Analize și opinii

Ion Cristoiu: “O țară democratică se definește prin preocuparea de spune Poporului adevărul. România se definește prin preocuparea de a minți Poporul.”

Luni, 10 aprilie 2017. Evenimentul zilei publică o dezvăluire revoluționară e din culisele puterii, una dintre acele dezvăluiri care justifică pe veci existența presei independente în postura de cîine de pază la democrației.



În cadrul serialului Noi sîntem Statul, consacrat mecanismelor prin care în România ultimilor ani s-a constituit şi a acţionat, antidemocratic, anticonstituţional, un Stat paralel, o Ocultă, o gaşcă din instituţiile de forţă, alcătuită pe criterii de interese politico-mafiote, de bani, de putere, de privilegii, ba chiar şi de relaţii sexuale, Dan Andronic semnează episodul X intitulat Cum mi-am petrecut o noapte cu Laura Codruţa Kovesi şi Florian Coldea. Turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009, o poveste nespusă.

Dezvăluirea lui Dan Andronic a făcut carieră în spațiul public reușind să se constituie într-unul dintre cele mai importante momente ale presei postdecembriste. Nu voi relua aici întreaga poveste de pagina întîi, cum spun jurnaliștii americani scoop-urilor, loviturilor de presă, informațiilor în stare să detoneze ordinea stabilită. Voi reaminti doar că Dan Andronic istorisește o întîmplare trăită de el în seara celui de-al doilea tur al prezidențialelor din 2009, cea din 6 decembrie 2009. Pentru a înțelege profundele semnificații ale întîmplării trebuie să ținem cont că seara de 6 decembrie 2009 nu era o seară obișnuită din bătăliile electorale postdecembriste. Amîndoi competitorii – Mircea Geoană și Traian Băsescu – își proclamaseră victoria (caz unic în postdecembrism), mai mult, unul dintre ei, Mircea Geoană, și-o sărbătorise în transmisie directă la televiziuni. Era un moment politic de cumpănă, destul de primejdios pentru stabilitatea politică a țării, deoarece, chiar și în exit-pooluri, cei doi erau despărțiți de procentaje infime. Abia numărătoarea voturilor putea decide cîștigătorul, dar și atunci, într-o țară roasă de cancerul contestării alegerilor, se schița perspectiva unor tulburări inevitabile, cîtă vreme unul dintre cei doi nu-și recunoaștea înfrîngerea.

De reamintit ca foarte important: Impresia publică, dată și de exit pooluri, dar mai ales de presa lui Mircea Geoană, era că președintele PSD cîștigase alegerile și că Traian Băsescu juca teatrul victoriei așa, de ochii lumii. În acest context, Dan Andronic ajunge acasă la Gabriel Oprea.
Gabriel Oprea nu era un fitecine.

Fost lider PSD, trecuse cu arme și bagaje de partea lui Traian Băsescu. Evenimente ulterioare îl vor arăta ca un om de bază al Sistemului, ca un personaj amestecat în numeroase intrigi mai mult sau mai puțin fanariote din viața noastră politică.

Dan Andronic nu era, cum nu e nici acum, un simplu gazetar, fie el și talentat. Dan Andronic era unul dintre gazetarii care nu se sfiise să facă politică de culise, să se implice în lovituri de palat, să țeasă intrigi (în afara presei trebuie să recunosc). Spre deosebire de mine, Dan Andronic avea și are pasiunea acțiunii care influențează direct politica și nu indirect, ca scrisul la gazetă. Această condiție a lui Dan Andronic trebuie mereu și mereu reamintită cînd vine vorba de a judeca în materie de adevăr dezvăluirile sale din ultima. Ele, dezvăluirile, sunt ale cuiva care a cunoscut intimitățile puterii nu numai în postură de ziarist, dar și – dacă nu mai ales – în postură de consilier politic al celor puternici, de actor politic și nu de martor.

Invitat telefonic de Gabriel Oprea, Dan Andronic ajunge la acesta acasă pe la 22,30:

„Mă urc în mașină, conducea altcineva, și mă duc repede acolo. Cred că era ora 22.00-22.30, rezultatele se anunţaseră, începuse o campanie furibundă la posturile de știri Antena 3 și Realitatea TV care continuau să-l dea pe Geoană cîștigător. Cu excepția notabilă a B1 TV.

Intru în casă, dau peste Nicolae Onțanu, Puiu Iordănescu și Gigi Nețoiu, dacă-mi aduc bine aminte. Salut și sînt băgat într-o încăpere destul de mică, de vreo 20 de metri pătrați, plină de oameni.

Am înțepenit. Acolo era Statul!

În acel birou se găseau George Maior, directorul SRI, Florian Coldea, prim-adjunctul SRI, Laura Codruța Kovesi, procurorul general al României, Gabriel Oprea, fost ministru de Interne și încă o persoană înaltă pe care nu o cunoșteam. De multe ori am încercat să-mi amintesc figura lui, înclin să cred că era chestorul Petre Tobă, la acea vreme adjunct al Poliției Române, dar în privința lui aș putea să mă înșel.”

Spre surprinderea lui Dan Andronic, la locuința lui Gabriel Oprea stăruie o atmosferă de Stat Major în culmea unei bătălii care nu s-a decis încă, dar asupra căreia cei prezenți au în fiecare moment date privind evoluția.

