C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Ilie Șerbănescu: ”Obiectivul central al perioadei pentru capitalul străin îl constituie preluarea hidrocentralelor, cel mai profitabil segment de producere a energiei!”

În România se întâmplă mereu mai multe lucruri bizare. De pildă, zeci (dacă nu chiar sute) de mii de demonstranți ies în stradă să protesteze față de o ordonanță guvernamentală pe care nici n-au citit-o.

ilie_serbanescu

Pe piața energiei, cam în același timp, s-a întâmplat ceva similar, dar poate și mai bizar. Când gerul era încă în toi, prețurile, după ce explodaseră stimulate tocmai de valul de frig de la începutul anului, s-au potolit ca prin farmec pe așa-numita „platformă spot“ (de achiziții bursiere de energie pe termen scurt), anunțând ca unică explicație transformarea subită a României în importator de electricitate.

Cum, frate, așa, deodată, din exportator, importator?! Așa-numita liberalizare impusă de la Bruxelles a pieței energiei electrice a dus la apariția „traderilor“, speculatori de energie, care cumpără cât pot de ieftin și vând cât pot de scump, mai bine cunoscuți sub denumirea de „băieți deștepți“. Aiuritoarea liberalizare a pus în România, precum nicăieri în lume, în concurență, energia obținută din surse hidro cu cea obținută din surse termo, care din motive tehnologice nu pot fi puse în concurență și care, în plus, în România nu sunt concurențiale, ci complementare în acoperirea consumului.

În mod firesc, „băieții deștepți“ s-au năpustit pe energia ieftină din surse hidro, spre a o specula, și, în consecință, cea din surse termo a fost tot mai mult scoasă din joc, accentuând artificial problemele financiare ale complexurilor miniere și centralelor pe cărbune. Când a venit frigul, ce să vezi?!, a trebuit să se apeleze la cărbune și la centralele termo. Prețul a crescut pe măsură ce a sporit cererea! „Băieții deștepți“, care nici nu se gândiseră cumva să contracteze din timp energie mai scumpă, au fost prinși pe picior greșit. Și au început să dea din colț în colț. Și, culmea!, statul, practic singurul producător de pe piață (și în hidro, și în termo, și în nuclear), a înregistrat ceva încasări suplimentare, spre disperarea năpârcilor (pardon, privaților!) care-l căpușează din toate părțile, fie că sunt distribuitori, fie speculatori! Și, probabil într-un efort comun, au găsit soluția și, dintr-o dată, prețurile s-au potolit. „Băieții deștepți“ au ocolit piața spot prin diferite aranjamente „nebursiere“, sugerând că producția internă n-ar mai putea acoperi cererea și trimițând subit România la import! Nimic, nimic – nici puținele încasări din frig – să nu ajungă cumva la statul român!

Era obligatoriu ca „perlele energetice“ – ultimele ale statului român – să nu pară cumva a valora ceva mai mult sau măcar ceva! Și astfel, prin sugrumarea încasărilor lor, procesul de desființare a energiei termo (care asigură o independență a României) și de externalizare a energiei produsă ieftin, adică a celei hidro, își poate urma cursul.

De altfel, obiectivul central al perioadei pentru capitalul străin îl constituie preluarea hidrocentralelor, cel mai profitabil segment de producere a energiei. Acestea, pe de o parte, sunt un monopol natural, căci amplasamentele hidroenergetice favorabile sunt dar de la Dumnezeu, iar, pe de altă parte, valorificarea lor se face cu mari eforturi financiare şi umane şi deci trebuie să aparţină în veci celor cărora le-a lăsat Dumnezeu acest dar şi celor care au făcut aceste sacrificii materiale şi umane, adică românilor, şi nu capitalului străin.

Intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica a scos în evidenţă dramatismul căpuşării companiei de către „băieţii deştepţi“.

Dar, să fim realişti, ieşirea întărită din insolvenţă a Hidroelectrica nu echivalează cu un capitol încheiat pentru biata „cea mai mare perlă a coroanei“ a statului român. Cioclii străini sunt pregătiţi. Este de ajuns a fi pusă în bursă! Este o pură iluzie că externalizarea pe bursă doar a unor pachete minoritare din „perlele coroanei“ din sistemul energetic nu se va solda până la urmă cu pierderea totală a controlului asupra acestora. Respectivele pachete minoritare joacă rolul invitării hoţului în casă. De rest se ocupă acesta. Cu cohorte de avocaţi, prin manevrarea insidioasă a aşa-numitelor drepturi ale acţionarului minoritar, cu constrângerile de piaţă orchestrate de marile multinaţionale din domeniu şi presiunile din partea agenţilor lor de vânzări, care nu sunt alţii decât FMI, BM şi Comisia de la Bruxelles, te trezeşti uşor, uşor dat afară definitiv din propria casă.

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: Cotidianul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss