Politică

Miniştrii Transporturilor, Boagiu, Silaghi şi Fenechiu, şi-au bătut joc de banii BERD pentru căile ferate

berdȚara noastră riscă să piardă o investiție de 330 de milioane de euro, 85% contribuția BERD și 15% bani românești, pentru construcția tronsonului de cale ferată Simeria-Vințu de Jos. Ministerul Transporturilor, atât pe vremea lui Silaghi, cât și pe vremea lui Relu Fenechiu, a făcut o licitație românească pentru acest tronson – un consorțiu a fost declarat câștigător și un altul a primit lucrările. Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție au dat câștig de cauză asocierii conduse de Swietelsky Baugesellschaft MBH, însă mai există o cale de atac, la completul de cinci judecători, dosar care a primit termen la începutul anului viitor.

România este în pericol să piardă finanțarea BERD pentru tronsonul de cale ferată Simeria-Vințu de Jos, ca urmare a faptului că funcționari din Ministerul Transporturilor nu au respectat prevederile legale pentru organizarea licitației. Războiul în justiție s-a dat între Swietelsky Baugesellschaft MBH și FCC Construcción SA (lider) – Alpine – Azvi – Straco. ZIUAnews a relatat pe larg despre războiul dintre cele două asocieri de firme, arbitrat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), de Curtea de Apel și Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a obține întâietate la executarea tronsonului Vințu de Jos – Simeria, „regii asfaltului” de la Golden Blitz – Dan Beșciu şi Sorin Vulpescu -, garantaţi de Traian Băsescu, s-au luptat cu noii baroni ai construcţiilor, fraţii Alexandru şi Traian Horpos, favoriţii Ancăi Boagiu. În timpul mandatului de ministru al lui Relu Fenechiu, Ministerul Transporturilor, prin intermediul companiei CFR SA, condusă de managerul privat George Micu, a încredințat lucrările pentru acest tronson asocierii de firme din care făceau parte fraţii Alexandru şi Traian Horpos.

Incompetență la Ministerul Transporturilor

Pe 2 iulie 2011, CN CFR SA a iniţiat procedura de licitaţie pentru achiziţionarea de lucrări în cadrul obiectivului de investiţii „construcţii şi instalaţii (exclusiv ERTMS, GSM-R, centralizare electronică) secţiunea 3: Coșlariu-Simeria, tronsonul Vințu de Jos-Simeria, parte a obiectivului de cale ferată Braşov-Simeria, componentă a Coridorului IV paneuropean, pentru circulaţia trenurilor cu viteză maximă de 160 km/h”, lucrări estimate la 1.418.495.298 lei, fără TVA, ceea ce reprezintă circa 330.000.000 de euro. Finanțarea lucrărilor la acest sector feroviar de 75 km este asigurată în proporție de 85% din fondurile BERD, adică în jur de 280.500.000 de euro, iar restul de 15% ar urma să fie asigurat de România. Demararea lucrărilor și, automat, deschiderea liniei de finanțare de către BERD, trebuia să se facă până la finalul anului 2013, iar neîncredințarea lucrărilor până la această dată înseamnă, automat, pierderea finanțării.

Anunţul privind organizarea licitației a fost publicat într-un Supliment la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, din 5 iulie 2011. Până la data limită de participare la licitaţie, 11 august 2011, au depus oferte patru asocieri de firme, din care au rămas doar două consorții: Swietellsky Baugesellschaft GmbH (lider în cadrul asocierii) – Alstom – Strabag Wien – Arcada Company Galați – Euro Construct Trading ‘98 București – Transferoviar Grup Cluj-Napoca și FCC Construcción SA (lider) – Alpine – Azvi – Straco.

Procedurile pentru organizarea licitaţiilor au demarat în 2011, când la şefia Ministerului Transporturilor se afla Anca Boagiu, iar la conducerea societăţii CFR SA se regăsea protejatul acesteia, Ion Stoichescu, cel care, de altfel, a și desemnat comisia de evaluare a ofertelor, care a încredinţat executarea lucrărilor pentru acest tronson unui grup de firme la butoanele cărora se aflau controversații „regi ai asflatului” de la Golden Blitz – Dan Beșciu şi Sorin Vulpescu.

După ce PDL a pierdut guvernarea, în vara lui 2012, Cristian Ghibu, noul director general al CFR SA – numit de liberalul Ovidiu Silaghi -, a încredinţat lucrările către o asociere de firme din care face parte şi o societate agreată de fostul ministru Anca Boagiu – Straco Grup București -, controlată de fraţii Horpos.

Comisia de evaluare a ofertelor – desemnată de CFR SA – a constatat că oferta financiară a consorţiului Swietellsky – Alstom – Strabag – Arcada – Euro Construct Trading ‘98 – Transferoviar Grup este de 1.350.523.773,99 lei, fără TVA, iar oferta asocierii FCC Construcción SA – Alpine – Azvi – Straco s-a ridicat la 1.255.756.000 lei. Prin urmare, oferta spaniolilor de la FCC Construcción SA a fost cu 94.767.773,99 de lei (circa 22 de milioane de euro) mai mică decât cea înaintată de austriecii de la Swietellsky.

Din acest moment, a început războiul contestațiilor dintre cele două asocieri de firme, arbitrat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor și, în final, de instanțe. CNSC a menținut decizia Ministerului cu privire la câștigătorul licitației, însă Swietellsky a declarat recurs împotriva deciziei CNSC la Curtea de Apel București. Ca atare, CAB a obligat, atât în 2012, cât și în 2013, autoritatea contractantă să reanalizeze oferta grupului căruia i-au fost încredințate lucrările și a decis anularea deciziilor CNSC.

În motivarea deciziei date de CAB, judecătorii au stabilit: “Esenţa celor expuse este că asocierea (Swietellsky – Alstom – Strabag – Arcada – Euro Construct Trading ‘98 – Transferoviar Grup, n.r.) a dovedit bună-credinţă în raport cu autoritatea contractantă, iar scopul răspunsului pe care l-a furnizat autorităţii (privind perioada de 60 de zile pentru organizarea de șantier, n.r.) a fost cel de a îşi corecta greşeala asumată, iar nu de a altera propunerea financiară din ofertă. În acest context, este atât inechitabil, cât şi nedrept faţă de asociere, ca autoritatea contractantă să îi respingă oferta sub pretextul modificării propunerii financiare, fără măcar a preveni asocierea despre consecinţele răspunsului dat şi fără a îi oferi şansa rezonabilă de a îşi prezenta poziţia în această privinţă. Practic, în contrast cu buna-credinţă a asocierii, reacţia disproporţionată a autorităţii contractante vădeşte o rea-credinţă din partea ei. Autoritatea este aceea care a provocat răspunsul furnizat de asociere, în care ea îşi cere scuze pentru eroare şi încearcă să o remedieze cum a considerat de cuviinţă. Luând act de acest răspuns onest şi apreciindu-l atât de grav încât să conducă la respingerea ofertei, principiul bunei-credinţe îi impunea autorităţii contractante să prevină ofertantul despre efectul asociat răspunsului său şi să îi dea şansa de a prezenta un răspuns în cunoştinţă de cauză. Buna-credinţă impunea autorităţii contractante să se încredinţeze că ofertantul este conştient că redepunerea anexei la ofertă cu noul procent poate conduce, în viziunea autorităţii, la excluderea de la licitaţie. De neînţeles şi excesivă este atitudinea autorităţii de a nu lua în considerare documentele de clarificare depuse de contestatoare (…) de care trebuia să ţină seama în timpul evaluării, făcând parte din detalierile ofertei. Nu există nicio explicare în raportul procedurii despre ignorarea acestor clarificări, respectiv ce normă legală interzice autorităţii sa reţină şi să analizeze clarificările depuse. Într-adevăr, se face referire la art. 80 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, însă neîncadrarea clarificărilor în categoria «viciilor de formă» nu presupune automat că autoritatea trebuie să nu le ia în considerare. Prin urmare, dacă autoritatea nu doreşte să ia act de lămuririle din 27.01.2012 prezentate de ofertantă, atunci ea este datoare să argumenteze în fapt şi în drept refuzul său. În caz contrar, constituie o încălcare a obligaţiei de a evalua ofertele prin prisma tuturor documentelor depuse de ofertant, inclusiv a celor depuse pe durata evaluării”.

Licitația a fost cu dedicație

Curtea de Apel București a constatat, de asemenea, că modul și mai ales motivațiile pentru care a fost respinsă oferta celor de la Swietellsky ridică serioase semne de întrebare cu privire la corectitudinea licitației. “Pe de altă parte, respingerea unei oferte atât de complexe pentru lipsa a trei descrieri de tehnologii ridică serioase semne de întrebare, întrucât nu descrierea tehnologiilor (care, de regulă, reproduc standardele şi normativelor aplicabile în diverse sectoare de activitate) dă valoare ofertei şi asigură autoritatea de calitatea lucrărilor. O ofertă în care tehnologiiie sunt descrise deficitar nu conduce automat la concluzia că lucrările vor fi de slabă calitate sau că ofertantul nu are capacitatea de a îndeplini corespunzător contractul. Important este ca autoritatea contractantă să determine conformitatea ofertei cu specificaţiile tehnice din caietul de sarcini, date de proiectant, iar în cazul de faţă autoritatea nu a invocat astfel de abateri. Nu trebuie omis nici că asocierea a subliniat în răspunsul său că “«lucrările privind specialităţile energoalimentare, protecţia instalaţiilor din cale și vecinătate și iluminat în zona macazurilor se vor desfăşura în concordanță cu prevederile caietelor de sarcini pentru aceste specialităţi»”.

După decizia irevocabilă a Curții de Apel București, asocierea FCC- Alpine-AZVI-STRACO a înaintat instanței supreme o cerere de revizuire a deciziei CAB. Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, însă, în 15 octombrie 2013, să respingă, ca nefondată, cererea de revizuire. Asocierea a declarat deja recurs împotriva acestei sentințe, la completul de cinci judecători, numai că termenul fixat pentru recurs este undeva la începutul lui 2014. Acest termen complică foarte mult lucrările la tronsonul Vințu de Jos – Simeria, întrucât Ministerul Transporturilor, prin intermediul companiei CFR SA, a încredințat deja lucrările asocierii de firme care a pierdut contestația – FCC Construcción SA – Alpine – Azvi – Straco, în timp ce asocierea Swietellsky – Alstom – Strabag – Arcada – Euro Construct Trading ‘98 – Transferoviar Grup a fost declarată câștigătoare.

Autori: Voichiţa Răşcanu , Ion Teleanu
Sursa: ZiuaNews.ro

Abonează-te la newsletter