Un nou stat în buricul României

UDMR a dat lovitura. În plină criză a pandemiei, dublată de o criză economică, și profitând de precaritatea politică a guvernanților, UDMR a reușit să promoveze, trecând prin Camera Deputaților, un act normativ de o importanță crucială. Autonomia Ținutului Secuiesc. E drept, legea a trecut prin aprobare tacită. Și mai urmează în mod obligatoriu dezbaterea și aprobarea sau respingerea ei în Senat. Dar până una alta există perspectiva absolut înspăimântătoare de a avea un nou stat, un stat în stat, plasat fix în buricul României. Cu o populație de peste un milion și jumătate de persoane. Și acoperind practic suprafețe întinse din trei județe. Cum a fost posibil?



Rareș Bogdan tună și fulgeră în ceas de noapte. Acuzând „ciuma roșie”. Care ar fi permis ca acest proiect de lege avansat de UDMR să treacă pe șest prin Camera Deputaților. Prin așa-numita procedură a aprobării tacite. Ca gâsca prin apă. Fără a fi dezbătut. Prim-vicepreședintele PNL și șeful europarlamentarilor populari de la Bruxelles consideră că vinovați sunt pesediștii, care s-au făcut că plouă. Așa o fi? Am argumente în sens contrar. Și le voi expune mai la vale. Dar nu înainte de a explica cum a conceput UDMR această „autonomie a Ținutului Secuiesc”. Terra Siculorum este concepută ca având la vârf un Consiliu de Autodeterminare.

Aceste Consiliu de Autodeterminare este condus de un președinte ales pentru patru ani și care nu are dreptul decât la două mandate. Fiecare dintre cele nouă scaune va avea la rândul său un președinte și un consiliu. Președinții și membrii consiliilor vor avea imunitate. În total, din componența acestui stat sui generis, creat în buricul României chiar de către Parlament, ar urma să facă parte 1.598.257 de persoane, cărora li se adaugă un număr încă necunoscut, reprezentat de toți cei care au locuit vreodată în Ținutul Secuiesc iar acum domiciliază în altă parte, indiferent în ce altă parte. Circa 80% din această populație va fi alcătuită din secui, iar ceilalți, circa 20%, vor fi de alte naționalități, să le spunem conlocuitoare, predominanți fiind românii. Această entitate statală își asumă dreptul la folosirea liberă a drapelurilor și simbolurilor proprii, precum și a drapelurilor și simbolurilor asumate de fiecare scaun în parte. Dispune de poliție și de deplină autonomie asupra a tot ceea ce înseamnă ordine publică. Această așa-zisă autoadministrare nu ar mai putea fi desființată în niciun fel în viitor, cu excepția unui referendum desfășurat exclusiv pe teritoriul Ținutului Secuiesc. Evident, funcționarii publici și componenții Justiției vor fi desemnați de noua entitate. Iar statul român va face și un transfer de patrimoiu în beneficiul Ținutului Secuiesc. Cam așa arată lucrurile, dacă studiem legea, care a trecut de Camera Deputaților.

Ar fi cazul să ne bucurăm că referendumul inițiat cândva de Traian Băsescu pentru a demoniza Parlamentul României nu s-a materializat printr-o modificare a Constituției, în sensul de a reduce Parlamentul la o singură Cameră. Dacă s-ar fi întâmplat așa, astăzi Ținutul Secuiesc ca entitate statală ar fi fost bătut în cuie. Dar să vedem care este răspunderea PSD, pe care o invocă Rareș Bogdan. Într-adevăr, Camera Deputaților este condusă de Marcel Ciolacu, președintele interimar PSD. În aceast calitate, acesta avea obligația de a fi la curent cu proiectele de acte normative depuse în Parlament și mai ales cu cele care intraseră pe ordinea de zi a comisiilor de specialitate. Cu atât mai mult cu cât despre aceast proiect de lege uneori s-a mai amintit în presă. Marcel Ciolacu a fost surd la semnalele de alarmă trase de jurnaliști. Și întrucât în Comisia de administrație publică a Camerei Deputaților proiectul de lege a fost dezbătut și a primit un vot negativ, Ciolacu ar fi avut obigația ca, informat fiind de deputații PSD, să reacționeze. Și să introducă acest proiect în dezbaterea plenului Camerei Deputaților, pentru a fi acolo respins. Pentru că aprobarea sa, fie și tacită, reprezintă o palmă pe obrazul Parlamentului României. Aici însă se încheie răspunderea lui Marcel Ciolacu.

Mă așteptam ca domnul Rareș Bogdan, înainte chiar de a urechea „ciuma roșie”, să lanseze câteva întrebări de bun simț. Prima este ce Dumnezeu au făcut în Camera Deputaților parlamentarii liberali. Culmea este că președintele Comisiei este chiar un membru al acestui partid. Doamna Fodor Florica. PNL mai are și un secretar în conducerea Comisiei. Și mai are și membri. Ce au făcut aceștia, spre deosebire de pesediștii demonizați de Rareș Bogdan? O a doua întrebare de bun simț este dacă Serviciul Român de Informații, care dispune de o ditamai diviziune destinată apărării Constituției, a știut despre ce este vorba și a tras cuvenitul semnal de alarmă pe adresa decidenților politici. Să-l întrebe domnul Rareș Bogdan pe domnul Eduard Hellvig pe cine și când a informat. În al treilea rând, principalul beneficiar de informații este chiar președintele României, Klaus Iohannis, căruia Rareș Bogdan nu încetează să-i ridice osanale. A mișcat vreun deget Klaus Iohannis în calitate de garant al Constituției și de președinte CSAT? În fine, în al patrulea rând, un alt beneficiar al informațiilor de acest fel, furnizate în mod obligatoriu de Serviciul Român de Informații, este premierul României, Ludovic Orban. Acesta ce a făcut? A dormit în scaun? Sau vrea să transforme în scaun și capitala României, în al cărei buric și-a făcut biroul?

Atrag atenția asupra faptului că România traversează un moment dificil. Tocmai de aceea se află pentru a doua oară într-un regim de stare de urgență. E o situație specială, în care statul are dreptul, conform Constituției și stării de urgență, să se apere prin mijoace speciale. Inițiatorii acestui proiect monstruos s-au folosit în mod perfid de vulnerabilitățile statului român. Iar vulnerablitățile nu încep și nu se termină cu Marcel Ciolacu. Ele încep și se termină cu președintele României, Klaus Iohannis. Rareș Bogdan, dacă este cu adevărat  patriot român – și eu cred că este – nu are dreptul să-și împartă sentimentele în felii. Într-un fel de cărți de joc. Pe care le ține parțial întoarse cu fața în jos.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog