C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Cum a rezistat SRI la subiectul „rezist”

În martie 2017, prezent la bilanțul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), directorul Serviciului Român de Informații (SRI), Eduard Hellvig, declara textual:
„Vom continua să utilizăm eficient și responsabil această armă (informația-n.n.) , pentru a vă pune (către MAI-n.n.) la dispoziție informații utile, pentru asigurarea ordinii publice și a siguranței cetățenilor României”.



Nu foarte departe de eveniment, în 2018, ulterior așa-zisului Miting al Diasporei din 10 august, s-a văzut că “informația” livrată de SRI pentru uzul forțelor MAI care păzeau sediul Guvernului a fost perfect inutilă: cu jandarmi trimiși în cămăși și fără căști, să înfrunte pietrele aruncate de grupuri “rezist” extrem de agresive, infiltrate cu “activiști” Antifa sosiți din Occident. Ce știa, așadar, SRI despre grupurile “rezist” și despre “Antifa”?

Ne-au scris jandarmii

cristoiublog.ro a dezvăluit în exclusivitate, încă din 18 august a.c., că metaforele cu titlu de “informații” transmise de SRI către Ministerul Afacerilor Interne înainte de evenimentele din 10 august, au fost perfect inutile, iar asta s-a văzut pe teren: au fost consemnate atunci vandalisme, ciocniri, cu întreg centrul Capitalei blocat și aruncat în haos (după ce “manifestanții” își pregătiseră acțiunile de timpuriu, prin comunicări pe Facebook) dar și cca 500 de răniți – manifestanți și jandarmi, dintre care cel puțin 70 spitalizați. Într-un mesaj transmis publicației noastre, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a ținut să precizeze că „la nivel instituțional au fost valorificate toate informațiile disponibile, atât cele provenite de al instituții cu atribuții pe această linie, cât și cele provenite din surse deschise.”. Este greu de pus la îndoială buna-credință a jandarmilor, cei care își păzeau prestigiul, dar și sănătatea în confruntarea cu grupurile “rezist” care infiltraseră masa de manifestanți din Piața Victoriei a Capitalei. Dacă Jandarmeria a folosit, însă, toate informațiile disponibile primite (referitoare eventual la amploarea, tacticile și scopurile protestului “rezist”), dar a rezultat un miting cu sute de răniți, devenea de la sine înțeles că la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) există o problemă, furnizată de slaba implicare a SRI. Iar dacă la CSAT există o problemă numită “rezist”, analiștii SRI ar fi trebuit să parcurgă un istoric al acestui grup “civic”, fiindcă acest grup nu a apărut din neant sau ca rezultat al vreunei “nemulțumiri populare” din România, ci el apare ca fiind creat și “exportat” dinspre Statele Unite.

„Statul Paralel”, un frate mai sărac al „Deep State”

Dacă SRI ar împrumuta din experiența altora, ar afla că pe 9 noiembrie 2018, aproximativ 20 de „activiști” Antifa blocau intrările spre locuința din Washington DC (SUA) a jurnalistului Tucker Carlson (televiziunea Fox News) și solicitau “părăsirea orașului” de către acesta: indivizii – recrutaţi dintre “rezistenţii” care se opun administraţiei Donald Trump, au pictat cu spray simboluri anarhiste pe mașini și pe clădire, au strigat slogane globaliste, au amenințat cu bombardarea casei, au distrus parțial ușa de la intrare. Incidentul are similarități cu asediul casei judecătorului Curții Constituționale din România, Valer Dorneanu (agresat în septembrie 2018 de membrii unui grup “rezist” din Bucureşti) şi cu alte incidente organizate de „protestatari” la domiciliile unor persoane publice din România, iar noua tactică vine să confirme că exportul metodelor “de protest” ale “Statului Profund” (nota bene, Deep State) din Statele Unite către fratele mai mic, mai prost și mai sărac din România, “Statul Paralel”, nu este neapărat o figură de stil, dar o realitate.

Grup “rezist” și poamă bună. Noapte bună

Diferența este că , în SUA, agresorii de la domiciliul lui Tucker sunt în prezent cercetați penal pentru terorism politic (“politically-motivated hate crime”), mesajele lor filmate au fost şterse de pe Facebook şi Twitter, iar serviciile secrete americane listează riguros grupurile extremiste “rezistente” de tip “Antifa” (extrema stângă anarhistă), în timp ce în România, social-media găzduieşte generos incidentele create de „rezistenţi”, iar ameninţările acestora sunt încă larg ignorate nu doar de Poliţie sau de politicienii PSD-ALDE, dar şi de instituţii concepute să furnizeze siguranţă naţională: Serviciul Român de Informații (SRI), de exemplu, o instituție altfel foarte bine plătită pentru a-și face treaba de Coordonator pe Securitatea Națională, nu are nici în prezent printre priorități, monitorizarea grupurilor radicale “rezist”- cele despre care, în iunie 2018, același Serviciu special sugera (într-o corespondență cu publicația cristoiublog.ro) că ar reprezenta doar “libertate de expresie”.

Terorism “domestic”

În aprilie 2016, un raport comun al FBI și Department of Homeland Security (DHS) includea activități politice ale grupurilor violente Antifa, vremelnic înglobate mişcării „rezist” anti-Trump, la categoria “terorism domestic”. Evident, în acel context, serviciile secrete românești puteau obține mai simplu și mai rapid informații de la partenerii nord-americani asupra unui fenomen bine definit de Washington şi care era exportat de ani de zile spre Europa (cu ideologie, propagandă, metode de „activism”, proteste „tarifate” și finanțări) prin intermediul unor “grupuri civice”, prin ferestre de Facebook și ONG-uri. Doi ani mai târziu, în aprilie 2018, directorul SRI, Eduard Hellvig se întâlnea în cadrul unei vizite-fulger făcută în Statele Unite, cu responsabili din serviciile secrete americane şi DHS. Fătucele din Divizia Presă de la Bucureşti au reluat conştiincios, la vremea respectivă, Comunicatele SRI: într-un consacrat limbaj de lemn lustruit, Hellvig anunţa că s-a discutat la FBI, CIA și DHS despre „provocări”, „cooperare”, „terorism”, „securitate cibernetică” ş.a.m.d.

A fost un joc cu “rezist” fără rost

În timpul întâlnirilor oficiale ale lui Hellvig, a fost probabil abordat şi subiectul (anunţat în exclusivitate de cristoiublog.ro în ianuarie 2018) activării de către SUA a unui plan de monitorizare „la faţa locului” (în Balcani) a deplasării aşa-numiţilor „Luptători Străini” islamişti din Siria – Irak care ar fi putut încerca îmbarcarea spre Statele Unite folosind curse din România sau Bulgaria(„Combating terrorist and Foreign Fighter Travel”): era, însă, evident că subiectul „terorismului domestic” tip „rezist” a fost ignorat cu delicateţe de ambele părți, iar interesul pentru un fenomen care este relativ nou în România și de care americanii erau sătui, trebuia să vină natural, dinspre partea română. Aşadar, de ce rezista Hellvig la subiectul „rezist”, pe orice teritoriu s-ar fi aflat?

Cine este și ce vrea Carlson

Dacă responsabilii SRI şi ai altor instituţii din cadrul CSAT ar lua în serios faptul că, pe cazierul public, grupurile „rezist” au, oriunde sunt active, o multitudine de ţinte politice şi urmăresc eventual îndeplinirea unor interese imediate ale finanţatorilor (inclusiv prin timorarea unor adversari politici), probabil situația s-ar limpezi rapid, iar fătucile din Divizia Presă de la Bucureşti, gen DIGI TV, Adevărul sau Realitatea TV ar începe să primească la redacţii inclusiv Comunicate referitoare la „valorile” ascunse de „activismul rezistent”. Experienţa americană este, însă, elocventă: Tucker Carlson este comentator politic Conservator, care produce din 2016 și o emisiune talk-show pentru Fox News, iar lumea este de acord că jurnalistul nu a creat motive care să provoace “proteste” Antifa la el în curte. Altfel spus, consumatorii de media independenți cred că jurnalistul american nu își face meseria mai rău sau mai bine decât un producător neo-marxist “progresist” de la postul TV american CNN, celebru prin faptul că, de la nominalizarea lui Trump ca șef al statului nord-american, ştie în avans pe cine trebuie să critice și să “investigheze”. Non-conformistul Carlson a “păcătuit”, însă, prin demolarea câtorva tabu-uri ale mainstream media de stânga americană, concentrată în ultimul timp pe selectarea oamenilor între cei ce „au voie” să apară la televizor şi cei ce „nu au voie” să apară la televizor (cu etichetele de rigoare atașate): aceasta fiindcă încleștarea politică actuală din SUA a condus inclusiv mainstream media spre o fundătură a libertății de expresie.

Tucker, acest non-conformist

În august 2018, Tucker i-a luat un interviu lui Tommy Robinson, un britanic care a vorbit în mai multe rânduri despre faptul că rețelele predominant pakistaneze care au abuzat sexual tinere vulnerabile albe din Regatul Unit, nu au fost investigate, deoarece polițiști, consilieri locali sau lucrători media s-au temut că pot fi acuzați de „rasism” – o teamă colectivă existentă în societatea britanică și exacerbată eventual prin politicile guvernamentale „political correctness”. Pe lângă Robinson, jurnalistul Carlson l-a intervievat și pe președintele SUA, Donald Trump, și pe consilierul lui Trump, Roger Stone, alți politicieni care nu sunt foarte “populari” pentru partidul Democrat (stânga “troţkistă”-socialistă americană), dar nici pentru presa afiliată, gen CNN sau New York Times: în concluzie, Carlson a adus la televiziune oameni care erau “evitați” sistematic de presa consacrată (mainstream). Altfel spus, “activiștii” Antifa sosiseră în curtea lui Tucker în noiembrie 2018 fiindcă la emisiunile jurnalistului erau exprimate opinii contrare, iar misiunea Antifa era să îi dea un “avertisment”: acțiunea Antifa nu a fost un “protest”, ci o “ameninţare” – o faptă penală care a mobilizat în SUA şi serviciile secrete – instituţii care trebuie să fie neutre şi puse exclusiv în slujba SUA, şi nu a unor grupuri politice. Similaritatea cu România, unde judecători, funcţionari şi politicieni, cu familiile lor, sunt asediaţi acasă sau la birou de grupuri de “activişti” este remarcabilă. Cum rămânea, însă, cu “similaritatea mobilizării” serviciilor?

Globalist să-ți dea mămica

Directorul SRI, Eduard Hellvig, prezent în post din 2015, rezistă la abordarea subiectului „rezist” nu neapărat fiindcă omul căruia îi datorează funcţia (preşedintele Klaus Werner Iohannis) a devenit public un fan al ideii de „activism rezist” şi un declarat “globalist”, ci pentru că el, Eduard Hellvig – un fost europarlamentar declarat public “anti-populist”, face azi un serviciu „împotriva naturii” şi lucrează sub controlul unei guvernări populiste: ca şi Iohannis, Hellvig îşi doreşte „guvernul meu”. Oficial, însă, fiindcă aşa cere fişa lui de post ca director SRI, Eduard Hellvig “lucrează bine” cu toţi. Prezent la Bilanţul MAI din martie 2017, Hellvig declara că „Serviciul Roman de Informaţii deţine capacităţi de cel mai înalt nivel în culegere de informaţii” şi exprima credinţa că SRI poate veni şi în sprijinul Ministerului de Interne „în funcţie de necesităţi”. S-a văzut, așadar, ce înseamnă „necesităţi reduse” pe o cooperare a SRI cu MAI: la Mitingul Diasporei din 10 august 2018, pe suportul informativ al serviciilor secrete române, jandarmii s-au trezit că la ora 14:00 erau trimiși la Guvern cu mâneci scurte și fără căști, iar la 16:22, așa cum fusese prognozat pe Facebook, o falangă de “protestatari” a încercat să pătrundă cu forța în clădirea Guvernului prin strada Paris, în timp ce în zona frontală a clădirii, alte grupuri “rezist” au continuat presiunea pentru a-i “acoperi”. O strategie pur militară, care a fost pusă în operă de veterani ai luptelor de stradă cu forțele de ordine, așa cum numai gruparea Antifa are.

Sta, citea și iar mai sta. La “rezist”

Nu se știe exact cât ar trebui să petreacă președintele Klaus Iohannis, șef al fantomaticului Consiliu Suprem de Apărare a Țării, ca să citească despre grupurile “rezist” din România și despre starea de contemplație a SRI. Poate mai are nevoie de un mandat, cu tot cu liota de consilieri.

Autor: Traian Horia

Sursa: Cristoiublog

Related Posts

One Response “Cum a rezistat SRI la subiectul „rezist””

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss