Eric Schmidt — fost CEO Google — și Jared Cohen, fost consilier în Departamentul de Stat american sub Condoleezza Rice, au scris în urmă cu mai mulți ani o carte influentă despre relația dintre tehnologie și (geo)politică. Motivul: observaseră apariția unei rupturi între cele două lumi care începeau să determine viitorul societăților moderne fără să comunice suficient între ele.
Pe de o parte, lumea tehnologiei — Silicon Valley, ingineri, antreprenori, platforme digitale — care inova accelerat fără să reflecteze suficient la implicațiile geopolitice și sociale ale propriilor creații. Pe de altă parte, lumea politicii și guvernării — state, diplomație, think tank-uri, lideri politici — care lua decizii majore despre securitate, război și ordine socială fără să înțeleagă cât de profund tehnologia digitală schimbă regulile jocului.
Cartea lor a fost, în esență, un avertisment: în secolul XXI, tehnologia și politica vor deveni inseparabile in moduri noi, neasteptate. Privind retrospectiv, multe dintre observațiile și tendințele identificate atunci s-au confirmat într-o măsură remarcabilă. Și este de mirare că în lumea elitelor intelectuale și decidente din țara noastră nici măcar astăzi nu par să fi pătruns nici cele mai firave ecouri ale acestei tematici.
Dar nu acesta este motivul principal pentru care evoc astăzi carte. În contextul acelei analize, Schmidt și Cohen formulează câteva observații care devin poate chiar mai relevante acum decât în momentul apariției cărții. Una dintre ele merită o atenție specială.
DESPRE IDENTITATEA VIRTUALĂ ȘI CEA REALA
Observația-cheie formulată de Schmidt și Cohen este că, pe măsură ce societatea se digitalizează și oamenii funcționează tot mai mult prin rețele sociale și platforme online, identitatea virtuală devine din ce în ce mai greu de separat de identitatea reală.
În trecut exista încă o diferență relativ clară între persoana „reală” și prezența ei publică sau mediatică. Astăzi însă această distincție se estompează accelerat. Cine ești social începe să fie definit de profilul tău digital, de urmele lăsate online, de prezența ta în rețea, de asocierile virtuale și de modul în care algoritmii și platformele îți organizează imaginea publică.
Iar aici apare paradoxul fundamental al lumii digitale: cu cât identitatea ta este mai ancorată în mediul virtual, cu atât mai mult mecanismele care definesc și proiectează această identitate scapă controlului tău direct.
Însă nici retragerea completă nu reprezintă o soluție. În societatea care vine, anonimitatea are un cost uriaș: irelevanța. Dacă nu exiști digital, devii incet invizibil social și profesional.
Rezultă astfel o situație extrem de complicată: pe măsură ce intrăm mai adânc în lumea digitală, identitatea noastră devine simultan indispensabilă și vulnerabilă.
De aici vine poate cea mai importantă și tulburătoare idee formulată de Schmidt și Cohen: asasinatul de caracter online devine o nouă formă de violență socială, practicată tot mai sistematic.
ASASINATUL DE CARACTER ONLINE
Noutatea constă în faptul că, în lumea digitală, asa cum am notat identitatea socială devine tot mai dependentă de reprezentarea sa virtuală. În cazul individului, atacul asupra profilului digital poate produce efecte directe asupra existenței reale: relații profesionale, credibilitate, oportunități economice, statut social, acces la rețele și chiar asupra sănătății psihice sau securității personale.
Noul sistem social, în care identitatea noastră este legată structural de prezența online, invită aproape natural la apariția acestei practici.
Asasinatul de caracter online poate fi definit ca utilizarea coordonată sau sistematică a infrastructurii digitale și a ecosistemelor mediatice pentru distrugerea, deformarea sau compromiterea reputației publice și identității sociale a unei persoane. De acolo se poate extinde la grup, instituții, comunități, organizații sau chiar națiuni.
Tot ceea ce poate purta identitate virtuală devine vulnerabil la această formă de violență socială.
Nu este vorba doar despre insultă, critică sau polemică publică. Acestea au existat dintotdeauna. Asasinatul de caracter în societatea digitală, distrugerea reputației, încep să devină o alternativă funcțională la formele clasice de coerciție. Nu mai este nevoie să elimini formal sau fizic un adversar. Este suficient să îi compromiți identitatea publică și să îl transformi într-o figură „toxică”, „nefrecventabilă” sau suspectă. Sau sa il santajezi si terorizezi cu asta.
De aceea, asasinatul de caracter online nu este doar un fenomen mediatic sau psihologic. El devine progresiv o tehnologie de putere specifică societății digitale.
PENTRU CITITORUL ROMÂN, ACEASTĂ OBSERVAȚIE AR TREBUI SĂ SUNE FOARTE FAMILIAR
În România ultimilor ani am asistat aproape zilnic la operațiuni de demolare reputațională desfășurate în spațiul digital și mediatic: etichetări, stigmatizări, campanii de demonizare, scoaterea din context a unor afirmații, tentative de marginalizare profesională și social, terorizare si santaj — toate amplificate și coordonate prin infrastructura rețelelor sociale și a ecosistemului mediatic national.
