Economie Politică

Scandalul Schengen în cheie business: apă, bănci, gaz şi ciment – nu e de-ajuns pentru acceptarea romilor în Franţa?

INAUGURAREA PODULUI PESTE TISABusinessul francez a acaparat poziţii cheie în economia României şi multe, cu „binecuvântarea“ politicului.

În vreme ce relaţiile româno-franceze se îndreaptă din nou spre o fundătură, România rămâne pentru capitalul francez o „oază“ de bunăstare şi profit. Capitalul francez deţine poziţii cheie în economia României – bănci (a doua bancă din sistem după active, BRD – SocGen), gaz, auto, ciment, telecom. Multe dintre aceste afaceri – fie că s-au încheiat în vremea lui Ciorbea, Radu Vasile, Năstase sau Tăriceanu – au avut „binecuvântarea“ politicului, pentru că decizia marilor privatizări din trecut a avut, pe lângă raţiuni de ordin eco­nomic, o valenţă politică, de orientare încă necunoscută pentru România, junglă a afacerilor europene. Iar oficialii francezi au uzat de statutul Franţei de mare pu­tere pentru a spijini interesul busi­nessului francez în ţările ieşite din comunism.

Acum, când aderarea la Schengen a devenit dintr-un demers pur tehnic (trebuie să-ţi securizezi frontierele) o afacere pur politică, România nu are sprijinul partenerului în care a crezut cel mai mult şi pe care a mizat mult din punct de vedere politic: Franţa.

Este neîndoios că investiţiile franceze alături de alte investiţii străine au ajutat foarte mult România, PIB-ul ei, bugetul ei, prin taxele pe care le plătesc, au creat locuri de muncă.

Însă beneficiul generat de prezenţa în România este pe măsură. Principalele 50 de companii franceze prezente în România au avut în 2012 o cifră de afaceri de 45 mld. lei (10 mld. euro) şi un profit brut cumulat de 2,5 mld. lei, ceea ce înseamnă o marjă de profit de 5% în condiţiile în care la nivelul celor 650.000 de companii din România media marjei de profit este de 1,5%. Aproape toate au crescut în criză.

Aderarea României la spaţiul Schengen a devenit de câţiva ani o problemă politică 100%. După o opoziţie neaşteptată în trecut, în vremea lui Nicholas Sarkozy, a Franţei faţă de aderarea României la Schengen, Hexagonul îşi domolise criticile şi era pentru o aderare în etape.

Opoziţia de ultimă oră a Franţei lui Francois Hollande faţă de aderarea la Schengen a României şi a Bulgariei ţine în proporţie covârşitoare de o logică electorală (în Franţa, 2014 este un an electoral cu alegeri municipale, alegeri, europarlamentare şi alegeri pentru Senat), pentru că este imposibil să faci o legătură între romii din Franţa şi aderarea la Schengen, aşa cum fac oamenii politici francezi.

Ieri ministrul de externe al Franţei Laurent Fabius a încercat să introducă în discuţie un element de „obiectivitate“ susţinând că graniţele României nu ar fi bine securizate.

Drept urmare, spune el, aderarea României şi a Bulgariei ridică o pro­blemă pentru că graniţele îi sunt permisive, iar odată trecut de graniţă un emigrant clandestin poate ajunge până în inima continentului.

Greu de susţinut şi această idee atâta vreme cât, în repetate rânduri, Comisia Europeană a arătat că graniţele României sunt securizate, lucru admis chiar de oficiali francezi în trecut, înclusiv de actualul premier Jean-Marc Ayrault. Mai mult, securizarea gra­niţelor a costat 1 mld. euro, iar cei mai mulţi bani au ajuns la gigantul european EADS, care s-a ocupat de proiect.

Cel mai vizibil „politizate“ pri­vatizări s-au făcut în vremea CDR şi a lui Adrian Năstase. Iar cel mai „me­diatizat“ episod s-a întâmplat în vremea lui Adrian Năstase şi în timpul vizitei la Bucureşti a premierului Jean-Pierre Raffarin, după ce Traian Băsescu l-a acuzat pe premierul francez că „a venit să-şi ia tainul“, aluzie la „privatizările“ cu semne de întrebare.

În ciuda acestor acuzaţii, în toamna lui 2004 Distrigaz Sud a fost vândută societăţii Gas de France, iar grupul francez Vinci a semnat pentru construirea autostrăzii Comarnic-Bra­şov, demers eşuat câţiva ani mai târziu, deşi contractul avea o valoare colosală la acea vreme – 1,2 mld. euro. Nu doar cu Franţa s-a întâmplat aşa – contractul cu Bechtel a fost unul „strategic“.

În vremea lui Radu Vasile, BRD a fost vândută SocGen (1999) şi, cu timpul, a ajuns a doua bancă în sistem după active. SocGen a cumpărat 51% din Banca Română pentru Dezvoltare, dar în timpul guvernului Năstase, câţiva ani mai târziu, a mai primit încă 7,3% din acţiuni pentru doar 43 mil. euro, deşi pe bursă valoarea acestui pachet era dublă, iar cumpărătorii nu lipseau.

Dacă Renault a venit la Piteşti în 1999, acest lucru s-a întâmplat pentru că în 1966, tot printr-o decizie politică, Nicolae Ceauşescu (Charles de Gaulle tocmai vizita România) a decis să construiască o fabrică cu Renault şi nu cu o altă companie înscrisă în cursă.

În timpul mandatului lui Sarkozy, fostul preşedinte francez a încercat să vândă României afaceri importante, dar criza sau neînţelegerile dintre lideri

le-au făcut uitate. Cea mai lovită a fost com­pania Areva (industrie nucleară), care, deşi nu câştigase nimic în Ro­mâ­nia, spera să obţină contractul pentru construirea cu tehnologie franceză a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, pro­punere pe care Sarkozy a făcut-o publică în 2009, iar Băsescu a refuzat-o. Mai apoi, Gas de France s-a retras din contractul de 4 mld. euro de construire a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă (deţinea 9% din Energonuclear, com­pania care urma să realizeze proiectul).

În timpul lui Sarkozy, mai multe afaceri franceze au avut de suferit în România. Colas, care construia tronsonul de autostradă Medgidia -Cernavodă a pierdut contractul. Consorţiul, Vinci (Franţa) şi Aktor (Grecia), care ar fi urmat să construiască tronsonul de autostradă Comarnic – Braşov, s-a retras unilateral şi inexplicabil. Fără ca toate afacerile din România să fie ombilical legate de decizia politică, multe au beneficiat de acest sprijin.

Acum cele mai mari 50 de companii deţinute majoritar de acţionari francezi au avut în 2012 afaceri de 45 mld. lei în România. Anul trecut doar patru companii din top 50 au avut pierderi, restul au fost pe profit.

Francezii au aici patru companii cu afaceri de peste 4 mld. lei din cele 17 firme din România care reuşesc să depăşească acest prag. Au a doua cea mai mare bancă din România – BRD – şi a cincea companie de asigurări – Groupama.

Autori: Dana Alina Ciriperu , Iulian Anghel
SUrsa: Ziarul Financiar

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Interesant articol. Interesant si faptul ca francezii cu mare greu mai fac distinctia intre rrom si român – românii având tenul putin mai inchis decât ei, belgienii sau olandezii. Interesant faptul ca istoriceste vorbind nu a existat, nu exista si nu va exista vreodata vreun popor rrom (sau roma, cum se zice), ci asta-i o denumire calcata pe aceea a poporului in sânul caruia traiesc – in speta, aici la noi, isi zic rromi, dar in Franta nu-si zic frranci. Stiu ca numele lor ar fi drom/dom -dar e mai usor sa-si zica rromi decât domi (ar putea fi confundat cu “domni”) sau dromi (respectiv du “drone”, ceea ce cam sunt).

Abonează-te la newsletter