Politică

Bogdan Duca: “Libertatea e un cuvânt mare, atât de mare încât zdrobește sub el conștiințele și creierele needucate.”

revAm fost format ca majoritatea celor de vârsta mea într-o matrice ideologică- cea postcomunistă.

Am fost învățat să cred că nu există ideal mai bun pentru România decât să se integreze în UE, că nu există o țară mai dreaptă și mai vrednică să conducă lumea în afară de Statele Unite ale Americii.

Am fost crescut în ideea că nu există rău mai mare decât comunismul- singurul vinovat pentru tot ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă și urmează să se întâmple rău în lume.

Am primit un pantheon plin de zei autohtoni: intelectualii interbelici și foștii deținuți politici. Dar, cum se întâmplă de obicei, acești zei nu trebuiau citiți decât prin filtrul gândirii preoților intelectualității post-decembriste: intelectualii ”păltinișeni”.

Am fost convins că nu există decât o singură soluție intelectuală și politică pentru România: cea ”de dreapta”, prin dreapta trebuind să înțeleg ”jos comunismul”, ”jos Iliescu”, ”jos FSN” și admirația pentru Piața Universității (deși, recunosc, logica m-a împiedicat tot timpul să văd în fenomenul Pieței Universității altceva decât un fenomen revoluționar nedemocratic- însă crezul a bătut logica multă vreme).

Am făcut campanie pentru Constantinescu și Băsescu, privindu-i, cu imbecilitatea tipic adolescentină, ca pe un soi de mesia, de Moise, care să ne ducă în UE, tărâmul făgăduinței.

Am idolatrizat liberalismul- am fost învățat, ca toți copiii deștepți ai generației mele, că nu există ideal mai nobil decât libertarianismul, idealul ”Statului minimal”, cultura unei libertăți lipsite de ideea de responsabilitate.

Am fost îndemnat să îmi moderez Creștinismul- el e cool atâta timp cât justifică anticomunismul. După aceea e bine să prefer ”societatea deschisă” Creștinismului.

M-am certat cu prieteni pe tema SUA- ce jandarm al lumii mai potrivit decât ei? spuneam eu.

Dar m-am deșteptat….

Cum? Citind. Mai întâi presa și văzând că toate guvernările ”de dreapta” de le susținusem, erau mai incompetente decât alea ”comuniste”, de le combătusem. Am zis că asta o fi o problemă de cadre. ”Ai noștri” nu erau bine pregătiți.
Apoi am citit-o pe Monica Lovinescu și am fost teribil de dezamăgit. Am cunoscut apoi oameni după chipul și asemănarea ei: încrâncenați, încremeniți în proiectele lor, sinceri în ura lor, dar atât de orbi încât să se înconjoare de toți ticăloșii ”de dreapta”, doar ca să…jos comunismul.

Apoi am citit despre comunism și mi-am dat seama că această ideologie anti-creștină și criminală este moartă de multișor (regimurile comuniste au supraviețuit comunismului cam vreo 50 de ani). Desigur, vrăjește minți mai mult sau mai puțin virgine, desigur, poate motiva diverse grupuscule anarhiste și șaișoptiste, desigur, poate să mai fie cool pentru hipsteri care își pierd vremea la o cafea după ce ies de la job, dar….e moartă. Din fericire.

Am descoperit însă că răul în politică are o expresie: ideologia. Iar ideologia nu este altceva decât o religie seculară, care încearcă să facă un soi de rai pe pământ. Cum făcusem teologie, nu puteam să nu remarc felul religios al oamenilor de a reacționa ideologic. Și asta în partide foarte ”democratice”, nu în cine știe ce proiect nazist, bolșevic sau revoluționar.

Dar orice ideologie e rea. Când faci politică, trebuie să eviți ideologia. Pentru a evita ideologia, trebuie să rămâi un creștin cu picioarele pe pământ- nu ai alternativă, altfel.

Am descoperit că Uniunea Europeană și toată lumea occidentală este monolit ideologic (așa cum era și URSS-ul). Iar ideologia aceasta, deși unică, are multe nume- însă se manifestă ca un melanj între economia de piață liberală și socialismul etatist.

Am văzut că libertatea e un cuvânt mare, atât de mare încât zdrobește sub el conștiințele și creierele needucate. Libertatea presupune multă responsabilitate. Iar responsabilitatea presupune multă cultură și educație.

Am descoperit că trebuie să mă întorc la rădăcini. Dar pentru asta trebuie să mă eliberez de falsele rădăcini, ale naționalismului cu mitologia sa otrăvitoare, ale filetismului și autosuficienței. Întoarcerea la rădăcini trebuie să te smerească, să te coboare la nivelul solului, nu să te umple de aroganță.

Iar rădăcina mea este Creștinismul (și rădăcinile sale vetero-testamentare, iudaice) și Balcaniul, cu Bizanțul, turcismele și levantinismele sale. Cu bunele și mai ales cu defectele sale. Pentru că tocmai acele defecte mă ajută să mă smeresc.

Iar cine se smerește, abia acela își cunoaște lungul nasului, cât îi este plapuma și care sunt măsurile și posibilitățile sale.

Aici, de la aceste rădăcini, am început să mă eliberez de vrăjile ideologiei și ale mitologiilor care mi-au bombardat atâta vreme conștiința. Nu a fost ușor, nu e ușor și nu va fi ușor.

Autor: Dr. Bogdan Alexandru Duca

Sursa: Dr. Bogdan Alexandru Duca

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Falsa logica! Ideologiile potenteaza devenirea umana, sociala si politica a lumii. Nu ideologiile sunt periculoase ci incremenirea intr-o ideologie – in cajul de fata al statului liberal de drept si al economiei de piata. Liberalismul este la fel de dictatorial ca oricare alta ideologie. El si-a suprimat adeversarii; comunismul, conservatorismul si nationalismul si a ramas unica ideologie. De aia este periculos acest liberalism – pentru ca nu mai exista nici o alta ideologie care sa i se opuna. Lumea a devenit incremenita intr-un proiect ideologic. Nu mai exista “tendinte” si alte ideologii care sa i se opuna si sa creeze o alta imagine a viitorului. Aceasta inseamna “Brave New World”. Este finalul (din cauza lipsei ideilor politice si ideologice noi) istoriei. Renuntarea la ideologii nu este o solutie. Trebuie sa “visam” la altceva. Postmodernismul si liberalismul nu sunt solutia pentru ca nu ne ofera un ideal perpetuu.

  • Daca ai citit despre comunism, n-ai citit ce trebuie iar daca mai esti crestin, poate nu gandesti destul. Libertatea e doar un cuvant ce nu descrie nici o realitate.

  • O responsabila declaratie de constiinta :
    “Am văzut că libertatea e un cuvânt mare, atât de mare încât zdrobește sub el conștiințele și creierele needucate. Libertatea presupune multă responsabilitate. Iar responsabilitatea presupune multă cultură și educație”
    Asa este : educatie , cultura , credinta .