Ceea ce vedem este, de fapt, mai mult decât o practică individuală a unor jurnaliști, influenceri sau intelectuali publici, a căror producție online si publicistica pare să fie în proporție covârșitoare o succesiune de tentative de asasinat de caracter asupra unor ținte care variază dezaxat de la președinții României sau SUA (ridicol!) până la modesti foști colegi, preopinenți intelectuali sau adversari ideologici (grotesc!) care nu se aliniază la fantasmele, isteriile sau frustrările lor.
Vedem ceva ce nu e individual: Este instituționalizarea progresivă a unui întreg sistem construit în jurul acestui obiectiv: asasinarea caracterului în mediul online.
S-a format treptat un adevărat mecanism de „măsuri active” adaptat erei digitale: platforme media, jurnalisti, rețele de influenceri, activiști online, politologi, intelectuali publici, pseudo-experți, comentatori permanenți și structuri informale de amplificare care funcționează sincronizat în momente-cheie. Uneori coordonarea este explicită, alteori rezultă spontan din stimulentele algoritmice, din reflexele ideologice și din logica de rețea a ecosistemului digital. Dar efectul este același.
Mai important însă este un alt lucru, insuficient înțeles: în ultimă instanță, nici măcar mesajul propagandistic sau ideologic nu mai reprezintă miza principală. Nici macar nu mai e vorba de polemici sau convingeri.
Mesajul propagandistic devine adesea doar un vehicul, un pretext sau un instrument pentru faza următoare și cu adevărat importantă a procesului: distrugerea reputației, compromiterea imaginii publice și eliminarea simbolică a persoanei, instituției sau organizației vizate. Asasinatul de caracter online.
ESTE IMPORTANT SĂ INSISTĂM AICI ASUPRA UNEI DISTINCȚII ESENȚIALE
Să repetăm: Pe de o parte avem conținutul propagandistic propriu-zis — îndoctrinare, manipulare, dezinformare, mobilizare emoțională. Pe de altă parte avem fenomenul mult mai profund observat de Schmidt și Cohen: apariția unei noi forme de violență socială specifică erei digitale.
Prea des tratăm într-o manieră benignă sau banală ceea ce acest întreg aparat — pe care îl putem numi simbolic „centrala de propagandă” — finanteaza si execută astăzi în România. Vorbim despre „propagandă”, „fake news”, „manipulare”, ca și cum ar fi doar o problemă de distorsionare informațională sau de competiție între narațiuni.
În realitate, lucrurile merg mult mai departe. Avem în față o infrastructură de putere și un program de măsuri active în care scopul ultim nu este doar convingerea sau îndoctrinarea publicului, ci eliminarea efectivă din spațiul public, profesional și politic a unor indivizi, grupuri sau instituții considerate indezirabile.
Cu alte cuvinte, propaganda devine doar prima etapă. Ținta finală este controlul discretionar si agresiv al accesului la legitimitate socială, vizibilitate și participare publică.
Iar aceasta este poate una dintre cele mai importante transformări politice și antropologice ale epocii digitale: trecerea de la CONTROLUL SI ERADICAREA OPINIILOR la CONTROLUL SI ERADICAREA IDENTITĂȚILOR PUBLICE.
Așadar, să îi credităm pe cei doi autori pentru faptul că au văzut cu claritate, încă de atunci, direcția în care vor merge lucrurile în această privință.
Observația lor ne ajută astăzi să descoperim cu stupoare că, așa cum Jourdain, burghezul gentilom, făcea proză fără să știe, politologii români, intelectualii publici, jurnaliștii, influencerii și toți cei care, mai mult sau mai puțin sub acoperire, execută un program propagandistic în spațiul de limbă română, au ajuns, ușor-ușor, din aproape în aproape, să împlinească o profeție despre modul în care poate degenera un sistem de informare, dezbatere și opinie publică în noile circumstanțe tehnologice ale epocii noastre.
Sa ne uităm la ei: Ceea ce fac ei in aceste zile nu este nici analiză, nici comentariu și nici simplă opinie publică. Deși, fără îndoială, în propria lor percepție, demascările, etichetările, infierările, izbucnirile de agresivitate, ură, isterie și iraționalitate care le definesc prezența în social media, mass-media și spațiul public românesc reprezintă expresiile cele mai sofisticate, cultivate, progresiste și „luminate” ale unor minți informate, morale și responsabile din “lumea bună”.
În realitate, lucrurile stau mult mai simplu și mai puțin măgulitor.
Ceea ce vedem aici are deja un nume și reprezintă un fenomen cartografiat de ani buni în literatura occidentală cu care, cel puțin retoric, acești oameni pretind că sunt sincronizați.
JENANT.
Autor: Paul Dragoș Aligică
Sursa: Paul Dragoș Aligică Facebook
Adauga comentariu