la viitoarele alegeri să avem câte doi deputaţi şi senatori din fiecare judeţ şi cam atât. Maxim trei.
    Iar votul să fie pe bune uninominal. Să candideze becali faţă în faţă cu Dan Puric. Să vedem. Putem începe de aici. Mai puţini parlamentari şi vor uninominal.
    Eu sunt dispusă să stau la metrou cu lista pentru semnături. Pe bune.

  • Continui sa cred ca Greva Fiscala si sustinatorii acestei idei, GRESESC !
    Nu asta este STRADA !
    Continui sa cred ca Miscarea Virtuala este calea de a ne uni.
    Nu este nevoie de “inscrieri”; suntem deja “inscrisi” pe NET ! Trebuie sa actionam imediat pe NET !
    Miscarea Virtuala DAC, deja exista si are aderenti in toata lumea !(printre care si eu). Are un Program, o Tactica si o Strategie. Suntem in faza de “adeziuni virtuale”. Adera si TU !

  • Am citit si eu scrisoarea de atitudine, scrisa in asentimentul celor care o comenteaza mai jos. Din pacate modalitatea de protest propusa nu poate avea ca efect decat cresterea datoriilor dumenavoastra catre bugetul statului. In romania, sau oriunde, pur si simplu nu poti sa nu-i dai cezarului ce-i al cezarului. Ei fac regulile, le perfectioneaza continuu si nu exista absolut nimic care sa aiba potential de opunere. La urma urmei nu stiu daca Romania mai poate fi sau merita salavata, avand in vedere colosalele eforturii ce ar trebuii sa le faca un eventual mesia romanesc care drept recompensa ar primii, pana la urma traditionalul glont in cap. Cei mai adaptati stiu ca singurul lucru justificat si scuzat oarecum de starea de necesitate actuala este sa acumulezi sub orice forma mijloace care sa-ti faca posibila supravietuirea in viitorul ce va fi crunt. Este adevarat ca unii intrec masura la acumularea acestor mijloace :) dar orice-i permis fiind un fel de legitima aparare, pe o corabie careia marinarii harnici ii dau gauri si care deocamdata se mentine la suprafata pe spatele rechinilor :)
    (a se citi creditorii : FMI, Banca Mondiala, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Banca Europeana de Investitii (BEI) si International Finance Corporation (IFC)).
    p.s. Dacia-i un cuvant perimat, mai bine Logan sau Sandero

  • Cam cît de prost poţi să fii să-i faci propagandă unei aşa tîmpenii?
    Piţipoanca aia cu ifose şi cu nume rusesc este atît de “inteligentă” încît nici măcar nu ştie să-şi scrie limba maternă corect pe calculator/Internet. Toanta nu ştie de DIACRITICE! Aşa că demnitatea e de “romAn”, nu de “romÂn”. O încleială de agramatisme (“Bucureştiul” în loc de “Bucureştii”) şi englezisme de 2 parale (taskuri, deadline-uri, sic!). Numele lui Ţuţea tuflit acolo aiurea, că să-i excite pe semidocţi, la fel şi clişeul ieftin al preşedinţilor americani, care îi menţionează pe copii, cînd vor să obţină efectul de telenovelă…
    Ia auziţi la fufă: cică “tinerii inteligenţi” Care? Ăia care abia ştiu să citească? Ăia care au făcut din România singura ţară din lume, care nu ştie să-şi scrie limba pe Internet? Ăia care pe la 30 de ani abia dacă ies din adolescenţă?
    Iar chestia aia cu “balls” arată foarte clar că piţipoanca cu apelul nu vrea decît ceva publicitate (pentru afacerea ei?). De fapt, e proastă şi ea ca noaptea şi are limbaj golănesc.

  • ne place foarte tare modul in care a fost abordat subiectul “ROMANIA TREZESTE-TE!”.Suntem deacord in totalitate cu ceea ce s-a dezbatut si eu si sotia mea refuzam sa mai mergem la vot indiferent ce s-ar intampla si cat ne-ar condamna lumea pt alegerea facuta. Ne intrebam cateodata ce s-ar intampla daca ar face toata tara la fel ca noi? Ce s-ar intampla daca la alegerile din acest an pt “PRESEDINTE” nu ar mai merge nimeni la vot? Avem dreptul sa alegem ce dorim sa facem cu viata noastra si noi vom decide sa nu mai votam dragi romani pe nimeni anul acesta.ORICUM NU AVEM PE CINE VOTA PT CA TOTI SUNT HOTI SI CURVE!!!!!!!!! Noi ne simtim foarte bine stiind ca nu am participat la votul “DONULUI BASESCU SI A GAINARILOR DIN PARLAMENT SI SENAT” Tragem in fiecare zi pt a avea ce manca maine si pt a ne plati credite. Nu ne plangem pt ca nu ne simtim vinovati de aparitia noilor “OAMENI COMPETENTI SI FEMEI IPOCRITE” care cred ca daca arata bine pot decide ele ce trebuie facut si ce nu. Comportamentu “DOAMNEI CU ANDRELE CROSETAND” a demonstrat de fapt si de drept ipocrizia de care da dovada si nonsalanta cu care isi afiseaza zambetul pervers pe buze denota fatul ca in gandul ei exista urmatoarea fraza:”SUNT FRUMOASA, DESTEAPTA,SI ORICUM PE VOI PROSTI DE ROMANI CARE M-ATI ALES NU VA INTERESEAZA CE FAC EU CU BANII VOSTRII,CA DOAR ACUM SUNT AI MEI”!!!!!!! Am simtit atata ura pentru aceasta persoana incat daca eram unul dintre reporterii din acea sala cre ca “DOAMNA CU ANDRELELE” nu maiaxista acum. O comemoram in pace si liniste si fericiti ca a mai disparut un marlande pe fata PAMANTULUI. Asa ca…….eu si sotiamea vom sfida si in acest an statul roman si campania lui electorala asa cum “SI PE ALTII II DOARE IN CUR DE VIATA NOASTRA,DE BATRANI CARE NU AU CU CE SA TRAIASCA, DE COPIII BOLNAVI PE CARE NU-I AJUTA PT CA NU AU DESTULE FONDURII,DE SCOLI CARE NU AU CURENT,DE SATE CE SUNT COMPLET RUPTE DE VIATA MONDENA CU FITE SI MASINI SCUMPE,DE FIRME CARE AU OFERIT CATEAVA LOCURI DE MUNCA PT OAMENI CA NOI DAR ACUM SE INCHID SI RAMANEM CU BASESCU SI ANALFABETII SI BRUTELE LUI. maidoresc sa maispun doar atat, ca din putin pe care il am ieri i-am cumparat un buchet de flori sotiei mele pt a mai zambisi noi si am stiut ca am bucurat 2 persoane : pe sotie si pe batranica din intersectie care vindea flori si mi-a cerut pe buchet 5 lei si i-am dat 6. Imi este suficient sa ma simt mai bine daca cine imi multumeste pt ce am facut si imi spune:” DOAMNE AJUTA MAICA”, si stiu ca niciodata in viata asta nu o sa uit sa mai aduc zambete si sa zambesc. ASA CA

    “”””””
    DRAGA DOMNULE BASESCU
    DRAGA DOAMNA CU ANDRELE
    DRAGA EBA
    DRAGI PARLAMENTARI
    DRAGI SENATORI SI DEPUTATI

    VA IUBESC FOARTE MULT PT CA AVETI GRIJA SA NE FACETI FERICITI SI SA NE AJUTATI SA TRAIM BINE , IN ACEASTA MINUNATA TARA NUMITA ROMANIA DE CARE ATI AVUT ATAT GRIJA SA SE ALEAGA PRAFUL. VA IUBESC PT CA SUNTETI FRUMOSI, GRASI, MODESTI, UMFLATI DE BAUTURA SI GRIJULII CU NOI OAMENII CE AM STAT CA PROSTII SI V-AM ASCULTAT MINCIUNILE.

    SI VA MAI IUBESC PT CEVA….. PT PROSTIA SI IPOCRIZIA DE CARE DATI DOVADA DRAGII MEI MONSTRII HIDOSI.

