C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for General

Captivii de la conducerea României

A fost generat din nou un scandal uriaș. În urmă cu câteva zile. Când sute de oameni s-au călcat în picoare pentru a se prezenta la așa-numitul proces al Revoluției. Convocați fiind de către judecători într-un spațiu impropriu. Erau răniții evenimentelor din decembrie 1989 și rudele apropiate ale celor uciși. Sunt mai mulți martori în acest proces, nu și mai multe victime decât în faimosul proces de la Nürenberg. Și de câteva ori mai multe dosare. Și s-a ajuns la proces după 30 de ani. Suntem din nou demni de Guinness Book. Dar ce se vrea de la acest dosar numit al Revoluției?



Despre evenimentele din decembrie 1989 s-a scris imens, în țară și în străinătate, în ultimii 30 de ani. Toată această literatură, în parte istorică, este dominată de două lucrări de referință. Una este istoria loviturii de stat scrisă de cel mai important specialist al istoriei recente, Alex Mihai Stoenescu. Cea de-a doua a apărut foarte recent. Se numește „Puterea umbrei” și este semnată de general de brigadă (r.) Aurel I. Rogojan și de cunoscutul jurnalist Dan Andronic. Această lucrare voluminoasă și temeinic documentată lovește ca un baros în memoria colectivă. Ambele opere vorbesc în mod explicit despre o lovitură de stat orchestrată de agenții interni ai serviciilor secrete străine și demontează astfel toate argumentele care i-au îndreptățit pe unii interesați și pe alții naivi să considere că în România ar fi avut loc o Revoluție în decembrie 1989. Eu mă voi referi acum la „Puterea umbrei” și la uluitoarele dezvăluiri ale generalului Rogojan.

Acest înalt ofițer de intelligence a fost prezent atât în departamentul Securității statului, lucrând sub mai mulți șefi succesivi și sub mai mulți miniștri de Interne, cât și în staff-ul Serviciului Român de Informații, creat în primăvara lui 1990. Este probabil cel mai important tehnician din istoria recentă a serviciilor secrete din România, prin mâna căruia au trecut cele mai multe documente relevante și care a avut astfel acces la nenumărate informații cu caracter secret dintre care unele, nu puține, au vizat evenimentele care au zguduit România în decembrie 1989. Dosarul Revoluției este numit impropriu astfel, iar vina o poartă exclusiv jurnaliștii. Pentru că echipa de procurori de la Parchetul militar, care, în fine a încheiat acest dosar printr-un rechizitoriu, în care Ion Iliescu și alți membri ai echipei sale sunt acuzați de genocid, definește evenimentele în mod clar drept o lovitură de stat.

Din ordinul lui Ceaușescu și nu numai, pentru că, până în 22 decembrie, la prânz, au tras nu numai români în români, ci și străini în români, au fost uciși în principalele orașe ale României și în primul rând în Timișoara și în București câteva sute de compatrioți. După care Ceaușescu a fost extras de un personaj cheie al loviturii de stat, defunctul general Atanasie Stănculescu. Și, în scurt timp, luat ostatic de către subordonații acestuia din garnizoana Târgoviște. Dar tirul liber împotriva populației României, adevăratul carnagiu s-a declanșat mai târziu și în mod cert după capturarea lui Ceaușescu, ținută secretă până la Crăciun. În acest interval de câteva zile, peste o mie de români au fost uciși cu sânge rece dintr-un singur motiv. Ca pe fondul panicii create în rândul populației, un grup restrâns, dinainte desemnat în acest scop de către structurile de vârf ale serviciilor secrete sovietice, cu acceptul serviciilor secrete occidentale, să se poată instala cu forța la putere. Și să se substituie practic adevăraților revoluționari. Ei s-au numit „emanații”. Aproape fără excepție, cei care s-au plasat la vârful statului român, devenind practic succesorii echipei Ceaușescu, erau desemnați de la Kremlin. Și nu întâmplător. În trecut, aproape toți dintre aceștia fuseseră racolați și instruiți de principalele două  servicii secrete sovietice, KGB și GRU, al armatei. Erau cârtițele Moscovei la București. Cele mai multe, cunoscute și documentate de o direcție a Securității statului, creată anume pentru ca Ceaușescu să știe cine sunt trădătorii. Trădători pe care nu i-a pus la zid și nu i-a executat, de teama Moscovei. Dar care toți, fără aproape nicio excepție, erau pe linie moartă.

Excepția excepției era Victor Atanasie Stănculescu, care fusese preluat și de serviciul secret britanic și lucra, deci, pentru doi stăpâni externi. În ampla lucrare a generalului Aurel I. Rogojan, elaborată sub forma unui dialog cu Dan Andronic și cu o excelentă prefață scrisă de Ion Cristoiu, „emanat” cu „emanat” este luat pe rând și documentat cu date și informații fără echivoc. Astfel încât, dincolo de acest document cu adevărat istoric, care completează în mod fericit istoria loviturii de stat a lui Alex Mihai Stoenescu, avem o imagine absolut dezolantă a trădărilor la care s-au pretat înalți ofițeri ai Securității și, mai ales, vârfuri ale Armatei Române. Se dovedește astfel cât de temeinic am fost penetrați de serviciile secrete ale Moscovei. Și mă întreb din ce în ce mai serios dacă situația s-a schimbat cu adevărat odată cu intrarea noastră în NATO și în UE. Dacă atunci conducătorii puteau fi desemnați din afară, de ce nu s-ar întâmpla același lucru, în baza aceluiași mecanism, și acum?

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Rosca Stănescu Blog

Bogdan Duca: “Nu mai avem ce comenta, ne-am sărăcit democratic!”

Lucrurile sunt de o simplitate stridentă: Dragnea și PSD au luat o serie de măsuri economice menite să aducă cât mai mulți bani la buget de la corporații și bănci (asta e și celebra o.u.g. 114).



