Dacă…

de Rudyard Kipling

De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi niciodată încrederea în tine;
De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea;
De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării;
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel;
De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul şi dezastrul primindu-le lafel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinţei tale, astfel
Să steie peste vremuri aşa cum stă o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi, şi dacă
Te poţi plimba cu regii făr-a te îngîmfa;
De nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Şi ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!