Într-o societate reificată, cum e societatea actuală, totul pleacă de la bani. Valoarea e dată doar de greutatea în lei sau în euro, indiferent că e vorba de lucruri materiale, de valori sociale sau spirituale. Poziția și respectul acordat unui reprezentant al unei anumite clase profesionale în societate se câștigă în mod informal tot prin prisma banului pe care îl câștigă acesta în urma activității prestate, cinstit sau în mod oneros, acest din urmă aspect nemaiinteresând pe nimeni. Câștigi bani mulți din ceea ce faci, ai o profesie și o poziție respectată în lumea noastră de lupi mercantili, nu câștigi bani ,,fără număr”, nu ai nicio valoare.
Așa s-a ajuns ca unele categorii profesionale, respectabile și respectate în rău-famatul comunism, să ajungă astăzi meserii ,,ireverențioase”, nefrecventabile, disprețuite și desconsiderate de către toți cei ce ,,beneficiază” de ele. Astfel, profesorii, medicii, polițiștii au devenit adevărați paria ai societății. Cu toții avem nevoie de ei, ne așteptăm să fim serviți ireproșabil, la timp și întocmai atunci când avem nevoie, dar nu considerăm necesar a îi plăti decent, nu privim la ei cu respect, ci cel mult cu îngăduință, toleranță și o superioritate afabilă.
Profesorul trebuie să îți educe copilul(pe care tu de altfel îl neglijezi sistematic), dar consideri că e plătit mai mult decât suficient cu salariul mizerabil pe care îl primește de la stat, salariu modic pe care oricum nu-l merită, fiindcă lucrează ,,doar” 18 ore pe săptămână. Nu contează că el pentru o oră la clasă trebuie să se pregătească cel puțin încă o oră – două acasă, că pe lângă asta mai concepe, tot acasă, în ,,timpul liber” din zi sau/ și din noapte și teste, le corectează, întocmește vasta maculatură birocratică școlară, etc. Nu. El primește destul iar în schimbul celor doi lei găuriți pe care i-i aruncă în batjocură statul, trebuie să îți educe exemplar copilul, atât științific, cât și moral, să îți facă de multe ori chiar și treaba ta de părinte dezinteresat. Profesorului nu îi dai nici măcar mită, fiindcă el nici măcar atât nu merită, el trebuie să lucreze doar din devotament profesional, el trăiește pe bază de vocație, fără pâine, fără apă.
Medicul e bun doar atunci când te doare, când trebuie să îți salveze viața. În rest, îl consideri doar un îmbuibat, un escroc, un primitor angrosist de mită, un nesimțit care nu știe să vorbească frumos, un arogant, un nesuferit, un incompetent și un corupt ce își face vile și mașini pe cadavrul sănătății tale. Îi dai mită pentru că în momentul în care ajungi la el ești convins că venalul medic dacă nu e mituit nu te tratează și-și bate joc. Îi dai mită fiindcă ești speriat, nu din dorința de a îi recompensa prestația medicală, nu pentru că te-a salvat, nu pentru că îl respecți și consideri că după atâția ani de muncă și învățat, merită și omul acela, la fel ca tine, să fie plătit și să trăiască decent.
Înainte de revoluție, când vedeai un milițian pe stradă, înghețai. Uniforma, simbolul de autoritate al statului, îți impunea frică și respect. Acum, te lasă rece. Resimți față de poliție o indiferență acră, ei sunt aceia care îți dau amenzi în trafic, eventual iau mită ca să nu-ți ia carnetul și cam atât. Știi că la ei apelezi în caz de urgență majoră, când suni la 112. În rest, în caz de delicte minore, furturi, altercații și alte asemenea ,,găinării”, ei nu se bagă… Știi că au și ei niște salarii tăiate, de mizerie, așa că sunt niște looseri, ca toți ceilalți bugetari ce-și fac treaba amărâtă de ,,asistați ai statului din banii tăi”, doar pentru că sunt incapabili să facă altceva. Ei parazitează bugetul țării fiindcă altceva mai bun nu pot face. Tu pentru salariul ăla nu te-ai ridica dimineața din pat și atunci, dacă ei se ridică, înseamnă că doar atâta pot și atâta merită.
În schimb, prin opoziție cu profesorii, medicii, polițiștii și alte categorii profesionale bugetate, fără de care nu ai avea nici sănătate, nici educație, nici siguranță, în schimb, chelnerii, mecanicii auto, frizerii, cosmeticienele, ș.a.m.d., sunt mult mai bine plătiți și, în consecință, respectați.
Societatea e prost structurată, intelectualii sunt marginalizați și desconsiderați ca opinie și remunerație. În lumea actuală doar aparența și imaginea contează, iar în aceste cadre strâmte valorile autentice sunt ignorate, nu se văd și nu au valoare. Așa că investim și răsplătim cu bani și respect doar acele categorii profesionale care ne ajută să menținem la cote înalte aparențele: mecanicul care ne repară mașina, simbolul reușitei sociale, frizerul și cosmeticiana ce ne fac să părem mai atractivi, chelnerul ce ne aduce băutura și mâncarea în locurile publice unde ne afișăm vanitățile.
Când te duci la frizer, îl respecți și-l plătești fiindcă știi că dacă nu, data viitoare nu te mai tunde bine. El nu e obligat de nicio lege scrisă sau nescrisă, etică sau lipsită de etică, să își facă treaba cu devotament și abnegație, ca profesorul de la care ceri, ,,că dacă s-a făcut dascăl, s-a făcut din vocație, el și-a ales, așa că să presteze, plătit sau nu!” Frizerul, stâlpul societății, dacă vrea te tunde bine, daca nu își poate bate liniștit joc. Nu-i vine nimeni în inspecție de la Inspectoratul Frizerilor, nu-i are nimeni treaba. Așa că îl plătești cât îți cere fără comentarii și reclamații și îi mai dai și pe deasupra ca să te pui bine cu el. Plătești frizerului ca să-ți tundă capul mai mult decât îi dai profesorului pentru ca să ți-l educe. Și atunci, cum să nu-ți fie mai neîngrijit, mai prost capul decât părul?
sursa: presalocala.com
Adauga comentariu