Dădui recent peste un comentariu din Les Echos cu privire la recent devoalata anchetă a Parchetului Financiar Francez (un fel de DNA al franțujilor), efectuată în colaborare cu magistrați din Germania. Comentariul este semnat de Romain Gueugneau și Isabelle Couet și este mai mult decât interesant – este șocant. De aceea , zisei să renunț la pauza de feisbuc programată pentru zilele astea și să vă spun ce înțelesei din anchetă și ce comentarii îmi sugeră editorialul celor doi franțuji.
Încep prin a vă spune ca la Cluuuj, nu ca la Craiova – îi groasă.
Ceea ce anchetează koveșii franțuji pare a fi o utilizare frauduloasă a reportului, un tip de contract pe care îl reglementează și Codul nostru civil. Reportul este o vânzare inițială pe termen scurt, dublată de obligația de răscumpărare la termen și la un preț mai mare decât cel al vânzării originare. Prin report, vânzătorul – răscumpărător se finanțează pentru a acoperi o nevoie urgentă de lichidități. Dacă titlul vândut pentru a fi răscumpărat este o acțiune, reportul devine deport. Operațiunea este utilizată, de regulă, pentru a spori numărul de drepturi de vot în adunarea generală pe care le deține un acționar. În cazul anchetat de parchetul francez, acest scop pare a fi fost deturnat. Pare a fi vorba de o „parcare” temporară a dividendelor cuvenite vânzătorului – răscumpărător, în scop de evaziune fiscală. Ironic, câștigul din evaziune fiscală se împarte între bancă și foarte-bine-intenționatul client, care e deosebit de bancofil, ajutând banca să își crească indicele de solvabilitate.
Sesizez, de asemenea, o păcălire a normelor europene referitoare la solvabilitatea bancară. Această oprrațiune frauduloasă dă impresia de solvabilitate și soliditate acolo unde cele două chestii nu exista.
În plus, se operează și o frumușică spălare de bani în favoarea unor resortisanți ai țărilor din Golf … Poate și Qatar, cine știe … Poate că ancheta are legătură și cu Qatargate …
Voila : „Ces montages permettent à des investisseurs non-résidents en France d’échapper à la taxe sur les dividendes sur les actions d’entreprises françaises cotées. Le procédé consiste à transférer la propriété des titres à une banque tricolore au moment où le coupon est détaché, pour les récupérer ultérieurement, avec le dividende. Les banques, étant domiciliées en France, ne payent pas d’impôts sur le dividende perçu. Le gain fiscal peut ensuite être partagé entre la banque et l’investisseur”.
Oricum, e ff interesant că totul a pornit de la un deputat socialist, care a apelat la o avocată pentru a formula, în 2018, cu titlu de proces colectiv, denunțul penal de la care s-a pornit cam totul.
Voila: „Un collectif de contribuables emmené par le député socialiste Boris Vallaud avait porté plainte contre X fin 2018 pour blanchiment de fraude fiscale et escroquerie aggravée. Leur avocate avait espoir d’arriver à identifier les bénéficiaires effectifs des opérations et de les faire condemner”.
Sunt buni și avocații ăștia de class action la ceva, nu?
În altă ordine de idei, observ interconexiunea aproape perfecta între băncile franceze, germane și olandeze și „solidaritatea” în delict/fraudă dintre ele, pe de o parte, și dintre bănci în general (reprezentate, desigur, de asociația lor de lobby) și autoritățile de „supraveghere și control” al pieței bancare și de capital.
Auzi la ei, experții koorului – cică aceste vânzări/răscumpărări/împrumuturi frauduloase de titluri, care sunt clar spălare de bani și evaziune fiscală, servesc acopririi riscului și completării necesarului de lichidități, fiind „utile bunei funcționări a pieței” …
Voila: „En 2021, devant le sénat, la Fédération bancaire française (FBF) avait insisté sur le fait que les montages financiers mis en cause servent à des opérations de couvertures de risque et d’apports de liquidités aux marchés. Lors de cette audition, un représentant du gendarme boursier avait lui aussi rappelé que « les prêts de titres sont utiles au bon fonctionnement du marché ».”
Ca de fiecare data, onestele corporații invocă faptul că ele contribuie de nu-se-poate la buget, chiar dacă or mai fi fiind din când în când niște “mici” iregularități…
Voila: „La majorité des banques incriminées a toujours contesté toute irrégularité dans l’affaire, rappelant régulièrement leur contribution à l’impôt en France”.
Reamintesc că această fraudă se întinde pe vreo 20 de ani și înseamnă o nimica toată: 140 de miliarde de euro…
Eu cred că frauda asta nu este unică în panoplia mijloacelor de desenare a butaforiei „solvabilității” băncilor europene, așa cum nu a fost unică înșelătoria de la Credit Suisse, cu titlurile de tip AT 1 (additional tier no.1), care nu sunt altceva decât obligațiuni convertibile în acțiuni (cu valoare zero barat în caz de faliment). S-a văzut clar că, pentru a crea impresia de solvabilitate, băncile europene au pus pe piață o cantitate imensă de astfel de obligațiuni AT 1 – vorbim de cca 275 de miliarde de euro, care acum au o „valoare” care tinde asimptotic către zero …
Așadar, chestia asta cu acțiuni cedate temporar băncilor în report/deport este utilizată peste tot în parohia Băncii Centrale Europene, iar nu numai la cele 5 bănci francize vizate de koveșii francezi.
Nota bene – principala modalitate prin care BNR seacă sau, după caz, inundă piața românească de lichidități este operațiunea repo/reverse repo, care nu este altceva decât un report asupra unor titluri de stat deținute de bănci …
În final, bomba murdară ascunsă în cazul acestei anchete care durează, iată, de peste 5 ani: după ce se arată că, din 2017 încoace, fiscul francez a fost de acord cu redresarea fiscal a nu mai puțin de 7 bănci francize, în comentariul din Les echos este strecurată, cu o juma’ de gură, că cel puțin una dintre bănci a recunoscut frauda și a cerut redresarea fiscală! Ăsta este un fel de a spune că 7 bănci franceze dintre băncile vizate de anchetă (dintre care cel puțin una a recunoscut) sunt în faliment! Iar asta este o recunoaștere făcută în fața unei comisii senatoriale franceze!
Voila: „Cette pratique avait été identifiée dès 2017 par l’administration fiscale française. Des premiers redressements fiscaux avaient été opérés en 2021 par la Direction générale des finances publiques (DGFiP), qui a lancé sept procédures à l’encontre d’établissements financiers […] Seul un établissement a reconnu les faits et accepté un redressement fiscal, a indiqué l’un des directeurs de l’administration devant les sénateurs. Une transaction au titre d’un « règlement d’ensemble » pourrait avoir été conclue. Son montant n’est pas connu, pas plus que l’identité de la banque qui peut, en outre, toujours être poursuivie au penal”.
În timp ce milioane de francezi protestează violent contra „reformei” pensiilor, făcută cu buldozerul de Macron, Senatul Franței ascunde opiniei publice că cel puțin una dintre marile bănci franceze este în faliment de facto, fiind și în buza pedepsei penale (amendă/suspendare activitate/dizolvare) …
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu