Politică

Clasa politică românescă încearcă cu disperare să-şi menţină legitimitatea de clasă conducătoare – falimentul clasei politice anunţă trezirea politică a poporului român!

lup-in-blana-de-oaie_d19ccb346c0060După …ani în care au mimat pluripartitismul şi alternanţa la putere, aceiaşi actori care au preluat puterea in 1989 şi clonele lor mai tinere au epuizat toate combinaţiile posibile de guvernare, prezentându-se în faţa naţiunii române cu un bilanţ catastrofal şi zero speranţe că vor mai putea redresa România pe un trend ascendent. Recentul scandal generat de modul cum s-a adoptat Legea Pensiilor în Camera Deputaţilor, a dezvelit poporului român un tablou sinistru ce ne înfăţisează cum principalele partide din România, dincolo de acuzele şi criticile acerbe pe care şi le aruncă în public, îşi satisfac unele altora dorinţele într-un alcov al cupidităţilor şi duplicităţilor perverse, unde interesele alegătorilor sunt negociate ca pe centură, o centură a prostituţiei politice atât de cunoscută şi, se pare, frecventată de mai marii noştri.

Trădarea practicată şi justificată ca o abilitate necesară, goliciunea ideologică, incompetenţa şi suficienţa ridicată la rang de autoritate s-au combinat în mod nefericit cu lipsa de onoare, grobianismul şi viciile prezentate drept virtuţi, rezultând un grup infracţional denumit generic “clasa politică românescă”, responsabil de toate “realizările” acestor douăzeci de ani de capitalism original. Această revelaţie năucitoare pentru unii, dar ştiută de mult de iniţiaţi, a survenit în momentul în care mai marii României, cu o popularitatea în picaj, lipsiţi de soluţii şi măcinaţi de lupte intestine, încearcă cu disperare să-şi menţină legitimitatea de clasă conducătoare, utilizând în acest scop toate mijloacele de dezinformare şi manipulare aflate în dotarea politicianului, în rândul cărora banii şi audio-vizualul ocupă un rol central. Având ca scop comun nedeclarat salvarea de la faliment al establishment-ului politic românesc, televiziuni aservite unora sau altora dintre partide, dar toate loiale aceluiaşi sistem politico economic care a facilitat atât înavuţirea rapidă a patronilor lor cât şi declinul românesc, au iniţiat adevărăte campanii de promovare a unor politicieni şi partide politice ca soluţii de redresare economica a României şi salvare morală a mediului politic.

După o perioadă de câteva luni în care am asistat la scoaterea treptată din scenă a marilor baroni şi combinatori politici, a “greiilor” partidelor, cei care şi-au atras antipatia publicului prin averi considerabile şi vacanţe costisitoare, asistăm aproape zilnic la apariţia pe sticlă şi pe blogosferă a tot felul de dizidenţi care, fie simulează o atitudine de opoziţie şi frondă în propriul partid, fie formează noi partide cu scopul de a fi percepuţi de electoratul român ca o “imaculată concepţie” politică, o alternativă viabilă la politicienii compromişi asociaţi dezastrului naţional şi o dovadă că clasa politică românească se poate reforma din interior.

Folosindu-se de cel mai important aliat al său, presa audio-vizuală, puterea încearcă să mistifice esenţa acestor indivizi, făcîndu-ne să uităm sau să nu observăm că, tineri s-au mai puţin tineri, aceştia sunt politicieni versaţi, unii dintre ei obisnuiţi să migreze pe la mai toate partidele parlamentare româneşti unde si-au câştigat notorietatea şi poziţiile după ce au trecut teste grele de loialitate faţă de conducerile corupte ale acestora.

Pentru a evita orice posibilă contestare majoră din partea populaţiei, se pare că puterea a decis să controleze şi acel electorat ce ar putea fi ademenit de zonele extreme ale spectrului politic, contribuind din umbră, după reţeta înfiinţării unui partid populist în deceniul trecut, la crearea unui nou paritid de dreapta din care să nu facă parte nici un membru al actualei clase politice. Şi atunci, ca şi acum, liderul avea notorietate şi probleme cu justiţia, singura diferenţă fiind aceea că atunci liderul era proprietarul uni ziar iar acum deţine un post tv.

Îşi vor da oare românii seama că această clasă politică coruptă mincinoasă şi falimentară, încearcă – încă odată şi pentru a câta oară – să le manipuleze şi controloze opţiunile politice, cu scopul exclusiv de a-şi menţine puterea, privilegiile şi influenţa în societate? Sau, la următoarele alegeri, lipsiţi de alterative viabile, mânaţi de sărăcie, incultură şi nevoia de speranţă, vor ceda din nou în faţa kilogramului de zahăr şi ulei primit în găletuşe vopsite în culorile celor care le-au furat trecutul, prezentul şi viitorul ?

Oare se vor ivi în rândul societăţii civile şi intelectualităţii româneşti acele personalităţi decise să înlocuiască complet şi fără compromisuri actuala clasă politică cu o forţă competentă şi de largă reprezentare socială şi naţională, doritoare şi capabilă de sacrificii pentru salvarea acestei ţări? Sau vom continua să vedem minţile strălucite ale acestui popor cum se prostituează pe o bursă, funcţie sau o sticlă de vodca în schimbul complicităţii cu un grup de interese imoral, inuman şi antinaţional?

Oare vom fi capabili să ne adunăm energiile şi resursele, atâtea câte ne-au mai rămas, pentru a reseta viitorul acestei naţiuni către progres şi dezvoltare, sau vom continua să cădem până la punctul în care incompetenţa, bolile morale şi trupeşti, incultura şi corupţia devenite cronice se vor combina cu lipsa autoritatăţii instituţiilor statului formând un cocktail exploziv ce va arunca naţiunea în haos?

Doresc să cred că procesul de schimbare s-a declanşat, în ultima perioadă semnalele pe care le înregistrez arătându-mi că românii sunt din ce în ce mai conştienţi de ce li se întâmplă, din ce cauză şi ce-i aşteptă în viitor, într-un cuvânt: POPULAŢIA ROMÂNIEI SE TREZEŞTE POLITIC.

Este sufcient să-i asculţi pe demonstrantii de săptămâna trecută, să navighezi pe blogo-sferă, să citeşti forumurile diferitelor publicaţii sau să discuţi cu vecinul de palier ca să-ţi dai seama că românii obişnuiţi încep să analizeze evoluţiile din ultimii douăzeci de ani, în cauzalitatea şi interdependenţa lor. Demonstraţiile din aceste săptămâni, diversitatea socio-profesională a participanţilor precum şi consistenţa mesajelor transmise, demonstrează, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, că agenda publică nu mai este trasată de clasa politică şi servanţii ei, ci de populaţie.

Românii încep să înţeleagă că pluralismul politic, ideologic şi alternanţa la putere au fost marile minciuni în spatele cărora clasa politică născută în 1989 şi-a camuflat complicităţile şi culpabilităţile, lăsindu-ne să credem că în orice moment avem opţiunea schimbării unei conduceri cu o alta, membră a aceluiaş grup. Abia acum, cei mai mulţi dintre noi am înţeles că toate schimbările au fost în zadar nu pentru că nu am stiut să alegem ci pentru simplul motiv ca nu am avut de unde să alegem, toate opţiunile fiind doar faţete diferite ale aceleiaşi oligarhii care a folosit toate mijloacele si metodele – legislative, administrative si mediatice – pentru a descuraja şi preveni pătrunderea pe scena politică românească a unor forţe promotoare şi apărătoare a adevăratelor interese naţionale.

Românii au început să înţeleagă că certurile şi culpabilizările reciproce dintre politicieni, atât de popularizate de canalele media şi de tribuna Parlamentului, nu promovează alternative viabile pentru preluarea puterii în stat, ci doar falşi combatanţi care, dincolo de platourilor unde se consumă confruntările, sunt profund uniţi de interese economice şi privilegii comune, stabilind împreună scenarii şi concepând legi şi ordonanţe menite să le întărească puterea şi influenţa în societate.

