Lucrurile se mişcă în Justiţie, dar nu se mişcă cum ar trebui să se mişte. Cel puţin aşa se vede situaţia prin lupa Comisiei Europene, în ceea ce priveşte sifonarea fondurilor europene. Unul dintre argumentele principale pentru necesitatea înfiinţării unui Parchet European îl reprezintă faptul că, potrivit Comisiei de la Bruxelles, mulţi dintre vinovaţii sau suspecţii de infracţiuni cu fonduri europene reuşesc să scape basmă curată deoarece se folosesc de subterfugiile puse la dispoziţie de jurisdicţiile naţionale. Deutsche Welle ne pune la dispoziţie următorul procentaj orientativ în materie de condamnare a celor cercetaţi pentru fraude cu fonduri UE: Finlanda – 91, 7%, Lituania – 88%, Franţa – 75%, Belgia – 63,4%, Germania – 57% . România? Cam la fundul grămezii: 23,4%.
DW: “Statistica este cu siguranţă înşelătoare, dar spune, totuşi, câte ceva. În opinia Comisiei, infiinţarea unui Parchet European ar conduce la ameliorarea acestei situaţii, cu toate că dosarele instrumentate de procurorii care ar fi numiţi la Bruxelles ar fi judecate tot de instanţele naţionale.”
Fraudele cu fonduri UE s-au triplat faţă de 2010
Un raport al Societăţii Academice din România dat recent publicităţii, realizat în baza datelor obţinute de la DNA şi de la Departamentul pentru Luptă Antifraudă, arată că fraudele cu fonduri europene s-au triplat anul trecut faţă de 2010. Directorul de cercetare al Societăţii Academice, Răzvan Orăşanu, spune că majoritatea fraudelor au fost comise prin fals în înscrisuri:
“Unde frauda este stabilită şi certificată, vorbim de o creştere pe undeva pe la 15 până la 35 de milioane de euro. Dacă vorbim de cazurile de fraudă suspecte, vorbim de o creştere de la 20 aproape către 90 de milioane de euro. Dacă vorbim şi de cazurile neconfirmate, astea cresc de la 20 undeva la 50 de milioane de euro.”
Ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, a explicat că aceste cazuri descoperite anul trecut se aplică unor proiecte începute înainte de 2012. Pe de altă parte, fostul comisar european Leonard Orban afirmă că numărul de cazuri de fraudare este mai mare şi pentru că în perioada 2010-2012 a crescut rata absorbţiei fondurilor europene de la un nivel nesemnificativ, de circa 1%, la aproximativ 12%.
Întorcându-ne la Parchetul European, propunerea privind înfiinţarea acestui organism a venit în luna iulie 2013, la iniţiativa preşedintelui CE, Jose Manuel Barroso. Şeful Comisiei Europene a argumentat că o asemenea entitate juridică “va consolida în mod decisiv protecţia banilor contribuabililor şi combaterea eficace a fraudelor asupra fondurilor UE.” În prezent, dezbateri parlamentare se derulează pe marginea subiectului în mai mult de un sfert din statele UE, printre care Franţa, Germania, Spania, Malta, Polonia, Suedia, Olanda, Cipru, Slovenia şi România.
DW: “Dezbaterile au fost diferite de la o ţară la alta, dar în general s-a observat reticenţa unor state faţă de apariţia unui organism centralizat care ar coopera foarte greu cu autorităţile naţionale. Potrivit propunerii de la Bruxelles, Parchetul European, ar fi condus de un procuror numit de Comisie cu aprobarea Parlamentului european pentru un mandat de 8 ani fără posibilitatea reînnoirii lui. Procurorul şef ar fi asistat de adjuncţi numiţi de asemenea de Comisie şi de procurori delegaţi în statele membre pe care îi numeşte şi îi revocă el însuşi.
Francezii şi germanii, în schimb, deşi s-au pronunţat în principiu în favoarea proiectului, au propus o formă colegială, care ar permite conducerea Parchetului prin rotaţie. Această formă mai suplă ar favoriza, în optica franco-germană, o mai bună integrare a noii instituţii în sistemele naţionale permiţându-i să fie mai uşor acceptată de practicienii statelor membre.”
Şmenul românesc
Ideea punerii la punct a unui Parchet European nu pare a le fi picat bine la stomac unor anumiţi politicieni de la noi. România se numără printre cele 11 state UE care au trimis obiecţii Comisiei Europene legate de crearea unui Birou al Procurorului Public European, învestit cu autoritatea de a investiga fraudele cu fonduri europene în statele membre. Plângerea a venit din partea Camerei Deputaţilor. Motivul invocat implică temeiul subsidiarităţii. În opinia semnată de Valeriu Zgonea, Camera Deputaţilor consideră că nu un parchet european ar trebui să se ocupe de investigarea fraudelor cu fonduri europene, ci parchetele naţionale şi/sau locale. Numai că obiecţia Camerei Deputaţilor are şi, totodată, nu are obiect. De ce are obiect? Pentru că Tratatul de la Lisabona, în baza căruia este posibilă înfiinţarea acestei entităţi, prevede, la articolul 86, crearea unui Birou al Procurorului Public European însărcinat, sub jurisdicţie europeană, cu combaterea infracţiunilor privitoare la fondurile nerambursabile ale UE, motivându-se că resursele parchetelor naţionale sunt limitate, iar fraudele cu fonduri europene sunt transnaţionale. De ce nu are obiect? Dacă un sfert din parlamentele naţionale adoptă “un aviz motivat” privind încălcarea principiului subsidiarităţii, Comisia de la Bruxelles va fi nevoită să modifice textul sau să renunţe cu totul la propunerea sa, subliniază DW. Avem, deci, un soi de cumpănă. Avantajul este însă de partea Comsiei de la Bruxelles: doar 11 state membre au trimis plângeri, în timp ce 17 au ales să nu o facă.
Unde este, în această ecuaţie, şmenul românesc? Camera Deputaţilor a speculat un avantaj: fiecărui stat i s-au pus la dispoziţie două voturi. Senatul României a dat vot pozitiv, votul negativ aparţinând Camerei Deputaţilor, potrivit Minei Andreeva, purtător de cuvânt al comisarului Viviane Reding. Citând surse de la Bruxelles, cotidianul România Liberă afirmă că “în cadrul mecanismului încheiat luni nu au fost luate în considerare opiniile pozitive, ci doar cele negative, deci chiar dacă Senatul a votat pentru, iar Camera împotrivă, singurul care contează este votul negativ al Camerei.”
Un nume important în această combinaţie? Puşcăriabilul Relu Fenechiu, conform sursei citate. Fenechiu conduce Comisia de Afaceri Europene. Comisia Juridică a dat aviz pozitiv, însă Valeriu Zgonea a trecut cu vederea avizul, admiţându-l în schimb pe cel negativ al Comisiei conduse de Fenechiu.
Articolul 86 din Tratatul de la Lisabona
Când şi în ce mod va fi instituit Parchetul European? Instituirea unui Parchet European nu reprezintă o obligaţie, ci o posibilitate.Tratatul prevede că Consiliul „poate institui” parchetul, hotărând în unanimitate, după aprobarea PE.
Care va fi principala sarcină a Parchetului European?
Principala sarcină a Parchetului European va fi combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE. Acesta va avea competenţa de a cerceta aceste infracţiuni, după caz în colaborare cu Europol, precum şi de a urmări şi de a trimite în judecată suspecţii în faţa instanţelor competente ale statelor membre ale UE. Consiliul European poate extinde atribuţiile parchetului pentru a include, de asemenea, combaterea criminalităţii grave de dimensiune transfrontalieră.
Sursa: Sud-Est Forum
Adauga comentariu