Și cu banii ăia a finanțat puținul pe care l-a dat spre societate (o lege a salarizării în sectorul public decentă, creșterile salariale din sistemul sanitar, creșteri de pensii, creșteri de burse, creșterea salariului minim pe economie, etc. – nimic spectaculos ci la bun simț).

După ce au încercat să șantajeze PSD-ul cu robor-ul, după ce au finanțat mitinguri și opoziția la PSD, acum multinaționalele și băncile au reușit să își tragă guvernul lor.

Și recuperează “pierderile”.

Euro sare, spre bucuria băncilor, statul se indatorează fără număr, la comisioane tot mai mari, dispare 114, dispar supraaccize, se renunță la liberalizarea treptată ci se merge pe cea directă a sistemului energetic, se listează la Bursă ultimele hățuri din economia reală ale statului, se cheamă FMI.

Și pentru ceilalți…se strânge cureaua.

Dar cum majoritatea a votat și va mai vota cu Iohannis și cu PNL și USR, nici nu mai avem ce comenta. Ne-am sărăcit democratic.

Ah, că bună parte din electorat a votat contra PSD, de fapt, convins de influenceri și de media că PSD e rău și când le face bine, asta e altceva.

Asta e doar dovada că cei 44% de puști de 16 ani ce au fost depistați ca fiind analfabeți funcțional nu sunt singuri. 66 % din romanii interesați de politică, 6,5 milioane de la referendumul din iunie, au arătat că sunt dispuși să facă pipi în propriul lor portofel doar pentru că au aflat pe net că așa se învinge ciuma roșie….

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Alexandru Duca

Luminița Arhire: REZULTATELE TESTULUI… „PISA MAMII EI DE VIAȚĂ”!

MOTTO: „România are cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani la testele PISA 2018. Scorul obținut a este în scădere față de ultimele două testări la care România a participat (2012 și 2015) la toate cele trei domenii testate: citire, matematică și științe, potrivit rezultatelor PISA 2018 publicate de către directoratul pentru Educație al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Procentul de analfabetism funcțional este de 44%, în medie, în creștere față de 2015. Rezultatele PISA arată performanța sistemului de învățământ.” (EDUPEDU.ro, 3 decembrie 2019)



De când cu testul PISA pentru evaluarea cunoștințelor puberilor de 15 ani, România a făcut saltul calitativ de la calculul suprafeței cercului la alinierea familiei în living-room după înălțime, măsurarea atentă a exemplarelor care o compun și notarea staturii fiecărui membru… după care iar s-a blocat NET-ul de-atâta căutare a formulei mediei aritmetice… drace! dacă îi dădeau lui Dăncilă problema asta cu „…Într-o clasă sunt 25 de fete. Înălţimea medie a acestor fete este de 130 cm. Explicaţi cum a fost calculată înălţimea medie…” ar fi știut oare să răspundă? Dar Klaus ar fi pufnit iar în râs când l-ar fi întrebat cu sfială Ion M. Ioniță, fără a aștepta, bineînțeles, vreun răspuns ?

Așa că tot reporterul de teren nu mai este, de ieri, specialist în calculul ariilor, și nu mai face parte nici măcar din mass-media, ci a devenit, peste noapte, parte din mass-MEDIA-ARITMETICĂ!

Doamna ministru de la Educație, Monica Anisie, a zis că nu trebuie să intrăm în palpitații: cu alte cuvinte, dacă la MCV suntem lamentabili (spre deosebire de Bulgaria care e așa de bună la anticorupție, de parcă ar fi avut-o pe Codruța în fruntea Parchetelor, nu alta!) la ce ne-ar folosi nouă să fim cei mai buni la învățătură? Adică, ne-am obișnuit să fim „prostul clasei”- ăla care ronțăie creta, care scrijelește #ȘÎEU pe bancă și nu vine la meditațiile colective… ăla de e chemat la cancelarie mai mereu… Ei, ce-i drept, prost-prost, dar dă bani la FONDUL CLASEI, vreo 2% din tot ce are prin buzunare, la CEC sau sub saltea… dă, săracu, ce să facă… doar așa mai pică o șapcă, un dineu, o felicitare de Crăciun… cu „Sărbători de iarnă fericite”, cum e corect din punct de vedere politic, ca să nu ofenseze cu creștinismul lui anacronic alte neamuri, mai evoluate.

„Nu trebuie neapărat să ne îngrijorăm de această evaluare a testelor PISA, e o evaluare internaţională. Accentul la aceste evaluări internaţionale nu cade neapărat pe ce ştiu elevii, ci pe aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de viaţă”, a zis Monica Anisie, la DIGI 24.ro, pe 3 decembrie 2019.

Tocmai din această cauză, ca să „aplice în situații concrete de viață”, cetățeanul și-a aliniat familia, în ordinea înălțimii, și a măsurat… Au fost și probleme… în unele cazuri, ruda din mijloc, de-a naibii, nu măsura fix 130 cm, ca în problema din testul PISA, și atunci blocajul a fost total!

Aud că „societatea civilă” hastagistă care a cam șomat din pricina schimbării intempestive de guvern, de-a trebuit să-și înghită cu noduri sloganul CIUMA ROȘIE care-i urca, într-o amplă regurgitație, pe esofag, gata-gata să dea pe-afară în mitinguri civilizate, asezonate cu cataroaie și cocteiluri Molotov, pregătește o ieșire în stradă împotriva ministresei de la Educație.