Românii au început să recunoască în comportamentul clasei politice autohtone, comportamentul specific haitei de lupi, ai cărei membrii se luptă pentru ciolan dar nu se omoară niciodată, conştienţi fiind că numai uniţi îşi pot apăra cu succes teritoriul şi doborâ prada, în cazul nostru România şi poporul român.

Românii au început să înţeleagă că întreaga clasă politică este controlată din umbră de interese străine transfrontaliere, iar politicienii propulsaţi de aceste cercuri în funcţii de conducere în stat, reprezintă cu prioritate aceste interese şi mai puţin sau de loc interesele naţionale.

Românii au început să înţeleagă că tipul de capitalism neo-liberal, promovat de clasa politică în aceşti douăzeci de ani, a avut ca scop subordonarea politico-economică, financiară şi militară a ţării noastre unor interese străine, precum şi transferul, la preţuri modice sau pe gratis, de resurse şi active performante, către companii occidentale.

Românii au început să înţeleagă că bumul economic înregistrat până către sfârşitul lui 2008 a fost o minciună, şi că facilitarea de către băncile străine din România a accesului lor la bani a avut ca unic scop să creeze, pe termen scurt, o piaţă de desfacere importantă pentru produsele occidentale, iar pe termen lung indatorarea peste posibilităţile de rambursare a populaţiei şi a statului Român, cu toate consecinţele ce derivă din aceasta.

Mai pe scurt, Românii îşi dau seama că timp de douăzeci de ani au fost manipulaţi şi minţiţi de o clasă politică antinaţională şi coruptă, profund unită şi complice, al cărei unic obiectiv a fost acapararea şi consolidarea puterii în stat cu scopul de a acumula rapid averi imense, chiar dacă preţul pentru atingerea acestui obiectiv a fost tradarea intereselor generaţiilor actuale şi viitoare de români.

Din păcate, simpla trezire politică a poporului român, deşi necesară, nu este suficientă pentru declanşarea revirimentului. Dinamică în crestere a evenimentelor economice, financiare şi militare ce se derulează în această perioadă pe scena internaţională, influenţa lor asupra României precum şi vulnerabilităţile din ce în ce mai numeroase şi mai cronice ale societăţii noastre, impun ca acest proces să se realizeze rapid, o trezire prea lentă riscând să ne aducă în punctul în care singura evoluţie posibilă să fie o explozie populară cu consecinţe dramatice în planul salfgardării libertăţilor cetăţeneşti, a suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale. În cadrul acestui proces însă, ne confruntăm cu un adversar redutabil, uşor de identificat, care este chiar victima acestei treziri populare: clasa politică şi servanţii ei.

Trezirea politică a românilor nu este deloc limitată la teritoriul României, dimpotrivă, ea s-a făcut simţită încă de la începutul acestui nou mileniu în aproape toate colţurile lumii, în special în rândul economiilor emergente din Asia şi America Latină, iar inamicul ei este acelaşi: clasa politică în simbioză cu elitele locale aflate în plin proces de globalizare.

Urmare a importantelor salturi tehnologice înregistrate în ultimii ani, în special în domeniul transmiterii informaţiei, s-au accelerat sistemele de comunicare în masă şi s-a facilitat accesul la orice informaţie oriunde şi de oriunde în lume, oamenii devenind capabili să comunice instantaneu unii cu alţii. Pentru prima data în istorie cetăţenii planetei pot să ia la cunostinţă, aproape în timp real, de orice eveniment economic, social, politic sau militar de pe glob. În acelaşi timp, pot transmite şi primii analize şi opinii diverse din orice colţ al lumii, fiind în măsură să adere, în conştiinţă şi acţiune, la curente de gândire care le confirmă şi le întăresc convingerile. Cu ajutorul internetului, oamenii pot devenii solidari unii cu alţii fără să se cunoască, liantul fiind convingerile si părerile similare asupra unor teme de interes, inclusive politice. Populaţia globului se trezeşte şi devine activă politic.

Prima personalitate care a studiat şi prezentat acest fenomen este Zbigniew Brzezinski, politolog, fost secretar de stat american în era Carter, membru marcant in diverse organizaţii internaţionale,membru fondator al Comisiei Trilaterale, promotor şi strateg important al intereselor şi acţiunilor elitei mondiale. Asfel, în articolul “Provocari majore de politică externă pentru viitorul preşedinte al Statelor Unite” publicat în 2009, Brzezinski prezintă “trezirea politică globală” ca “o evoluţie transformatoare reală pe scena globală” arătând că, citez, “Pentru prima data în istorie, aproape toată omenirea este activată politic, conştientă politic şi interactivă politic. Mai exista numai câteva mici enclave situate în cele mai izolate colţuri ale lumii care nu sunt alerte politic şi angajate în agitaţia şi mişcările politice atit de răspândite astăzi în lume. Activismul politic global ce a rezultat, generează o accentuare a luptei pentru câştigarea demnităţii personale, respectului cultural şi oportunităţilor economice într-o lume speriată dureros de memoria unor secole de dominaţie colonială şi imperială străine”.

Principala ţintă şi, în acelaşi timp inamic al “trezirii politice globale” este, citez, “grupul transnational al elitelor format din oameni de afaceri, finanţişti, înalţi funcţionari şi oameni de stat, savanţi şi profesionişti din diverse domenii ale căror legături depăşesc graniţele naţionale, ale căror perspective nu se circumscriu tradiţiilor naţionale şi ale căror obiective sunt mai mult funcţionale decât naţionale”.

Brzezinski avertizează ca “internaţionalizarea din ce în ce mai accentuată a elitelor poate crea o prăpastie între ele şi masele activate politic al căror nativism ar putea acţiona împotriva acestor elite cosmopolite”.

Tot Brzezinski oferă şi soluţia pentru contracararea “trezirii politice globale” şi anume apariţia graduală a unei societăţi controlate şi direcţionate către o revoluţie tehnotronică, societate care va fi dominată de o elită a cărei putere politică se va sprijinii pe deţinerea unui know-how stiinţific superior. Nestingherită de restrictiile impuse de valorile liberale tradiţionale,această elită nu va ezită să folosească, pentru atingerea propiilor obiective politice, cele mai noi tehnici moderne pentru influenţarea comportamentului maselor şi ţinerea societăţii sub o strictă supraveghere şi control.”

În aceste condiţii, spune Brzezinski, acţiunile maselor care ar trebui sa ameninţe interesele elitelor vor fi exploatate în interesul acestora., citez: “Crize sociale persistente, apariţia unor personalităţi carismatice şi exploatarea mass mediei pentru obţinerea încrederii publicului vor reprezenta punctele de plecare în transformarea societăţii într-una foarte supraveghata şi controlată.”

Înaintea lui Brzezinski, primul care a subliniat importanţa manipulării maselor pentru controlul acestora a fost, cu ani în urmă, Edward Bernays, părintele propagandei si a relaţiilor publice care, în lucrarea de referinţă “Propaganda”, publicată în 1928, spunea, citez:” Aceia care manipulează în mod constient şi inteligent obiceiurile şi opiniile maselor reprezintă un element important în democraţie (n.n.-sic)… Aceia care manipulează mecanismele nevăzute ale societăţii reprezintă un guvern invizibil care este adevărata putere conducătoare în ţara noastra (n.n. – Statele Unite) …. În aproape fiecare acţiune din viaţa noastră zilnică, fie că are loc în sfera politicului sau în afaceri, în comportamentul nostru social sau în gândirea noastră etică, suntem dominaţi de un număr relative mic de personae… care înţeleg procesele mentale şi modelele sociale ale maselor…Ei sunt sforarii care controlează mintea publicului”.

Concluzionând, putem spune că, la nivelul întregii planete, asistăm la desfăşurarea concomitentă a două procese majore aflate în directă confruntare. Primul, este trezirea politică a marii majorităţi a populaţiei globului aflată în căutarea propriei demnităţi şi a unei împărţiri mai echitabile a plusvalorii create. Al doilea, este controlul şi manipularea din ce în ce mai eficiente şi sofisticate, exercitate asupra maselor de elitele şi clasa politică mondială, al cărei obiectiv este prezervarea şi întărirea poziţiilor economice, financiare, politice şi militare dobândite în ultima sută de ani.

Ambele procese sunt facilitate de “Revoluţia tehnologică” care a pus la dispoziţia tuturor locuitorilor planetei cel mai rapid mijloc de comunicare şi informare – internetul – iar la dispoziţia exclusivă a elitelor, tehnologii exotice de manipulare, urmărire şi control al maselor, în cadrul cărora genetica, biometrica, eugenica modernă (controlul natalităţii) şi psiho-sociologia ocupă un rol important. Actuala criză financiară globală a determinat accelerarea trezirii politice globale, proces ce a impus elitei internaţionale intensificarea supravegheriii, manipulării şi controlului maselor.

Polarizarea accentuată a săraciei şi bogăţiei pe glob, agresarea continuă, până la suprimare, a clasei de mijloc prin indatorarea şi, implicit, aservirea ei perpetuă, folosirea banilor publici pentru salvarea marilor bănci de investiţii – principalele vinovate de declanşarea crizei – şi instituirea unor severe programe de austeritate bugetară ce scad dramatic nivelului de trai a oamenilor obişnuiţi, sunt numai câteva dintre efectele crizei financiare care determină mari mase de oameni de pe toate continentele să pună la îndoială viabilitatea sistemului politico-economic dominant – capitalismul – şisinceritatea cu care elita mondială şi simbiotul ei – clasa politică – acţionează pentru binele general.

Concomitent cu trezirea politică globală a maselor şi ca reacţie la aceasta, elita mondială şi-a intensificat acţiunile de coagulare transfrontalieră şi coordonare a acţiunilor de supraveghere, manipulare şi control al maselor. Având la dispoziţie toate cele patru puteri ale statului – executivă, legislativă şi judecătorească plus, şi mai ales, presa scrisă şi audio-vizuală – aceste grupuri elitiste foloseste din ce în ce mai intens şi concertat cuceririle ştiinţifice aflate exclusiv în posesia lor, pentru menţinere status-quo-ului şi stoparea emancipării politice a populaţiei planetei.

Ca parte a comunităţii internaţionale, România este din plin dominată de acţiunea şi evoluţia conflictuală a acestor două procese a căror manifestare este pe zi ce trece mai intensă datorită situaţiei economico-financiare deosebit de grea şi falimentului clasei politce. Lipsă unei alternative politice constructive – total independentă de clasa politică a ultimelor două decenii – care să propună şi să urmărească un plan de redresare coerent şi subordonat în integralitatea sa intereselor naţionale, riscă să arunce confruntarea, dint-un plan al acuzaţiilor şi dezbaterilor de idei, într-unul dominat de violenţă, disoluţie şi haos, evoluţie ce va fi imediat speculată de putere – după scenariul propus de Brzezinski – pentru a justifica intensificarea supravegherii şi controlului populaţiei, limitarea libertăţilor cetăţeneşti şi chiar instaurarea unei dictaturi ce se va vrea “luminată”.

Pentru a evita acest deznodământ, este nevoie ca trezirea politică a românilor să se producă cât mai rapid, în special în rândul intelectualilor patrioţi capabili să formuleze şi să transmită în rândul maselor mesaje de deşteptare si responsabilizare politică, în jurul cărora să se nască ideologii, lideri şi grupări capabile să preia conducerea destinelor acestei ţări în direcţia asigurării unei prosperităţi reale şi de durată pentru toţi românii.

Poate că pentru unii, această abordare pare utopică şi idealistă dar, într-o ţară în care clasa politică este în realitate un singur partid cu mai multe faţete – doctrinele nemaireprezentând de mult repere de diferenţiere reală a partidelor ce o compun – iar societatea civilă este total aservită politicienilor, construcţia unei alternative politice viabile şi nealterate trebuie să pornească de jos, de la aspiraţiile şi nevoile reale ale oamenilor treziţi – din somnul consumerismului nejustificat şi al belşugului pe datorie – într-o realitate dominată de lipsuri şi imposibilitatea de a se dezvolta şi progresa.

Pentru cei dintre dumneavoastră care vreţi să deveniţi promotori ai acestei treziri politice naţionale vă supun atenţiei un decalog care, dacă îl veţi urma, vă va asigura libertatea, independenţa şi limpezimea mentală atât de necesare pentru îndeplinirea acestei misiuni atât de dificile.

1. Evitaţi să vă împrumutaţi de la bănci sau de la orice altă instituţie de credit. Una dintre principalele cauze a slăbirii mişcării sindicale pe plan internaţional şi suprimarea treptată a unor drepturi de care beneficiau muncitorimea şi clasa de mijloc, este îndatorarea excesivă a acestora al cărei efect este creşterea dependenţei de locul de muncă şi, implicit, scăderea capacităţi de negociere cu patronatele şi puterea. Cu cât aveţi mai multe credite de rambursat, cu atât sunteţi mai prinşi în plasa datoriilor şi mai incapabili de a formula şi exprima critici la adresa sistemului.

2. Investiţi numai în strictul necesar şi învăţaţi-vă familia să facă acelaşi lucru. Cauza principală a îndatorării excesive este consumerismul exacerbat ce s-a inoculat şi răspândit în rândul maselor prin publicitate agresivă şi mimetism. Aşă cum un patron de fabrică inteligent investeşte prioritar în mijloace de producţie moderne şi mai puţin în obiecte de inventar, aşa si voi trebuie să învestiţi în primul rând în educaţia voastră şi a copiilor voştri, şi mai puţin în bunuri de larg consum.

3. Consumaţi cât mai mult produse indigene şi mai puţin produse din import. Aprovizionaţi-vă pe cat posibil direct de la producători sau reţelele proprii de distribuţie ale acestora şi mai puţin de la super sau hipermarket-uri. Pentru a se declanşa revirimentul, economia românească va trebui să se reseteze cu accent pe satisfacerea nevoilor pieţei de desfacere româneşti cu produse locale concomitent cu creşterea exporturilor. Cumpărând produse alimentare direct de la un producător agricol cunoscut, sprijinim micii producători, plătim mai puţin, consumăm produse ecologice şi descurajăm importurile şi evaziunea fiscală generată de acestea. Acest sistem se practică şi în alte ţări europene, (ex: Franţa) unde asociaţii de cumpărători urbani au încheiat contracte de achiziţie produse agricole şi alimentare cu asociaţii de mici producători agricoli din zona rurală. În plus, veţi avea posibilitatea să treziti politic si pe locuitorii de la sate, care, din păcate, au fost, de-a lungul timpului, atât de mult şi de uşor manipulaţi de clasa politică.

4. Diversificaţivă sursele de informare şi trataţi cu prudenţă şi neîncredere principalele canale media autohtone şi străine. Peste tot în lume prinipalele canale de ştiri şi presa scrisă a fost preluată sau a intrat sub influenţa elitei internaţionale şi clasei politice care le folosesc pentru manipularea maselor. Nu vă lăsaţi nici un moment păcăliţi de falsele semnale de independenţă editorială şi solidaritate cu interesele populaţiei cu care aceste canale încearcă să vă câştige încrederea. Ele au fost, sunt şi vor fi întotdeauna în slujba marilor interese ale puterii. Creaţi-vă abilitatea de a decela adevărul din analiza mai multor informaţii privind acelaşi eveniment, şi învăţaţi să deosebiţi informaţia pură de comentarii partizane.

5. Nu vă înscrieţi în nici unul din partidele ce formează acum clasa politică. Nu simpatizaţi şi nu participaţi la acţiuni organizate de acestea, indiferent de promisiunile ce vi se vor face. Orice afilere cu aceste grupări vă vor compromite capacitatea şi dreptul moral de a avansa, în viitor, opinii critice la adresa acestora.

6. Folosiţi fiecare contact personal nou pentru a vă face cunoscute convingerile şi temerile privind actuala clasă politică. Activitatea de trezire politică a populaţiei nu va fi niciodată popularizată de canalele media aservite puterii, singurele mijloace pe care le avem la dispoziţie fiind contactul personal şi internetul.

7. Acordaţi o atenţie specială şi încrederea Dvs. tinerilor, de a căror conştiinţă şi capacitate de acţiune depinde viitorul nostru şi al urmaşilor noştri. Înţelegeţi-le nevoile şi aspiraţiile şiînvăţaţi-i să-şi ceară drepturile de cetăţeni şi moştenitori ai acestei ţări. Nu încurajaţi plecarea lor din ţară, aşa cum îi îndeamnă unii politicieni a căror intenţie nedeclarată este de a-i îndepărta pe potenţialii organizatori şi participanţi a unor viitoare manifestări contestatare. Îndemnaţii să rămână în ţară, să înveţe, să se pregătească şi să lupte pentru drepturile şi bogăţiile ce le-au fost lăsate moştenire de înaintaşii lor.

8. Folosiţi internetul, atât căt va mai fi liber, pentru a vă face cunoscute opiniile şi convingerile. Fiţi conştienţi de faptul că în viitorul nu foarte îndepărtat, lumea nu va fi condusă de lideri ale căror idei sunt îmbrăţişate de masele de susţinători, ci de idei şi convingeri împărtăşite de mase de oameni; idei şi convingeri care î-şi aleg singure liderii dintre cei mai fervenţi şi altruişti dintre susţinători.

9. Întâlniţi-va cu cei ce vă împărtăşesc opiniile şi convingerile, analizaţi-le, dezvoltaţi-le şi înobilaţi-le şi fiţi pregătiţi ca să intraţi sub controlul şi supravegherea puterii, imediat ce veţi deveni vizibili şi potenţial periculoşi. Să nu vă fie frică. Dacă opiniile şi convingerile voastre sunt sincere, dacă întreaga voastra activitate de trezire politică a semenilor voştri va fi dominată de altruism şi urmărirea prioritară a interesului public, veţi fi feriţi de orice acţiuni provocatoare şi distructive.

10. Fiţi în permanenţă conştienţi că în acest mileniu umanitatea are nevoie de o nouă organizare politico economică – necunoscută în acest moment – care să fie străină de conceptele şi trăsăturile ce au falimentat sau compromis celelalte sisteme, inclusiv capitalismul şi comunismul.

Debarasaţi-vă de paradigmele şi dogmele prin intermediul cărora suntem controlaţi – clase sociale, democraţie, economie de piaţă, primatul societăţii de consum, etc – şi fiţi pregătiţi să primiţi sau chiar să descoperiţi idei noi, menite să ne scoată din criza cu care ne confruntăm.

Sursa: Universul romanesc

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Analiza este corecta, in unele puncte chiar foarte corecta. Decalogul, sintetic si educativ, “nu bate apa-n piua” ; un articol elevat. Unele dintre chestiunile prezentate le-am verificat in practica, inainte de a fi citit materialul acesta. Dar precum si soarele mai are pete, exista un numar de scapari la corectura finala. Daca sunteti de acord va pot trimite observatiile mele, “bob cu bob”, pe un spatiu nepublic, pentru a scuti articolul, valoros, de rautati nemeritate. Articolul merita citit . La cat mai multe distribuiri ! :)

Abonează-te la newsletter