După apariția acestei dezvăluiri, pentru minimalizarea ei Statul Paralel a declanșat prin Divizia Presă a Binomului SRI-DNA o campanie furibundă de contestare pe motiv că mare lucru nu se petrece în sufrageria lui Gabriel Oprea și că, drept urmare, cele descrise de Dan Andronic țin cel mult de can-canul vieții noastre politice și nu de politica serioasă. Despre importanța istorică a acestei dezvăluiri, am mai scris și am mai vorbit. Reamintesc doar faptul că George Maior, Florian Coldea, Codruța Kovesi n-aveau ce căuta la ora aceea în casa unui politician nici măcar în postură de invitați la un chef. Date fiind aspectele de criză internă majoră care se conturau deja din nerecunoașterea de către unul dintre candidați a înfrîngerii, George Maior, Florian Coldea și Codruța Kovesi trebuiau să fie la ora respectivă la sediile instituțiilor pe care le conduceau. Dacă era vorba de obținut date, de luat decizii, acestea nu-și găseau locul în casa unui particular și aceea înțesată de persoane particulare. Totul trebuia să desfășoare la un asemenea nivel strict în plan oficial, prin intermediul mașinăriei oficiale. Dacă George Maior și Florian Coldea își puteau justifica, la o adică, prezența în sufrageria lui Gabriel Oprea (se putea presupune și că au ales o locație în afara sediului), Codruța Kovesi n-avea ce căuta acolo:

Procurorul general n-avea nici un rol în ținerea sub control a unei posibile crize interne majore.

Deși cu mai toate notele unei dezvăluiri credibile, cea a lui Dan Andronic avea nevoie să fie verificată și confirmată sau dezmințită în chip oficial.

Istoricii pot spune azi ca fiind confirmate oficial întîmplări petrecute nu numai cu un secol, dar și cu milenii în urmă.

Pe 15 martie 44, înainte de Cristos, Iulius Cezar a fost asasinat în plenul Senatului de o conjurație internă.

Deși întîmplarea s-a petrecut cu peste două milenii în urmă, știm azi cine a dat primul, cum a lovit Brutus și ce i-a zis Cezar cînd l-a văzut, o vorbă care a rămas în istorie.

Întîmplările din sufrageria lui Gabriel Oprea s-au petrecut nu în urmă cu două milenii, nici în urmă cu două secole sau cu două decenii, ci în urmă cu doar 8 (opt!!!) ani.

De la dezvăluirea lui Dan Andronic au trecut 6 (șase !!!) luni.

Reuniunea din Sufragerie a avut loc în centrul Bucureștilor, pe o stradă umblată de oameni și nu de extratereștri, mărginită de alte case. Nu era o casă conspirativă, ci o casă normală, știută de toți vecinii ca aparținînd lui Gabriel Oprea.

Prezența șefilor de la instituțiile de forță a presupus o mare agitație pe stradă.

Mașini, SPP-iști.

Fiecare dintre ștabii prezenți acolo au fost însoțiți de șoferi, de SPP-iști, de aghiotanți.

Despre prezența SPP-știlor dau seamă documente care se găsesc în seifuri.

George Maior și Florian Coldea aveau orice mișcare consemnată în documente.

Și aceste documente există.

Stabilirea adevărului despre 15 martie 44, înainte de Cristos, a avut la bază infinit mai puține documente și infinit mai puține mărturii.

Pentru stabilirea adevărului despre seara lui 6 decembrie 2009, despre un eveniment petrecut de curînd, lîngă noi, cu participanți care trăiesc bine mersi, cu martori care trăiesc, ba chiar care au aceleași funcții ca și acum 8 ani, cu documente numeroase aflate în seifurile unor instituții care există și continuă să activeze, avem la îndemînă infinit mai multe posibilități.

Și cu toate acestea, nici azi, după 6 luni de la o dezvăluire care a făcut senzție, despre care s-a vorbit și se mai vorbște încă nu știm dacă George Maior, Florian Coldea și Codruța Kovesi au fost sau nu în sufrageria lui Gabriel Oprea cu opt ani în urmă.

S-a înființat o Comisie parlamentară de anchetă, s-a declanșat o investigație penală a Parchetului General, fiecare dintre cei trei au fost supuși tirurilor de întrebări ale presei independente, au fost solicitate să se pronunțe instituții precum SRI, Parchetul General.

Totul s-a dovedit zadarnic.

Nici acum nu știm adevărul din punct de vedere oficial.

După dezvăluirea lui Dan Andronic, într-o democrație nu dezvoltată, ci abia la început, s-ar fi declanșat o campanie la nivel național de descoperire a adevărului.

Președintele ar fi ieșit în public și ar fi cerut celor implicați să spună adevărul și instituțiilor implicate – SRI, SPP, Parchetul general – să întreprindă toate cele cerute de legile transparenței pentru ca opinia publică să afle în fine adevărul despre momentul numit Sufrageria lui Oprea.

Comisia Parlamentară de anchetă ar fi convocat în prezența presei pe cei care au asigurat logistica prezenței acolo a celor din instituțiile de forță.

Ziarele, televiziunile, site-urile, jurnaliștii pe cont propriu s-a fi lansat într-o cursă nebună pentru a afla amănunte în exclusivitate, pentru scoop-uri, pentru lovituri de presă.

George Maior, Florian Coldea, Codruța Kovesi, presupuși funcționari publici în democrație, s-a fi dat peste cap să se afle adevărul despre dezvăluirea lui Dan Andronic.

Nimic din toate acestea nu s-a întîmplat.

De ce?

Pentru că imediat după dezvăluire s-a declanșat o campanie la nivel național de ascundere a adevărului, de contracarare a oricărei tentative a opiniei publice de a ști ce s-a întîmplat de-adevăratelea cu doar opt ani în urmă în centrul Bucureștilor.

O țară democratică se definește prin preocuparea de spune Poporului adevărul. România se definește prin preocuparea de a minți Poporul.

Știm totul despre cum a fost asasinat Iulius Cezar în Senatul roman în urmă cu peste două mii de ani. Nu știm nimic despre ce-a căutat Codruța Kovesi în Sufrageria lui Oprea în urmă cu doar opt ani!

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog