Cultură și Familie

Nu vreau să fiu fericit, sănătos și mediocru

Probabil această enumerație negativă nu face concursul unei filozofii glossy existente deja în rândul contemporanilor mei. Fericirea, sănătatea, mediocritatea sunt elementele primordiale ale vieții astăzi. Niște ingrediente ce nu lipsesc de la orice masă a oamenilor care se declară productivi în numele unui exces material transformat prin efracție în ideal.

Căutăm fericirea ca orbetele, vrem sănătate pentru a trăi chiar dacă suntem incapabili a ne oferi un sens vieții și îmbrățisăm mediocritatea pentru că e mai convenabil să nu gândim. Delegăm o serie de facultăți mintale pentru a trăi în confortul și fascinația mediocrității.cȘi ne iese de minune.

Expresia „zona mea de confort“ arată că suntem în universul pavlovian al inteligenței umane

Dacă deschidem orice carte de cultură generală, aflăm că la vechile civilizații ce au generat variate culturi la nivel mondial (vorbim despre civilizația greacă, chineză, indiană etc.) viața este o adevărată vale a plângerii, iar suferința este singura cale spre evoluție spirituală și spre împlinire interioră. În afara acestui efort nu suntem diferiți de câinele lui Pavlov care își asteaptă porția zilnică, iar porția noastră, a umanității de astăzi, constă în liniște cumpărată cu prețul delegării facultății de a gândi. E mai comod, până și expresia zona mea de confort denotă că suntem în universul pavlovian al inteligenței umane.

Omul prin sine putere nu trebuie să aibă o zonă de confort. Ne demonstrează și viața că socoteala de acasă nu se compară cu cea din târg, dar nah unii insistă să fie fericiți cu orice preț, neînțelegând că un telefon de 5.000 de lei nu poate produce trăire precum un roman de 30 de lei a lui Michel Houellebecq.

Corporația este un zeu, productivitatea o valoare și tehnologia o religie

Ideea e că trebuie să faci ceva să fii productiv cu orice preț pentur a nu deveni un venetic, un paria la limita societății care ridică productivitatea la rang de valoare, iar cultura cel mult la rang de muzeu. Ce naibii să admirăm într-un muzeu când noi ne închinăm valoric acelui templu al capitalismului care este mall-ul. Alți zei, alte măști, altă poveste. Și cultura? Nu, doar o cultură a productivității avem nevoie. Să facem un exel zic …

Sănătatea…o nouă obsesie contemporană să fim sănătoși deși puțini pot răspunde la întrebarea lui Viktor Frankl: ”De ce nu te sinucizi?”. Totuși băgăm tuburi de pastile și nu găsim, ca în Matrix, alegerea ideală.

Mediocritatea impune o domnie a prostocrației în timp. Până și cei mai puțin mediocri vorbesc despre cei mai mediocri ca fiind prea mediocri. Mediocritatea e dulce pentru cel ce o poartă ca o cruce. Epitaful e confortul și în numele lui se scrie istoria de astăzi.

Ce cultură, ce visare cu ochii deschiși, ce valoare filozofică a lenei. Să fim productivi în corporația mediocrității care va face din individul modern un cobai supus al tehnologiei, ca religie de sine stătătoare, sănătoși și admiratori ai proprieii noste peșteri unde putem desena vrute și nevrute, chiar și neantizarea lui homo futurus din perspectivă antropologic-culturală.

Autor: Filimon Alexandru

Sursa: Cotidianul

Abonează-te la newsletter