C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for General

Dezmințiri și dări în judecată. Excelent! Să iasă probele!

Share Button

Dezvăluirile din ultima vreme din spațiul politic românesc au avut o particularitate ce le sporește spectaculos credibilitatea: deși erau foarte grave, deși se bazau aproape exclusiv pe vorbe, probele materiale lipsind, practic, cu desăvârșire, ele nu au fost negate de cei atât de brutal acuzați. Și nici nu au fost urmate de acțiuni în justiție deschise de aceștia împotriva „odioșilor calomniatori”, pentru ultraj, pentru „reperarea” onoarei pătate sau pentru atâtea alte capete de acuzare ce ar fi putut fi invocate.



Doamna Kovesi, de pildă, cea mai vizată dintre toți, nu știu să fi dat în judecată pe Sebastian Ghiță, ori pe Traian Băsescu, ori pe Dan Andronic, deși fusese făcută de aceștia și agent american și procuror corupt și promotor de poliție politică și complice la deturnarea alegerilor prezidențiale și măsluitoare de dosare și câte și mai câte alte întruchipări ale răului, care sunt greu de dus și pentru un gangster cu obrazul tăbăcit, darămite pentru o doamnă sensibilă, distribuită pe post de zeiță a dreptății și încă figurând pe afiș cu acest rol de compoziție.

Lumea de pe margine a înțeles ce-a putut și ce-a vrut din această pasivitate. Ambasadorul SUA, de pildă, și-a pus ochelarii de sudură și, pentru el, toată flama scandalurilor ce părea a carboniza totul în jurul doamnei Kovesi nu a insemnat decât un simpatic foc de artificii, tocmai bun să pună în valoare un astfel de caracter de excepție.

Cei mai mulți însă (prostimea incapabilă de astfel de transfigurări) au tras concluzia că, dacă cineva îți spune că ești hoț și tu nu ripostezi în niciu fel, înseamnă că chiar te simți, cumva, cu musca pe căciulă. Sau, mai folcloric exprimat, că nu iese fum fără foc.

Au existat și înțelepți ai cetății care s-au extaziat în fața virtuților tăcerii. Ei au susținut sus și tare dreptul unora de a nu da socoteală. Pe principiul: câinii latră caravana trece.

Așadar, mucles pe toată linia. Ordin pe unitate. Doamna Kovesi, mucles. Participanții la „noaptea generalilor”, mucles. CSM, mucles, procurorul general pe burtă, cu capul în nisip, adică un mucles chiar mai profund.

Și, deodată, sare la luptă, stricând toată această armonie a respirației pe lângă căluș, Cristi Dănileț. După unii judecător, după alții jucător, oricum debordând de personalitate juvenilă, întră pe mai toate canalele de știri și dezminte mânios acuzațiile pe care i le aduce Dan Andronic. Că ar fi copiat ilegal documente din arhiva SIPA, că i le-ar fi dat doamnei ministru Macovei spre delectare și că, în fine, ar fi bramburit cu atâta talent prăfuitele dosare din cele două cămăruțe încât nicio reconstituire a situației inițiale să nu mai poată fi făcută după trecerea lui pe-acolo.

Ăsta bărbat! N-ai zice, după fotografie, dar faptele vorbesc. Dezminte, îl dă în judecată pe Andronic pentru calomnie, cere EVZ probe sau drept la replică.

Această ieșire din rând îmi provoacă o mare satisfacție. Vorbesc cât se poate de serios.

În fine, cineva pretinde probe!

Nu a cerut probe Kovesi, că a fost în vie, la Ghiță. Dece? De teamă să nu-i fie, cumva, prezentate!

Nu a cerut probe Kovesi că a participat la „Noaptea generalilor”. Dece? Din același motiv!

Și acum se trezește zbanghiul ăsta de Dănileț să facă pe ultragiatul. Să mute circul din presă în sala de tribunal. De parcă n-ar ști, din teoria șantajului, că în momentul în care probele sunt scoase la vedere, partida e pierdută. Cred că doamna Macovei este foarte nemulțumită de indisciplina pupilului ei.

Eu de-asta mă bucur! Ai probe, Andronic? Să le vedem. N-ai probe? Suportă consecințele!

Ce bine ar fi fost ca, după același model, Kovesi și Coldea să-i ceară probe lui Băsescu (adică înregistrările cu care atât s-a lăudat)) că discuția de la el din birou, aceea cu arestarea lui Mustață și numirea în completul de judecată a Cameliei Bogdan, chiar a avut loc. Iar dacă nu poate prezenta aceste probe, Băsescu să fie judecat și condamnat pentru calomnie.

Sunt convins că probe există pentru lucrurile grave relatate de Ghiță, de Băsescu, de Andronic. Toți băieții ăștia, care s-au hrănit cu pildele securității, au reflexul strângerii de probe in sânge. Înregistrări audio – video pe șest, copieri clandestine de documente, păstrarea de contracte și înțelegeri compromițătoare. Le au dar le țin doar pentru intimidare. Căci, cele mai multe dintre ele, odată scoase la lumină, îl incriminează nu doar pe șantajat ci și pe șantajist. Și, pe deasupra, sunt și pierdute ca muniție. Un proiectil netras are potențial. Un proiectil tras reprezintă o șansă mai puțin pentru viitor.

E nevoie de ceva care să scoată acest joc din zodia cacealmalelor. Ceva care să-i facă pe protagoniști să dea cărțile pe față iar potul să se ia pe bune. Adică în folosul țării și nu în folos personal, egoist.

De-asta, repet: salut reacția lui Danileț, pe lângă scenariul găștii. Cum salut, deasemenea, răspunsul SRI care afirmă că nu ar fi adevărată afirmația lui Andronic că, timp de o lună, camerele de supraveghere a arhivei SIPA n-au mers. Dacă SRI are dreptate, înseamnă că există înregistrările făcute de acele camere în perioada sensibilă pusă în discuție, deci există o posibilitate simplă de a afla cine, cum și de câte ori a pătruns în arhivă în luna cu pricina.

Și mai e ceva: admițând că Dan Andronic a avut niște erori în ultimul său episod, iată cum cei acuzați pe nedrept (Danileț și SRI) au sărit instantaneu să se apere, să protesteze și să prezinte adevărul lor. Nu la fel ar fi sărit și Laura Kovesi dacă ce se spune despre ea în „Noaptea generalilor” (și nu numai…) ar fi fost neadevărat?

Negând negația, înseamnă că Laura Kovesi tace pentru că se știe vinovată și pentru că știe că există probe ale vinovăției ei. Chiar dacă, până în prezent, acestea nu au fost încă scoase la lumină.

Logică matematică elementară!

Sursa: Contele de Saint Germain

Share Button

Ioan Mircea Pașcu: ”Aceasta este fața hidoasă, sulfuroasă și bolnavă a celor două mandate ale lui Băsescu și a impactului lor devastator asupra României!”

Share Button

Cum s-a ajuns aici?



“Este simplu”, vorba domnișoarei din reclama tv pentru nu stiu ce medicament: Basescu si ai lui – Macovei included – au construit doua “sisteme” perfecte, unul pentru devalizarea României in beneficiu propriu, altul de protectie a acestui mecanism, cu pivot in controlul asupra justiției.

De remarcat ca al doilea sistem, cel de “protectie” avea, la rândul lui, dubla valența: pe de o parte, mușamalizarea oricăror tentative de interferența cu jaful organizat practicat de respectivii “apărători ai independeței justiției”, pe de alta parte, haituirea si eliminarea adversarilor, fie politici, fie din zona economică, adică spațiul unde își satisfăceau respectivii pofta bolnava de îmbogățire.

Iar funcționarea celor doua “sisteme” a fost asigurata prin promovarea in punctele cheie a unor oameni compromiși, controlabili prin șantaj si amenințări (vezi si cazul Arhivei SIPA, sau DGPI), prin crearea unui vast angrenaj al “complicităților reciproce” (ma dai “in gât”, te dau si eu “in gât”!)

Numai ca, procedând așa, Basescu si ai lui au asigurat si inevitabila lor prăbușire.

Amplele dimensiuni si marele număr de persoane implicate au făcut inevitabila dezvăluirea, la un moment dat, a întregului eșafodaj, care se prăbușește acum, iată, intr-un val de dezvăluiri si scandaluri.

Acestea ne arată abia acum adevarata fata hidoasa, sulfuroasa si bolnava a celor doua mandate ale lui Basescu si a impactului lor devastator asupra României.

Autor: Ioan Mircea Pașcu

Sursa: Ioan Mircea Pașcu

Share Button

Ion Cristoiu: Klaus Iohannis e slugarnic sau semidoct? Sau și una și alta?

Share Button

De Ziua Europei, moment pe cale de a aminti, prin unsuroasa prea plecare românească faţă de Cei Mari, de Aniversarea Revoluţiei din Octombrie de pe vremuri mai apropiate şi de Ziua lui Adolf Hitler de pe vremuri mai depărtate, Klaus Iohannis a acordat un interviu site-ului Calea europeană.



Site-ul e condus de Dan Cărbunaru, cel care, la Roma, a folosit prilejul unui interviu tot cu Klaus Iohannis pentru a-i pune pe fund un pupoi ca o ștampilă de Cartea Recordurilor, urmat de întrebarea: V-a plăcut, nu-i aşa? Mai doriţi unul? Am un chintal de buze puse deoparte pentru dumneavoastră.

Şi de astădată pupăciosul nu se dezminte. Una dintre întrebări se transformă într-un elogiu adus interlocutorului:

„În 2005 aţi asistat la ceremonia de semnare a Tratatului de Aderare. Aţi reuşit, prin intermediul Sibiului, să arătaţi europenitate încă de la un moment în care ţara noastră nu făcea parte formal din Uniunea Europeană. Au trecut de atunci atîţia ani. Astăzi, generic vorbind, sînteţi prezent alături de liderii europeni la momente importante – mă refer la Declaraţia de la Roma – în care încercaţi să ranforsaţi acest proiect după ce în Parlamentul European au fost votate trei rapoarte politice relevante pentru modul în care europenii îşi doresc viaţa lor împreună. Domnul Juncker, prin intermediul Cartei Albe, propune cel puţin cinci variante de a merge împreună. Ce ar trebui să ştie românii în acest context?”

Cam așa sună întrebările puse de un ziarist prezidențial lui Klaus Iohannis.

Luni seara, sculat în picioare, ca la imnul de stat, pentru că ținea în gură numele și prenumele lui Klaus Iohannis, Rareș Bogdan, un al ziarist prezidențial, a adus un elogiu interviului semnat de Dan Cărbunaru.

Un pupic pe fundul lui Dan Cărbunaru.

Avînd în vederea că lucrătorul de la Calea europeană l-a pupat în fund pe Klaus Iohannis, putem spune că Rareș Bogdan a inaugurat luni seara pupatul în fund prin intermediar.

După cum era de aşteptat, pe parcursul interviului, a venit vorba și de admiterea în Spaţiul Schengen, deja un vis irealizabil pentru români, din simplul fapt că unele state din Europa se opun. Fireşte, cînd vine vorba de dat din gură, respectivele state – Olanda, mai ales – invocă aspecte ale politicii interne din România, aspecte care – vezi Doamne! – ar crea suspiciunea că Moldo-Valahia nu se ridică la standardele statului de drept. În realitate, opunerea la admiterea României în Schengen ţine exclusiv de politica internă a statelor care se opun. Ascensiunea populismului, impulsionată şi de fenomenul terorismului, își are una dintre cauze și în ostilitatea tot mai mare a cetăţenilor din Est faţă de libera circulaţie presupusă de Spaţiul Schengen.

De altfel, chiar în interiorul acestui spaţiu în ultimul timp s-au luat măsuri mai mult sau mai puţin temporare de introducere a controlului chiar la graniţele dintre statele membre.

Ceea ce înseamnă pînă la urmă, suspendarea mai mult sau mai puțin temporară a aplicării acordului Schengen.

În aceste condiţii, nu numai statele adversare din principiu ale admiterii noastre în Schengen nu sînt dispuse să-şi asume riscul de a-şi pune alegătorii în cap de dragul României şi Bulgariei, dar şi alte state, pînă nu demult favorabile.

Cînd introduci controlul în Spaţiul Schengen, suspendînd astfel chiar Spaţiul, cum să fii de acord cu ceea ce-ar putea fi bănuit drept relaxarea rigorii la graniţele de Est şi de Sud ale Uniunii, prin admiterea României şi Bulgariei?

Dînd cu tifla acestui adevăr, în interviul oferit site-ului Calea europeană, Klaus Iohannis susţine pur şi simplu că de vină pentru că nu sîntem admiși în Schengen sînt liderii actualei Puteri:

„Singura ţară care realmente se opune aderării este România. Prin felul nefericit în care legiferăm, prin felul nefericit în care dăm ordonanţe de urgenţă, în general prin felul nefericit arătăm că nu ştim foarte bine ce vrem. Mă refer la ordonanţa 13, la MCV, unde partea vizată prioritar – justiţia – şi-a făcut treaba. Stăm bine. La cealaltă parte care ţine de Parlament şi de politicieni mai avem teme de rezolvat şi abordări de tip ordonanţa 13, chiar dacă au dispărut, arată multor politicieni europeni că în România lucrurile încă nu sînt stabile în ce priveşte abordarea faţă de ce se numeşte statul de drept. Iar abordările unor politicieni chiar foarte vizibili, cu poziţii foarte înalte în stat, care cică ceartă Bruxelles-ul sau ceartă Uniunea Europeană pentru diferite abordări nu ne fac bine absolut deloc. Dimpotrivă, ele confirmă că, în continuare, în România avem cam mulţi politicieni care nu au înţeles foarte bine cum e cu statul de drept, care sînt valorile fundamentale ale Uniunii Europene şi avem încă politicieni care au apucături naţionaliste într-un mod negativ. Au impresia că, în ghilimele, «Uniunea nu are ce se amesteca în treburile noastre interne». Păi dacă n-ar avea, de ce sîntem membri acolo, de ce sîntem parte dacă nu vrem să se implice? Astfel de abordări prost înţelese din partea politicienilor de la noi, nu a tuturor a unora, fac ca această discuţie să se tot prelungească. În rest, din motive tehnice pot să vă spun că nu se opune nimeni cum nu s-a opus nimeni din capul locului, însă opoziţia politică a existat şi singurul mod de a o elimina este să arătăm că sîntem oameni serioşi. Aici trebuie lucrat. Noi nu avem duşmani în Uniunea Europeană, contrar celor spuse de unii politicieni de la noi. Ba dimpotrivă, avem foarte mulţi prieteni şi avem foarte mulţi care aşteaptă cu optimism să reuşim să înţelegem cu toţii cum este cu valorile europene. Personal, sînt optimist. Cred că lucrurile merg într-o direcţie bună, dar ne-ar fi mult mai uşor fără astfel de ieşiri în decor cum au fost anumite afirmaţii din campania electorală sau nefericita ordonanţă 13 sau recenta ordonanţă legată de procedura pe ANCOM.”

Am reprodus acest lung citat întrebîndu-ne dacă Klaus Iohannis l-a citit sau la învățat pe de rost. Nu de alta, dar el n-are nimic din plasticitatea unui răspuns din cadrul unui interviu.

Teza nu e apanajul lui Klasu Iohannis. O susţine cu înfocare și Dacian Cioloş, deşi în timpul Apocalipsei care a fost Guvernarea sa, România n-a fost admisă în Schengen.

Trecem peste faptul că Klaus Iohannis mărturiseşte aici un cumplit deficit de logică.

România e de doi ani şi ceva sub Măreaţa Sa Preşedinţie.

N-am auzit pînă acum vreun lider occidental declarînd că ţara sa ar fi de acord cu admiterea României în Schengen dacă ar fi condusă numai şi numai de Klaus Iohannis.

Să ne oprim asupra scopurilor urmărite de președinte prin această minciună în explicarea motivelor pentru care România nu e încă admisă în Schengen.

Unul dintre scopuri trimite la binecunoscuta slugărnicie a lui Klaus Iohannis față de Stăpînii Europei, față de Germania, îndeosebi.

Nici un președinte postdecembrist n-a atins politica de supunere oarbă la comenzile Culcat! ale Stăpînilor Europei asumată de Klaus Iohannis în cei doi ani și ceva de mandat inutil.

În cele mai multe dintre ţările membre ale UE se manifestă critici la adresa Bruxelles-ului chiar de la nivel de premieri şi preşedinte.

În multe dintre ţările din Est au apărut şi s-au dezvoltat forţe – unele chiar parvenite la guvernare – însufleţite de teza potrivit căreia interesele naţionale trebuie să fie pe primul loc într-o Uniune Europeană în care tot mai mult interesele Germaniei sînt prezentate drept interesele întregii Uniuni.

