În Germania ia amploare un scandal politic. Guvernul a recunoscut că în urmă cu 2 ani a livrat în Siria substanţe, care sunt folosite în producţia de arme chimice. În interviul acordat Vocii Rusiei, redactorul–şef al revistei germane naţional-conservatoare Zuerst, Manuel Ochsenreiter, s-a referit la unele detalii ale acestui scandal.
În total, Berlinul a livrat în Siria aproximativ 360 de tone de substanţe chimice, a relatat luni Ministerul Economiei şi Tehnologiei din Germania. Până în anul 2011, când în Siria a izbucnit criza, această ţară era considerată un partener comercial normal. În iunie 2010 Siria a fost vizitată de o delegaţie de oameni de afaceri germani, care a stabilit contacte directe cu companiile locale, a menţionat Manuel Ochsenreiter.
„Atunci nimeni nu vorbea încă despre o „dictatură rea” sau „dictator”, ca de altfel şi despre faptul că noi nu putem edifica relaţii de afaceri cu această ţară. Totul s-a răsturnat într-o singură noapte, când în martie 2011 politica externă germană şi-a schimbat poziţia faţă de Siria.
Istoria legată de exportul de substanţe chimice în Siria este istoria unor relaţii de afaceri normale, care s-au transformat în ipocrizie. Germania este o naţiune a exportului. Noi trăim pe seama exporturilor noastre, suntem una din cele mai mari naţiuni exportatoare din lume şi evident întreţinem relaţii comerciale cu multe ţări”.
Guvernul german, care la vremea sa a aprobat exportul acestor substanţe în Siria, astăzi critică aceste acţiuni cu o asemenea forţă, de parcă ar fi vorba de livrări de arme chimice finite. În acest context pare straniu faptul că aproape nimeni nu a fost indignat de contractele militare ale Germaniei şi Israelului, consideră Manuel Ochsenreiter.
„Noi nu discutăm în Germania despre alte lucruri, de exemplu despre exportul celor mai moderne submarine militare în Israel. Israelul posedă 200 de focoase nucleare. Iar noi nu ştim unde se află ele şi cât sunt de periculoase. Iar aceste submarine sunt capabile să lanseze asemenea rachete. Deci aceasta este o ipocrizie evidentă, care costă 175.000 de euro”.
Potrivit lui Manuel Ochsenreiter, această situaţie se explică prin lipsa de independenţă a politicii externe a Germaniei. În loc să acţioneze în interesele poporului german, Guvernul se orientează spre Bruxelles şi Washington, a conchis jurnalistul.
Autor: Artiom Kobzev
Sursa: Vocea Rusiei
Adauga comentariu