Analize și opinii

Luminița Arhire: ”ASASINAREA DOAMNEI BIRCHALL DIN TOATE POZIȚIILE”

Oripilată, am ascultat tânguirea doamnei Birchall despre modul barbar în care a fost asasinată… Nu m-am mirat deloc că dânsa, ca orice om care a suferit o crâncenă asasinare, fiind invitată în emisiunea doamnei Pușcalău Dobrovolschi, pufnea în râs cu un tragism care ar fi putut muta munții, evident dacă munții ar fi fost invitați în emisiune iar nu Lucian Mândruță, care a tăcut în toată prima parte a transmisiei iar când trebuia să ajung și la a doua parte n-am mai rezistat eu să-l aștept să vorbească. Sau poate că-l țineau pe Mândruță în geam doar ca să primească sponsorizarea de la Asociația „ Un zâmbet pe două roți”…



La tragedia devoalată în direct participa cu tot sufletul Mădălina Pușcalău Dobrovolschi, fosta purtătoare de „ngî”&„nga” a președintelui Klaus. Dânsa părea profund impresionată de relatarea Anei și, din când în când, mai îmbrâncea dezvăluirile acesteia pe scări în jos căci Birchall, fiind asasinată, nu era suficient de explicită și atunci trebuia să o mai ajute, cu câte-un cot în coaste, pentru a deveni mai sonoră:

Puscalău: „Trebuie să înțelegem ce s-a întâmplat de fapt cu adevărat în epoca Dragnea și de ce vine Tudorel Toader acum încercând să-și spele cumva imaginea și să ne prezinte de fapt o realitate pe care cum să o credem… era micuț acolo și îngrămădit într-o perdea și asculta ce spune mâniosul Dragnea sau respecta, la literă, comanda de partid?” (deci mură-n gură și elementar, din două una, dragă Birchall! n.n.)

Ana Birchall (pufnind în râs): „Când am citit … pfff… declarațiile pfff… și ale domnului Toader și ale doamnei Dăncilă mi-am adus aminte ce-a spus bunica mea, Dumnezeu s-o ierte: «Talentul dansează, imitația țopăie!» Deci oamenii aceștia…pfff… nu știu, nu au minima decență, măcar să tacă… pentru că a rescrie o realitate, a rescrie istoria este un exercițiu penibil de imagine și eu am și spus că ei uită strategic să spună anumite promisiuni pe care le-au făcut și nu i-a obligat nimeni să facă promisiunile acelea…”

Pușcalău: „Ce promisiuni făceau, doamna Birchall? Jurau pe Biblie? Ați scris într-un comentariu pe rețelele de socializare lucrul acesta…”

Ana Birchall: „Au început diferite campanii de defăimare și de denigrare la adresa mea tocmai pentru că, probabil, deranjează că spun adevărul… eu când am preluat mandatul, în 2019, am avut o discuție directă cu doamna Dăncilă și i-am spus direct în față, asumat, ferm, politicos, ca pe mandatul meu să nu se-aștepte ca eu să dau amnistie și grațiere, pe mandatul meu să nu se-aștepte la altceva decât să respect legea… sau să dau anumite avize pe anumite proiecte, altele decât sunt conforme cu legea, nu capcane, nu inițiative legislative pentru anumite grupuri de interese…”

Pușcalău: „Și care a fost reacția doamnei Dăncilă?”

Ana Birchall: „La acel moment mi-a dat de înțeles că voi avea această libertate de a pune în practică aceste valori la care țin…”

Pușcalău: „Și, pe parcurs?”

Ana Birchall: „Păi, cum pe parcurs? Că la nici o săptămână a ieșit în spațiul public, lucru care într-adevăr s-a întâmplat, a regretat că m-a numit ministru, pentru că a fost o discuție foarte aprinsă, legat de punctul de vedere pe care noi trebuia să-l trimitem la CJUE, privind Secția Specială, faimoasa Secție Specială… și atuncea a fost primul moment în care eu mi-am dat seama că m-a păcălit, că nu face altceva decât să înceapă să mă submineze, lucru care s-a întâmplat. Eu nu cred că a mai existat în istoria Ministerului de Justiție, sau a oricărui alt minister, să nu ai nici măcar un secretar de stat! Nu aveam efectiv cui să deleg semnătura! Și trebuia să merg și la toate ședințele de Guvern! De aceea doamna Savonea vâna efectiv programul meu și stabilea ședințele CSM în functie de ședinta de guvern, doar-doar n-o să fiu eu acolo…”

Pușcalău: „Deci erați vânată?”

Ana Birchall: „Vânată, subminată, asaltată, ASASINATĂ. Și amenințată cu foarte multe amenințări.”

Pușcalău: „Dragnea vă amenința în mod direct sau punea pe alții să facă treaba murdară?”

Ana Birchall: „Au fost foarte multe amenințări, inclusiv în Sedințele de Guvern… sunt pe stenograme…” (Ana Birchall, 2 iunie 2020, emisiune la REALITATEA PLUS)

Ce tragedie, cetățeni, ce tragedie! Să nu uităm, însă… cu doar o zi înainte ca doamna Birchall să ne dezvăluie că a fost amenințată cu niște amenințări amenințătoare, a ieșit domnul Tudorel Toader și ni s-a confesat, cum că a fost presat cu niște presiuni presante… ceea ce ne arată nouă că nu trebuie neapărat să porți fustă ca să-ți pui, grațios, poalele-n cap. Iată:

„Acum cu privire la conţinutul legii, eu aş spune doar aşa. Mi s-a cerut insistent, de foarte multe ori. O dată am avut o întrevedere de patru ore şi jumătate, la vârful vârfului. Eram patru din ţara asta, din care era şi doamna prim-ministru şi mi se cerea să promovez OUG pentru modificarea Codului Penal Procedură Penală. Patru ore am stat, am ascultat şi argumentul meu a fost forte, să spunem. «Care este urgenţa ca să modifici Codul Penal prin OUG, să reduci termenul de prescripţie? Aveţi în Parlament procedură accelerată de urgenţă, finalizaţi în Parlament, nu la Guvern.» Sigur, eu ştiam că în momentul ăla eu mi-am semnat plecarea din Guvern, dar ea era inevitabilă.”(Tudorel Toader, 2 iunie 2020, interviu luat de Ion Cristoiu)

Aha! Păi, ce-ar mai fi de spus? Cam asta ar mai fi, cred: că într-o țară cu JUSTIȚIE iar nu cu JUSTIȚʹE argumentul dumneavoastră, domnule ministru Tudorel (și Toader pe deasupra), ar fi fost perfect valabil. Dar nu și în România ultimilor ani, domnule ministru… nu și în acea Românie unde, dacă ați fi fost mai hotărât, poate, ați fi evitat niște condamnări la închisoare, pe motive strict politice, finalizate cu șampania pocnindu-și dopul învârtoșat în tavanul Înaltei Curți, în timp ce doamnele judecătoare, mulțumite că s-a dat dezlegare la aruncarea lui Dracnia în pușcărie, „serveau” niște fursecuri… Poate ați fi evitat, de exemplu ca un om să meargă „în cantonament” pentru trei ani și șase luni, punându-i-se în spate un prejudiciu de câteva mii de euro, pe care nu el l-a produs ci niște duduițe fără minte care au avut aroganța să nu meargă la serviciu, dar să-și primească salariul, atâta vreme cât șefa lor n-a zis nici „pâs”, deoarece condamnatul și repudiatul Dracnia avea asupra ei un îngrijorător „ascendent moral”!.

Căci, într-o țară în care lucrurile merg așa, domnule ministru, rolul celor inteligenți și buni este SĂ SE PUNĂ STAVILĂ, iar nu să se spele pe mâini, alimentând cu materie primă, la nesfârșit, fabrica de victime.

P.S. Țepii de pe bluza Anei Birchall n-au absolut nici o semnificație… pur și simplu „n-am găsit altă rimă…”

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

Abonează-te la newsletter