„Să nu uiți, Herr Fritz / Timișoara nu-i Auschwitz!” .

Greu, dar la o adică ai putea acuza româna de antisemitism congenital, structural sistemic etc, însă ghinionul face ca Fritz să rimeaze cu Auschwitz în limba/cultura tuturor popoarelor, inclusiv a celui german, iar asta nu neapărat din vreo vină sau pricină românească. Deci nu. Dacă antisemitismul manifestat de antilocdauniștii din Timișoara nu e de factură stilistică, atunci ar putea fi unul aferent departamentului logică. De pildă – deși nu rimează, însă versul alb e încă purtabil -, în cazul în care eu aș scrie sau aș scanda că “România nu-i Gulag” e riguros cretin să fiu acuzat tocmai de pro-sovietism. Deci iarăși nu.

Depistate prompt cu contribuția neinfirmată a SRI, cele două persoane -sau numai una? – despre care s-a relatat că au fost implicate în trimiterea mesajului de amenințare Maiei Morgenstern și Teatrului pe care îl conduce beneficiază deocamdată de un suspect anonimat, unul pe cît de corect juridic, pe-atît de oportun. Dincolo de premiera absolută pentru comunicarea judiciară din România la cazuri de o asemenea notorietate si gravitate, acest anonimat e și foarte confortabil din perspectiva dezvoltării durabile a Proiectului. Căci una e să expui public un probabil debil mintal sau avariat psihic cu nume, cu prenume și cu “dreptul” lui de a se dovedi singur o ființă rătăcită în propria lume rătăcită și alta e să proiectezi, eventual pe un fund de peșteră, umbra misterioasă a unei nenumite, nepipăibile și înfricoșătoare arătări despre care povestești speriaților din jurul focului că se îndoapă cu infanți la frühstück.

Bineînțeles, efectul infricoșabil al umbrei difuze e infinit mai eficient. Contrează oare că acea umbră poate fi proiecția unei păpuși caraghioase de cîrpă sau paie? Nu contează absolut deloc. Tehnic, contează exclusiv calitatea proiectorului, iar pardon gnoseologic contează dăcât intenția realizatorului proiecției. Mesajul trimis Maiei Morgenstein e scîrbos, obligatoriu condamnabil potrivit legii, însă e și de tot rîsul. E atît de fake încît pare să fi fost construit cu intenția premeditată de-a fi depistabil ca fake chiar și dintr-o altă galaxie.

Asta apropo de calitatea proiectorului. Proastă. Caraghios de proastă. Cel puțin egal dacă nu încă și mai caraghioase fiind uitatele declarații, realmente antisemite (pentru că au fost spontane și sincere), despre “cine știe ce înțelegeri secrete face domnul Dragnea cu evrei”, dublate de plîngerea penală contra prim-ministrului României pentru că a făcut o vizită în Israel la invitația prim-ministrului israelian. Dominat de PSD-ALDE-UDMR la data comiterii acestor episoade demne de Kristallnacht-ul Minții, Parlamentul României n-a considerat atunci ca s-ar impune condamnerea antisemitismului și xenofobiei din țara unde viețuiește poporul al cărui reprezentant este. Acum consideră.

Ceea ce e ciudat, însă numai pînă cînd se ridică ceața de pe Proiect. Proiectul fiind unul politic. Proiectul intenționează reconstruirea pururi utilului, peren necesarului, etern folositului dușman dinăuntru. Fără de care nu se poate.

Dușmanul exterior e stabilit, nu ne mai complicăm. Intelectual, Rusia e ca ciorapul ăla confortabil, moale de la atîta purtare, pe care nici nu te gîndești că l-ai putea arunca, pentru că te simți așa de bine în eeel…! Găurile nu deranjează prea rău, de fapt nu vrei să te uiți la ele și au marea calitate că nu se văd prin pantof. Că amenințarea reală, și nu doar pentru noi, este China nu contează. China e greu de tradus. Mai trebuie să citești uneori, să te pricepi un pic și la cifre, eventual chiar la economie, nu doar la blablaul ușor de memorat al conspiraționismului corect politic. China e departe, nene!

Aproape, nouă ne trebuie un alt Dușman. Și e urgent. PSD-ul lui Ciolacu și al onorabilului & reformistului Grup de la Cluj nu mai este și nu mai poate fi Dușmanul. Că rîde lumea. În hohote rîde, și nu doar din cauza straniei muzicalități cu care spune pe_se_de_e un germanic ales de două ori președinte al României fără ca originea sa etnică, de succes în țara noastră, să-l tulbure nițel cînd bate cîmpii despre xenofobia românească.

Așadar, în asta constă Proiectul: reînvestirea altcuiva în funcția de principal dușman interior.

În SUA, după pardon victoria lui Biden, cu o promptitudine nerușinată, dușmanul interior a fost desemnat votantul lui Trump. “Terorismul domestic/intern” este principala amenințare oficială la adresa Statelor Unite acuș, în era Biden. Or, noi nu puteam rămîne neupgradați și la acest capitol, Deci se fac eforturi, tovarăși, pentru a distribui antisemitul/xenofobul român în periculosul rol al teroristului domestic din România. El trebuie sa existe și s-a stabilit că votează cu AUR. Nu cu PSD. Așa că PSD-Ciolacu&Friends e primul interesat ca Dușmanul desemnat să fie AUR, nu el. Calcul rațional simplu, cinic, trist, periculos, contraproductiv pentru interesul național, dar asta e! Așa s-a stabilit în Proiect, așa ar trebui să rămînă. Clar, da? Bașca prezumata utilitate a acestei scule în raporturile de putere cu BOR, care s-ar pregăti de niște canonizări necorespunzătoare.

Unul dintre motivele pentru care personal iubesc sincer această țară este că, oricît de dibaci ar fi, acilea se alege praful în cele din urmă de orice Proiect, cu o precizie și o recurență care seamănă a destin. Adică, Slavă Domnului!, noi n-am putea ticlui vreodată vreun Auschwitz. Alții însă, de exemplu nemții…

Autor: Sorin Faur