„Elena Calistru, președintele organizației Funky Citizens, a rămas șocată de ce a putut să declare noul ministru al Educației. «Nu știu cât de bine o fi pregătită doamna ministră de la Educație, însă eu dacă aș fi în locul ei, m-aș feri de vorbit în public. Am auzit-o acum la Digi24, în dialog cu Roxana Lăzărescu, și am impresia că ar trebui să stea ascunsă în birou.(…) Întrebată de soluții, am auzit numai vorbe goale, aceleași clișee, bâiguieli. Corecte, dar insuficiente. Știu, nu se pot face miracole peste noapte. Dar zău dacă văd vreun rost în a ieși să vorbești dacă nu ai nimic de zis.» Pe Facebook, sibienii au anunțat că vor merge în fața sediului PNL Sibiu, condus de Raluca Turcan, cea care, din poziția de vicepremier, are în coordonare chiar Ministerul Educației, și vor cere demiterea lui Anisie.”(ȘTIRI PE SURSE.ro, 4 decembrie 2019)

Dar de ce, dragilor? N-o fo’ bună doamna? Nu și-o făcut „treaba”? Eu zic s-o mai lăsăm până la primăvară, ca pe nevasta infidelă a ardeleanului, că poate se îndreaptă!

Mă întrebați cine sunt Funky Citizens? Păi, sunt ăia cu anticorupția-n gură din sculare în culcare și care, pe această temă, au produs cele mai jalnice acțiuni, cam de nivelul băieților celor de la VĂ VEDEM DIN SIBIU, care stau cu ochii beliți în geamul PESEDEULUI din 11 decembrie 2017 și nu li se pare nimic plictisitor sau în neregulă în chestia asta. Nu mă întrebați din ce „programe trăiesc” Funky Citizens.

Dar ce-i simpatic la ei e că sunt foarte hotărâți și consecvenți. Și că au principii! Ei sunt aceia care pe pagina de Facebook din 18 noiembrie 2019 publică următorul anunț tulburător:

„Te-ai săturat de combinații și pomeni electorale? Fă-te observator la vot!”

…îndemnând astfel cetățenii să repudieze clasica găleată a scrutinelor trecute și să treacă la pomeni mai serioase… așa că peste patru zile, pe 23 noiembrie 2019, publică senini, pe aceeași platformă :

„Ecusoanele de observatori permit accesul în secție pe toată durata operațiunilor electorale, de la deschiderea secției și până la numărarea voturilor, inclusiv. Va fi deci o zi lungă pentru observatori, așa că McDonald’s Romania s-a gândit să le facă cinste cu un «meniu de observator». Tot ce trebuie să faceți e să arătați ecusonul de observator independent la unul din restaurante.”

în traducere, puișorilor, „pomenile” electorale recomandate de noi sunt mai sățioase ca pomenile lor! Iar „combinațiile” către care vă sfătuim să vă îndreptați atenția constau într-un Mc Toast sau un Mc Puișor, o porțioară de cartofiori și o cafeluță… deoarece combinațiile „funkiste” sunt totdeauna mai finuțe, mai „cool” și mai cu diminutive decât ale altora!

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

Avocatul Gheorghe Piperea: “Neo-feudalii care corup societatea”

Combaterea inegalității și a sărăciei va fi principala temă a anului 2020 în România. Cauza acestor probleme inerente capitalismului de grotă din România este abuzul de putere economică, apanaj al marilor neo-feudali ai economiei, care corup totul în societate, de la politică, la administrație, la educație și la cultură main-stream.



Scopul lor – păstrarea controlului economiei, prin monopol, rente, privilegii și exclusivități.

Instrumentul lor predilect – mita pe față sau ascunsă sub formă de sponsorizări, salarii, onorarii, posturi în șefimea corporațiilor, consecutive funcțiilor birocratice înalte sau demnitatilor în cadrul autorităților care pot asigura atingerea zisului scop.

Cine sunt acesti neo-feudali?

În Romania sunt 100 de companii care realizează mai mult de trei sferturi din PIB. Plusvaloarea realizată aici este puțin sau deloc impozitată. Chiar și taxele, impozitele și contribuțiile pe muncă sunt optimizate fiscal. Aproape nu există directori care să aibă rezidență fiscală în România. Majoritatea sarcinii fiscale este exportată în țările de sediu ale multinaționalelor sau de domiciliu al directorilor “expați”. De aici rezultă toate deficitele bugetare din ultimii 12 ani în care PIB-ul României s-a dublat.

Ca să își păstreze câștigurile de cazino, și astea aproape neimpozitate, precum și privilegiile pe care li le pun la picioare autoritățile de stânga-dreapta, acești 100 plătesc, conform celor de mai sus.

Dar acești 100 mai au un mare avantaj – legiuitorul le oferă legi, partidele, președintele, instanțele și CCR îi „apăra” de legi favorabile consumatorilor, menite a reduce povara datoriilor și inegalitățile economice, iar organele represive le elimină treptat concurenții și criticii, prin dosare și urmărire informativă conformă cu protocoalele secrete (ignorate de MCV – ul vieții) și, în același timp, îi omit sistematic de la cercetarea penala pentru dare de mită și trafic de influență. Pentru serviciile secrete române, interesul național este interesul celor 100. Nu educația, sănătatea, securitatea energetică, infrastructura critică și viitorul acestei nații, ci interesul celor 100.

Acestia sunt neo-feudalii!

Pe vătafii lor îi știți deja – șefimea bancară, în frunte cu faraonul, cadru de nădejde al vechii Securitati și stâlp al neo-securității, Manole cel veșnic ferice.

Cu aceste teme voi organiza o masa rotundă, în data de 23 ianuarie 2020, la care vor participa lideri de opinie și politicieni care nu gândesc în paradigma scopului acestor neo-feudali și nici nu au a se teme de aparatul represiv al statului pus în slujba celor 100.

Vă voi da detalii din timp, măcar pentru a va gândi că măcar unii dintre noi încă nu s-au dus după fenta neo-feudalilor.

Autor: Gheorghe Piperea

Sursa: Cotidianul

Tăierea pădurilor românești, o afacere de 2,5 miliarde de euro

Afacerile din domeniul exploatărilor forestiere și prelucrării lemnului vor atinge în 2019 cel mai ridicat nivel din istorie. Cele peste 6000 de firme care activează în acest sector vor înregistra afaceri estimate la peste 2,5 miliarde de euro, cu peste 100 milioane de euro mai mult decât în anul trecut, arată o analiză realizată de Frames. O statistică recentă, dată publicității de Greenpeace, estima că România pierde în fiecare oră peste 3 hectare de pădure. În absența unei legislații care să limiteze dispariția ,,aurului verde’’, cu autorități preocupate doar la nivel declarativ de starea pădurilor, defrișările masive, legale sau ilegale, s-au accentuat în ultimii ani.



Cum business-ul este unul relativ simplu și insuficient reglementat, pădurea a atras tot mai mulți investitori preocupați să taie cât mai repede și cât mai mult, în căutarea unor profituri cu multe zerouri. Așa s-a ajuns ca numărul firmelor active din domeniul exploatărilor forestiere și prelucrării lemnului să crească semnificativ din 2010 și până în prezent, de la 3937 la 6189 de firme în 2018 (cod CAEN 220 și 1610).

Potrivit Frames, afacerile companiilor au atins, cumulat, în 2018, nivelul de 11,43 miliarde de lei (2.4 mld.euro), în creștere cu 800 milioane de lei față de aceeași perioadă a anului precedent și la un nivel dublu față de 2010 (5,48 mld.lei). Și profitabilitatea sectorului a urmat aceeași tendință, crescând de la 480,1 milioane lei în 2010 la 678,1 milioane lei în 2018. ,,2019 a adus o creștere a business-ului la nivelul întregului sector, cu focus pe zonele forestiere din Bucovina, Maramureș și Moldova.

Firmele au investit semnificativ în extinderea operațiunilor, de la utilaje la forță de muncă, iar estimările merg către un nou nivel record al cifrei de afaceri, de peste 2,5 mld.euro’’, afirmă analiștii companiei de consultanță.

Potrivit datelor Frames, în 2018, în domeniul exploatării forestiere activau 3305 firme, cu 15.480 de angajați. Acestea au încheiat anul cu afaceri de 3,68 miliarde lei și un profit cumulat de 320,8 milioane lei. Pe de altă parte, sectorul prelucrării lemnului (tăierea și rindeluirea lemnului) înregistra, anul trecut, 2884 companii active, cu 23.590 angajați. Afacerile acestor firme depășeau cifra de 7,74 miliarde lei, profitul înregistrat fiind unul semnificativ, de 357,2 milioane lei. ,,După 30 de ani de capitalism, România a ajuns o țară secătuită de resurse. De la petrol la gaze, ape minerale, aur și păduri, autoritățile au vândut resursele țării pe redevențe infime. Pădurea a devenit un business de succes, într-o țară prea puțin preocupată de ecologie, de sustenabilitatea resurselor, de aerul curat, de viitor’’, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.

HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL, companie redenumită HS TIMBER PRODUCTIONS SRL, reprezintă, de ani de zile, cel mai important jucător din piață. Performanța ei economică spune, poate cel mai bine, povestea exploatării pădurilor României.

Potrivit analizei Frames, compania austriacă, cu sediul în București, a încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri de 1,78 miliarde de lei (374 milioane euro) și un profit de 34,5 milioane de lei (7,23 milioane euro). ,,Austriecii au înregistrat, anul trecut, un profit redus în comparație cu cel înregistrat în anii de glorie din perioada 2010-2016, când raportau profituri constante de peste 200 milioane de lei, recordul fiind stabilit în 2013, de 431,4 milioane de lei. Însă, pe ansamblu, compania reprezintă cel mai mare și puternic jucător din piață’’, afirmă analiștii. Compania austriacă angaja, anul trecut, 1779 de persoane, nivel dublu față de anul 2008.

Pe locurile următoare în topul companiilor implicate în exploatarea ,,aurului verde’’ al României în 2018 se află Kostamonu Romania SA, din Mureș, cu afaceri de 705,2 milioane lei (160,3 milioane euro) și Karelia Upofloor SRL, din Maramureș, cu o cifră de afaceri de 180,5 milioane de lei (41 milioane euro). În cazul ambelor firme, creșterea afacerilor este una semnificativă în ultimii 10 ani. În 2010, de exemplu, Karelia Upofloor SRL raporta un business de ,,numai’’ 50,4 milioane de lei, iar în 2015 de 84,5 milioane lei.

Kostamonu Romania SA a marcat o creștere de business și mai mare, de la 158,1 milioane lei în 2010 la 705,2 milioane de lei anul trecut. Clasamentul este completat, în ordinea cifrei de afaceri, de Barlinek România SA (Bacău) cu afaceri de 156,1 milioane lei (35,5 milioane euro), Xilobaia SRL (Maramureș), cu 119,9 milioane lei (27,2 milioane euro), Lacul Codrilor SRL (Alba) cu 92,2 milioane lei (21 milioane euro), Silvania International Prod SRL (Bistrița-Năsăud) cu 89,7 milioane lei (20,4 milioane euro), Forestar SA din Bacău (69,4 milioane lei/15,8 milioane euro), Cerasus Avium SRL din București (63,4 milioane lei/14,4 milioane euro) și Virix Prod SRL din Dâmbovița (55,1 milioane lei/12,5 milioane euro).

Din punct de vedere regional, cele mai multe firme funcționează în Suceava (758), Harghita (451), Argeș (382) Maramureș (334), Vrancea (332), Neamț (316), Bistrița Năsud (275), Bacău (236) și Bihor (235). Potrivit analizei Frames, media cifrei de afaceri era, în 2018, de 1,59 milioane de lei și un profit de aproximativ 100.000 lei, în condițiile în care peste 90% dintre firme activau în zona microîntreprinderilor. ,,Radiografia business-ului din acest sector arată că piața este controlată, în mare parte, de câțiva jucători care realizează peste 80 la sută din cifra totală de afaceri. Este un business care crește de la an la an și în care investitorii străini, în special cei austrieci, olandezi, britanici, ciprioți, polonezi și francezi, se află în prim-plan’’, afirmă analiștii de la Frames.

Dincolo de afacerile legale din sectorul exploatării lemnului, piața neagră a lemnului a crescut spectaculos, reușind să depășească, ca volum, segmentul monitorizat de stat. Potrivit datelor de la Inventarul Forestier Național, din România sunt tăiați, anual, 38,6 de milioane de metri cubi de lemn. Din această cantitate, doar 18,5 milioane de metri cubi reprezintă tăierile legale, pentru care se plătesc taxe, restul de 20 de milioane de metri cubi fiind arbori extrași fără nicio formă legală, în mare parte din pădurile
proprietate privată. ”Diferența de la 18,5 milioane de metri cubi la 38,6 milioane metri cubi reprezintă tăieri neautorizate. Astăzi, cele mai mari probleme de tăieri neautorizate le avem în pădurile proprietate privată, apoi în pădurile autorităților publice locale și, pe locul trei, în pădurile administrate de RNP Romsilva”, declara, zilele trecute, ministrul Mediului, Costel Alexe. ,,Situația din zona exploatărilor forestiere și prelucrării lemnului tinde să se agraveze de la an la an, pe măsură ce cererea de export de lemn din România crește semnificativ, iar autoritățile întârzie să ia măsurile necesare combaterii fenomenului tăierilor ilegale’’, arată
analiza Frames.

Potrivit analiștilor, tăierile ilegale trebuie pusă în legătură directă și cu situația firmelor din domeniu. ,,Cum majoritatea firmelor sunt din zona microîntreprinderilor, iar media creanțelor este destul de ridicată, acestea nu au destul capital să supraviețuiască condițiilor din piață și, posibil, ca multe dintre acestea, având și un personal redus, să activeze la limita legii în scopul de a-și păstra business-ul pe linia de plutire’’, arată analiza. Analiștii spun că și statul este vinovat, în mare parte, de extinderea
fenomenului tăierilor ilegale de arbori din păduri. ,,Dincolo de cazurile prezentate de massmedia, de sesizările ONG-urilor care au arătat că printre beneficiarii tăierilor ilegale s-ar afla inclusiv fabrici cunoscute de cherestea și mobilă din România, nu am
înregistrat, din păcate, decât victime (un mort și alte 16 cazuri de agresiune asupra personalului silvic al Romsilva în 2019) și prea puține acțiuni penale, măsuri administrative îndreptate împotriva celor care taie ilegal pădurile’’, arată analiza.

Potrivit experților, trebuie făcută o diferență clară între cei care exploatează legal pădurile din România și cei care o fac ilegal.
,,Este esențial, pe de altă parte, ca noul Guvern să vină cu măsuri concrete care să protejeze pădurile și să limiteze, la un nivel drastic, tăierile de arbori. Interzicerea exporturilor de lemn, cel puțin pentru o perioadă de câțiva ani, ar putea fi o soluție viabilă pentru mediu, însă dezastruoasă pentru business-ul din acest sector. Astfel că trebuie găsită o soluție de echilibru, care să stimuleze exploatarea sustenabilă a pădurilor. O reglementare mai strictă a acestui domeniu, inclusiv prin creșterea semnificativă a taxelor pentru exploatarea lemnului, similară cu cea practicată în alte țări occidentale, pare a fi cea mai bună soluție’’, se mai spune în analiza Frames.

Autor: Cosmin Pam Matei

Sursa: Cotidianul

Dan Diaconu: ”Şocul auto. Bomba e pe cale să le explodeze în faţă tuturor!”

Suntem deja în criză. O criză începută perfid, fără titluri mari în presă, fără alerte pe televiziuni sau isterii pe reţelele de socializare. De data aceasta isteriile se desfăşoară în cabinetele ferite de ochii publicului, unde executivii marilor companii şi consiliile de administraţie fac tot felul de scenarii. O să intrăm azi într-un domeniu care ne va afecta drastic în perioada imediat următoare: industria auto.



În luna noiembrie a anului curent, la Frankfurt, a avut loc o întâlnire misterioasă între executivii de rang A ai industriei auto germane şi experţi de primă mărime. S-au discutat problemele industriei şi, mai ales, motivul pentru care scăderea abruptă de profitabilitate va face ca întreaga industrie să treacă pe minus de anul viitor. Reglementările legate de emisiile de CO2 vor pune întreaga industrie în faţa unei situaţii fără ieşire.

După ce ani de zile trepăduşii din industrie s-au ascuns în spatele PowerPoint-urilor frumos desenate, bomba e pe cale să le explodeze în faţă tuturor. Problema stringentă e că, la ora actuală, este tehnologic imposibil să respecţi normele de poluare care vor intra în vigoare din ianuarie 2020. Parcurile auto ale dealerilor sunt pline cu maşini întrucât, pentru a-şi rostogoli datoriile, producătorii auto aveau nevoie să „facă dovada” în faţa bancherilor că produsele lor au căutare. Mai mult, ca să fie treaba şi mai proastă, liniile de producţie continuă să scoată, în cadenţa cunoscută, maşini depăşite tehnologic pe bandă rulantă. Cui le vor vinde, Dumnezeu ştie! În aşteptarea unei minuni, executivii continuă să se comporte ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic. Însă de întâmplat se vor întâmpla multe.

Revenind la întâlnirea misterioasă de la Frankfurt, în urma acesteia au început să răsufle informaţiile legate de concedierile masive care se pun la cale în industrie. Singura soluţie pentru respectarea reglementărilor legate de emisii este electrificarea. Iar electrificarea aduce de la sine o simplificare. Întreg know-how-ul legat de motoarele cu combustie internă devine junk, iar armatele de ingineri pe care, până mai ieri, se băteau producătorii auto, devin un balast de nesuportat. Cine mai are nevoie de întreaga tehnologie complicată şi de actualii guru ai motoarelor clasice în condiţiile în care motorul electric simplifică radical totul? Însă, când ne întrebăm cine are nevoie de toate acestea, ar trebui să ne întrebăm şi cine mai are nevoie de toate acele imense hale? O maşină electrică o poţi produce într-un garaj. Pentru producătorii actuali, electrificarea înseamnă reducerea spaţiului de producţie cu cel puţin 2/3. Iar în ceea ce priveşte angajaţii raportul e similar.

De-aceea Mercedes a anunţat că face planuri pentru concedierea rapidă a 20 000 de angajaţi. Iar acesta e doar primul val! Industria auto germană angajează direct peste 850 000 de oameni. Se estimează că în Germania se vor pune pe liber aproximativ 50 000 de angajaţi din industria auto doar până la sfârşitul acestui an, adică până „mâine”! Pentru ca treburile să arate şi mai urât, majoritatea producătorilor sunt obligaţi să-şi împartă producţia cu pieţele pe care vor să vândă pentru a evita suprataxarea. Aşa se face că „ultra-profitabilele” fabrici germane – care produceau local şi exportau în draci – sunt obligate să producă doar pentru Europa. Producătorii care vor să vândă sunt obligaţi să-şi facă facilităţi de producţie pe pieţele mari, precum SUA şi China. Şi, ca să fie treaba frumoasă, declinul vânzărilor se manifestă stringent şi pe pieţele altă dată campioane. China pare mult prea plină de automobile, iar pe americani n-ar mai trebui să-i luăm în considerare în condiţiile în care acolo avem de-a face cu „economia de forceps”.

În Europa-mamă situaţia e mai nasoală decât peste tot. Îmbătrânirea populaţiei a condus la o slabă apetenţă a publicului pentru „o nouă maşină”. Falsa revigorare pusă la cale de politicieni prin încurajarea imigraţiei n-are nicio şansă să producă vreo piaţă pentru industria auto. În afara faptului că „noii europeni” au standarde slabe în ceea ce priveşte calitatea maşinii, ei în principal se uită mai degrabă cum să fure o maşină decât să cumpere una. Şi-n niciun caz una nouă!

Nu-i de mirare că, în faţa acestor realităţi, chiar şi specialiştii moderaţi în aprecieri, precum Ferdinand Dudenhöffer, directorul Centrului de Cercetări Auto al Universităţii Duisburg-Essen, văd o pierdere de cel puţin 250 000 de locuri de muncă în următoarea decadă.

Dacă în Germania e un asemenea jihad, oare cum va fi în restul ţărilor. Aici vine o surpriză neplăcută pentru noi. România e al cincilea angajator în industria Auto din Uniunea Europeană(185k angajati), după Germania(850+k), Franţa(223k), Polonia(203k) şi Anglia(186k). Suntem urmaţi de cehi(177k) şi italieni(163k).

Să vedem acum ce înseamnă contagiunea. Cehia Ungaria şi Slovacia cunosc foarte bine algoritmul propriu: fiecare 10 procente de scădere a producţiei auto echivalează în aceste ţări cu o diminuare a PIB-ului cu 1%! Ungaria pare să-şi fi făcut un plan de backup, iar Polonia unul de câştig întrucât ambele ţări sprijină dezvoltarea facilităţilor de producţie a acumulatorilor auto. Cehii creionează un program naţional de depăşire a problemelor care vor urma. Slovacia se bazează în continuare pe costurile mici şi situarea într-o poziţie geografică favorabilă care-o face foarte uşor de integrat în orice combinaţie posibilă.

Aţi auzit ceva de România? Pe-aici nu se spune mai nimic, în condiţiile în care, un picaj al Industriei ar afecta la modul dezastruos opt dintre cele mai dezvoltate judeţe ale ţării. A făcut cineva un plan de backup? Mai mult, spre deosebire de celelalte ţări, România e expusă pe producători auto cu probleme majore. În timp ce nemţii au înţeles că urmează o perioadă de provocări masive, Renault-ul se zbate în lupte intestine şi va urma veşnica şi păguboasa cale trasată de statul francez, în timp ce Ford-ul nu-mi dau seama dacă încă mai există pe piaţă. Şi dacă mai există nu înţeleg de ce.

Nu vreau să vă îngrijorez, dar industria auto are o contribuţie de peste 14% în PIB-ul ţării. Expunerea disproporţionată pe această industrie ne face vulnerabili în faţa primului val al crizei. Politicienii noştri, ca de fiecare dată, sunt rupţi de realitate. Mă rog, nu prea mai sunt nici politicienii ai noştri întrucât, după cum aţi constatat, suntem conduşi exclusiv de gauleiteri, grofi şi alte asemenea jivine. Iar scopul lor în ceea ce priveşte România e strict acela de jefuire a ei. Ştiu că m-am întins ceva mai mult azi, dar am zis să vă arăt dincotro bate vântul şi să vă avertizez cam care e zona din care o să înceapă să vă usture.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Binele nu face zgomot, zgomotul nu face bine

Tot mai des, aud despre moda aceasta de a face voluntariate de milostenie în țări exotice precum Nepal, salvând sau agitând spiritele copiilor din din orfelinatele de acolo, învățându-i limbi străine sau orice alte activități mai mult sau mai puțin educative. Semn că, așa cum s-a mai zis răuvoitor despre noi, dacă e să aducem aminte de latura mai puțin armonioasă a poporului, a românului în general, care a pupat întotdeauna mâinile străinilor mai degrabă decît să-și aprecieze propriile valor. Astfel că Mentalitățile diferite sunt atrăgătoare pentru frivolii noii religii care răsare la orizont: pseudospiritualitatea new-age sau închinarea la niște idoli.



