Politică

Dan Diaconu: ”Şocul auto. Bomba e pe cale să le explodeze în faţă tuturor!”

Suntem deja în criză. O criză începută perfid, fără titluri mari în presă, fără alerte pe televiziuni sau isterii pe reţelele de socializare. De data aceasta isteriile se desfăşoară în cabinetele ferite de ochii publicului, unde executivii marilor companii şi consiliile de administraţie fac tot felul de scenarii. O să intrăm azi într-un domeniu care ne va afecta drastic în perioada imediat următoare: industria auto.



În luna noiembrie a anului curent, la Frankfurt, a avut loc o întâlnire misterioasă între executivii de rang A ai industriei auto germane şi experţi de primă mărime. S-au discutat problemele industriei şi, mai ales, motivul pentru care scăderea abruptă de profitabilitate va face ca întreaga industrie să treacă pe minus de anul viitor. Reglementările legate de emisiile de CO2 vor pune întreaga industrie în faţa unei situaţii fără ieşire.

După ce ani de zile trepăduşii din industrie s-au ascuns în spatele PowerPoint-urilor frumos desenate, bomba e pe cale să le explodeze în faţă tuturor. Problema stringentă e că, la ora actuală, este tehnologic imposibil să respecţi normele de poluare care vor intra în vigoare din ianuarie 2020. Parcurile auto ale dealerilor sunt pline cu maşini întrucât, pentru a-şi rostogoli datoriile, producătorii auto aveau nevoie să „facă dovada” în faţa bancherilor că produsele lor au căutare. Mai mult, ca să fie treaba şi mai proastă, liniile de producţie continuă să scoată, în cadenţa cunoscută, maşini depăşite tehnologic pe bandă rulantă. Cui le vor vinde, Dumnezeu ştie! În aşteptarea unei minuni, executivii continuă să se comporte ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic. Însă de întâmplat se vor întâmpla multe.

Revenind la întâlnirea misterioasă de la Frankfurt, în urma acesteia au început să răsufle informaţiile legate de concedierile masive care se pun la cale în industrie. Singura soluţie pentru respectarea reglementărilor legate de emisii este electrificarea. Iar electrificarea aduce de la sine o simplificare. Întreg know-how-ul legat de motoarele cu combustie internă devine junk, iar armatele de ingineri pe care, până mai ieri, se băteau producătorii auto, devin un balast de nesuportat. Cine mai are nevoie de întreaga tehnologie complicată şi de actualii guru ai motoarelor clasice în condiţiile în care motorul electric simplifică radical totul? Însă, când ne întrebăm cine are nevoie de toate acestea, ar trebui să ne întrebăm şi cine mai are nevoie de toate acele imense hale? O maşină electrică o poţi produce într-un garaj. Pentru producătorii actuali, electrificarea înseamnă reducerea spaţiului de producţie cu cel puţin 2/3. Iar în ceea ce priveşte angajaţii raportul e similar.

De-aceea Mercedes a anunţat că face planuri pentru concedierea rapidă a 20 000 de angajaţi. Iar acesta e doar primul val! Industria auto germană angajează direct peste 850 000 de oameni. Se estimează că în Germania se vor pune pe liber aproximativ 50 000 de angajaţi din industria auto doar până la sfârşitul acestui an, adică până „mâine”! Pentru ca treburile să arate şi mai urât, majoritatea producătorilor sunt obligaţi să-şi împartă producţia cu pieţele pe care vor să vândă pentru a evita suprataxarea. Aşa se face că „ultra-profitabilele” fabrici germane – care produceau local şi exportau în draci – sunt obligate să producă doar pentru Europa. Producătorii care vor să vândă sunt obligaţi să-şi facă facilităţi de producţie pe pieţele mari, precum SUA şi China. Şi, ca să fie treaba frumoasă, declinul vânzărilor se manifestă stringent şi pe pieţele altă dată campioane. China pare mult prea plină de automobile, iar pe americani n-ar mai trebui să-i luăm în considerare în condiţiile în care acolo avem de-a face cu „economia de forceps”.

În Europa-mamă situaţia e mai nasoală decât peste tot. Îmbătrânirea populaţiei a condus la o slabă apetenţă a publicului pentru „o nouă maşină”. Falsa revigorare pusă la cale de politicieni prin încurajarea imigraţiei n-are nicio şansă să producă vreo piaţă pentru industria auto. În afara faptului că „noii europeni” au standarde slabe în ceea ce priveşte calitatea maşinii, ei în principal se uită mai degrabă cum să fure o maşină decât să cumpere una. Şi-n niciun caz una nouă!

Nu-i de mirare că, în faţa acestor realităţi, chiar şi specialiştii moderaţi în aprecieri, precum Ferdinand Dudenhöffer, directorul Centrului de Cercetări Auto al Universităţii Duisburg-Essen, văd o pierdere de cel puţin 250 000 de locuri de muncă în următoarea decadă.

Dacă în Germania e un asemenea jihad, oare cum va fi în restul ţărilor. Aici vine o surpriză neplăcută pentru noi. România e al cincilea angajator în industria Auto din Uniunea Europeană(185k angajati), după Germania(850+k), Franţa(223k), Polonia(203k) şi Anglia(186k). Suntem urmaţi de cehi(177k) şi italieni(163k).

Să vedem acum ce înseamnă contagiunea. Cehia Ungaria şi Slovacia cunosc foarte bine algoritmul propriu: fiecare 10 procente de scădere a producţiei auto echivalează în aceste ţări cu o diminuare a PIB-ului cu 1%! Ungaria pare să-şi fi făcut un plan de backup, iar Polonia unul de câştig întrucât ambele ţări sprijină dezvoltarea facilităţilor de producţie a acumulatorilor auto. Cehii creionează un program naţional de depăşire a problemelor care vor urma. Slovacia se bazează în continuare pe costurile mici şi situarea într-o poziţie geografică favorabilă care-o face foarte uşor de integrat în orice combinaţie posibilă.

Aţi auzit ceva de România? Pe-aici nu se spune mai nimic, în condiţiile în care, un picaj al Industriei ar afecta la modul dezastruos opt dintre cele mai dezvoltate judeţe ale ţării. A făcut cineva un plan de backup? Mai mult, spre deosebire de celelalte ţări, România e expusă pe producători auto cu probleme majore. În timp ce nemţii au înţeles că urmează o perioadă de provocări masive, Renault-ul se zbate în lupte intestine şi va urma veşnica şi păguboasa cale trasată de statul francez, în timp ce Ford-ul nu-mi dau seama dacă încă mai există pe piaţă. Şi dacă mai există nu înţeleg de ce.

Nu vreau să vă îngrijorez, dar industria auto are o contribuţie de peste 14% în PIB-ul ţării. Expunerea disproporţionată pe această industrie ne face vulnerabili în faţa primului val al crizei. Politicienii noştri, ca de fiecare dată, sunt rupţi de realitate. Mă rog, nu prea mai sunt nici politicienii ai noştri întrucât, după cum aţi constatat, suntem conduşi exclusiv de gauleiteri, grofi şi alte asemenea jivine. Iar scopul lor în ceea ce priveşte România e strict acela de jefuire a ei. Ştiu că m-am întins ceva mai mult azi, dar am zis să vă arăt dincotro bate vântul şi să vă avertizez cam care e zona din care o să înceapă să vă usture.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Stimate domn

    va rog ati putea da niste surse ptr afirmatiile in legatura cu reuniunea de la Frankfurt? Si despre viitoare concedieri la Mercedes?

    Recunosc ca in gnl sunt f carcotas DAR de aceasta data curiozitatea primeaza. SUboetcul ma intereseaza enorm. Si eu imi dau seama ca abandonarea brusca a motoarelor tyermice ar ducela grave problene sociale si economice mai ales daca tinem cont de preturile extravanagte ale masinilor electrice..

    A si mai sunt curis cum incearca nemtii sascoata camasa.. asta dupa ce au dovedit ca ei, germanii, nu au poutit sa isi tina dieselele in normele europene. Ca trebuie sa amintesc ca daca aufots acuzati VW si Mercedes .. nu au fots acuzate firme din alte tari : Peugeot Renault, chiar si Fiat sa nu mai zic de japonezi sau sudcoreeni ..

    va multumesc
    Ghita Bizonu’

Abonează-te la newsletter