Moto: A plecat moțu’ din țară, / Să vadă cum e pe-afară.
N-am fost demult pe valea Arieșului. N-am fost și acum nici nu regret. Urcasem însă în ultimii 20 de ani de multe ori pe valea Râului Mare din Retezat. Văzusem dezastrul urbanizator al acelor locuri bântuite de viloaie și pensiuni înconjurate cu garduri metalice și ziduri kilometrice din piatră de râu, împiedicând accesul la apă fie al sălbăticiunilor, fie al drumețului.
Văzusem și plăcuțele cu ”de vânzare” răsărite pe orice postată cât de cât ”construibilă” – chiar și în ”Parcul Național Retezat” – și nimic nu mă împiedicase să-mi închipui că valea Arieșului ar fi fost scutită de boala libertății: robia banului. Care robie pare să fi supus și Ordinul Arhitecților din România.
Așadar, am urcat de curând pe Arieș și cred ca vorbele vechiului cântec moțesc – slăvind lucrul bine făcut de mâini pricepute – se cer schimbate. Căci rostirea ”A plecat moțu’ prin țară, / Cu doniți și cu ciubară” e amintire. Moțul a plecat din țară, a muncit de s-a spetit la strâns căpșuni, și ”în construcții” ca să strângă ceva bani și, revenit pe plaiul natal, s-a scremut de mama focului să-l pocească, devenind patron. A ridicat puzderie de hoteluri și pensiuni turistice de un prost gust agresiv, s-a dotat cu TAF-uri, cu camioane și remorci ”cu greifer”, golind munții de păduri, iar care n-a putut mai mult s-a făcut ”buticar”.
Câteva autentice tablouri moțești merită totuși zugravite în amănunt.
Îndreptându-se spre Câmpeni pe malul stang al râului, ochii călătorului se zgârie în ,,ceva ce nu se poate”. Pe o tablă, alături de drum, întru europeană derută, scrie “Hotel Restaurant Dracula”.
La câțiva metri mai sus, pe o fostă pășune, se ridică un kitsch ciclopic.
”Prințesa din Carpați” se cheamă făcătura înconjurată cu zid de cetate și mare tot cât o cetate. Acum e scoasă la vânzare.
Un prost a construit-o și tot un prost se va găsi să o cumpere. În curte domnește, turnată în bronz, statuia unei hidoase pajure strabice,
pe al cărei soclu se afla basorelieful prințesei cu pricina. Dama e cu grațiile la vedere, iar muntele lui Venus, neastâmpărat, i-a aruncat veșmântul exact cât trebuie.
Gatere cu munți de cherestea și resturi lemnoase, aflate în patognomonică neorânduială, străjuiesc drumul Câmpenilor,
pentru ca urbea să-și întâmpine turiștii încă de la intrare cu încurajatoarea firmă ”SICRIE”. Tabla poartă cele mai mari caractere din întreaga așezare.
Faptul e logic. De-ar fi fost scrisă cu litere decente, firma ar fi trecut neobservată. Moțul însă, inventiv, știind că oricare turist – fie bogat, fie sărac – de oferta lui tot va avea cândva nevoie, i-a scos copârșeu-n drum… Părând să fi rămas ca-n vremurile vechi, Arieșul curge resemnat sub ghețuri înzăpezite.
E numai o amăgire: acolo unde omătul nu e stăpân, albia și undele se văd copleșite de deșeuri.
Autor: Nicolae R. Dărămuș
Foto: Nicolae R. Dărămuș
Sursa: Wildlife Romania
NOTĂ:
„Inocenții marii terori” este cel mai nou volum scris de Nicolae R. Dărămuș și apărut la Alexandria Publishing House în 2013. Ecolog, prozator, publicist, desenator şi fotograf de natură, Nicolae Dărămuș a fondat în 1994 Societatea Nordică de Ecologie TUA RES AGITUR (SENTRA), axată pe educaţia „pro natura” prin mijloacele artelor – literatură, fotografie, desen, film – şi pe activităţi de teren (preponderent pe observarea şi dezvăluirea spre public a agresării patrimoniului faunistic şi a habitatului forestier).
Gandește România recomandă INOCENȚII MARII TERORI, o carte scrisă în numele celor care nu se pot apăra, cuvântând în faţa oamenilor.
Adauga comentariu