După ROADE ÎI VEȚI CUNOAȘTE.

Deși la o primă vedere, publicul adoră asemenea exemple de bună purtare, scutindu-i pe acești intervenționiști buni samariteni ai ”departelui” de bunătate, în propria țară, lucrurile, psihologic vorbind nu stau deloc așa.

Nevoia compulsivă de a ajuta, este tot o nevoie, însă în secolul sinelui, al egocentrismului, nu ne mulțumim cu a da o bucată de pâine și sare aproapelui întâlnit pe străzile, ce-i drept, mai puțin atrăgătoare din țara noastră, așa că acești tineri cool adesea își umplu straița cu mii de euro, se îmbracă cel mai sărăcăcios posibil, și cu rucsacul în spinare, pornesc spre patrii ale altora, căutându-și mântuirea în cele materiale: împlinirea nevoii de a ajuta, și mai ales, trufia de a fi văzut și de către alții, nemărginita și defuncta senzație de a fi validat social ca fiind un om însemnat și bun. Căci ce am fi fără de un selfie în timp ce săvîrșim, cu duh sau fără, un act caritabil?

Copiii lor sunt mai deosebiți ca ai noștri? De ce? Păi în primul rînd acolo ți se permite să faci fotografii cu săvîrșirea binelui. Să te vadă o țară întreagă, să aplaude realizările tale, umplându-le vidul interior și așa care dă pe-afară. Căci dacă nu ar fi simțit nevoia aceasta astringentă de a face un BINE COLOSAL, demn de acțiuni de P.R: organizate abil, vidul nu s-ar fi perpetuat mai apoi, avînd ca efect întreaga scenetă publică a acțiunii caritabile.

Astfel că, întorcându-se de acolo într-un soi de marș egotic triumfal, oamenii aceștia adesea (cred ei că) descoperă chintesența vieții, nemurirea și te miri ce alte năzbîtii filosofico-existențiale de parte greșită (înțelese prost, ratate, superficiale), izgonind din ei, inconștient sau cu bună știință, fărmâne însemnate de smerenie. Adică momentul acela cînd nu vrei să spui nimănui pe cine ai ajutat, ci vrei doar să nu afle nimeni, trăind lăuntric în mod tainic bunătatatea supremă și mila izvorîte de mai de Sus. Astfel că ajung un model și pentru ceilalți. Magnetismul care îi cuprinde are efect în lanț: și alții își doresc frenetic la rîndul lor să salveze copiii din Nepal. (sunt rea, știu,dar adevărată)

Astfel s-a făurit acest curent social în rîndul tinerilor în special. Aceștia merg în tandem cu îndemnul lor spiritual, adesea descris pe scurt :fii nimic, nu face nimic, și stai și meditează mereu, aflându-te îmbăiat pe deplin în vibrația naturii, adică la nivel de regn vegetal, aflat în imposibilitatea  exercitării liberului arbitru, prin suprimarea liberă a lui, căci ”religia” lor, sistemul spiritual de tip totalitar nu permite ca acel om SĂ FIE EL acționar majoritar al propriului EU, și așa aproape muribund în urma practicilor de tot felul. În tandem cu aceasta, apare nevoia aceasta de a ajuta. Dar niciodată pe noi, pe ai noștri, pe românii amărîți. Ei put și sunt urîți, inculți și aflați pe o scară inferioară a evoluției, nu așa cum sunt nepalezii, de exemplu. Sau budiștii. Și deși fiecare popor are specificul său, frumusețea lui și bogăția spirituală ortodoxă a sa, cumva, acești tineri nu reușesc să vadă pădurea de copaci nicicum, astfel că îi regăsim perindați ”pe-afară”, prin triburi exotice, căutându-și sensul.

Nu văd adesea însă amărîții de la colț de stradă. Babele și moșii care vînd leurdă în piață și poartă cu ei izul supărător dar atît de învechit încât aduce aminte de zeci de ani importanți de viață.

NU văd adesea copilașii din orfelinatele noastre, care se cer iubiți, îngrijiți.

NU văd neputința românilor, în care ei adesea scuipă noroi, căci mulți dintre ei sunt rezistenți de partea greșită a baricadei

Nu reușesc să vadă goliciunea sufletelor pe lângă care trec pe stradă, atunci când afirmă cu trufia specifică tribului lor spiritovegetal  (îmi cer iertare față de plante, căci aproape că le-au subminat importanța și existența prin intruziunea lor) – când afirmă că e vina omului că a rămas fără casă, pe drumuri și că n-are ce mânca, amăgindu-se cu un soi de evoluție a fiecăruia, prin care se mint și mint și pe alții- că vezi-Doamne cei care sunt săraci- sunt inevoluați și mai puțin iubiți de Dumnezeu. (măcar de-ar pronunța cuvîntul: DUMNEZEU, însă ei se conectează cu sursa)

Nu au abilitatea emoțională necesară, în ciuda imaginilor de asertivitate maximă pe care le afișează în social-media pentru a vedea necesitatea grijii și intervenției umane de orice fel spre vindecarea și trezirea aproapelui, din ”somnul cel de moarte”, desconsiderând orice formă de demnitate națională.   … și multe nu au.