    SPER CA V-A PLACUT FOARTE MULT SCRISOAREA MEA SI IMI DORESC DE LA MOS CRACIUN ANUL ACESTA SA IMI ADUCA SI O BUCURIE. SA VA DUCA PE TOTI INTR-UN LOC FRUMOS IN CARE TRAIM CU TOTII………INFERN

    CU STIMA SI RESPECT
    un roman mic mic de tot peste care voi oricum calcati cu orice pret pt a va ingrasa averile. “”””

  • Interesant articol. Nici mie nu-mi place unde s-a ajuns. Si eu doresc schimbare dar … ce mi se ofera? Schimbare cu orice pret? Cu ce inlocuim ciobanul si domnisoara din Bamboo? Care e alternativa? Ni se sugereaza “ameni cinstiti, muncitori, pregatiti, integri, capabili, tineri si destepti”. Tineri si destepti… Si ce vom avea? Muzica house? Clubbing? Peste tot se va vorbi “romgleza”? Caci limba romana este deja perimata! Sau cum ar spune unii … o limba de lemn… comunista! Deja intelegi foarte greu ce se vorbeste la televizor (si ma gandesc la cei mai in varsta). Sau cum bine zicea domnisoara in cea mai dulce limba romaneasca: “Enough is enough!” Nu, multumesc! Ar insemna sa sar din lac in put! Daca tot va intoarceti in tara ar fi bine sa va aduceti aminte ca sunteti romani si ca tara asta se mai cheama inca Romania. N-ar strica sa incepeti sa vorbiti romaneste si sa va purtati ca atare. Altfel … viitorul nu ne va mai surade. Deloc!

  • Felicitari!
    Mult adevar este in cele ce ai scris.
    Trebuie sa constientizam ca valoarea umana creaza si uneste eforturile de gandire si de actiune,iar non-valoarea distruge si dezbina societatea umana.
    Societatea noastra este bolnava pentru ca regimul Ceausescu a creat un “OM NOU” :-HOT, MINCINOS, LACOM, PARSIV SI FARA DUMNEZEU, iar acest om nou a distrus Romania.
    Daca dorim o schimbare in bine trebuie sa schimbam calitatea umana.
    Orice boala isi are leacul trebuie doar sa vrem sa ne vindecam!
    Open the link:
    http://www.experiencefestival.com/forum/blogs/justinian-cioroianu/404-alegerea-este-e-noastra-si-numai-noastra.html
    Justinian Ion Cioroianu

  • De acord cu voi, sa facem ceva !
    Propun organizarea unei intalniri intr-o sala inchiriata. Vom invita personalitati.
    Dar mai intai sa ne adunam pe net, pe un blog, sa stim unii de altii.
    Si mai propun ca pe acest blog sa nu intre doar cutezatori, ci si cei cu ceva ceva straluciri neuronale.

    Abia acum am dat peste acest blog.
    Daca s-a facut ceva in acest sens, rog sa-mi dea de stire cineva.

  • Initiativa mi se pare interesanta. Va avea rezultate daca va fi facuta cu cap. Altfel, ma indoiesc ca va fi mai mult decat un “car tras de o mie de boi” in o mie de directii.
    Citind mesajele de pe Facebook, nu mi-a fost greu sa deosebesc o gramada de doritori de afirmare, bagatori de seama, diletanti si alti oportunisti. Am vazut insa si oameni cu bun simt, care vor si stiu cum sa faca ceva, insa carora le lipsete curajul si organizatia care sa-i promoveze.
    Prin urmare, uitati cum vad eu dezvoltarea unei asemenea actiuni.
    1. Crearea unui nucleu de “creiere”. Atentie, nu de lideri ! O triete extrem de riguroasa a celor care vor face parte din acest nucleu. Cum ? Blogul ofera o oportunitate in acest sens. Este nevoie de oameni coerenti, cu solide cunostinte juridice, economice, de sociologie, cultura, comunicare si alte domenii. In general tehnocrati.
    Am observa ca tendinta autoarei este sa “adune cat mai multi …”. Intentia e salutara, insa se pot crea premisele aparitiei unor “Gica Contra”. S-a mai intamplat acest lucru in 1990, cand o gramada de “revolutionari” au intrat in parlament – vezi Dan Iosif, Dumitru Dinca, Doina Cornea, taximetristi si gospodine etc.
    2. Odata constituit nucleul, se trece la elaborarea statutului si programului.
    3. Se organizeaza prima adunare a “ganditorilor”, la care vor fi invitati personalitati consacrate si recunoscute – in general tehnocrati.
    4. Se aleg liderii si se elaboreaza mesajul media.

  • interesante reactii. Nu insa in afara limitelor spectrului de asteptare.
    off Alexandra. Nu stiu daca esti entuziasmata sau dezamagita. Desi mi-ar fi palcut sa stiu.

  • Istoria umanitatii este un lung sir de erori din care insa din coincidente sau in complexe de imprejurari favorabile au rezultat anumite elemente de progres.
    Bertrand Russell spunea la un moment dat: “de ce sa comitem mereu aceleasi erori cind ramin atitea erori noi de comis?”
    Au existat de-a lungul istoriei nenumarate incercari de a transforma lumea intr-o… “lume mai buna”. Unele s-au pierdut in anonimat, altele au ramas in notele de subsol ale istoriei, iar unele chiar pareau la vremea lor sa fi avut sanse de reusita. Spun ca “pareau” doar, pentru ca daca ar fi reusit, probabil ca lumea in care traim nu ar mai fi fost aceeasi.
    Insa lumea in care traim contiua sa ramina in linii mari cam “aceeasi”. Pe acest “pamint avem de toate”, spunea un poet: “si mai bune si mai rele…” /“si noroi si stele.”
    Un lucru insa este sigur: Pentru ca lucrurile sa se schimbe, trebuie in mod obligatoriu sa existe un “inceput”. Imi rezulta insa greu de inteles de ce oamenii se incapatineaza sa sa mearga pe aceleasi drumuri pe care istoria a demonstrat ca nu duc insa nicaieri. Ba mai mult chiar, intelepciunea invataturilor car ar trebui extrase din erori, se piede si ea, in negura vremurilor.
    Undeva insa in acea negura a vremurilor se afla si momentul de inceput al fiintei umane ca specie. Si oricit ar pare de aberant sau de complicat, fara o analiza lucida a intregii evolutii a fiintei umane nu vom putea niciodata sa gasim solutii la cantitatea imensa si in permanenta crestere a problemelor cu care ne confruntam, cu atit mai mult cu cit nerezolvarea sau rezolvarea proasta a fiecareia dintre ele genereaza probleme aditionale neasteptate care complica de o maniera exponentiala situatia noastra.
    Voi scoate in evidenta aici doar doua aspecte ale acestei evolutii umane si a consecintelor de-a dreptul catastrofale pe care aceste aspecte le au in viata noastra de zi cu zi chiar si in zilele noastre fara ca de cele mai multe ori sa ne dam seama de asta.

    Unul din acestea este “ASASINATUL”

    Strudii recente au scos in evidenta faptul ca 90% din masculii speciei umane au gindit cel putin odata in viata la asasinarea cuiva. Si 83% din femele. Din anumite motive putini din ele au reusit s-o faca. Iar motivul principal pentru care aceasta nu se intimpla este acela ca asasinatul este rezervat unui numar limitat de reprezentanti ai speciei. Chiar si asa insa, acest fapt nu schimba cu mult datele problemei. Iar fie ca ne place fie ca nu, problema a fost si ramine inca aceea ca specia umana nu a reusit inca sa depaseasca acel mod de organizare care sa nu se fundamenteze pina in cele mai profunde structuri ale sale pe “asasinat”.

    Oricit ne-am ascunde in spatele aparentelor nu vom putea sa nu realizam ca institutiile fundamentale ale oricarui stat national functional sint structurate in baza unui principiu aberant, dar dureros de real, si nume acela al “REZERVARII DREPTULUI DE A UCIDE UNEI ELITE RESTRINSE”. Iar eroarea cea mai frecventa care s-a comis dintotdeauna si putine indicii sint c-ar mai inceta sa se mai comita este aceea ca majoritatea oamenilor vad o problema in “elita restrinsa” si nu in aberatia notiunii de “drept de a ucide”. Nici o teorie a “dreptului” in lumea asta nu nu face decit sa consfinteasca prin norma, prin lege, dreptul si legitimitatea de a folosi fortele letale cele mai performante ale vremii. Iar institutiile fundamentale si prioritare ale unui guvern sint fortele armate si fortele de represiune sociala, adica politia. Sigur ca exista o serie intreaga de ritualuri de linistire si de teorii care sustin ca asta ar fi in folosul tuturor, in realitate insa admitind ca miscarea “Alexandra Svet” ar deveni o miscare serioasa si s-au epuizat toate metodele standard de intimidare, de corupere sau de dezbinare, va exista cu siguranta un moment in care “fortele de ordine” isi vor face datoria, iar daca nu vor fi capabile vor interveni “fortele armate”. Iar restul e statistica: x – victime mortale, n – condamnari pentu m – fapte prevazute in codul penal si in constitutie, atit la suta din populatie de acord cu insurgentii, atit la suta in contra si atita indecisi.
    Cum am ajuns insa in situatia asta? Probabil ca la inceputurile sale omul primitiv nu a avut de ales. In acele vremuri probabil ca “a nu ucide” era echivalent cu “a te sinucide”. Asasinatul era o conditie deci a supravietuirii. Asasinatul isi avea legitimitatea sa. Desi personal nu cred in legitimitatea unui astfel de act indiferent de timpuri sau conditii istorice, deci nu-i vad legitimitatea nici macar in acele vremuri, nu pot sa incetez nici o secunda sa tot caut de-a lungul istoriei un moment in care asasinatul sa fi putut deveni doar istorie.
    Cu timpul oamenii s-au scindat in doua mari categorii, aceea de vinatori recolectori initiali si aceea de sedentari, agricultori, oameni asezati, legati de pamint si care au reusit sa-si asigure prin eforturi proprii cele necesare supravietuirii cultivind plante si crescind animale domesticite, feriti de intemperii. A fost cu siguranta si atunci un mic pas pentru om dar un mare pas evolutiv pentru umanitate.
    Vestea insa s-a imprastiat repede, si fiecare a reactionat in felul sau. Unii dintre vinatorii recolectori au trecut la modul sedentar, asezat de viata, dar altii insa au vazut insa in asta doar o prada in plus si in loc de a vina pentru a supravietui au descoperit cu repeziciune “avantajele” uciderii fermierilor pentru a trai chiar bine. O viata atragatoare, desigur, mai ales ca fermierii aveau si sotii, unele frumoase si la fel de lipsite de aparare, iar in cazul in care rezervele fermelor se terminau oricind se gaseau prin apropiere alte prazi usoare.
    Sigur ca nici agricultorii pasnici nu au stat cu minile in sin in fata pericolului tot mai mare din partea semenilor lor umani cu convingeri diferite. S-au organizat si ei, si undeva pe-aici au aparut primii embrioni ai ceea ce numim in zilele noastre “armata”. Armele de vinatoare s-au transformat in arme de razboi, care cu timpul au capatat o importanta mai mare decit uneltele obijnuite. Sigur ca au aparut si oamenii specializati in ale razboiului, si incetul cu incetul, specia umana s-a transformata fara sa-si dea seama intr-o specie a carei cultura fundamentala era “confruntarea armata”. Greu de facut vreun pas inapoi. Din ce in ce mai greu. Deja imposibil, caci specializarea militarilor nu le mai lasa acestora timpul necesar de a se ocupa de cele necesare traiului. Trebuia gasita o forma de a li se asigura aceasta si binenteles ca nu putea fi alta decit o solda, o parte din surplusul produs de comunitate.

    Complicatiile insa nu au incetat sa apara insa si aici ajungem la cel de-a doilea aspect din cele multe pe care vroiam sa-l aduc in discutie aici si anume acela al “POSESIEI DE BUNURI”.
    Surplusul de bunuri, indiferent de natura acestor bunuti a devenit cu timpul o tentatie irezistibila, atit pentru hoardele barbare, nomade, cotropitoare cit si pentru membrii societatilor sedentare, ai satelor, oraselor cetati, etc. Acest surplus a devenit “marul discordiei” care nu a incetat nici o secunda sa polarizeze societatile. Diviziunea sociala a muncii a devenit din ce in ce mai pregnant o realitate imposibil de evitat. Incetul cu incetul au devenit entitati separate mestesugarii, comerciantii, agricultorii, militarii, camatarii, preotii, etc etc etc. Un luuuung etc., care avea sa devina de-a lungul secolelor, un mostruos aparat birocratic asfixiant, dar necesar. Oamenii insa s-au organizat cautind solutii la realitatea deja existenta si nu schimbind realitatea cu o alta. Nimeni, niciodata nu s-a gindit la asta. Cind nivelul de cunostinte crestea peste masura, au inventat specializarea, scolarizarea, au inventat institutii noi de invatamint. Cind armatele nu mai faceau fata au marit numarul soldatilor, au inventat gradele militare, subordonarea si puterea absoluta. Au inventat arme din ce in ce mai sofisticate, au gasiti masuri de aparare, de contracarare a efectelor armelor inamicului din ce in ce mai eficiente. Fara sa-si dea seama societatea a devenit din ce in ce mai structurata intr-o forma piramidala. S-a inventat si s-a pus in functiune si un sistem de ascensiune in cadrul acestei piramide sociale imaginare. Si aici s-a comis una din marile erori ale istoriei: criteriul in baza caruia s-a permis ascensiunea pe scara sociala catre virful piramidei, indiferent de trapta a fost si ramine inca acela al POSESIEI DE BUNURI.

    Ce legaturi au toate astea cu Romania zilelor noastre?

    Vorbeam mai sus, la inceputul expunerii mele de “drumuri care nu duc nicaieri”

    Un astfel de drum este acela al abordarii conceptului de “schimbare” din perspectiva politica. Unicele schimbari pe care le poate permite o astfel de abordare sint cele arhicunoscute deja. Stiu! E deprimant. Dar a nu intelege asta nu schimba cu nimic situatia.

    Definitia “omului politic”, a “politicii” insasi dateaza dintr-o epoca in care cunoasterea umana se afla intr-un stadiu al sau primitiv. De atunci si pina in zilele noastre, aceasta “aventura a cunoasterii” a parcurs un drum lung si sinuos. Probabil ne mai ramine inca mult de parcurs in acest sens. Cu toate acestea insa, definitia “politicii” nu numai ca a ramas in acelasi stadiu primitiv, dar cum definirea politicii depinde de ea insasi, asemeni puscariasului – paznic al inchisorii in care el insusi face regulile, putine sanse ramin cautarii unei definitii coerente, realiste a politicii si implicit al “omului politic” in concordanta cel putin cu nivelul in care se afla insasi cunoasterea umana. O definitie perfectibila, flexibila, o definitie care daca nu o poate lua inaintea cunoasterii, daca nu poate nici macar sa se suprapuna nivelului de dezvoltare stiintifica, macar sa tina pasul cit mai aproape de aceasta.

    Plecind de la aceste consideratii constatam ca se impune inainte de toate o alta forma de clasificare, de categorizare a indivizilor unei societati, un alt fel de ierarhizare a acestor categorii sociale.
    Singura clasificare sociala acceptata in actualitate este aceea care imparte populatia in doua “clase sociale”: bogati si saraci, acea clasificare deci care imparte oamenii conform criteriului posesiei de bunuri materiale sau a capacitatii de achizitie a acestora. Oricit ne-ar vorbi politrucii de asazise “clase de mijloc”, de categorii sociale, de proletariate, intelectuali, profesori, doctori, ingineri, artisti, liber profesionisti, liberi cugetatori tehnocrati sau mai stiu eu ce, toate acestea sint de fapt simple etichete identificatoare care nu au nimic comun cu aceste unice caregorii sociale care sint luate in calcul la ora de a analiza si organiza societatea. Nimeni nu se poate situa in interiorul societatii actuale in afara ierarhiei valorilor materiale, sau mai bine zis “materialiste”.
    Asta pentru ca modul de organizare sociala actual este conceput la rindul sau in baza aceluiasi criteriu al “posesiei de bunuri”, al “averii”, al “avutului” fiecaruia. Modul de organizare sociala actual este unul “politic” iar acest “politic” functioneaza in baza aceluiasi criteriu vechi de cind a inceput sa fie lumea lume. Acest “politic” este de fapt o adaptare la acel mod de clasificare sociala, care la rindul ei este o adaptare la acest “politic”. Asadar, “clasele sociale” – “bogatii” si “saracii” si “politicul” care le organizeaza functioneaza intr-un cerc vicios, un cerc inchis, care nu permite altceva decit accentuarea aceeasi polarizari sociale in cadrul aceluiasi tip de organizare sociala.
    Cita vreme vom accepta sa traim in acest cerc vicios, nu vom reusi niciodata sa depasim frontierele unei saracii administrate de virfurile de putere bogate. Nu vom reusi niciodata sa privim fiinta umana asa cum este si nu cocotata pe un cufar plin de “galbeni” in fata unei plebe care sta cu mina-ntinsa. Mereu vom avea de-a face cu bogati ignoranti, analfabeti si servili, care sub eticheta de “om politic” isi vor atribui cu aroganta un drept pe care nu il au, si anume acela de a “administra realitatea” in limitele incuiate ale sistemului politic “dreapta” – “stinga”.
    Acesti “pseudo administratori”, acesti “predicatori in desert” sint cei care sint responsabili de felul in care arata civilizatia noastra acum. Si nu e nici pe departe ceea ce ar fi trebuit, sau macar ceea ce ar fi putut sa fie. Lumea artificiala pe care ne-am construit-o, de care ne-am inconjurat si in care traim, e o lume primitiva, o lume indaratnica si agresiva. O lume in care modernismul e doar o aparenta. O lume care ne este prezentata ca fiind cu atit mai moderna cu cit este mai frumos ambalata, vopsita, mascata, dar a carei esenta e ascunsa vederii noastre.
    Lumea in care traim este de fapt produsul, creatia acestor falsi administratori ai realitatii. Iar faptul ca de cele mai multe ori nu ne dam seama de asta, faptul ca acceptam aceasta realitate, acest mod absurd de organizare sociala, chiar si acum cind asistam la un grad atit de dezvoltat al cunoasterii, intelepciunii si intercomunicarii umane, se datoreaza in primul rind faptului ca percepem realitatea in mod eronat.

    POLITICA SAU ADMINISTRATIE?

    In conformitate cu majoritatea dictionarelor care explica acest concept, “politica” este “ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat şi reprezintă relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii şi grupuri sociale, între naţiuni, în lupta pentru putere sau supremaţie ideologică.”
    Mai pe scurt, politica inseamna conducerea luptei pentru putere. Iar putere inseamna acces la instrumentele puterii care in cadrul politicii sint folosite in unicul scop al monopolizarii tuturor acestor instrumente. Sigur ca odata asigurat accesul la toate instrmentele si pirghiile puterii, lucrurile nu se opresc aici, ci aceste instrumente sint folosite, in cadrul politicului pentru eliminarea oricarei tentatii sau incercari de rasturnare a acestei situatii. De eliminare a posibililor rivali. Aceasta “lupta pentru putere” nu se desfasoara insa intr-un cadru static, in care unii ajung la putere si gata. Nu. Aceasta lupta este o lupta permanenta, continua, care prin insasi definitia ei nu are nimic de-a face cu nici o fiinta care nu se gaseste implicata in cadrul acestei “lupte”.
    Sau cel putin nu ar trebui sa aibe de-a face. Acest sistem absurd si penibil, ar putea avea sens intr-o lume izolata. Sau virtuala. Un joc de calculator, sau in cadrul unui parc de distractii gen “Disney land” sau “Warner”. Realitatea insa este alta. Si e cruda. Acest sistem de-a dreptul lamentabil ne trage dupa el pe fiecare din noi in mod dramatic si absolut obligatoriu. Nici un “milimetru” din existenta noastra nu se afla, in aceste momente cel putin, in afara acestui “razboi al tuturor impotriva tuturor” cum spunea Thomas Hobbes inca din 1651.
    Ca sa intri in “lupta” trebuie sa “ai” cit mai multe “averi”. Daca refuzi insa aceasta lupta absurda, in nici un caz nu iesi din joc, ci pur si simplu treci in partea cealalta a “axei politice”. In tabara deposedatilor. Sau a saracilor. In “stinga” politica. Acolo “ai” atit cit sa supravietuiesti, sa nu mori, sa existi ca pion, ca element, ca parte din tabara celor multi, a stingii politice, fara de care nu se justifica si nici nu poate exista tabara celor putini, ai dreptei politice. Nu ai nici un fel de alta alternativa. Caci “moartea” … ah, da: moartea. Uitasem. E una din regulile politicii: moartea nu-ti este permisa. Adica nu ai voie nici sa mori si nici sa omori pe cineva. E una din atributiile cele mai importante ale politiilor si ale sistemelor juridice din toata lumea asta. Nimeni nu are voie nici sa moara, nici macar prin eutanasie si nici sa omoare pe cineva. Legat de moarte nu-ti este permis decit sa “fii ucis” daca ratiunile politice, in speta “oamenii politici” o cer. Indiferent prin ce forma. De foame, de boala, in razboi sau mai stiu eu cum. Sa fii ucis, nu numai ca e unicul “drept” al tau. E chiar o obligatie ca de altfel si aceea de a te mindri cu asta. Esti obligat sa te mindresti cu eticheta de “brav erou al neamului” Asa sustin cel putin acei care scriu cartile de istorie si si-au rezervat numai pentru ei “dreptul” de a ucide. Acei care detin “monopolul asupra “dreptului” de a ucide”, detinind astfel monopolul asupra fortei militare si de represiune sociala in cadrul asaziselor “forte de ordine” intr-un stat.
    Deci indiferent cum am privi sau am incerca sa intelegem, sa definim sau sa redefinim politicul, nu vom putea ajunge decit la aceeasi unica concluzie, careia ii putem da o infinitate de forme, fara ca ea sa inceteze sa insemne unul si mereu acelasi lucru: POLITICA INSEAMNA CONFLICT

    Intr-un fel sau altul multi ginditori, in general bine intentionati, au ajuns mai devreme sau mai tirziu la aceleasi concluzii. Pe de alta parte multe persoane inteligente dar nu atit de bine intentionate, nu numai ca au ajuns la aceleasi concluzii, dar le-au mai si pus intr-o lumina inselatoare, mincinoasa. Si cum biata hirtie inghite multe, pe linga traditionala linie orizontala, celebra axa politica “stinga” – “dreapta” au mai adaugat o alta linie verticala, perpendiculara, deasupra careia au asezat un asazis “totalitarism” iar dedesupt I-au pus un presupus contrariu al totalitarismului, pe care-l numesc “libeeralism”.
    Astfel au creat un loc sub soare (sub soarele lor, evident) pentru tot ce misca in lumea asta. In acest fel, atentia de la axa “stinga – dreapta” este in mod inteligent distrasa fara insa a o scoate din discutie. In acest fel se creaza in locul unei linii, a unei axe imaginare, o suprafata inpartita in cel putin 4 cuadraturi, o suprafata in care se gasesc o infinitate de puncte pentru o infinitate de “pacaliti” Mai mult chiar, pentru a usura “efortul mental” al oricaruia, au imaginat si un ac oscilant, ca cel al unei busole, pe care asa l-au si denumit de fapt – “busola politica”. Orice om cu “inalte studii politice” nu are cum sa nu recunoasca conceptul acesta. Asadar, orice “debusolat politic”, cu sau fara studii superioare, isi poate gasi usor locul lui pe harta absurdului, pe o axa, de data asta nu fixa si orizontala, ci oscilanta, in jurul unui presupus “centru politic”, intre extremisme de stinga, totalitarisme extreme, extremisme de dreapta si liberalism extrem.
    Exista o literatura specifica atit de ampla, de stufoasa si un numar atit de imens de asazise “teorii politice” ca nu ne-ar ajunge o viata intreaga sa le parcurgem pe toate. Dincolo de aceste teorii deja emise, deja accesibile pe tot felul de suporturi fizice, se afla insa convingerile individuale, inchise in aceasta specie de “cutie a Pandorei” si al caror numar este cu adevarat infinit.
    Ca sa ne-amuzam putin si sa-i facem pe acesti “baieti isteti” sa-i treaca un pic de fiori reci, as pune pe aceasta “roza a vinturilor” politice, in stinga axei orizontale pe Mahadma Gandi, in dreapta aceleiasi axe un Rotschild, in partea superioara a axei verticale pe Adolf Hitler iar in partea opusa pe Isus Cristos. Ar fi cel putin interesante discutiile pe aceaste teme un pic mai “concrete”.

    Interesant este insa si ce se intimpla in afara aberatiei teoriilor politice.

    Sigur ca lumea reala, (si cind spun asta nu ma refer de data asta la univers, la cosmos, ci la lumea noastra, a oamenilor, lumea marilor sau a micilor aglomerari umane), e o lume deosebit de complexa. O lume complicata si plina de pericole care pindesc la tot pasul, si de care ne apara ca niste veritabili “ingeri pazitori” teoreticienii si practicienii politici.
    S-ar urca insa, oare, un astfel de teortician politic, sau un practician, un “om politic” deci intr-un avion care ar fi pilotat de un pilot sau o echipa de piloti instruiti in baza unei “infinitati” de teorii ale zborului?
    Buna intrebare! Nu-i asa? Si n-ar fi singura. Exista o infinitate si de astfel de intrebari. Spre exemplu: si-ar incredinta un astfel de “om politic” compania, afacerea lui privata pe miinile unei echipe manageriale instruita in baza unei “infinitati” de teorii manageriale? Ar mai genera conflicte armate acesti “ingeri pazitori politici” daca ar stii ca generalii lor ar fi instruiti in baza unei “infinitati” de teorii militare?
    Sigur, nu are sens sa-i intrebam pe ei despre toate astea. Si nici noi n-am avea de ce sa ne pierdem timpul cu astfel de intrebari la care stim dinainte raspunsurile. Noi insa ar trebui sa ne punem o singura intrebare: De ce de fiecare data cind e vorba de o activitate de guvernare a unui stat, avem invariabil de-a face cu o echipa guvernamentala instruita in baza unei “infinitati de teorii politice”?
    Raspunsul este simplu. Pentru ca in toate celelalte cazuri in care este vorba de activitati de o deosebita importanta, nu avem de-a face cu o guvernare, sau cu o “conducere politica” ci de o ADMINISTRATIE eficienta a activitatilor respective: aviatie, corporatii, armata, etc. Si cum statele nationale nu mai exista de mult de o alta forma decit ca simplu efect propagandistic, cum statele nationale nu au si nu au avut niciodata nici importanta si nici rolul pe care ne-au mintit si ne mint in continuare ca l-ar avea, chiar nu are nici un fel de importanta ce panarama, ce jigodie penala, ce marioneta e imbracat “de lux” si pus sa “faca frumos” acolo in “inaltele sfere politice”, la “cirma tarilor” vecine si prietene intre ele, tari care nu exista decit in mintile noastre inchise. Si nici care din “infinitatea teoriilor politice” le fredoneaza mahmuri intre doua chiolhane acesti “vizionari” de stele verzi nu are vre-o importanta.

    Daca vrem sa iesim din acest marasm agonic, apocaliptic in care ne zbatem, trebuie sa renuntam odata pentru totdeauna la “politic” si la aberantele forme de organizare sociala pe care acest “politic” le-a creat si sa ne indreptam catre crearea de sisteme sociale autosuficiente si administrate eficient, In stricta concordanta cu nivelele cunoasterii umane a realitatii.

  • Istoria umanitatii este un lung sir de erori din care insa din coincidente sau in complexe de imprejurari favorabile au rezultat anumite elemente de progres.
    Bertrand Russell spunea la un moment dat: “de ce sa comitem mereu aceleasi erori cind ramin atitea erori noi de comis?”
    Au existat de-a lungul istoriei nenumarate incercari de a transforma lumea intr-o… “lume mai buna”. Unele s-au pierdut in anonimat, altele au ramas in notele de subsol ale istoriei, iar unele chiar pareau la vremea lor sa fi avut sanse de reusita. Spun ca “pareau” doar, pentru ca daca ar fi reusit, probabil ca lumea in care traim nu ar mai fi fost aceeasi.
    Insa lumea in care traim contiua sa ramina in linii mari cam “aceeasi”. Pe acest “pamint avem de toate”, spunea un poet: “si mai bune si mai rele…” /“si noroi si stele.”
    Un lucru insa este sigur: Pentru ca lucrurile sa se schimbe, trebuie in mod obligatoriu sa existe un “inceput”. Imi rezulta insa greu de inteles de ce oamenii se incapatineaza sa sa mearga pe aceleasi drumuri pe care istoria a demonstrat ca nu duc insa nicaieri. Ba mai mult chiar, intelepciunea invataturilor car ar trebui extrase din erori, se piede si ea, in negura vremurilor.
    Undeva insa in acea negura a vremurilor se afla si momentul de inceput al fiintei umane ca specie. Si oricit ar pare de aberant sau de complicat, fara o analiza lucida a intregii evolutii a fiintei umane nu vom putea niciodata sa gasim solutii la cantitatea imensa si in permanenta crestere a problemelor cu care ne confruntam, cu atit mai mult cu cit nerezolvarea sau rezolvarea proasta a fiecareia dintre ele genereaza probleme aditionale neasteptate care complica de o maniera exponentiala situatia noastra.
    Voi scoate in evidenta aici doar doua aspecte ale acestei evolutii umane si a consecintelor de-a dreptul catastrofale pe care aceste aspecte le au in viata noastra de zi cu zi chiar si in zilele noastre fara ca de cele mai multe ori sa ne dam seama de asta.

    Unul din acestea este “ASASINATUL”

    Strudii recente au scos in evidenta faptul ca 90% din masculii speciei umane au gindit cel putin odata in viata la asasinarea cuiva. Si 83% din femele. Din anumite motive putini din ele au reusit s-o faca. Iar motivul principal pentru care aceasta nu se intimpla este acela ca asasinatul este rezervat unui numar limitat de reprezentanti ai speciei. Chiar si asa insa, acest fapt nu schimba cu mult datele problemei. Iar fie ca ne place fie ca nu, problema a fost si ramine inca aceea ca specia umana nu a reusit inca sa depaseasca acel mod de organizare care sa nu se fundamenteze pina in cele mai profunde structuri ale sale pe “asasinat”.

    Oricit ne-am ascunde in spatele aparentelor nu vom putea sa nu realizam ca institutiile fundamentale ale oricarui stat national functional sint structurate in baza unui principiu aberant, dar dureros de real, si nume acela al “REZERVARII DREPTULUI DE A UCIDE UNEI ELITE RESTRINSE”. Iar eroarea cea mai frecventa care s-a comis dintotdeauna si putine indicii sint c-ar mai inceta sa se mai comita este aceea ca majoritatea oamenilor vad o problema in “elita restrinsa” si nu in aberatia notiunii de “drept de a ucide”. Nici o teorie a “dreptului” in lumea asta nu nu face decit sa consfinteasca prin norma, prin lege, dreptul si legitimitatea de a folosi fortele letale cele mai performante ale vremii. Iar institutiile fundamentale si prioritare ale unui guvern sint fortele armate si fortele de represiune sociala, adica politia. Sigur ca exista o serie intreaga de ritualuri de linistire si de teorii care sustin ca asta ar fi in folosul tuturor, in realitate insa admitind ca miscarea “Alexandra Svet” ar deveni o miscare serioasa si s-au epuizat toate metodele standard de intimidare, de corupere sau de dezbinare, va exista cu siguranta un moment in care “fortele de ordine” isi vor face datoria, iar daca nu vor fi capabile vor interveni “fortele armate”. Iar restul e statistica: x – victime mortale, n – condamnari pentu m – fapte prevazute in codul penal si in constitutie, atit la suta din populatie de acord cu insurgentii, atit la suta in contra si atita indecisi.
    Cum am ajuns insa in situatia asta? Probabil ca la inceputurile sale omul primitiv nu a avut de ales. In acele vremuri probabil ca “a nu ucide” era echivalent cu “a te sinucide”. Asasinatul era o conditie deci a supravietuirii. Asasinatul isi avea legitimitatea sa. Desi personal nu cred in legitimitatea unui astfel de act indiferent de timpuri sau conditii istorice, deci nu-i vad legitimitatea nici macar in acele vremuri, nu pot sa incetez nici o secunda sa tot caut de-a lungul istoriei un moment in care asasinatul sa fi putut deveni doar istorie.
    Cu timpul oamenii s-au scindat in doua mari categorii, aceea de vinatori recolectori initiali si aceea de sedentari, agricultori, oameni asezati, legati de pamint si care au reusit sa-si asigure prin eforturi proprii cele necesare supravietuirii cultivind plante si crescind animale domesticite, feriti de intemperii. A fost cu siguranta si atunci un mic pas pentru om dar un mare pas evolutiv pentru umanitate.
    Vestea insa s-a imprastiat repede, si fiecare a reactionat in felul sau. Unii dintre vinatorii recolectori au trecut la modul sedentar, asezat de viata, dar altii insa au vazut insa in asta doar o prada in plus si in loc de a vina pentru a supravietui au descoperit cu repeziciune “avantajele” uciderii fermierilor pentru a trai chiar bine. O viata atragatoare, desigur, mai ales ca fermierii aveau si sotii, unele frumoase si la fel de lipsite de aparare, iar in cazul in care rezervele fermelor se terminau oricind se gaseau prin apropiere alte prazi usoare.
    Sigur ca nici agricultorii pasnici nu au stat cu minile in sin in fata pericolului tot mai mare din partea semenilor lor umani cu convingeri diferite. S-au organizat si ei, si undeva pe-aici au aparut primii embrioni ai ceea ce numim in zilele noastre “armata”. Armele de vinatoare s-au transformat in arme de razboi, care cu timpul au capatat o importanta mai mare decit uneltele obijnuite. Sigur ca au aparut si oamenii specializati in ale razboiului, si incetul cu incetul, specia umana s-a transformata fara sa-si dea seama intr-o specie a carei cultura fundamentala era “confruntarea armata”. Greu de facut vreun pas inapoi. Din ce in ce mai greu. Deja imposibil, caci specializarea militarilor nu le mai lasa acestora timpul necesar de a se ocupa de cele necesare traiului. Trebuia gasita o forma de a li se asigura aceasta si binenteles ca nu putea fi alta decit o solda, o parte din surplusul produs de comunitate.

    Complicatiile insa nu au incetat sa apara insa si aici ajungem la cel de-a doilea aspect din cele multe pe care vroiam sa-l aduc in discutie aici si anume acela al “POSESIEI DE BUNURI”.
    Surplusul de bunuri, indiferent de natura acestor bunuti a devenit cu timpul o tentatie irezistibila, atit pentru hoardele barbare, nomade, cotropitoare cit si pentru membrii societatilor sedentare, ai satelor, oraselor cetati, etc. Acest surplus a devenit “marul discordiei” care nu a incetat nici o secunda sa polarizeze societatile. Diviziunea sociala a muncii a devenit din ce in ce mai pregnant o realitate imposibil de evitat. Incetul cu incetul au devenit entitati separate mestesugarii, comerciantii, agricultorii, militarii, camatarii, preotii, etc etc etc. Un luuuung etc., care avea sa devina de-a lungul secolelor, un mostruos aparat birocratic asfixiant, dar necesar. Oamenii insa s-au organizat cautind solutii la realitatea deja existenta si nu schimbind realitatea cu o alta. Nimeni, niciodata nu s-a gindit la asta. Cind nivelul de cunostinte crestea peste masura, au inventat specializarea, scolarizarea, au inventat institutii noi de invatamint. Cind armatele nu mai faceau fata au marit numarul soldatilor, au inventat gradele militare, subordonarea si puterea absoluta. Au inventat arme din ce in ce mai sofisticate, au gasiti masuri de aparare, de contracarare a efectelor armelor inamicului din ce in ce mai eficiente. Fara sa-si dea seama societatea a devenit din ce in ce mai structurata intr-o forma piramidala. S-a inventat si s-a pus in functiune si un sistem de ascensiune in cadrul acestei piramide sociale imaginare. Si aici s-a comis una din marile erori ale istoriei: criteriul in baza caruia s-a permis ascensiunea pe scara sociala catre virful piramidei, indiferent de trapta a fost si ramine inca acela al POSESIEI DE BUNURI.

  • Ce legaturi au toate astea cu Romania zilelor noastre?

    Vorbeam mai sus, la inceputul expunerii mele de “drumuri care nu duc nicaieri”

    Un astfel de drum este acela al abordarii conceptului de “schimbare” din perspectiva politica. Unicele schimbari pe care le poate permite o astfel de abordare sint cele arhicunoscute deja. Stiu! E deprimant. Dar a nu intelege asta nu schimba cu nimic situatia.

    Definitia “omului politic”, a “politicii” insasi dateaza dintr-o epoca in care cunoasterea umana se afla intr-un stadiu al sau primitiv. De atunci si pina in zilele noastre, aceasta “aventura a cunoasterii” a parcurs un drum lung si sinuos. Probabil ne mai ramine inca mult de parcurs in acest sens. Cu toate acestea insa, definitia “politicii” nu numai ca a ramas in acelasi stadiu primitiv, dar cum definirea politicii depinde de ea insasi, asemeni puscariasului – paznic al inchisorii in care el insusi face regulile, putine sanse ramin cautarii unei definitii coerente, realiste a politicii si implicit al “omului politic” in concordanta cel putin cu nivelul in care se afla insasi cunoasterea umana. O definitie perfectibila, flexibila, o definitie care daca nu o poate lua inaintea cunoasterii, daca nu poate nici macar sa se suprapuna nivelului de dezvoltare stiintifica, macar sa tina pasul cit mai aproape de aceasta.

    Plecind de la aceste consideratii constatam ca se impune inainte de toate o alta forma de clasificare, de categorizare a indivizilor unei societati, un alt fel de ierarhizare a acestor categorii sociale.
    Singura clasificare sociala acceptata in actualitate este aceea care imparte populatia in doua “clase sociale”: bogati si saraci, acea clasificare deci care imparte oamenii conform criteriului posesiei de bunuri materiale sau a capacitatii de achizitie a acestora. Oricit ne-ar vorbi politrucii de asazise “clase de mijloc”, de categorii sociale, de proletariate, intelectuali, profesori, doctori, ingineri, artisti, liber profesionisti, liberi cugetatori tehnocrati sau mai stiu eu ce, toate acestea sint de fapt simple etichete identificatoare care nu au nimic comun cu aceste unice caregorii sociale care sint luate in calcul la ora de a analiza si organiza societatea. Nimeni nu se poate situa in interiorul societatii actuale in afara ierarhiei valorilor materiale, sau mai bine zis “materialiste”.
    Asta pentru ca modul de organizare sociala actual este conceput la rindul sau in baza aceluiasi criteriu al “posesiei de bunuri”, al “averii”, al “avutului” fiecaruia. Modul de organizare sociala actual este unul “politic” iar acest “politic” functioneaza in baza aceluiasi criteriu vechi de cind a inceput sa fie lumea lume. Acest “politic” este de fapt o adaptare la acel mod de clasificare sociala, care la rindul ei este o adaptare la acest “politic”. Asadar, “clasele sociale” – “bogatii” si “saracii” si “politicul” care le organizeaza functioneaza intr-un cerc vicios, un cerc inchis, care nu permite altceva decit accentuarea aceeasi polarizari sociale in cadrul aceluiasi tip de organizare sociala.
    Cita vreme vom accepta sa traim in acest cerc vicios, nu vom reusi niciodata sa depasim frontierele unei saracii administrate de virfurile de putere bogate. Nu vom reusi niciodata sa privim fiinta umana asa cum este si nu cocotata pe un cufar plin de “galbeni” in fata unei plebe care sta cu mina-ntinsa. Mereu vom avea de-a face cu bogati ignoranti, analfabeti si servili, care sub eticheta de “om politic” isi vor atribui cu aroganta un drept pe care nu il au, si anume acela de a “administra realitatea” in limitele incuiate ale sistemului politic “dreapta” – “stinga”.
    Acesti “pseudo administratori”, acesti “predicatori in desert” sint cei care sint responsabili de felul in care arata civilizatia noastra acum. Si nu e nici pe departe ceea ce ar fi trebuit, sau macar ceea ce ar fi putut sa fie. Lumea artificiala pe care ne-am construit-o, de care ne-am inconjurat si in care traim, e o lume primitiva, o lume indaratnica si agresiva. O lume in care modernismul e doar o aparenta. O lume care ne este prezentata ca fiind cu atit mai moderna cu cit este mai frumos ambalata, vopsita, mascata, dar a carei esenta e ascunsa vederii noastre.
    Lumea in care traim este de fapt produsul, creatia acestor falsi administratori ai realitatii. Iar faptul ca de cele mai multe ori nu ne dam seama de asta, faptul ca acceptam aceasta realitate, acest mod absurd de organizare sociala, chiar si acum cind asistam la un grad atit de dezvoltat al cunoasterii, intelepciunii si intercomunicarii umane, se datoreaza in primul rind faptului ca percepem realitatea in mod eronat.

    POLITICA SAU ADMINISTRATIE?

    In conformitate cu majoritatea dictionarelor care explica acest concept, “politica” este “ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat şi reprezintă relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii şi grupuri sociale, între naţiuni, în lupta pentru putere sau supremaţie ideologică.”
    Mai pe scurt, politica inseamna conducerea luptei pentru putere. Iar putere inseamna acces la instrumentele puterii care in cadrul politicii sint folosite in unicul scop al monopolizarii tuturor acestor instrumente. Sigur ca odata asigurat accesul la toate instrmentele si pirghiile puterii, lucrurile nu se opresc aici, ci aceste instrumente sint folosite, in cadrul politicului pentru eliminarea oricarei tentatii sau incercari de rasturnare a acestei situatii. De eliminare a posibililor rivali. Aceasta “lupta pentru putere” nu se desfasoara insa intr-un cadru static, in care unii ajung la putere si gata. Nu. Aceasta lupta este o lupta permanenta, continua, care prin insasi definitia ei nu are nimic de-a face cu nici o fiinta care nu se gaseste implicata in cadrul acestei “lupte”.
    Sau cel putin nu ar trebui sa aibe de-a face. Acest sistem absurd si penibil, ar putea avea sens intr-o lume izolata. Sau virtuala. Un joc de calculator, sau in cadrul unui parc de distractii gen “Disney land” sau “Warner”. Realitatea insa este alta. Si e cruda. Acest sistem de-a dreptul lamentabil ne trage dupa el pe fiecare din noi in mod dramatic si absolut obligatoriu. Nici un “milimetru” din existenta noastra nu se afla, in aceste momente cel putin, in afara acestui “razboi al tuturor impotriva tuturor” cum spunea Thomas Hobbes inca din 1651.
    Ca sa intri in “lupta” trebuie sa “ai” cit mai multe “averi”. Daca refuzi insa aceasta lupta absurda, in nici un caz nu iesi din joc, ci pur si simplu treci in partea cealalta a “axei politice”. In tabara deposedatilor. Sau a saracilor. In “stinga” politica. Acolo “ai” atit cit sa supravietuiesti, sa nu mori, sa existi ca pion, ca element, ca parte din tabara celor multi, a stingii politice, fara de care nu se justifica si nici nu poate exista tabara celor putini, ai dreptei politice. Nu ai nici un fel de alta alternativa. Caci “moartea” … ah, da: moartea. Uitasem. E una din regulile politicii: moartea nu-ti este permisa. Adica nu ai voie nici sa mori si nici sa omori pe cineva. E una din atributiile cele mai importante ale politiilor si ale sistemelor juridice din toata lumea asta. Nimeni nu are voie nici sa moara, nici macar prin eutanasie si nici sa omoare pe cineva. Legat de moarte nu-ti este permis decit sa “fii ucis” daca ratiunile politice, in speta “oamenii politici” o cer. Indiferent prin ce forma. De foame, de boala, in razboi sau mai stiu eu cum. Sa fii ucis, nu numai ca e unicul “drept” al tau. E chiar o obligatie ca de altfel si aceea de a te mindri cu asta. Esti obligat sa te mindresti cu eticheta de “brav erou al neamului” Asa sustin cel putin acei care scriu cartile de istorie si si-au rezervat numai pentru ei “dreptul” de a ucide. Acei care detin “monopolul asupra “dreptului” de a ucide”, detinind astfel monopolul asupra fortei militare si de represiune sociala in cadrul asaziselor “forte de ordine” intr-un stat.
    Deci indiferent cum am privi sau am incerca sa intelegem, sa definim sau sa redefinim politicul, nu vom putea ajunge decit la aceeasi unica concluzie, careia ii putem da o infinitate de forme, fara ca ea sa inceteze sa insemne unul si mereu acelasi lucru: POLITICA INSEAMNA CONFLICT

    Intr-un fel sau altul multi ginditori, in general bine intentionati, au ajuns mai devreme sau mai tirziu la aceleasi concluzii. Pe de alta parte multe persoane inteligente dar nu atit de bine intentionate, nu numai ca au ajuns la aceleasi concluzii, dar le-au mai si pus intr-o lumina inselatoare, mincinoasa. Si cum biata hirtie inghite multe, pe linga traditionala linie orizontala, celebra axa politica “stinga” – “dreapta” au mai adaugat o alta linie verticala, perpendiculara, deasupra careia au asezat un asazis “totalitarism” iar dedesupt I-au pus un presupus contrariu al totalitarismului, pe care-l numesc “libeeralism”.
    Astfel au creat un loc sub soare (sub soarele lor, evident) pentru tot ce misca in lumea asta. In acest fel, atentia de la axa “stinga – dreapta” este in mod inteligent distrasa fara insa a o scoate din discutie. In acest fel se creaza in locul unei linii, a unei axe imaginare, o suprafata inpartita in cel putin 4 cuadraturi, o suprafata in care se gasesc o infinitate de puncte pentru o infinitate de “pacaliti” Mai mult chiar, pentru a usura “efortul mental” al oricaruia, au imaginat si un ac oscilant, ca cel al unei busole, pe care asa l-au si denumit de fapt – “busola politica”. Orice om cu “inalte studii politice” nu are cum sa nu recunoasca conceptul acesta. Asadar, orice “debusolat politic”, cu sau fara studii superioare, isi poate gasi usor locul lui pe harta absurdului, pe o axa, de data asta nu fixa si orizontala, ci oscilanta, in jurul unui presupus “centru politic”, intre extremisme de stinga, totalitarisme extreme, extremisme de dreapta si liberalism extrem.
    Exista o literatura specifica atit de ampla, de stufoasa si un numar atit de imens de asazise “teorii politice” ca nu ne-ar ajunge o viata intreaga sa le parcurgem pe toate. Dincolo de aceste teorii deja emise, deja accesibile pe tot felul de suporturi fizice, se afla insa convingerile individuale, inchise in aceasta specie de “cutie a Pandorei” si al caror numar este cu adevarat infinit.
    Ca sa ne-amuzam putin si sa-i facem pe acesti “baieti isteti” sa-i treaca un pic de fiori reci, as pune pe aceasta “roza a vinturilor” politice, in stinga axei orizontale pe Mahadma Gandi, in dreapta aceleiasi axe un Rotschild, in partea superioara a axei verticale pe Adolf Hitler iar in partea opusa pe Isus Cristos. Ar fi cel putin interesante discutiile pe aceaste teme un pic mai “concrete”.

    Interesant este insa si ce se intimpla in afara aberatiei teoriilor politice.

    Sigur ca lumea reala, (si cind spun asta nu ma refer de data asta la univers, la cosmos, ci la lumea noastra, a oamenilor, lumea marilor sau a micilor aglomerari umane), e o lume deosebit de complexa. O lume complicata si plina de pericole care pindesc la tot pasul, si de care ne apara ca niste veritabili “ingeri pazitori” teoreticienii si practicienii politici.
    S-ar urca insa, oare, un astfel de teortician politic, sau un practician, un “om politic” deci intr-un avion care ar fi pilotat de un pilot sau o echipa de piloti instruiti in baza unei “infinitati” de teorii ale zborului?
    Buna intrebare! Nu-i asa? Si n-ar fi singura. Exista o infinitate si de astfel de intrebari. Spre exemplu: si-ar incredinta un astfel de “om politic” compania, afacerea lui privata pe miinile unei echipe manageriale instruita in baza unei “infinitati” de teorii manageriale? Ar mai genera conflicte armate acesti “ingeri pazitori politici” daca ar stii ca generalii lor ar fi instruiti in baza unei “infinitati” de teorii militare?
    Sigur, nu are sens sa-i intrebam pe ei despre toate astea. Si nici noi n-am avea de ce sa ne pierdem timpul cu astfel de intrebari la care stim dinainte raspunsurile. Noi insa ar trebui sa ne punem o singura intrebare: De ce de fiecare data cind e vorba de o activitate de guvernare a unui stat, avem invariabil de-a face cu o echipa guvernamentala instruita in baza unei “infinitati de teorii politice”?
    Raspunsul este simplu. Pentru ca in toate celelalte cazuri in care este vorba de activitati de o deosebita importanta, nu avem de-a face cu o guvernare, sau cu o “conducere politica” ci de o ADMINISTRATIE eficienta a activitatilor respective: aviatie, corporatii, armata, etc. Si cum statele nationale nu mai exista de mult de o alta forma decit ca simplu efect propagandistic, cum statele nationale nu au si nu au avut niciodata nici importanta si nici rolul pe care ne-au mintit si ne mint in continuare ca l-ar avea, chiar nu are nici un fel de importanta ce panarama, ce jigodie penala, ce marioneta e imbracat “de lux” si pus sa “faca frumos” acolo in “inaltele sfere politice”, la “cirma tarilor” vecine si prietene intre ele, tari care nu exista decit in mintile noastre inchise. Si nici care din “infinitatea teoriilor politice” le fredoneaza mahmuri intre doua chiolhane acesti “vizionari” de stele verzi nu are vre-o importanta.

    Daca vrem sa iesim din acest marasm agonic, apocaliptic in care ne zbatem, trebuie sa renuntam odata pentru totdeauna la “politic” si la aberantele forme de organizare sociala pe care acest “politic” le-a creat si sa ne indreptam catre crearea de sisteme sociale autosuficiente si administrate eficient, In stricta concordanta cu nivelele cunoasterii umane a realitatii.

  • Ce legaturi au toate astea cu Romania zilelor noastre?

    Vorbeam mai sus, la inceputul expunerii mele de “drumuri care nu duc nicaieri”

    Un astfel de drum este acela al abordarii conceptului de “schimbare” din perspectiva politica. Unicele schimbari pe care le poate permite o astfel de abordare sint cele arhicunoscute deja. Stiu! E deprimant. Dar a nu intelege asta nu schimba cu nimic situatia.

    Definitia “omului politic”, a “politicii” insasi dateaza dintr-o epoca in care cunoasterea umana se afla intr-un stadiu al sau primitiv. De atunci si pina in zilele noastre, aceasta “aventura a cunoasterii” a parcurs un drum lung si sinuos. Probabil ne mai ramine inca mult de parcurs in acest sens. Cu toate acestea insa, definitia “politicii” nu numai ca a ramas in acelasi stadiu primitiv, dar cum definirea politicii depinde de ea insasi, asemeni puscariasului – paznic al inchisorii in care el insusi face regulile, putine sanse ramin cautarii unei definitii coerente, realiste a politicii si implicit al “omului politic” in concordanta cel putin cu nivelul in care se afla insasi cunoasterea umana. O definitie perfectibila, flexibila, o definitie care daca nu o poate lua inaintea cunoasterii, daca nu poate nici macar sa se suprapuna nivelului de dezvoltare stiintifica, macar sa tina pasul cit mai aproape de aceasta.

    Plecind de la aceste consideratii constatam ca se impune inainte de toate o alta forma de clasificare, de categorizare a indivizilor unei societati, un alt fel de ierarhizare a acestor categorii sociale.
    Singura clasificare sociala acceptata in actualitate este aceea care imparte populatia in doua “clase sociale”: bogati si saraci, acea clasificare deci care imparte oamenii conform criteriului posesiei de bunuri materiale sau a capacitatii de achizitie a acestora. Oricit ne-ar vorbi politrucii de asazise “clase de mijloc”, de categorii sociale, de proletariate, intelectuali, profesori, doctori, ingineri, artisti, liber profesionisti, liberi cugetatori tehnocrati sau mai stiu eu ce, toate acestea sint de fapt simple etichete identificatoare care nu au nimic comun cu aceste unice caregorii sociale care sint luate in calcul la ora de a analiza si organiza societatea. Nimeni nu se poate situa in interiorul societatii actuale in afara ierarhiei valorilor materiale, sau mai bine zis “materialiste”.
    Asta pentru ca modul de organizare sociala actual este conceput la rindul sau in baza aceluiasi criteriu al “posesiei de bunuri”, al “averii”, al “avutului” fiecaruia. Modul de organizare sociala actual este unul “politic” iar acest “politic” functioneaza in baza aceluiasi criteriu vechi de cind a inceput sa fie lumea lume. Acest “politic” este de fapt o adaptare la acel mod de clasificare sociala, care la rindul ei este o adaptare la acest “politic”. Asadar, “clasele sociale” – “bogatii” si “saracii” si “politicul” care le organizeaza functioneaza intr-un cerc vicios, un cerc inchis, care nu permite altceva decit accentuarea aceeasi polarizari sociale in cadrul aceluiasi tip de organizare sociala.
    Cita vreme vom accepta sa traim in acest cerc vicios, nu vom reusi niciodata sa depasim frontierele unei saracii administrate de virfurile de putere bogate. Nu vom reusi niciodata sa privim fiinta umana asa cum este si nu cocotata pe un cufar plin de “galbeni” in fata unei plebe care sta cu mina-ntinsa. Mereu vom avea de-a face cu bogati ignoranti, analfabeti si servili, care sub eticheta de “om politic” isi vor atribui cu aroganta un drept pe care nu il au, si anume acela de a “administra realitatea” in limitele incuiate ale sistemului politic “dreapta” – “stinga”.
    Acesti “pseudo administratori”, acesti “predicatori in desert” sint cei care sint responsabili de felul in care arata civilizatia noastra acum. Si nu e nici pe departe ceea ce ar fi trebuit, sau macar ceea ce ar fi putut sa fie. Lumea artificiala pe care ne-am construit-o, de care ne-am inconjurat si in care traim, e o lume primitiva, o lume indaratnica si agresiva. O lume in care modernismul e doar o aparenta. O lume care ne este prezentata ca fiind cu atit mai moderna cu cit este mai frumos ambalata, vopsita, mascata, dar a carei esenta e ascunsa vederii noastre.
    Lumea in care traim este de fapt produsul, creatia acestor falsi administratori ai realitatii. Iar faptul ca de cele mai multe ori nu ne dam seama de asta, faptul ca acceptam aceasta realitate, acest mod absurd de organizare sociala, chiar si acum cind asistam la un grad atit de dezvoltat al cunoasterii, intelepciunii si intercomunicarii umane, se datoreaza in primul rind faptului ca percepem realitatea in mod eronat.

    POLITICA SAU ADMINISTRATIE?

    In conformitate cu majoritatea dictionarelor care explica acest concept, “politica” este “ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat şi reprezintă relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii şi grupuri sociale, între naţiuni, în lupta pentru putere sau supremaţie ideologică.”
    Mai pe scurt, politica inseamna conducerea luptei pentru putere. Iar putere inseamna acces la instrumentele puterii care in cadrul politicii sint folosite in unicul scop al monopolizarii tuturor acestor instrumente. Sigur ca odata asigurat accesul la toate instrmentele si pirghiile puterii, lucrurile nu se opresc aici, ci aceste instrumente sint folosite, in cadrul politicului pentru eliminarea oricarei tentatii sau incercari de rasturnare a acestei situatii. De eliminare a posibililor rivali. Aceasta “lupta pentru putere” nu se desfasoara insa intr-un cadru static, in care unii ajung la putere si gata. Nu. Aceasta lupta este o lupta permanenta, continua, care prin insasi definitia ei nu are nimic de-a face cu nici o fiinta care nu se gaseste implicata in cadrul acestei “lupte”.
    Sau cel putin nu ar trebui sa aibe de-a face. Acest sistem absurd si penibil, ar putea avea sens intr-o lume izolata. Sau virtuala. Un joc de calculator, sau in cadrul unui parc de distractii gen “Disney land” sau “Warner”. Realitatea insa este alta. Si e cruda. Acest sistem de-a dreptul lamentabil ne trage dupa el pe fiecare din noi in mod dramatic si absolut obligatoriu. Nici un “milimetru” din existenta noastra nu se afla, in aceste momente cel putin, in afara acestui “razboi al tuturor impotriva tuturor” cum spunea Thomas Hobbes inca din 1651.
    Ca sa intri in “lupta” trebuie sa “ai” cit mai multe “averi”. Daca refuzi insa aceasta lupta absurda, in nici un caz nu iesi din joc, ci pur si simplu treci in partea cealalta a “axei politice”. In tabara deposedatilor. Sau a saracilor. In “stinga” politica. Acolo “ai” atit cit sa supravietuiesti, sa nu mori, sa existi ca pion, ca element, ca parte din tabara celor multi, a stingii politice, fara de care nu se justifica si nici nu poate exista tabara celor putini, ai dreptei politice. Nu ai nici un fel de alta alternativa. Caci “moartea” … ah, da: moartea. Uitasem. E una din regulile politicii: moartea nu-ti este permisa. Adica nu ai voie nici sa mori si nici sa omori pe cineva. E una din atributiile cele mai importante ale politiilor si ale sistemelor juridice din toata lumea asta. Nimeni nu are voie nici sa moara, nici macar prin eutanasie si nici sa omoare pe cineva. Legat de moarte nu-ti este permis decit sa “fii ucis” daca ratiunile politice, in speta “oamenii politici” o cer. Indiferent prin ce forma. De foame, de boala, in razboi sau mai stiu eu cum. Sa fii ucis, nu numai ca e unicul “drept” al tau. E chiar o obligatie ca de altfel si aceea de a te mindri cu asta. Esti obligat sa te mindresti cu eticheta de “brav erou al neamului” Asa sustin cel putin acei care scriu cartile de istorie si si-au rezervat numai pentru ei “dreptul” de a ucide. Acei care detin “monopolul asupra “dreptului” de a ucide”, detinind astfel monopolul asupra fortei militare si de represiune sociala in cadrul asaziselor “forte de ordine” intr-un stat.
    Deci indiferent cum am privi sau am incerca sa intelegem, sa definim sau sa redefinim politicul, nu vom putea ajunge decit la aceeasi unica concluzie, careia ii putem da o infinitate de forme, fara ca ea sa inceteze sa insemne unul si mereu acelasi lucru: POLITICA INSEAMNA CONFLICT

    Intr-un fel sau altul multi ginditori, in general bine intentionati, au ajuns mai devreme sau mai tirziu la aceleasi concluzii. Pe de alta parte multe persoane inteligente dar nu atit de bine intentionate, nu numai ca au ajuns la aceleasi concluzii, dar le-au mai si pus intr-o lumina inselatoare, mincinoasa. Si cum biata hirtie inghite multe, pe linga traditionala linie orizontala, celebra axa politica “stinga” – “dreapta” au mai adaugat o alta linie verticala, perpendiculara, deasupra careia au asezat un asazis “totalitarism” iar dedesupt I-au pus un presupus contrariu al totalitarismului, pe care-l numesc “libeeralism”.
    Astfel au creat un loc sub soare (sub soarele lor, evident) pentru tot ce misca in lumea asta. In acest fel, atentia de la axa “stinga – dreapta” este in mod inteligent distrasa fara insa a o scoate din discutie. In acest fel se creaza in locul unei linii, a unei axe imaginare, o suprafata inpartita in cel putin 4 cuadraturi, o suprafata in care se gasesc o infinitate de puncte pentru o infinitate de “pacaliti” Mai mult chiar, pentru a usura “efortul mental” al oricaruia, au imaginat si un ac oscilant, ca cel al unei busole, pe care asa l-au si denumit de fapt – “busola politica”. Orice om cu “inalte studii politice” nu are cum sa nu recunoasca conceptul acesta. Asadar, orice “debusolat politic”, cu sau fara studii superioare, isi poate gasi usor locul lui pe harta absurdului, pe o axa, de data asta nu fixa si orizontala, ci oscilanta, in jurul unui presupus “centru politic”, intre extremisme de stinga, totalitarisme extreme, extremisme de dreapta si liberalism extrem.
    Exista o literatura specifica atit de ampla, de stufoasa si un numar atit de imens de asazise “teorii politice” ca nu ne-ar ajunge o viata intreaga sa le parcurgem pe toate. Dincolo de aceste teorii deja emise, deja accesibile pe tot felul de suporturi fizice, se afla insa convingerile individuale, inchise in aceasta specie de “cutie a Pandorei” si al caror numar este cu adevarat infinit.
    Ca sa ne-amuzam putin si sa-i facem pe acesti “baieti isteti” sa-i treaca un pic de fiori reci, as pune pe aceasta “roza a vinturilor” politice, in stinga axei orizontale pe Mahadma Gandi, in dreapta aceleiasi axe un Rotschild, in partea superioara a axei verticale pe Adolf Hitler iar in partea opusa pe Isus Cristos. Ar fi cel putin interesante discutiile pe aceaste teme un pic mai “concrete”.

Abonează-te la newsletter