Personal, consider că toți comentatorii care dau apă la moară războiului din Ucraina sunt bolnavi mintal.
Mîndruță, Hossu, Bot, Radu Tudor, generalii din studiourile tv – toți sunt bolnavi mintal.
Ucraina a pornit de la bun început cu un deficit de oameni și tehnică de luptă în fața Rusiei, o țară cu mult mai mare și cu mult mai multe arme la purtător. Cei care au refuzat implementarea acordurilor de la Minsk nu sunt bolnavi mintal, sunt doar lepre ticăloase. Sunt aceiași care băteau câmpii cu „imixtiunea rusă” în alegerile din SUA, gogoriță care s-a dovedit a fi în cele din urmă o minciună sfruntată. Care era rostul acestei gogorițe, cu care Hillary Clinton ar fi urmat să-și intre în pâine ca președinte SUA dacă nu era, surprinzător, învinsă de Trump? Nu știm, poate nu vom ști niciodată, dar sigur avea un rost, se urmărea ceva urât încă de pe atunci. Doar că alegerea lui Trump le-a stricat ploile. Nici cei care au condus Ucraina în ultimii 9 ani – în ordine Turcinov, Poroșenko și Zelenski – și care, la ordinul stăpânilor din NATO, au băgat bățul adânc prin gardul Rusiei, cel mai probabil nu sunt bolnavi mintal, ci doar lepre ticăloase. Sigur nu și-au distrus țara gratis, sigur au câștigat bani mulți de pe urma tragediei poporului pe care au pretins și pretind că-l conduc. Zelenski, de altfel, era „campion” în Panama Papers. Noroc că a venit războiul și s-a uitat de acest mic amănunt.
Acum deficitul acesta de oameni și tehnică e și mai mare. Speră ei să mai acopere deficitul de tehnică peticindu-și dotările cu armament luat pe apucate de te miri unde. Bine. Dar niciodată o armată cu zeci de modele de arme și vehicule, care mai de care mai diferite, care necesită operațiuni complexe și diferite de întreținere și mentenanță, nu a reușit să învingă o armată dotată uniform. E la mintea cocoșului: dacă vrei să câștigi războiul nu poți bloca oamenii în mii de operațiuni de mentenanță, una mai diferită decât alta. Ăsta poate fi model pentru ISIS sau pentru diverse războaie de insurgență, dar nu pentru un război adevărat. Când a intrat în joc în Siria, Rusia i-a pus cu botul pe labe pe insurgenții ăia sprijiniți de americani de nu s-au văzut. Nici Siria, nici Ucraina nu sunt Afganistan. Una e un deșert, cealaltă e o câmpie. Nu ai munți și peșteri în care să te ascunzi, deci cine speră că războiul din Ucraina va fi „un nou Afganistan” pentru Rusia va avea o surpriză, conform dictonului: cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Nu va fi. NATO va ieși din toată chestia asta mai rușinat și mai rușinos ca niciodată.
Cine se înhamă însă la minciunile acelor criminali care au împins lucrurile până la declanșarea războiului e bolnav mintal. Pentru că își dorește, pur și simplu, moarte și suferință în inima Europei. Ceea ce numai un bolnav mintal își poate dori. Și nu sunt doar bolnavi mintal, sunt și proști. Cum poți să nu te uiți suspicios la o organizație – e vorba, firește, de NATO – în care nr. 2 e un tâmpit notoriu, care crede că ultimul vagon al unui tren merge mai încet decât locomotiva?! Măcar dacă ar fi la prima prostie scoasă pe gură, dar nu e. Păi dacă ăsta e nr. 2, cum naiba or fi ăia de sub el – nr. 3, 4 etc.? Vă zic eu cum: mai proști. Deci chirăind „hai NATO”, de fapt lăudăm prostia abisală și ne punem în slujba prostiei abisale. Unii s-or simți confortabil lăudând proștii și prostia… cine știe! Eu, nu. Să lăsăm vrăjeala cu „atacul rusesc” și cu „ce-ai fi vrut domn’e să facă?”. Cum ce să facă? Să negocieze și să salveze vieți. În secolul XXI granițele naționale oricum nu mai contează. Suntem meniți să ne integrăm cu toții, într-o bună zi, într-o Europă care se va întinde de la Lisabona la Vladivostok. Chiar nu contează între cine și cine ar mai fi graniță Niprul (sau Nistrul, sau Prutul). Important e că viitorul nu poate fi construit decât în comun, pentru simplul motiv că am ajuns să trăim într-o eră atomică. Nici măcar atâta lucru nu s-a înțeles?
Autor: Lucian Sarbu
Adauga comentariu