Sunt totdeauna interesele naţionale ale României pe placul Marilor Puteri?

A răspunde Da! cum face Klaus Iohannis presupune fie un uriaş plus de slugărnicie, fie un uriaş minus de cultură generală.

Întotdeauna Marile Puteri şi-au avut propriile interese.

Care interese au intrat în conflict cu interesele naţionale ale României.

Sărbătorim acum 140 de ani de la Cucerirea Independenţei.

Să-i atragem atenţia slugarnicului sau semidoctului Klaus Iohannis că, după jertfele româneşti de la Plevna şi Rahova, Marile

Puteri de la vremea respectivă au refuzat să ne accepte la Congresul de Pace?

Să-i reamintim lui Klaus Iohannis că la Congresul de Pace de la Paris din 1947 României nu i s-a recunoscut beligeranţa?

Nu pentru că Marile Puteri aveau ceva cu noi, ci pentru că – e o axiomă a Istoriei – interesele lor nu corespundeau cu interesele noastre naţionale.

Pentru a face nițică politică internă şi pentru a-şi justifica impotenţa funciară în politica externă, Klaus Iohannis creionează imaginea unei Lumi în care România are mulţi prieteni.

Spre deosebire de naționaliștii extremiști eu nu cred că România are doar dușmani în Lumea de azi.

Dar nici doar prieteni, cum aiurează Klaus Iohannis.

În politica internațională – e un adevăr de clasă pregătitoare în materie de Istorie – nu există sentimente.

Există doar interese.

Numai Moscova impusese țărilor din lagărul socialist sloganul Marii Prietene de la Răsărit, nu de puține ori, alintată drept soră mai mare a României.

Potrivit lui Klaus Iohannis trăim într-o lume în care tot ceea ce fac Marile Puteri faţă de România sunt numai şi numai expresii ale marii prietenii.

O viziune de telenovelă turcească.

Să-ţi dea lacrimile, nu alta!

Klaus Iohannis e slugarnic sau semidoct? Sau și una și alta?

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

Share Button

Ilie Șerbănescu: ”Bilanțul aderării la UE este pentru România un dezastru național, pentru că înseamnă dispariția în sine a României!”

Share Button

Spectacol mirobolant la parlament și Cotroceni când s-au aniversat 60 de ani de la lansarea proiectului european și 10 ani de la asocierea României la acesta, devenit între timp Uniunea Europeană. Dl Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, un fel de prim-ministru al UE, l-a pupat pe frunte pe dl Traian Băsescu, președinte al României la momentul intrării în UE, și nu mai puțin călduros a fost cu dl Adrian Năstase, prim-ministru în vremea încheierii negocierilor de aderare.



Prescure peste colac, domnii Traian Băsescu și Adrian Năstase s-au întreținut tot călduros, de s-au întrebat ziariștii bătrâni dacă această convorbire amicală între călău și victimă nu inaugurează cumva vreo nouă eră în politica românească, desigur, spre binele popular și de dragul solidarității pentru cauza europeană. Mai ales că adormitoare fraze frumoase au venit de la dl Iohannis, președinte al României actuale, dar și al aceleia fără MCV și admisă în spațiul Schengen, dacă ne luăm după promisiunile dlui Juncker.

Mirobolant spectacol! Se prea poate însă ca preaînalții străini și români să nu fi fost tocmai în clar cu ceea ce sărbătoreau. La 60 de ani de la lansarea probabil a celui mai frumos proiect din istoria omenirii, ca popoare ce se înfruntaseră de veacuri să pună în comun, pe bază de liber consimțământ, idei și resurse spre un bine mai prosper al tuturora, acest proiect s-a articulat concret într-un imperiu de tip vechi, organizat în cea mai clasică matrice centru-periferie! Chestia asta cu mai multe viteze este nimic altceva decât fațeta „political correctness“, adică pentru fraieri, a actualei organizări centru-periferie! Dacă la aceasta crede că au aspirat un Schumann sau un Monet, și nu la o cooperare între egali, atunci dl Juncker are acum a se bucura de realizările UE, căci s-a obținut stăpânirea pentru cei puternici din Vest și vasalitatea pentru cei slabi din Est sau viteza auto pentru cei dintâi și viteza căruței pentru cei din urmă. Dacă dl Năstase a crezut cumva că România își va găsi mântuirea în UE, indiferent cum avea să ajungă acolo, numai să fie acolo, nu are, după rezultatele concrete realizate de România în UE, de ce să joace aria reconcilierii de dragul UE. Dacă dl Băsescu a crezut cumva că face vreun bine României înregimentând-o, pe vremea sa, în mod aproape caraghios în UE, ar fi nimerit s-o sucească așa cum o face astăzi cu justiția, constatând că au fost alții pe la Bruxelles sau Berlin mai șireți sau mai puternici decât dânsul, care s-au folosit de domnia sa pentru a îngropa de fapt România, în schimbul unui pupic pe frunte. Mai simple sunt lucrurile în ceea ce-l privește pe dl Iohannis: unde spune dna Merkel, merge și dl Iohannis! Personal, cred că dl Iohannis n-are angoase că resursele românești de petrol și gaze nu mai aparțin României, că băncile din România nu sunt românești sau că pădurile și pământurile agricole trec cu viteză în mâna străinilor.

Toate acestea sunt în legătură, de vrem, de nu vrem, cu apartenența României la UE, dacă nu cumva decurg pur și simplu din ea. Bilanțul aderării la UE este pentru România un dezastru național, pentru că înseamnă dispariția în sine a României, aceea bună sau rea!, înlocuirea economiei naționale cu o combinație bizară între o economie străină, ce deține controlul, și o economie subalternă derulată de capitalul românesc, care dă de la an la an înapoi, pierderea proprietății românești asupra țării, românii devenind chiriași pe pământurile strămoșești, transformarea României într-o colonie în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE, lichidarea deciziei naționale în plan politic, depopularea țării, tragedia bejeniei naționale! Cât despre mitologia fondurile europene: ei ne dau anual vreo 4 miliarde de euro din cele peste 40 miliarde de euro pe care tot anual ni le iau din economie, îndeosebi prin repatrierea fără fiscalizare a 80-90% din profiturile pe care companiile, în special vest-europene, le realizează efectiv în România.

Ce s-a sărbătorit zilele trecute la parlament și Cotroceni? S-a făcut cumva haz de necaz, cum fac românii la durere?! Sau s-a depășit faza aceasta și s-a intrat în faza „political correctness“, varianta UE: cântăm Oda Bucuriei la dezastrul național?! Poate așa ne alegem și noi cu un pupic de la dl Juncker!

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: Cotidianul

Share Button

Scriitorul Alexandru Petria: Masa de manevră, carnea de tun

Share Button

Îi întâlniți pe străzi, prin cluburi. Unii cu turul pantalonilor atârnând grotesc, ca la copiii mici care au făcut caca pe ei.



Ascultă o muzică lălăită, fără personalitate. Beau ceaiuri, nu tării. Vorbesc pretențios, dar majoritatea sunt tabula rasa în raționamente, dialectica fiindu-le apropiată ca extratereștrii. Exersează atletismul superficialității crase, confundând tinerețea cu o virtute în sine.

Au convingerile induse că-s buricul lumii, alfa și omega, că numai prezentul contează, că istoria e o poveste pentru uzul retrograzilor- nesemnificativă, o bagatelă, că inclusiv vampirii din filmele americane trebuie să fie corecți politic. Să-și procure sânge din centrele de transfuzii, nu sugându-l din gâtul victimelor, și- de ce nu?- să se transforme în vegetarieni.

Hipsteri, sau cum urma melcului îi cheamă, sunt un material ușor manipulabil, dându-le impresia că-s o elită civilizatoare. Autoiluzionarea le vine ca turnată, erectă falsa importanță. Au credința că sunt liberi și frumoși, când, de fapt, reacționează precum subiecții din experimentele cu demonstrarea reflexelor condiționate.

De unde au apărut? Din refluxurile globalizării și ale consumerismului tâmp, care au distrus pretutindeni învățământul și reperele culturale.

Te-ai rezuma doar să zici că-s caraghioși, demni de milă, dacă n-ar avea periculozitatea ascuțită. Au caracteristicile mijloacelor perfecte pentru presiune politică, fiindcă autosuficiența e mână în mână cu tupeul și cu isteria fără limite. Sunt umanoizii visați de orice sforar cinic din umbră; idioți utili, după formularea lui Lenin. Care nu se obosesc cu întrebările, au inflație de certitudini. Iar acelea inoculate subtil și interesat, pe nesimțite.

Dacă cineva vrea să instaureze un regim de mână forte, ăștia pot să fie de bază, carne de tun. Își aprind casa, ca apoi, după un timp, să se dea cu dosurile de pământ, că nu mai au unde sta.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria

Share Button

Nu ești un erou, ești doar prost!

Share Button

Eşti prost atunci când ieşi ca o vită în piaţă imaginându-ţi că tu eşti revoluţionarul care schimbă lumea, că „valorile tale” sunt cele care vor face lucrurile mai bune. Eşti şi mai prost atunci când, pentru a-ţi arăta ataşamentul, faci lucruri aberante: îţi schimbi poza de profil, preiei tot felul de idei ciudate pe nemestecate, îţi duci copilul la manifestaţii sau, pur şi simplu, pierzi aiurea timpul având convingerea c-o faci cu folos.

tinerii-frumosi-si-liberi

Acolo, în interiorul gloatei, te simţi erou. Dar ai oare puterea să te priveşti în oglindă şi să vezi realitatea? Absolut nimic din ceea ce vezi acolo nu sugerează c-ai fi un erou: vectorul care te conduce nu e credinţa ta în vreun ideal, ci disperarea de a aparţine unei comunităţi, de a intra într-un cerc pe care tu-l crezi elitist şi rarefiat. De altfel, dacă lucrurile s-ar pune tranşant, dacă forţele cărora le spui represive( şi pe care, în realitate, le pupi în cur) ar scoate armamentul real şi-ar începe să tragă, ai fugi ca un şobolan laş, te-ai ascunde în casă sub pat şi, primele lucruri la care te-ai gândi ar fi să-ţi schimbi fotografia de profil şi să arunci orice urmă care-ar demonstra apartenenţa ta la mişcarea devenită, peste noapte, ilegală. Asta pentru că nu eşti erou ci doar prost.

Eşti şi mai prost atunci când influencerii tăi se numesc Cartianu, CTP, Guran, Ghelmez, Lupea, Mândruţă, Tapalabă, Turcescu, etc. Asta pentru că, dacă te uiţi în gura lor seacă aruncând doar şabloane şi sloganuri, demonstrezi că eşti mai prost decât ei. Iar asta, crede-mă, e deja un lucru grav.

Eşti un dobitoc, un „vai de capul tău” atunci când crezi că lucrurile precum democraţie, libertate, „dreptul de a alege” s.a.m.d. sunt altceva decât vorbe goale. Eşti un tâmpit atunci când crezi că, precum Afrodita, politicianul X sau Y s-a născut din spuma mării, iar singurul său scop este acele de a te salva pe tine. Mai uită-te încă odată în oglindă. Eşti ceea ce vezi acolo: un nimeni care nu valorează în ochii ăluia nici cât o ceapă degerată. A crede în legendele cu puritatea profundă ar trebui să-ţi semnalizeze că ai părăsit lumea proştilor, căzând în cea a dobitocilor. De altfel, chiar şi pura Afrodita s-a dovedit în final cam rapandulă.

Eşti un imbecil atunci când crezi că tu, vaşnic mânuitor al feisbucului eşti cumva superior ălora care stau cu orele, zilele şi anii, proţăpiţi în fotoliu, în faţa televizorului. Eşti cretin atunci când crezi că a mânui un gadget contemporan(tabletă, telefon inteligent,etc.) e vreo mare chestie. Un copil care nu ştie să citească e capabil să folosească din mers gadgeturile cu care te mândreşti. Asta nu pentru că ar fi vreo performanţă extraordinară, ci pentru că sunt proiectate pentru cei cu inteligenţa gorilei. De multe ori, faptul că un om mai în vârstă se poticneşte în faţa lor e din cauză că are un stil de gândire mai complex, nu atât de simplu şi banal ca al tău.

Eşti deja imbecilizat fără scăpare atunci când ai impresia că ştii totul, atunci când, la fiecare nume, concept sau cuvânt necunoscut pe care-l auzi, îţi satisfaci curiozitatea tastând pe google şi mulţumindu-te cu unu-două rezultate de-acolo. Asta pentru că Platon a fost ceva mai mult decât „un filosof al Greciei antice şi fondator al Academiei din Atena” aşa cum îţi spune ţie Wikipedia sau rezumatul pe care ţi-l face Google ca nu cumva să te mai oboseşti clickând un link suplimentar.

Şi, în final, eşti un bou dacă după ce ai citit cele ce-am scris aici te revolţi şi te simţi frustrat. Eşti un idiot atunci când mă înjuri pentru că mă cac pe idealurile tale. Într-adevăr, ai dreptate în ceea ce priveşte actul defecaţiei, însă n-ai să înţelegi niciodată că nu e vinovat cel care foloseşte legitim latrina pentru frustrarea celui care se hrăneşte cu dejecţiile din latrină.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Dan Diaconu

Share Button

Votul din Senat este o formalitate, urmează referendumul

Share Button

Camera Deputaților a votat marți în favoarea legii de modificare a Constituției inițiată de Coaliția pentru Familie în vederea definirii familiei exclusiv prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Urmează votul din Senat, iar în cel mult 30 de zile de la adoptarea legii de revizuire se va organiza un referendum constituțional prin care cetățenii sunt chemați să se pronunțe asupra noii forme a Constituției.

684x384_332279

Coaliția pentru Familie a reușit ca în șase luni să strângă peste 3 milioane de semnături, practic aceasta este cea mai importantă inițiativă civică de din istoria României. Deși amploarea demersului este fantastică, mass-media a vorbit prea puțin despre acest lucru iar Parlamentul a amânat destul de mult dezbaterea.

Online-ul este plin de păreri despre cum ne întoarcem în secolul trecut, despre cum regresăm dacă ne dorim normalitate despre cum această modificare a Constituției afectează imaginea României în Uniunea Europeană. Eu cred că acest demers nu ne afectează deloc imaginea, ba mai mult arată Europei unde stăm și cum vrem să fim în continuare.

Unul dintre cei trei piloni pe care a fost fondată Uniunea Europeană este creștinismul. Să spui că modificarea Constituției pentru a stipula clar că o căsătorie trebuie să fie între un barbat și o femeie este împotriva valorilor europene arată ori multă prostie, ori rea intenție.

USR și-a trădat electoratul iar Nicușor Dan a ales să tacă

Surpriza la votul din Camera Deputaților a fost creată de USR. Printre cei 232 de deputați care au votat pentru modificarea propusă de Coaliția pentru Familie se numără și șase membri ai USR. Alți cinci membri ai USR în frunte cu Nicușor Dan au ales să se abțină de la vot.

Prin această mișcare, Nicușor Dan și-a trădat electoratul, dar nu pentru că el are principii și nu se poate abate de la ele. Nu, a făcut acest lucru pentru că în România părerea majoritară este că o căsătorie trebuie să aibă loc între un bărbat și o femeie, iar el nu a vrut să riște, să se poziționeze în contra valului. Cred că acum electoratul corporatist s-a liniștit și cu USR și Nicușor Dan.

Să ne pregătim de campania electorală

Vrem sau nu, după votul din Senat ne pregătim de campanie electorală. În primă fază totul pare ușor- care sunt șansele ca românii să voteze pentru căsătoriile între persoane de același sex, dar aici discuția devine complicată.

Conform noilor reglementări privind legea referendumului, acesta este valid dacă:

  • Participă cel putin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.
  • Rezultatul referendumului este validat dacă optiunile valabil exprimate reprezintă cel putin 25% din cei înscriși pe listele electorale permanente.
  • Cetățenii sunt chemati să se pronunțe prin DA sau NU asupra problemei supuse referendumului, decizând cu majoritatea voturilor valabil exprimate.

În această campanie se va merge foarte mult pe partea emoțională, vor încerca să devieze discuția de la adevăratul sens al referendumului: toți cei care își doresc o familie normală vor fi vânduți Rusiei, vor apărea tot felul de lideri europeni care se vor declara indignați de demersul românilor. Facebook o să explodeze, vom vedea din nou curcubee la poza de profil și texte lacrimogene despre cum Ion și Gheorghe chiar merită și trebuie să formeze o familie. Ei vor avea de partea lor mass-media și influencerii din online, noi vom avea de partea noastră doar propria conștiință.

Autor: Alexandru David

Share Button