„Mi-a făcut foarte mare plăcere să vă vizitez. (…) Pentru mine a fost foarte important să vin astăzi aici. Acest punct din vizita mea din Sofia s-a realizat la dorinţa mea personală. Sunt foarte bucuros că am venit, fiindcă în pregătirea vizitei am aflat cum funcţionează, care este nivelul şi pot să vă spun că sunt foarte bucuros că am găsit o şcoală bine pregătită şi elevi bine pregătiţi. (…) Mulţumesc că v-aţi pregătit în mod deosebit. (…) Merită să învăţaţi limba română”.
Citatul de mai sus îi aparţine lui Klaus Iohannis. Lui Iohannis – preşedintele, nu vreunui Iohannis – or fi mulţi – de prin vreun sat, surprins în momentul în care îi împărtăşeşte soţiei impresiile după ce şi-a vizitat copiii, la oraş. „A fost cald pe tren, Carmen, tare cald… Da’ ştii ce? Nu-mi pare rău că am fost să-i vizitez. Dacă n-o făceam acu’… cine ştie când mai apucam?!? L-am văzut pe ăla micu’… Ştii ce bine se descurcă pe tabletă? Merită să ne luăm şi noi una”.
Vedeţi vreo diferenţă între mesajul preşedintelui Iohannis şi al ţăranului Iohannis? Niciuna. Ambele transmit esenţialul: necesitatea şi dorinţa, în părţi egale, de a face vizita respectivă, ce-a văzut „cu ochii lui” şi, la final, concluzia, formulată în cheia unui îndemn neconvingător. Contează cum pui accentul, însă cum Iohannis – preşedintele – e un vorbitor atât de slab – până şi emoticoanele de pe FB sunt mai expresive! -, cu un bagaj lexical atât de subţire şi cu o neplăcere evidentă de a deschide gura, e clar că îndemnul „merită să învăţaţi limba română” a fixat în capul tuturor mai degrabă ideea contrară. „Merită să învăţaţi limba română”, încheie enigmatic preşedintele. Ba nu merită! Dacă preşedintele o vorbeşte atât de prost, sper că sfatul e cu autoadministrare.
Mai ţineţi minte compunerile din şcoala primară, primele de după vacanţa mare? Doamna vă punea să prezentaţi o sinteză a evenimentelor de peste vară. În proporţie covârşitoare, toate textele se încheiau cu o formulare de genul „a fost o vară frumoasă/de neuitat/minunată” etc. Cocoţat (sau coborât?!) la nivelul de utilizator „Ana are mere”, preşedintele Iohannis face exact acelaşi lucru. A mai „bifat” o ţară în care nu fusese până să devină preşedinte (deşi, când ai casă în State, o vizită la bulgari e mai degrabă pierdere de vreme), iar apoi şi-a scris – pe repede înainte – compunerea.
Ana are trei mere, au demonstrat cercetătorii (cred că britanici). E numărul ideal. Ei, cam tot atâtea cuvinte are şi preşedintele. Iar cum cuvintele sunt o traducere a ideilor… Doamne, ce mă bucur că ăsta e preşedintele pentru care nu am votat!
Autor: Romeo Cretu
Sursa: Anonimus.ro
Daca vb bine-n limbi straine, ce mai conteaza? Limba materna?! Care-s echipati, nu-s carismatici si viceversa…noi, poporul, visam la cineva si frumos si destept si devreme acasa, echipat, dotat, carismatic ( a se radia posmagii din dex si carte de bucate)