CITEȘTE MAI DEPARTE AICI

Autor: Andreea R. Hosu

Sursa: Trăsături din front

Luminița Arhire: ”DESPRE CIUMA ROȘIE, CU DRAGOSTE ȘI RECONCILIERE NAȚIONALĂ”

MOTTO: „1. Sintagma, deși a fost folosită în războiul propagandistic generat de tensiunile dintre totalitarismele istorice ale secolului XX, nu aparține în exclusivitate nazismului; faptul că a fost folosită și de propaganda nazistă nu înseamnă că semnificațiile ei sunt contestabile în totalitate;



2. Așa cum vedem din exemplul poemului Ciuma Roșie, sintagma (prin semnificațiile cuvântului ciumă) e o metaforă a pericolului și a morții și nu are o singură culoare. Orice pulsiune totalitară e ca o ciumă.(…) Și, cu siguranță, protestatarii au simțit acest pericol în momentul în care au scandat această sintagmă.”( Dumitru Tucan „Despre CIUMA ROȘIE, cu pedanterie”, CONTRIBUTORS.ro, 16 februarie 2017)

Păi, și unde-mi vine-un damf de „pupat toți Piața endependenței” în societatea românească matură și responsabilă, de mi se-ntorce stomacul pe dos ca o sacoșă din PVC pusă la uscat! Deci, gata! S-a ales președintele care trebuie și care e Goe al luʹ mamițica Europa și-acum hai cu „momentul T0”, că „și uitarea e scrisă-n legile-omenești” deci putem șterge cu buretele plăcuțele suedeze despre care Klaus ne spunea, cu sinceritate, că sunt simple opinii politice, scoatem din mitingeala revoluționară sloganul CIUMA ROȘIE, că e urât deoarece l-a folosit și Goebbels, nu mai urlă Marian Tivilic Ceaușescu: „Hoții! Huo! Nesimțiților!” și nu mai transmite Mălin Bot din diaspora reportaje incendiare având pe fundal niște cetățeni care au scris M**E PSD pe tricolor, ca să învioreze puțin cele trei culori. Iar președintele nu mai gândește despre pesediști că spun „…lucruri foarte ciudate, cum că mi-aș dori să-i adun undeva pentru reeducare. Bun, acuma… una la mână, nu este treaba mea, n-am de gând s-o fac. Doi, ca să reeduci pe cineva, prima dată trebuia să fie educat.” ( discurs de campanie, 18 noiembrie 2019 Ploiești) Deci, acum că a trecut campania electorală, dânsul nu mai crede că pesediștii sunt needucați și, ca urmare, nereeducabili… nu, nu, acum sunt băieți buni, frăgeziți corespunzător, numai potriviți să se alinieze la un T0 convenabil și civilizat.

Și pentru ce? Care este finalitatea acestui demers? Înțeleg că președintele a ținut cu prilejul Recepției oferite de Ziua națională a României, la Palatul Cotroceni, un „discurs echilibrat” (probabil că a schimbat consilierul rău care-i scria discursurile de campanie, cu consilierul bun care-i scrie discursurile de învingător). Înțeleg, de asemenea, că nu mai are nici o problemă cu „niște penali” care, la un moment dat „s-au cocoțat taman în vârful statului” și, ca dovadă, domnul Adrian Năstase, fost premier, cu două condamnări la închisoare cu executare la activ, oferite mărinimos de „statul de de drept” -varianta slăvită de Iohnnis- care „stat de drept” a dat sentințe „la tot cartierul” pesedist, a primit invitație la recepție. O mână întinsă? Nu cred așa ceva. E mai curând o semnalare arogantă și grosieră a realității că „dușmanul” a fost învins și că, de-acolo de unde l-a lăsat Klaus grămadă, nu mai are cum să se ridice. Așa că devine lipsită de importanță manipularea cu „fără penali…” care a produs deja efecte și nu mai este folositoare. Administrația prezidențială a dat și o explicație: Adrian Năstase a fost invitat „conform legii” în „calitate de decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce”. Sigur, e o explicație interesantă, dacă avem în vedere faptul că fostul premier a primit decorația în anul 2002… și că Administrația Prezidențială abia acum a observat „amănuntul”. „Conform legii” funcționează așadar, pentru Klaus, din an în Paști, când are el chef sau un interes ocult… Sau poate că domnul Adrian Năstase a fost invitat, an de an, la recepția președintelui Iohannis și nu a onorat invitația? Nu știu dacă au mai fost invitați și alți social-democrați, căci nu am găsit și alte nume în relatările din presă despre recepție.

Domnul Adrian Năstase a scris pe 2 decembrie 2019, după recepție, pe blogul personal:

„Vor urma cinci ani cu Iohannis – președinte la Cotroceni. România va avea nevoie de înțelepciune și de liniște pentru a construi. «Coabitarea» nu înseamnă doar relația dintre președinte și premier, de culori diferite. Ea poate înseamna și o relație civilizată între președinte și principalul partid de opoziție. Cu condiția ca Iohannis SĂ RENUNȚE LA RETORICA DIN CAMPANIE PRIVITOARE LA PSD. Discursul său, de aseară, a fost unul «normal» pentru o astfel de ceremonie, organizată cu ocazia Zilei naționale. Vom vedea mai departe…”

Semnul de întrebare din textul fostului premier al României nu a rămas însă nici măcar câteva ore fără răspuns, căci Werner Klaus citește blogul domnului Adrian Năstase și s-a grăbit să spulbere ambiguitatea, în aceeași zi, la ședința Biroului executiv al PNL, unde nu se știe ce naiba căuta președintele în capul mesei:

„Vreau să ofer cetățenilor ceea ce își doresc: o Românie fără PSD.(…) Să nu așteptați de la mine o schimbare de atitudine în această privință.”

Asta pentru ca lucrurile să fie clare. Adică, prietenii mei, așa cum știm deja din înțelepciunea populară, ficusul consacrat își schimbă discursul, daʹ năravul, ba!

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook