Treizeci de ani, sub diferite pretexte, ni s-a interzis să construim autostrăzi. Ce vă trebuie vouă autostrăzi? Ce să faceți cu ele? Sînteți săraci. Nu aveți bani. Nu vă dăm voie să depășiți deficitul bugetar. Nu aveți voie să distrugeți habitatul unor specii valoaroase, precum urșii, liliecii, brotăcelul pestriț, gîndăcelul de stepă și pîrșul de alun. Ca de obicei, urșii mai importanți decît oamenii.
De cînd a început războiul din Ucraina, dintr-o dată s-a renunțat la orice fel de pretexte. Urșii nu mai sînt importanți. Deficitul bugetar poate să urce la cer. Totul pentru front. Totul pentru victorie. De doi ani încoace se construiesc autostrăzi în România cum nici măcar răposatul de Ceaușescu nu ar fi visat.
Autostrăzile, în orice societate, reprezintă bunăstare. Ni s-a refuzat dezvoltarea timp de treizeci de ani, sub diferite păcăleli care de care mai ipocrite. Același lucru și cu portul Constanța. Dintr-o dată, e voie orice, după ce decenii la rînd ni s-au pus bețe în roate.
Interesele interne ale poporului român pot să fie ignorate cu dispreț. Cînd vine, însă, vorba de interesele internaționale, dintr-o dată the sky is the limit. România nu se dezice defel din logica sa de gubernie bicisnică.
Poporul nu e prost. Poporul își dă seama că a fost umilit. Poporul își dă seama că a fost ținut într-un trafic infernal și într-o subdezvoltare voită. Iar cînd vine vorba de interesele altora, dintr-o dată se poate.
Creșterea puternică a suveranismului și euroscepticimului este consecința inevitabilă a acestor politici de dispreț la adresa românilor. Și de punere în față a interesului străinilor.
În momentul de față, o treime din români sînt eurosceptici, o treime eurooptimiști și restul inerți, între, călduți și indiferenți.
Deja este egalitate între cele două tabere valorice opuse. Stați să mai treacă timpul. În zece ani de zile, ponderea euroscepticismului o va depăși clar pe cea a eurooptimismului, indiferent cîte autostrăzi vor fi construite pe grabă, întocmai și la ordin.
Faptul că dintr-o dată s-a putut enervează și mai mult. Aha. Ne-ați ținut în subdezvoltare decenii la rînd. Iar acum, cînd aveți nevoie să transportați trupele și tancurile și cerealele ucrainiene, dintr-o dată ați apăsat pe butonul de accelerație.
Pentru noi, cei care o tinerețe întreagă am înjurat faptul că nu avem autostrăzi, acum e prea tîrziu. Puteți să faceți mii de kilometri, să depășiți planul cincinal. Să vi le băgați în fund, nu ne trece supărarea.
V-ați bătut joc de noi. Ne-ați umilit. Acuma nu mai puteți să ne convingeți că, dintr-o dată, ne vreți binele. Să vi-l băgați și pe-ăla în fund. Pînă la cotor. Și pe urmă să îl răsuciți. Încet. Ca pe autostrăzi.
Și pe urmă să scrieți un cîntec despre acest comportament autoerotic, că tot e la modă. Să vă duceți cu el la Eurovision. Și să vi-l mai băgați încă o dată în fund. În public. La ore de maximă audiență.
Slava. Ghinion.
Autor: Mirel Palada
Adauga comentariu