Tot mai multe informații publicate de surse de presă independente (care, însă, nu sunt preluate de marile canale media) indică existența unei “cabale oculte” formate la nivelul cel mai înalt al serviciilor de informații și al parchetelor din România. La început, acum 6-7 ani, părea o poveste desprinsă dintr-un thriller american. Din nefericire pentru cetățeni și pentru buna funcționare a statului de drept, prea multe informații și coincidențe repetate formează deja un pattern (un tipar). Atunci când pui cap la cap informații strânse în ani și ajungi sa găsești acest pattern în deciziile importante ale Statului, în spatele pattern-ului nu poate fi decât o gândire strategică elaborată.
Nu sunt deloc adeptul teoriei conspirației și, în general, fug ca dracul de tămâie de scenarii. Recunosc că acum câțiva ani am început să acumulez într-un “folder special al minții” informații aparent inofensive, de genul: procurorul X este cumătru cu ofițerul Y… de regulă, cunoscutele informații pe surse. În timp, multe amănunte aflate “pe surse” s-au transformat în informații. Pot să vă spun că o serie de jurnaliști sunt în posesia acestor informații (parțial sau in extenso), dar au ales să tacă de frică, alții le-au folosit în mod necorespunzator (le-au ridicat pe diverse site-uri necredibile) sau le-au aruncat pe televizor în vârtejul luptelor politice din ultimii ani.
De cele mai multe ori, informațiile au fost publicate pe bucăți, disparat, neavând niciun efect, pentru că doar puse cap la cap pot oferi imaginea corectă a fenomenului. Efectul a fost că tiparul / pattern-ul informațiilor de care vă spuneam a rămas ascuns.
În esență, tiparul / pattern-ul spune că o forță obscură acționează nevăzut și influențează justiția, mediul economic și cel politic din România. Acest fenomen durează de circa 6 ani, crescând în intensitate în ultimii 2 ani.
1. Este cert acum că o serie impresionantă de politicieni din toate partidele – în special tineri – au făcut diverse studii (masterate, doctorate, cursuri de perfecționare) la Academia de Informații a SRI sau pe lângă structuri de învățământ arondate serviciilor de informații (de genul colegiilor naționale, de apărare, de informații etc). Majoritatea acestor politicieni au fost promovați succesiv în poziții-cheie din Guvern, Parlament și Administrație. Parcă o “mână nevăzută” îi ia, îi instruiește și apoi îi promovează în poziții de putere și decizie . Tiparul / pattern-ul carierei acestor indivizi este recognoscibil.
2. Este cert că o lungă listă de persoane publice (din ONG-uri, mass media, mediul de afaceri și asociativ) au o carieră formată pe același tipar, fără să aibă aparent o legătură directă cu structurile de forță (serviciile de informații și procuratură). Ei sunt în marea lor majoritate “agenți de influență’’; uzual, ei sunt denumiți “acoperiți”, chiar dacă nu toți au acest statut în mod formal.
3. Este cert că șefii din Procuratură (Ministerul Public), circa 10 persoane, întotdeauna aceleași, au rămas sau au fost rotiți în funcții de conducere în ultimii 10 ani (procurori- șefi deveniți procurori adjuncţi sau șefi ai altor parchete, procurori-șefi adjuncți făcuți șefi, diverse alte promovări încrucișate în funcții, de la DIICOT la Parchetul General, de la Parchetul General la DNA). Toți acești șefi mai mari sau mai mici din Procuratură, până la nivelul de șef de secție / direcție, au fost numiți pe CRITERII POLITICE în acești 10 ani, prin negociere între Președinte și Prim-Ministru sau direct de Președinte.
4. Este cert că între șefii parchetelor și șefi din serviciile de informații există legături directe (angajări încrucișate ale membrilor familiei, studii doctorale făcute la aceiași profesori, studii aprofundate în instituțiile de învațământ arondate serviciilor, relații de prietenie / de familie explicite, socializare efectivă – petreceri, evenimente, diverse aniversări). Șefii din Procuratură și șefii din servicii acționează în tandem (atât profesional, cât și informal), lucru extrem de vizibil la nivel public în ultimii 3 ani.
5. Este cert și acceptat tacit de toată opinia publică faptul că șefii operativi ai Serviciului Român de Informații (adjunctul plus alți încă 5-6 generali șefi de divizie), de la Serviciul de Informații Externe la Serviciul de Telecomunicații Speciale, Serviciul de Protecție și Pază, DGIA (serviciul de informații al Armatei) sunt pe funcții de circa 10 ani! În cazul serviciului de informații din Ministerul de Interne, ultimii șefi, numiți relativ recent, au fost racolați din SRI.
6. Este cert că aceste structuri de informații (în special SRI, în mod explicit) susțin cu asupra de măsură activitatea parchetelor (interceptări telefonice, ambientale, traficul de date pe internet, mailuri, note informative și activitate de investigații pe teren, filaje, operațiuni speciale). Parchetele (DNA, DIICOT, Parchetul General) au devenit, în dosarele lor importante, dependente sută la sută de informația și probele produse cu precădere de ofițerii de informații de la SRI (dar nu numai). Este cert că rolul SRI a crescut exponențial în relația cu procurorii, ‘’ofițerii de informații având în acest moment un ascendent de superioritate recunoscut în relația cu procurorii”. Procurorul, practic, își concepe dosarul penal pe scheletul informațional și pe gândirea ofițerului de informații. Însă, prin natura educației, potrivit rolului pe care îl joacă în societate și pe baza legilor în baza cărora acționează și funcționează, procurorul și ofițerul de informații NU trebuie să se influențeze reciproc. Un procuror dependent de un ofițer de informații NU mai face acte de justiție, un procuror care preia gândirea ofițerului de informații se transformă în “vânător de oameni”! Un procuror are obligația să administreze probe în favoarea și în acuzarea oricărui suspect / inculpat / urmărit penal. Misiunea fundamentală a unui ofițer de informații este SĂ PREVINĂ, prin informația pe care o produce, fapte și lucruri grave îndreptate împotriva societății. Amestecul celor două activități (culegerea de informații și ancheta penală) duce la prejudicierea democrației, gândită ca echilibru al puterilor în Stat.
7. Este cert că membrii “cabalei oculte”dispun de informații, pârghii de putere, comunică între ei activ, se sprijină și se potențează reciproc profesional. În ultimii ani procurorii și ofițerii de informații de rang înalt își datorează reciproc, direct sau indirect, rezultatele profesionale, ascensiunea în carieră, totul în baza principiului “quid pro quo”.
8. Este cert că rezultatul cel mai vizibil al al frăției oculte se traduce în ceea ce cunoaștem deja ca fiind “lupta anticorupție”. Dar NU în integralitatea ei! Fenomenul are la bază o nevoie socială certă și identificabilă; de cele mai multe ori, dosarele judiciare sunt bine susținute cu probe. Excepțiile, adică dosarele suspectate de a fi lipsite de probe solide, sunt încă foarte puține pentru a înclina momentan să credem că sistemul obișnuiește să derapeze TOTALde la limitele legii şi ale libertăţilor individuale. Chiar dacă admitem (este vizibil deja) că anumite dosare sunt făcute publice (prin trimitere în judecată sau începerea urmăririi penale) într-un anumit “moment operativ”, ele nu sunt tocmai lipsite de probe. Cine decide să le scoată, în ce moment, din ce motive sunt informații deplin ocultate. Este cert, însă, că toate dosarele penale importante făcute în ultimii 3 ani au avut în centru spectacolul mediatic al arestărilor în văzul lumii. Acesta este deja un tipar recognoscibil. Un om arestat este, de fapt, “omorât”la nivel simbolic și din prisma poziției sale sociale. Chiar achitat într-un final, cariera și viața sa sunt prejudiciate ireversibil.
Fondul problemei este, însă, altul și are legături mai profunde cu însăși funcționarea DEMOCRAȚIEI și a Statului de Drept, aşa cum este înțeles el în democrațiile occidentale. Preluarea puterii de facto într-o societate de către şefii instituţiilor de forță – NUMIȚI ÎN FUNCȚII tocmai din pixul celor ALEȘI ÎN FUNCȚII de către cetățeni – reprezintă o răsturnare cu susul în jos a principiilor de bază ale democrației. Președintele american Abraham Lincoln, într-un discurs istoric pe câmpul de luptă de la Gettysburg, spunea așa: “Un Guvern al oamenilor, format de către oameni, PENTRU oameni, nu va pieri niciodată de pe pământ!”
Autor: Silviu Manastire
Sursa: PS News
Adauga comentariu