Politică

SI TOTUSI, CE A CAUTAT PONTA IN AZERBAIJAN?

ponta-putin-680x365Plecarea precipitată a premierului Ponta la inaugurarea Jocurilor Europene de la Baku, în Azerbaijan, e unul dintre cele mai misterioase evenimente politice din ultima perioadă. Nu e clar dacă și cînd se va afla adevăratul motiv, sigur e, însă, că atît propaganda acoperiților din presă cît și – stupoare maximă! – pozițiile oficiale ale unor instituții și politicieni de prim rang sunt complet alăturea cu drumul, după cum vom arăta în cele ce urmează.
În ultimele 48 de ore, reamintim, presa a fost invadată de articole dure la adresa premierului, care ar fi participat la o vizită într-un loc evitat de toți liderii europeni care se respectă, girînd, prin asta, un regim profund nedemocratic, cel din Azerbaidjan. Aceeași poziție au avut liderii opoziției, prin Alina Gorghiu, dar, extrem de grav și de ciudat, chiar administrația prezidențială, prin vocea șefului acesteia, Dan Mihalache., care a spus că gestul lui Ponta e o greșeală de politică externă.

Pe scurt, ideea care se vrea inoculată marelui public e că Ponta s-a dus în Baku pentru a șantaja, efectiv, liderii europeni, transmițnd mesajul că, la o adică, găsești prieteni influenți și parteneri politici și în alte zone, nu doar în vest. Asta,după ce a scris ambasadelor occidentale la Bucureștil două scrisori împăciuitoare în decurs de doar cîteva zile,

O idioțenie totală, sau chiar mai grav de atît: o ticăloșie.

Asta, pentru că autorii diversiunii știu foarte bine, în calitățile lor de politicieni ori analiști cum stau lucrurile.

Azerbaidjanul este o țară pe care România o consideră de de maximă importanță, iar dovada e încheierea cu ea a unui Parteneriat Strategic, în administrația Băsescu. În afară de axa Washington -Londra, marii noștri aliați, statul român mai are asemenea parteneriate cu fix opt țări mari și late, între care China, Franța, Italia ori Japonia. Nu și Germania.

În mandatele lui Băsescu, acesta s-a tot plimbat prin Azerbaijan, la fel și omologul său Ilham Aliev prin România, și s-au pus la cale planuri strategice de nivel foarte înalt, începînd cu Nabucco sau portul Constanța. Fiica sa, europarlamentarul Elena Băsescu, era membru în Delegația la comisia parlamentară de cooperare UE-Azerbaijan. Nimeni din presă nu îl critica, pe atunci. Ba chiar, ICR glorifica regimurile Alievilor, prin pana unui vicepreședinte al său.
La inaugurarea statuii tatălui actualui președinte azer, în parcul Tei, Băsescu a ținut un discurs în care l-a declarat pe acesta erou al luptei de eliberare de sub comunism. În București, mai au statui politicienii străini Bolivar, Attaturk și de Gaulle. Există și o Fundație ”Heyder Aliev”, activă în România.

Cum să declari, acum, că o simplă vizită pe linie festivă a unui demnitar într-o țară cu care ai ditamai Parteneriatul Strategic e o ”greșeală de politică externă” sau că ”este una cu numeroase consecinţe interne şi externe, dăunătoare pentru România” ??! (Alina Gorghiu dixit)

Pe de altă parte, despre ce manifestare vorbim? Jocurile Europene, aflate la prima ediție, sunt un deziderat vechi al bătrînului continent, iritat că nu are o competiție precum Jocurile Asiei sau cele Panamericane. Acum trei ani, Baku a fost votat cu entuziasm, cu majoritate zdrobitoare, de Comitetul Olimpic European, drept gazdă a jocurilor.
La acea vreme, în Azerbaijan era același regim condus de la Aliev, cu aceleași năravuri anti-democratice, cu aceleași încălcări ale drepturilor omului etc.
Iată că ele nu au fost o problemă pentru atribuirea jocurilor, cum nu a fost nici organizarea Eurovisionului acum două-trei ediții, tot la Baku, nici licența pentru Grand prix Formula 1, anul viitor, ori a unor meciuri la Euro 2020.

Boicot politic real la o competiție sportivă e absența țărilor pactului de la Varșovia de la Olimpiada de la Los Angeles, ori a SUA de la cea de la Moscova. Absența multor lideri europeni de prim rang de la festivitatea din Baku, în week-end, trădează, mai degrabă, o lipsă de interes decît dorința unui boicot, pentru că reprezentarea politică la inaugurarea Jocurilor a fost suficient de bogată, doar că de nivel mai redus; în plus, ea s-a suprapus și cu congresul socialiștilor europeni, de la Budapesta.

În aceste condiții, mai rămîne vizita lui Ponta la Baku o ciudățenie?
În opinia noastră, da.

În primul rînd, premierul era de așteptat să participe, mai degrabă, la congresul socialiștilor europeni de la Budapesta, sus pomenit, o manifestare mult mai importantă decît jocurile, mai ales într-un moment cînd Ponta chiar are nevoie de sprijinul colegilor din PES.
În al doilea rînd, e stranie absența caracterului oficial al vizitei: siteul guvernului nu suflă un cuvînt, iar Victor Ponta nu apare pe listele oficiale difuzate de presa din Azerbaijan, legate de oaspeții politici. La coborârea din avion pe Aeroportul internaţional “Heidar Aliev” din apropiere de Baku, Ponta a fost întâmpinat, totuși, de oficiali din cadrul Ministerului azer de Externe şi de reprezentanţi ai Comitetului de organizare a Jocurilor Europene 2015, scrie Azertag.az.

De aici, o posibilă speculație: Ponta nu a vrut să se știe exact cu cine a plecat în delegație, scopul real al vizitei fiind dezbaterea într-un mediu neinfestat de sereiști a unor strategii importante pentru el, în perspectiva ultimelor evenimente politice.

O altă variantă ar fi îndeplinirea unei misiuni diplomatice discrete, constînd în transmiterea unor mesaje ale altora către anumiți lideri prezenți la Baku. Acum doi ani, bunăoară, la decorarea ambasadorului azer la București, Băsescu îi mulțumea pentru contribuția ca ”relatiile dintre Romania si Azerbaidjan sa devina acea punte de care si Romania avea nevoie, si UE avea nevoie, intre UE si zona caspica, o zona strategica din punct de vedere al relatiilor politice si economice”. Ori, o ”punte”, se știe, presupune și flux de informații, iar chestiunea aducerii gazelor azere în UE e extrem de actuală.

Nu în ultimul rînd, e posibil – deși greu de crezut, totuși – ca Ponta să revină în țară cu ceva benefic, care să îi ridice cota de popularitate într-un moment greu. Ne amintim că, acum doi, aflat în vizită la Baku, el a negociat cu anumite companii locale investiții în combinate românești precum Oltchim ori Arpechim, deocamdată rămase în coadă de pește. Un succes brusc pe această temă ar valora, politic, aur curat.
Oricare ar fi adevărul despre vizita premierului, climatul politic fierbinte al ultimelor zile nu lasă prea multe șanse pentru aflarea lui, cel puțin oficial, prea curînd.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: InPolitics.ro

Abonează-te la newsletter